În prealabil postat de sophia
(Post 199040)
@Anna21 - nu m-am referit in postarile mele la tine personal. Deci nu-ti mai face probleme, nu te-am criticat.
Am senzatia ca dimpotriva, aici in forum toti au tendinta sa critice si corecteze pe altii, fara insa a avea o baza, intrucat nu se stie nici daca ei insisi au dreptate, sau macar aplica pe pielea lor ceea ce predica.
Eu cand vorbesc despre ceva, sau am nelamuriri, ma raportez la mine insami, voi (Cristiboss, Anca etc.) evitati exemplul personal, evitati sa vorbiti despre modul in care faceti si reusiti voi anumite lucruri, dar va straduiti sa ne convingeti pe noi.
Am unele scurte rapsunsuri pentru voi toti:
1. In limba romana (dar si in altele) doua notiuni distincte pentru practic aceeasi actiune, in functie de modul in care o privesti/simti.
"a face sex" si "a face dragoste".
Eu le consider diferite. Prima este exclusiv carnala, a doua este plina de sentiment.
De aceea cand vorbesc despre relatii intre soti nu pot sa fac separatii: iubirea inseamna in acest caz multe la un loc, inclusiv relatie trupeasca
.
Casnicia asa fost lasata de la Dumnezeu, la fel ca si anatomia omului (animalelor si plantelor): sa aibe si relatii trupesti si sa se faca urmasi.
Casatoria nu a fost lasata a fi traita in forma de frate si sora si chiar am inteles din unele scripturi ca acest lucru este interzis.
De aceea eu nu accept in mare parte exemplele de sfinti sau persoane care traiesc in casnicie in paturi separate si frateste, fara se atinge.
Inteleg insa aici un un singur motiv: anticonceptional (adica abstinenta pentru a nu face copii peste numarul dorit/posibil).
Observ ca ma criticati voi pe mine in detalii intime: incercati sa ma convingeti ca sunt patimasa dupa sex, ca nu pot trai fara el, ca voua asa va rezulta din dorinta mea de a duce o casnicie normala.
Nu este asa. Eu nu stiu la ce varsta v-ati casatorit voi si v-ati inceput viata sexuala.
In general se intampla devreme, chiar f.devreme, tocmai pentru ca primeaza dorinta de sex.
Ei la mine nu a fost asa. Am trait f.bine fara si pana m-am maritat. Si asta a fost la...40 ani.
Tocmai ca am fost f.aspra cu mine si am renuntat mult.M-am lasat in traiul dorit de Dumnezeu si mi-am primit soarta asa cum a fost. Si asta m-a costat inclusiv posibilitatea de a avea copii.
Si daca acum vreau sa am macar o casnicie normala, cred ca am dreptul si m i l-am castigat cu greu.
Iar casnicie normala doresc si pentru sotul meu. Ceea ce doresc eu aici nu este pentru mine neaparat, eu pot si fara cel mai adesea, ci doresc sa-i ofer sotului meu iubirea si respectul cuvenit. Nici macar nu-mi cere el asta, ci asa simt eu.
Noi n-am avut parte de multa fericire in viata si fiecare gest este important pentru noi.
Si am mai spus, noi avem niste probleme care situeaza in extrema care se opune desfraului si patimei si ce mai vreti voi.
Fiindca se vorbea aici despre modul de a tine o sarbatoare:
Pentru mine nu cana aceea de lapte bauta inseamna a respecta pe Dumnezeu.
Daca tin post, il tin asa cum se cuvine. In perioada de post, pentru impartasanie, tin o saptamana (trupeste si alimentar). Sufleteste il tin mai mult, aproape permanent.
In rest, tin vinerea pana seara dupa vecernie.
Iar sarbatoarea: pur si simplu viata cuminte si normala, dar in respect fata de credinta. Am calendatul pe perete. Cand este sarbatoare o tin: nu spal, nu cos, ma duc la biserica, aduc anafura (la Boboteaza si apa sfintita acasa), ii povestesc sotului ce a fost la biserica (predica, Evanghelie, etc.), ne facem un program linistut impreuna, ma rog la sfintii pe care ii serbam in ziua aceea.
Dar asta nu exclude: mancare normala si iubire fata de sot (si trupeste atunci cand se intampla).
La noi nu functioneaza sexul dupa plan din pacate (biologic nu este posibil): acum da si acum nu, la apasare pe buton. Si Dumnezeu stie asta.
Dar se pare ca asta este unul din lucrurile ne-intelese si neacceptate in credinta.
Eu nu cer nimic ne-curat, sau pacatos si condamn in credinta si canoane numai fortarea omului in anumite tipare cand biologic nu se poate.
Vad ca sunt oameni care nu pot intelege acest lucru, fiindca la ei este totul snur si mai fac si copii.
De ce nu se intampla la toti oamenii asa? Numai Dumnezeu stie.
Dar de ce sa obligi un om sa faca dragoste cand nu poate biologic si sa-l pui sa faca to cand nu poate biologic.
Asta este de fapt intrebarea mea de fapt in toate discutiile.
La fel si cu mancatul.
Dumnezeu nu ne-a facut la fel. De ce atunci sa fim in aceeasi oala si sa fim considerati murdari, pacatosi si mai stiu eu cum, pentru ca suntem si simtim altfel.
Eu asta ma stradui sa aflu.
Asa vrea Dumnnezeu? Nu cred. Asa spun acele sute de canoane facute de alti oameni, dupa simtirea si puterea lor.
Nici macar nu pot sa-i critic pe acestia, fiindca nu este vina lor. Ei asa au trait, simtit, putut. N-or fi avut sotii/soti, or fi fost frigizi, vegetarieni, f.sanatosi trupeste si sufleteste. Au fost altfel.
Este ca si cum voi care aveti copii cereti celor fara copii sa simta si sa inteleaga anumite senzatii pe care ei nu le pot trai: sarcina, nastere, alaptare, probleme cu copii.
Si invers: noi sa va cerem sa stiti cum este sa nu ai copii, sa nu poti avea copii mai precis.
Nu se poate pur si simplu.
|
