Porunca cea de taină, luând-o întru cunoștință, cel fără trup în casa lui Iosif, degrab a stătut înainte, zicând celei ce nu știa de nuntă: Cel ce aplecat, cu păgorârea cerurilor încape fără schimbare tot întru tine. Pe Care și văzându-L în pântecele tău, luând chip de rob, mă spăimântez a striga ție: Bucură-te Mireasă, pururea Fecioară. (troparul Acatistului Buneivestiri)

http://www.brasov.net/poze/2012/03/Icoane1-400x442.jpg

Lecţia pe care o primim de la Bunavestire: intră în starea de bucurie, şi binevesteşte, pământule, bucurie mare!



Binevesteşte, pământule, bucurie mare, lăudaţi, ceruri, slava lui Dumnezeu (cântarea a 9-a din Canonul Bunei Vestiri)

Toate săltările trupului înfrânându-ți cu ostenelile sihăstrești, ți-ai arătat vitează înțelepciunea sufletului tău, că poftind să vezi Crucea Domnului, te-ai răstignit singură pe tine lumii, tu cea vrednică de cântare. Drept aceea și spre râvna vieții îngerești cu dragoste te-ai îndemnat singură, preafericită: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască bogat iertare de greșale, celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. (Sedealnă la Utrenia Duminicii Sfintei Maria Egipteanca)

Nu am acum la indemana cartea din care am mai citat, dar de acolo am aflat un lucru interesant, la care nu ma gandisem pana atunci: Postul Pastilor se tine nu doar pentru a ne pregati de Inviere, ci si pentru a ne pregati pentru Patimile Domnului. De aceea tine 40 de zile: deci din prima zi a Postului si pana vinerea aceasta. Sapatamana Patimilor (precedata de Sambata lui Lazar si de Duminica Floriilor) se constituie intr-o perioada de post de sine statoare, in care suntem chemati sa Il urmam pe Hristos si sa ii fim alturi, pentru a ne rastigni si a ne ingropa cu El, in vederea Invierii. Folosul celor 40 de zile de post se va vedea acum, in felul in care vom trai realitatile din Sapatamna Mare.

Săptămâna aceasta, ultima din Postul Mare, Triodul propune o imnografie deosebită, consacrată în special prăznuirilor Sâmbetei lui Lazăr și a Duminicii Stâlpărilor, dar și finalului celor 40 de zile de ale pregătirii credincioșilor pentru timpul liturgic care începe încă de mâine seară, odată cu minunata Utrenie consacrată celei mai mari minuni săvârșite de către Domnul: învierea unui cadavru intrat deja în putrefacție. Sâmbăta lui Lazăr e un praznic mult mai mare decât arată calendarele noastre și practica liturgică curentă a comunităților ortodoxe. Una dintre temele secudare ale sărbătorii face trimitere la valoarea prieteniei, întrucât este singurul moment din Evanghelii unde-L vedem pe Hristos plângând pentru un apropiat pe care-l iubea și trebuie că acest Lazăr a fost un om excepțional de vreme ce s-a învrednicit de aceast uriaș privilegiu al prieteniei ipostaziate a Domnului. Cu siguranță Dumnezeu ne iubește pe fiecare în parte, dar iată că sunt și oameni cu care are relații privilegiate, persoane care-L ”odihnesc” cu ceea ce sunt ei. În mod paradoxal, creștinismul răstoarnă raportul strict religios dintre creatură și Creator: putem așadar să-L urmăm interesați criptoegoist doar de mântuirea noastră sau putem să-l urmăm fiindcă Îl iubim și ni-L dorim ca prieten, ne place să petrecem timp cu El și să ne bucurăm împreună într-o relație de o densitate afectivă infinită.

Propun spre lecturare un articol , semnat de Parintele Bogdan Dedu , aparut pe acest site !
http://www.crestinortodox.ro/stiri/z...lui-78572.html

Mulțumim Cristian! Mi-a plăcut în mod deosebit expresia ”hotar și punte de legătură între Postul Mare și Săptămâna Patimilor”.
Puține praznice se bucură de atâtea trimiteri imnografice ca Sâmbăta lui Lazăr. Poate credeți că exagerez, dar pomenirea începe încă de la Vecernia zilei de luni din Săptămâna Floriilor și mai găsim ecori chiar și în Săptămâna Patimilor.

