Eu sincer nu stiu pe cine poti numi desfranat, sau si desfranarea este de mai multe feluri,poti numi desfranata si pe fata care este prostituata si poti numi desfranata si pe fata care are prieten stabil de 4 ani si se culca cu el fara a fi casatorita.......????normal desfranarea e un pacat......prea complicat....

La aceasta problema numai fiecare personal isi poate raspunde, fiecare stie de ce e in stare, ce poate ierta, ce poate accepta, cum iubeste, daca unul zice ca se casatoreste cu o desfranata, nu inseamna ca si altul s-ar putea casatori.
A te casatori cu o/un desfranat/a este ceva....si a te casatori cu o fost/a desfranat/a este altceva

Multa dreptate ai.Stim ca impreunarea sotilor trebuie sa se faca numai in scopul facerii copiilor,ce este peste se numeste curvie(caci este spre placerea trupului) si fiind curvie se poate numi si desfranare?Daca da,atunci tare desfranati mai suntem...In concluzie...e greu la deal...

..
 

Desfranarea poate avea loc si in familie, nu numai in afara ei. Oamenii cu adevarat desavarsiti, isi doresc o relatie trupeasca doar in scopul de a avea copii. Dar din cauza neputintei firii omenesti, biserica accepta si ca sotii sa traiasca impreuna pt ca isi doresc asta, din neputinta si pofta trupului, dar numai in anumite perioade.

Dragi domni, nu o mai atacati atata pe Aurelia, ceea ce a scris, a scris pentru ca a suferit, in urma relatiei cu un baiat si nu pentru ca are ceva cu baietii desfranati sau nedesfranati. Un mic sfat pentru Aurelia: incearca sa nu mai pui semnul de egal intre sexul masculin si cel feminin in privinta relatiei dintre cei doi, nu o sa-ti iasa niciodata, barbatii pur si simplu gandesc altfel decat noi, iar greselile pe care le fac sau le-au facut in trecut ( adica daca au avut un trecut mai ''glorios'' sau mai putin glorios, aventurieri sau nu ) le fac nu pentru a ne rani pe noi ( mai sunt si cazuri de persoane josnice dar noi nu vorbim aici de astea ) ci pentru ca de multe ori nu analizeaza lucrurile asa de mult ca noi, nu despica firul in patru, mai sunt si unii mai sensibili....., nu se gandesc ca ne ranesc asa de tare, stii tu ca ei sunt mai copilarosi decat noi, asta e unul din punctele cu care ne cuceresc, uneori. Iar daca pe viitor vei intalni o persoana care sa fi avut un trecut ''glorios'', un mare fost ''crai'' fii si tu mai atenta, vezi daca intr-adevar vrea sa se schimbe in bine sau deja e schimbat. Cred ca o sa fie bine, lasa-i si tu mai moale, dar nici prea moale ca dupa aia stii tu.... iar nu-i bine si incearca sa te relaxezi. Sper sa-ti fie de folos ce am scris, sau poate stiai deja

Numai bine

Andrei, acuma pe bune tu chiar crezi ceea ce scrii? Sau mai bine zis chiar practici faza cu abstinenta in casatorie? Scuza-ma, nu vreau sa fiu indiscreta sau impertinenta dar da-mi voie sa nu te cred, daca erai fata sau calugar te credeam fara probleme. Au mai fost si altii ca tine care se tineau asa batosi si au cazut de nu s-au vazut. Lasa-o si tu mai moale, ca adevarul e undeva la mijloc, iar daca esti si tanar si sanatos, chiar nu te cred, stii tu ca si pacatul desfranarii cu gandul e pe treapta a doua a gravitatii, imediat dupa cel cu fapta, iar imaginatia la baieti in privinta acestui pacat e si mai bogata decat la fete asa ca..... Oricum iti doresc un post frumos si fara ''ispite''

