Andrusca, te-as ruga sa te gandesti la urmatoarea intrebare: dca tot ce ne inconjoara este creatia lui Dumnezeu, atunci de ce le-a dat sfintilor, care traiau retras de lume, deci nu expusi atator ispite, cum suntem noi astazi, darul deosebirii duhurilor?
Poate astfel vei realiza si tu, ca lumea e departe de a fi doar creatie a lui Dumnezeu, deci numai benefica. Si ca perceptiile negre isi au si ele rostul lor, in drumul nostru spre mantuire. "Tine mintea in iad!"

Transfigurarea este unul din termenii ortodocsi clasici. Poate pe romaneste s-o fi zicand altfel de obicei. In franceza transfiguration este numele sarbatorii schimbarea la fata.

Bineinteles ca este vorba in cuplu de trairea nu numai a bucuriilor, dar si (mai ales, adesea) a greutatilor. Mai sus vorbeam de treburile casnice de care nu te poti dezbara daca esti casatorit, zicand ca lasi lumea balta, ca il cauti pe Dumnezeu. (De altfel si calugarii muncesc) Mai este acceptarea celuilalt asa cum este, purtarea sarcinilor lui (sa va purtati unul altuia povara), mai este uitarea de sine ca sa il ajuti si sa-l sprijini pe celalalt. Mai sunt multe altele..
Insa din fericire mai este si faptul ca celalalt iti poarta povara tie, si face aceleasi lucruri pentru tine (in cazul unei casnicii reusite). Si mai este si aceasta unire inclusiv fizica pe care o traiesc cei doi, si care presupune si placere si bucurie. Ar trebui sa ne cufundam, dupa tine, numai in greutati, si sa refuzam partea asta frumoasa, de dragul unei presupuse asceze?

Voi credeti ca nise cere sa traim in Hristos numai lucrurile grele, numai poverile? Bucriile nu? Eu am impresia ca unii dintre voi vedeti ortodoxia cu ochelari calvinisti.

DEX-ul nu este un distionar de teologie. Uite ce scrie Ion Bria in Dictionarul de teologie ortodoxa:

Asceza: (gr askesis, exercitiu, deprindere) desprinderea de patimi sau descatusarea sufletului de planul vietii corupte pentru a ajunge la starea de nepatimire prin dobandirea virtutilor, cu intelesul ca patima sau viciul nu este propriu firii umane. (....) In fond efortul ascetic este o lupta spirituala de a recastiga viata unitara dinainte de caderea in pacat, cand spiritul domnea peste trup si fire."
Nu am ales decat doua fraze. dar se vede si din ele ca nu este vorba numai de renuntare, ci de transformare, de intoarcere la unitatea initiala dintre spirit si materie, care a fost stricata la cadere.

Atunci cand omul se iubeste pe sine, Biserica nu cere distrugerea iubirii, ci prefacerea ei dintr-una egoista, intr-una dezinteresata. Iata ce inseamna transfigurarea in Ortodoxie.

Sigur, este nevoie si de renuntare! este nevoie si de retragere din lume!
Insa nu numai.
Dintotdeauna au existat si pustnici, si calugari, dar si multi, multi omani casatoriti.
Dumnezeu i-a aratat sfantului Antonie ca nu el era cel mai sfant, cu toata asceza lui (insensul de nevointa, de renuntare pura, cum ziceai mai sus). L-a dus la un cizmar, om casatorit, cu copii. Si sfantul l-a intrebar: ce faci tu? Cizmarul pana la urma i-a zis: stau in poarta si lucrez, si de cate ori trece cineva zic 'acesta se va mantui, iar eu nu'. Un om care traia viata de familie, isi vedea de treaba, dar avea smerenie.

Isi au luocul si perceptiile pe care le numesti negre, dar si vederea frumusetii creatiei si regasirea lumii din prima zi a ei.

