Duminica asta am fost singurul adult care s-a impartasit intr-o biserica arhiplina. Asa ceva nu este acceptabil.

Cele sapte pacate de moarte sunt: mandria, lacomia, lenea, mania, zgarcenia, invidia si desfranarea. Eu cred ca sunt foarte multi crestini veritabili, forumisti si nonforumisti, care trec saptamana fara sa comita cu premeditare pacatele de moarte mentionate mai sus. Fara vreo parere de sine, cu smerenie, ar putea deci sa se apropie de Sfanta Impartasanie fara spovedanie in caz ca ii lasa constiinta si daca le permite duhovnicul sa faca asa.

Astea sunt pacate capitale, nu de moarte. Pacatele capitale sunt un fel de tendinte din care izvorasc adevaratele pacate de moarte. Din manie se naste uciderea, din desfranare sexul in afara casatorieie, din lacomie furtul, etc...

Da, li se mai spune si capitale. Valeriu Gafencu le zice insa "de moarte", pentru ca ele cauzeaza moartea, nu? Cele sapte sunt deci categoriile generale din care deriva alte rele. Cateva detalii aici: http://www.valeriugafencu.ro/scrieri...vedanie_6.html .

"Pentru a clarifica şi mai mult lucrurile, dorim să arătăm care sunt aceste păcate de moarte pentru care Sfinţii Părinţi opresc de la Împărtăşanie. Povăţuirile de la sfârşitul Liturghierului opresc de la Împărtăşanie pentru următoarele păcate: trufia, iu*birea de argint, desfrânarea (sub orice formă: malahie, adul*ter, sodomie, gomorie etc.), mânia şi răzbunarea, lăco*mia, za*vistia şi lenevirea spre faptele cele bune." (citat preluat din eseul de pe http://www.blog.teologie.net/2010/01...ne-impartasim/ )

bag de seama ca apare o nuanta noua, pe care nu am mai intalnit-o pana acum

nicaieri nu am citit ca lipsa "premeditarii" ar fi o circumstanta atenunata - dar e foarte posibil sa nu stiu eu

in plus, nu trebuie sa spunem: nu sunt mandru, nu sunt lenes ... gata sunt "in regula"

tot din link-ul anterior ... trebuie o analiza mai critica, mai bine ne-o facem noi acum decat sa o primim mai tarziu

"Mândria
Este izvorul tuturor răutăţilor sufleteşti; ea este o lăcomie spirituală pentru care şi dracii au căzut din darul lui Dumnezeu.
1. Nu eşti mândru, fălos, închipuit?
1. Nu crezi prea mult în frumuseţea sau averea ta, nu te-ai mândrit cu ele?
1. Cum te porţi cu cei mari?
1. Nu dispreţuieşti pe nimeni?
1. Stai de vorbă cu oricine?
1. Nu eşti făţarnic, ipocrit (una spui, alta faci)?
1. Nu te-ai lăudat prin fapte, vorbe, îmbrăcăminte?
1. Nu ai vorbit ceva spre a fi lăudat?
1. Nu ai clevetit pe aproapele ca să-i înjoseşti cinstea şi vrednicia şi spre a te ridica pe tine?
1. Ai răbdat ocara celui ce te-a ocărât?
1. Ai iertat pe cei ce s-au supărat pe tine?
1. Nu te-ai mândrit cu ştiinţa, cu cunoştinţele tale?

Lenea
Este lipsa de întrebuinţare a puterilor trupeşti şi sufleteşti pe care Dumnezeu ni le-a dăruit ca să le folosim în viaţa noastră
1. Nu eşti leneş?
1. Nu pierzi timpul fără să lucrezi?
1. Nu te ocupi cu lucruri rele sau deşarte (gătirea trupului etc.)?
1. Rugăciunea o faci regulat?
1. De suflet te îngrijeşti?
1. Datoria ca funcţionar, lucrător, servitor, ţi-o faci?
1. Nu obligi pe cei mai mici să facă lucrul tău?
1. Nu ai căutat duhovnic mai iertător?
1. Ţi-ai îndeplinit canonul?


si asa mai departe cu toate pacatele;

daca la sfarsit gasim ca nu avem nimic din acestea ... e bine de noi

Cu premeditare = pacat, infractiune;
Fara premeditare = greseala.

Zilnim gresim, involuntar. Nu am nici un dubiu. Insa e diferenta enorma in a planifica sa te trufesti, sa desfranezi (de exemplu cu gandul, cu privirea), sa superi pe cineva cu vorba samd si a face lucrurile astea pe neasteptate, neprevazut, involuntar, adica gresind.


Trebuie sa ne recunoastem neputintele si inclinatia spre pacat. Da, suntem pacatosi cu totii. Dar exista pacate mai mici si mai mari, vezi ce ne zice Apostolul Ioan.

Dar, daca in ultimele sapte zile te-ai tinut curat de pacate de moarte, atunci te apropii de Sfantul Potir. Nu pentru vreo vrednicie, nu pentru premiu sau ca ni se cuvine ceva, ci pentru ajutor in continuare.

Crezi ca cineva are lene (- lipsa de ravna in rugaciune, de ex.) cu premeditare? Sau mandrie cu premeditare?
D-apoi eu ce as mai avea de spus duhovnicului?
Ca nimic din ce sunt NU vreau sa fiu!

In fine, cred ca fiecare a spus destul.

Eşti foarte exigentă cu tine însăţi, lucru foarte bun , căci şi cel mai mic procent al mulţumirii de sine poate fi dăunător. Da, aceasta-i calea spre sfinţenie , ca nimic din ceea ce suntem să nu ne mulţumească. Acesta-i "motorul"POCĂINŢEI , dar să nu exagerăm , să nu ajungem la extreme neţinând seama de puterea noastră şi nivelul duhovnicesc la care am ajuns. Ghidul nostru rămâne Duhovnicul, un Duhovnic bun şi răbdător ! Să ne rugăm pentru aceasta Bunului Dumnezeu , şi sunt sigur că fiecare va primi Duhovnicul potrivit . Post binecuvântat !

Lipsa ravnei la rugaciune e cu premeditare, deci e pacat. Dar lenea de a sari din pat dimineata, cand poate ai dormit prost noaptea trecuta, cand poti sa mai stai 5 minute pana sa te ridici, nu o vad ca un pacat premeditat.

Poti sa te laudi toata ziua sau sa urmaresti sa fii laudat; am vazut oameni trufasi, care-ti sar in cap de la cel mai mic detaliu care ii deranjeaza. Astia o fac cu premeditare, caci sunt impatimiti de orgoliul propriu. Pe de alta parte, in discutiile de zi cu zi, se mai intampla sa-ti scape din viteza cate o vorba care nu trebuia spusa - aici avem greseala mandriei.

De preferat este sa tinem aproape de duhovnic, cat putem de des. Dar de multe ori nu putem sa ne spovedim saptamanal, pentru ca poate nu-l gasim sau nu e in localitate sau plecam noi undeva o perioada sau nu are timp sau...

Subiectul ramane deschis pentru oricine e interesat de problemele cu adevarat importante care ar trebui sa ne macine.

Lipsa ravnei nu inseamna lipsa rugaciunii.
Ci rugaciune cu mintea imprastiata, etc... adica nu din dragoste fierbinte fata de Dumnezru, ci din datorie.
Un crestin adevarat, zic eu, se pune la rugaciune cu mare bucurie, pentru un crestin rugaciunea este ca aerul.. moare fara ea.
Ei, mie nu mi se intampla.

Dar nu vad unde este premeditarea, poate imi explici.