Da Felicitas, chiar cred ce scriu. De practicat abstinenta, o practic, dar nu in casatorie, ca nu sunt casatorit. (o practic pt ca nu vreau sa pacatuiesc, si de frica iadului). Si chiar daca as fi casatorit, as practica abstinenta, atunci cand trebuie. Eu cred ca tine de vointa duhovniceasca a fiecaruia. Sa stii ca nu ma supar, ca ai zis ca daca eram fata sau calugar, ma credeai, insa asta suna a prejudecata. Chiar iti vine greu sa crezi ca sunt si baieti, care chiar vor o viata cu adevarat ortodoxa? Vezi si tu ca e plina lumea de fete, care nu au nicio treaba cu trairea ortodoxa. A fost o perioada cand cautam o fata ortodoxa traitoare, si nu gaseam. Dar nu am ajuns sa spun: "daca erai baiat sau maicuta te credeam". Asta nu inseamna ca daca eu nu am gasit o fata care sa-si doreasca o viata ortodoxa, gata, au murit fetele credincioase. (nu o lua ad literam; o fata care traieste ortodoxia atat cat poate ea, si care se straduieste sa duca o viata ortodoxa autentica). In privinta baietilor batosi, care au cazut, asa este, ai dreptate, sunt si baieti, care se prefac, si altii care au vrut dar au cazut (o cauza deasa pt care omul cade in pacat, desi foarte putini oameni isi dau seama de ea, este increderea in propriile puteri, care vine din mandrie, patima de care eu sufar din plin). Numai cu ajutorul lui Dumnezeu, ne putem pazi sa nu cadem in pacate, si bineinteles si cu contributia noastra. Parintele Amfilohie Branza a spus un lucru foarte frumos: "Omul cu vointa, Dumnezeu cu putinta". Asadar, noi trebuie doar sa vrem sa nu facem pacatul, sa ne dorim asta din tot sufletul, si Dumnezeu ne va ajuta. Deci contributia noastra in asta consta, in a vrea sa nu faci raul si in a vrea sa faci binele.
In ceea ce priveste tineretea, ai dreptate. Preponderent la tineri, exista patima desfranarii, cauzele fiind foarte multe. Dar asta nu inseamna ca daca esti tanar, nu poti invinge aceasta patima. Asta e iar o prejudecata. Eu nu cred ca numai fetele si calugarii, pot face fata acestei ispite. Oricine poate, numai sa aiba vointa duhovniceasca. Sa stii ca sunt cazuri cand pofta aceasta a desfranarii le "aprinde" cu mult mai mult pe fete decat pe baieti. (in general ai dreptate, baietii sunt mai "aprinsi", dar sunt si fete, destule si ele).
In privinta gandurilor, ce sa spun, decat la fel. Tot vointa duhovniceasca e cea care poate invinge gandurile patimase: "nu le accept, nu vreau sa le accept". Eu, in fiecare zi, am astfel de ganduri, recunosc asta, si lupta cu ele este titanica, foarte grea, de multe ori epuizanta. Dar discutand cu duhovnicul (lucru foarte important), el te invata cum sa le faci fata, cum sa lupti cu ele, cum sa le ignori. Dar am observat ca din lupta cu ele, castigi experienta duhovniceasca, si dupa o perioada de timp mai indelungata de lupta, le invingi mai usor. (asta e si o rasplata de la Dumnezeu, pt efortul de a nu te lasa coplesit, amagit si tarat de ele in pacat, pt ca asa cum spuneai tu, numai sa te invoiesti cu ele, si ai pacatuit). Parerea mea e daca ai frica de Dumnezeu, aceasta frica iti da o vointa duhovniceasca care sa stii, ca poate invinge ORICE PATIMA. Post binecuvantat si tie! Nu stiu daca e de folos, ca postul sa fie fara ispite. Eu stiu ca "nimeni neispitit nu va intra in imparatia lui Dumnezeu" si "ridica Doamne ispita, si nu se va mantui nimeni". Doamne ajuta!