Iti amintesti de acel sfant din pateric (nu mai stiu care) care, vazand o curtizana care umbla aproape goala pe strada, in loc sa tina o predica de morala sau sa isi intoarca ochii in fata ispitei, ii da slava lui Dumnezeu pentru frumusetea creatiei? Poate nu este un exemplu bun, dar oarecum se potriveste si el in discutia noastra.

Multumesc, Costel. Prefacere poate e un termen mai potrivit. M-am frantuzit eu :-)

Pai nu e doar benefica, asta e adevarat...dar totusi exista si au existat sfinti care au trait si in mijlocul lumii...si nu numai restrasi.

Cred ca exista doua tipologii de oameni, aceia care vor sa se izoleze de lume pentru ca asa simt...si aceia care nu simt acest lucru, insa cu siguranta nu numai cei care se retrag se mantuiesc...eu asa cred.

Eu dupa cum se vede nu inteleg acest mod de gandire, si nu vreau sa gandesc asa...ma intristeaza si pe mine multe din cele prezente in societate/lume, insa in egala masura ma si impresioneaza multe lucruri frumoase...extrem de multe, si astfel nu pot gandi ca lumea e rea...pentru ca nu e rea, e si rea...dar e si buna.

Iata ca si prin aceasta definitie ajungem la sfinti, caci ei sunt cei, care au refacut drumul inapoi la starea de dinainte de pacat. Si acest lucru nu are nimic de a face cu placerea, ci mai degraba cu suferinta. Am citit de curand, ca Dumnezeu se bucura cand suferim, caci atunci ne apropiem de El.
Viata noastra are si bucurii, dar nu despre asta e vorba, cand vorbim de asceza. Mi se pare f buna replica lui Costel:
"Atunci cand omul se iubeste pe sine, Biserica nu cere distrugerea iubirii, ci prefacerea ei dintr-una egoista, intr-una dezinteresata. Iata ce inseamna transfigurarea in Ortodoxie."

pt Casiana
 

Un raspuns frumos ce apartine unui alt membru, windorin, dat la o discutie similara

Duminica, parintele zicea ceva de genul:

"De atata timp nu v'am spus niciodata sa va imbracati cuviincios, femeile sa isi acopere capul. De atatia ani am asteptat sa intelegeti acestea, caci bine le stiti si le auziti adesea. Si tot degeaba. Iar zilele trecute, vad cum o "credincioasa" de'a noastra se casatoreste cu un musulman. In mai putin de o zi o vad infofolita bine, nu doar acoperita. Cum e posibil oare ca pentru un musulman, o crestina sa se infofoleasca peste fire, iar pentru Hristos nici macar un batic simplu sa nu isi poata pune pe cap?! Cu multa durere vad acestea, iar femeile noastre tot nu pricep."

Dureroase, aproape umilitoare ne sunt aceste lectii. Dar nu avem ochi de vazut, nici inima de simtit. Suntem aproape morti.

:102: :-) Pai atunci, sa incepem sa ne autoflagemam si sa purtam cilice, ce zici? Asta este esenta ortodoxiei, poate?
Suferinta o acceptam si o traim cand vine. La fel si bucuria. Amandoua ar trebui sa ne duca la Dumnezeu.

'Ce nu este asumat, nu este mantuit'. Asta se spunea de ce a asumat Hristos, dar este valabil si pentru noi: ce nu este preschimbat intru Hristos, nu este mantuit.

Daca ti-a placut raspunsul lui Costel, atunci nu vad de ce ne contrazicem noi doua, ca mie mi se pare ca spune acelasi lucru ca si mine, aici.

Si in mod practic, cum vezi problema, Fani?
Imi cumpar pulover de casmir si rochie de matase si Ii multumesc lui Dumnezeu ptr ele? Asta ar fi transfigurarea, sau cum?
Sau vad magazinele pline de ciocolata (deh, sezon de sarbatori).. imi cumpar Lindt umplut cu mousse de ciocolata si imi fac cruce? sau cum?
Am o mare problema in a impaca pofta burtii cu credinta, fara a deveni o ipocrita.
Explica-mi, te rog, transfigurarea iubirii de trup..
(nu sunt ironica, sunt fff curioasa)