”Umblând trupește, Iisuse, dincolo de Iordan ai zis celor ce erau cu tine: prietenul Lazăr a murit și s-a dat acum îngropării. pentru acesta mă bucur pentru voi, prietenii Mei, ca să cunoașteți” că toate le știu, Dumnezeu fiind neschimbat, măcar că Mă arăt om văzut. Să mergem dar să-l înviem pe el, ca să simtă moartea biruința lui și dărâmarea desăvârșită pe care o voi face lămurit, dând lumii mare milă”
”Asemănându-ne noi, credincioșii, Martei și Mariei, să trimitem la Domnul fapte dumnezeiești, ca pe niște solitori; ca, venind, să învieze mintea noastră, care zace cumplit moartă în mormântul lenevirii nesimțitoare, nicicum simțind frica lui Dumnezeu și neavând acum putere de viață, strigând: Vezi, Doamne, și precum de demult, Îndurate, ai sculat pe Lazăr, prietenul Tău, cu venirea Ta cea înfricoșătoare, așa ne înviază pe toți dându-ne nouă mare milă” (Triod, stihiri la Vecernia de miercuri seara)

”Învierea cea de obște mai înainte de Patima Ta încredințându-o, pe Lazăr din morți l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta și noi ca pruncii, semnele biruinței purtând, Ție Biruitorului morții grăim: Osana, Celui dintru înălțime! Bine ești cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului” (Triod - troparul comun al Sâmbetei lui Lazăr și a Intrării Domnului în Ierusalim)

http://www.youtube.com/watch?v=c8dJSGOIMag

”Cu mare laudă să cinstim, popoare, pe Curata Născătoarea de Dumnezeu, pe ceea ce a zămislit în pântece focul Dumnezeirii fără ardere, și cu cântări fără tăcere să o mărim” (Axion la Sâmbăta lui Lazăr)

http://www.youtube.com/watch?v=8Jm9d5bFSnM

http://3.bp.blogspot.com/_fTeKysh54X...+lui+Lazar.jpg

”Făcătorule a toate, mai înainte ai spus ucenicilor Tăi, zicând: Fraților și cunoscuților, prietenul nostru a adormit; învățându-i prin aceasta că toate le știi, ca un Dumnezeu al tuturor. Veniți dar să mergem și să vedem îngropare neobișnuită, să auzim tânguirea Mariei, și să vedem și mormântul lui Lazăr. Că acolo va să fac minune, și să săvârșesc începerea Crucii, dând tuturor dumnezeiască iertare ” (Icos la Utrenia Sâmbetei Sfântului și Dreptului Lazăr)

" Sezand pe manz Hristoase ai primit cantare de mare biruinta . . . "

• http://www.ziarullumina.ro/imagine.p...ile0041502.jpgSfântul Grigorie Palama scrie despre aceasta: "Împăratul care a sculat din morţi pe Lazăr a intrat atunci în Ierusalim călare pe asin, iar tot poporul, aproape îndată, copii, bărbaţi, bătrâni, întinzând pe jos veşmintele lor, a luat ramuri de finic, care închipuie izbânda". Copiii, cu toate că erau neştiutori şi neînvăţaţi, teologhiseau "în chip desăvârşit cu privire la Dumnezeu, Cel ce S-a făcut om pentru noi, înălţând imn îngeresc din gurile lor. Întrucât aşa precum îngerii la naşterea Domnului au psalmodiat: "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace" (Luca 2, 14), tot aşa şi aceştia de acum la intrarea Lui (în Ierusalim) au cântat înălţând acelaşi imn: "Osana Fiului lui David; osana întru cei de sus!" (Matei 21, 9)". După Sfântul Chiril al Alexandriei, "mulţimea de copii, mergând înainte fără număr, împlinea chipul poporului ce se va naşte".

”De vreme ce ai legat iadul, nemuritorule, și moartea ai omorât și lumea ai înviat, pentru aceasta cu stâlpări te-au lăudat pruncii, Hristoase, ca pe un biruitor, strigându-Ți astăzi: Osana, Fiul lui David! Că nu se vor mai junghia, a zis, pruncii pentru pruncul Mariei; ci pentru toți pruncii și bătrânii Tu însuți Te răstignești. Nu se va mai porni asupra noastră sabie, căci coasta Ta se va împunge cu sulița. Pentru acesta bucurându-ne, zicem: Binecuvântat ești, Cel ce vii să chemi pe Adam” (Icos la Duminica Stâlpărilor)

Corala psaltică Byzantion interpretând live fragmente din Catavasiile Floriilor:

http://www.youtube.com/watch?v=8pzyRgu4APM

http://www.manastirea-sireti.md/uplo...-ierusalim.jpg

Deși pare că nu interesează pe nimeni aceste detalii minunate ale timpului liturgic în interiorul căruia ne mișcăm acum, am postat totuși o icoană a praznicului care păstrează legătura teologică dintre Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor. În stânga putem observa, în fundal, silueta ușor estompată a Betaniei și mormântul gol al lui Lazăr figurat de crepătura din stânca de lângă martinela metopei, în mijloc copacul stâlpărilor (un releu iconologic infinit de bogat în înțelesuri kairotice) în centru și cetatea Ierusalimului în dreapta.