Fata cu care m-am casatorit eu a avut o mare deceptie in dragoste. Era o fata credincioasa, mergea la biserica si ducea o viata curata. In anul intai de facultate un baiat a sedus-o si i-a promis ca se va casatori cu dansa apoi a abandonat-o. Atat de mult suflet a pus in acea relatie incat a suferit foarte mult. Multe persoane in urma unor astfel de deceptii ajung sa se sinucida insa ia nu a facut asta, ea a ales sa se daruiasca oricarui baiat si in orice moment, sa zicem un fel de prostitutie fara bani. Cred ca s-a culcat cu jumatate din baitii din camin. Lua anticonceptionale si a vrut ca toti, absolut toti sa-si lase samanta in ea.
La un moment dat, cam in perioada cand m-a cunoscut pe mine ceva a schimb-o si a hotarat sa renunte definitiv la lucrurile astea. Cand spun definitiv ma refer ca si-a schimbat numarul de telefon, adresa de e-mail si a rupt orice legatura cu trecutul.
Nu m-a comparat niciodata cu fostii nu povesteste trecutul ei decat la insistentele mele si cand face asta de multe ori plange.
Vre-un an de zile am fost prieteni si nu a vrut sa ne apropiem prea mult pana la casatorie. Pot spune ca nu a acceptat nici sa ne sarutam asa foarte intens.
Am constatat cat de mult ma iubeste si a facut pentru mine o multime de lucruri frumoase.
Acum mi-a nascut o fetita si vreau ca pe viitor sa-mi faca si un baiat.
Au fost voci care au spus ca acesti copii s-ar putea sa mosteneasca din caracterele celor cu care ea s-a culcat inaintea mea pentru ca materialul lor genetic a ramas la ea dar nu cred asta.
Bineinteles ca de multe ori am avut de imfruntat rigorile trecutului dar am trecut peste asta.
Eu nu m-am mai culcat cu nici o fata pana la ea, o iubesc mult si am constat ca sentimentul este reciproc.

Dacă nu mai e virgină (fecioară), dar a fost doar cu 1,2,3,4 înaintea mea nu e nici o problemă. Dacă a fost prostituată, nu prea cred că aş putea trece... nu aş putea să fiu cu una care a făcut sex cu 100 de bărbaţi.

Ce frumos! Ce frumos! Mi-au dat lacrimile...
Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa va tina aproape!!!!!!!!!!!:5:

Gelozia este ceva bun, atata timp cat ramane in granitele ei firesti. Dragostea autentica nu poate fi despartita de gelozie.
Gelozia nu trebuie insa sa fie simtita de persoana iubita, ci doar de cea care iubeste.

Personal, cand am ajuns sa iubesc, am simtit urme de gelozie fata de anii in care nu am cunoscut'o.
Fata de anii pe care i'am petrecut pe munti si pe langa alti oameni, iar ea cu ale ei.
Iubirea se naste in prezent, insa ajunge sa cuprinda si trecutul. Ce minunat este acest lucru.

Sunt baiat si iti dau dreptate. :)
Ce se cere unei fete trebuie cerut si unui baiat, ba inca si mai mult... tinand cont ca baiatul este numit de Parinti "fire mai tare", iar nu "fire slaba".

Apropierea trupeasca a sotilor nu se face numai pentru nastere de prunci, ci si pentru adancirea tainei lor, pentru o tot mai mare unire si unitate. Adevarat ca nu trebuiesc folosite masuri de "ferire de nastere", insa nu nasterea este unicul scop. Un scop chiar mai esential este unitatea celor doi si ferirea de desfranare.

Domnul nu binecuvinteaza cu copilasi orice unire trupeasca. Cunosc pe cineva care a asteptat 5 luni dupa Cununie, pentru a zamisli. Nici nu vroiau, dar nici nu se "protejau". Doar se comportau curat, pazind zilele de post si sarbatorile. Toate se petrec la vreme, iar nu mecanic.

Abstinenta din'nainte de Casatorie nu trebuie facuta doar de frica iadului, si si din dragoste fata de cel/cea care va fi sa fie sotul/sotia aleasa.