Nici eu nu vreau sa leg filmul de numele tau sau de tine. Doar mi-am adus aminte de film cand ti-am citit numele.
(Nu, nu m-ai jignit. Doar atrag uneori atentia cand vad argumente ad hominem pentru ca nu le consider valide. Nimic personal. Cat despre ce spui tu acolo, ti-am aratat ca nu este chiar acelasi lucru. In literatura exista un soi de incredere in bunele intentii ale autorului.. incepi sa-l citesti, deja il aprobi mai mult sau mai putin, macar pana termini cartea sa-ti formezi ideea generala. Pe forum pot sa nu fiu de acord cu cineva.. ba uneori nu sunt de acord dinainte de a-i citi mesajul ca deja stiu pe ce pozitii se ampleaseaza.. si de multe ori nici nu ma obosesc sa citesc.)

Nu cred totusi ca este neaparat un argument ad hominem. Si eu mi-am pus intrebarea. Pentru ca da, este o deosebire, sigur, opentru ca pe forum se poarta discutii, dar totusi sunt multe elemente pe care le-ai criticat (direct sau indirect) la literatura: evadarea din realitatea cotidiana pentru a discuta cu persoane virtuale (virtualul este periculos daca ne afundam prea tare in el, si este comparabil cu fictiunea), faptul ca nu mai stii de unde ai luat o idee pe care de fapt ai citit-o de la un neortodox pe forum, poluarea mintii deci. La asta se adauga si tulburarile de tot felul cand citesti si idei cu care nu poti fi de acord si te enerveaza, sau cand esti atacat(a) personal, timpul pierdut in polemici fara sens, dependenta pe care o creaza...
Vorbesc din experienta, nu de tine. Dar cred ca esti de acord cu mine ca exista aceste pericole.
Personal, tind sa cred ca a citi o carte buna de literatura imi poate face mai mult bine decat sa petrec tot atata timp pe forum.;-)

Nu mi se pare un lucru neaparat rau aceasta lupta.
Fara lupta, nu exista nici invingator. Daca ne ferim mereu de ispita din lupta cu ideile nefaste, ne cuprinde moliciunea. Daca insa ne expunem lor, cred ca avem sansa sa iesim mai tari.

La care Ouspensky te referi? Ca eu stiu numai unul care a scris cartea Teologia icoanei, o carte de referinta despre iconologie si cat se poate de ortodoxa.

Mi se pare ca daca citesti asa cum le citesti copiilor tai, incercand mereu sa discerni adevarul de neadevar, frumusul de urat, binele de rau, nu te poti alege decat cu o putere de discernere si de intelegere mai mare.

Cand citesti mai putin, risti mai degraba sa fii vrajit deci manipulat de o carte deschisa la intamplare, un text dintr-o reclama, un articol de ziar.. Esti mai fara aparare. Mie asa mi se pare.

Hm, probabil ca da.
Dar cred ca ei stiu sa disearna peste tot cuvantul lui Dumnezeu, il pot intalni la oricine si peste tot.

Este una din formele de ajutoare posibile.
Altele sunt cele descrise mai sus - dezvoltarea mintii, ferirea de manipulare. Prin astea ne ajutam atat noua cat si semenilor.

In legatura cu Steinhardt: sigur, nu putem avea toti aceleasi gusturi, si este bine asa.
De asta e bine sa existe carti pentru toti ;-)

Si cum se obtine aceasta ferire de manipulare, prin literatura cumva? Din cate stiu singurul mijloc eficient e rugaciunea: Tatal nostru sau Rugaciunea inimii.
Cam ce lecturi stii tu, Fani, ca te feresc de manipulare? Ar fi interesant de stiut.

Sigur ca rugaciunea. Fara relatia cu Dumnezeu, omul nu se dezvolta cum trebuie, nu creste.
Dar Dumnezeu care ne-a dat minte vrea sa ne folosim si mintea, hranita cu rugaciune, dar hranita si cu cunoastere a ceea ce exista pe lumea creata de el (chiar daca cazuta intre timp).
In lumea actuala, suntem bombardati cu texte de toate felurile. Nu mai suntem analfabeti, deci toti profita - suntem bombardati cu reclmame, scrisori, spamuri, duscursuri pollitice, lozinci etc. Daca citim mlult, gandind cand citim (cum spuneam mai sus), incercand sa discernem mereu adevarul de minciuna, raul de bine etc, atunci mintea noastra se ascute si poate distinge usor intr-un text nuantele.
Literatura ajuta mult la asta. Daca citim cu cap, suntem mai greu de influentat de oricine, vedem mai usor in spatele cuvintelor. Putem sa simtim cuvintele, sa le cantarim, sa ajungem in spatele vrajii lor sau sa recunosatem mai usor autenticul cand il intalnim.
Pe mine m-a ajutat, cel putin.
Inca un aspect pentru cei care stau in strainatate: citind literatura in limba tarii in care stau, invata mult mai bine aceasta limba; ceea ce are aceleasi efecte de care ziceam mai sus, chiar mai mult, pentru ca limba materna o prinzi din zbor, dar pentru celelalte iti trebuie mai mult efort.

literatura
 

Citindu-l pe Dostoievski, de la personajele romanelor sale am inteles care este destinul celui ce crede cu adevarat, dar si a celui ce crede cumva, dar ar vrea sa fie print si in lume, nu doar in ceruri. Ce lectie mai frumoasa despre iubirea lui Dumnezeu decat felul in care un criminal si o prostituata se caiesc impreuna prin darul suferintei?

Din romanele lui Kazantzakis am inteles cainta creatorului, a artistului de geniu care isi vede neputinta si se smereste in toate intelegand ca ceea ce are este dar si har si nimic nu vine de la omul din el. O biblioteca intreaga ne-a lasat Nikos Kazantzakis cu un singur simplu mesaj: "Ale Tale dintru ale Tale."

Foarte...foarte de acord cu cele spuse de tine mai sus!!!

De acord si eu cu ce spune Fani. Cu o mica mentiune: literatura si tot efortul intelectual ne pregatesc pentru aceasta viata in lume; in vreme ce cartile bisericesti ne deschid ochii asupra vietii vesnice. Prin rugaciune ni se deschid ochii mintii si putem patrunde lucruri, care sunt de nepatruns in mod obisnuit.

Eu nu as face asa o clara departajare. Tot ce facem in lumea asta bine ne pregateste si pentru Impoaratia lui Dumnezeu, care de altfel este deja prezenta si incepe aici.

Cum vrei tu, Fani. Mai vorbim peste 15-20 ani.