Sughita omul, pe pamant normand, ce aveti cu el?! :))

Nimic, îi trimit un pahar virtual de apă.

CE spune sfintul PAISIE AGHIORITUL DESPRE ECUMENISM ,sa luam aminte
 

Sfântul Paisie Aghioritul : ”Mulți Sfinți Mucenici, atunci când nu știau dogma, spuneau: “Cred ceea ce au hotarat Sfinții Părinți“. Dacă cineva spunea asta, mărturisea! Adică nu știau să aducă dovezi prigonitorilor pentru credința lor și să-i convingă, ci aveau încredere în Sfinții Părinți. Se gândea: “Cum să nu am încredere în Sfinții Părinți? Aceștia au fost și mai cu experiență, mai virtuoși și sfinți. Cum să primesc eu o neghiobie? Cum să sufăr să hulească cineva pe Sfinții Părinți?” Să avem încredere în tradiție. Astăzi, din păcate, a intrat politețea europeană și vor să arate că fac binele. Vor să arate superioritatea, dar în cele din urmă merg înspre a se închina diavolului celui cu două coarne. “Să existe o religie” – îți spun, și le nivelează pe toate. Au venit și la mine unii și mi-au spus: “Toți cei care credem în Hristos, să facem o religie”. “Asta este ca și cum am lua aur și aramă, aur de atâtea karate și toate cele ce au fost separate de el, și să le amestecăm din nou și să facem una. Este corect să le amestecăm iarăși? Intrebați un aurar: E bine să amestecăm zgura cu aurul? S-a dus atâta luptă, ca să strălucească dogma”. Sfinții Părinți au știut ceva atunci când au interzis legăturile cu cel eretic. Dar astăzi spun: “Nu numai cu cel eretic, dar și cu budistul și cu închinătorul la foc și cu închinătorul la diavol să ne rugăm. Trebuie ca și ortodocșii să se afle la rugăciunile și conferințele lor. Este o prezență”. Ce prezența? Le rezolvă toate cu rațiunea și justifică cele ce nu se pot justifica. Duhul european crede că și problemele duhovnicești pot intra în Piața Comună. Ceea ce se impune fiecărui ortodox este să pună neliniștea cea bună și în heterodocși, să înțeleagă adică, faptul că ei se află în înșelare, ca să nu-și odihnească în mod mincinos gândul lor și să se lipsească și în această viață de binecuvântările bogate ale Ortodoxiei și în cealaltă viață de și mai multele și veșnicile binecuvântări ale lui Dumnezeu”.6
Sf. Iustin Popovici: ”Ecumenismul e numele de obște pentru toate creștinismele mincinoase, pentru bisericile mincinoase ale Europei Apusene. În el se află cu inima lor, toate umanismele europene cu papismul în frunte.(…) Nu e nicio deosebire esențială între papism, protestantism, ecumenism și celelalte secte ale căror nume este legiune.”
”În istoria neamului omenesc sunt 3 căderi însemnate: a lui Adam, a lui Iuda și a papei

Sf. Iustin Popovici: ”Ecumenismul e numele de obște pentru toate creștinismele mincinoase, pentru bisericile mincinoase ale Europei Apusene. În el se află cu inima lor, toate umanismele europene cu papismul în frunte.(…) Nu e nicio deosebire esențială între papism, protestantism, ecumenism și celelalte secte ale căror nume este legiune.”
”În istoria neamului omenesc sunt 3 căderi însemnate: a lui Adam, a lui Iuda și a papei.”

Sofiaiuga, te intreb din nou - ce vei face si ce vei zice cand Sfanta Lumina va veni, de Paşte, la rugaciunea Patriarhului Ierusalimului, ai carui reprezentanti au semnat actele Sinodului si care nu s-a dezis de ele ?

Daca vine Sfanta Lumina, nu se stie pentru ale cui rugaciuni vine... Nu te grabi sa fii prea insistent. Mai exista ortodocsi!

În cazul ăsta, ar putea veni şi pentru rugăciunile Papei, nu? Că nu putem şti.

Nu doar cu zisu ci si cu Zisis. :)

Cele 11 minciuni din textul Sfântului Sinod grec –
”Către popor”
Protopresbiter Nicolae Manolis
Paroh al bisericii Sfântul Ierarh Spiridon din Triandria (Tesalonic)
4 februarie 2017

http://prieteniisfantuluiefrem.ro/wp...atre-popor.pdf

Ce porcarii!
Mai bine relativist si ecumenist decit intr-o turma acefala, confuza si fanatica.

Poate vine şi pentru rugăciunile Antihristului, după logica doamnei Antonia.

Contestatorii Sinodului din Creta se scufundă în ridicol....

Deja au trecut mai adinc de acela; sint deja in tragicul schismei.

:57
:57: Ia o cafea și mai citește o data ce am scris.

Exact așa ar spune și el despre ceea ce scrii tu. Eu cred ca e nevoie de un forum ecumenist, unde sa te dai în spectacol nestingherit.

Da aia la saccsiv sau la sinodultalharesc nu au forum ? :)

Imi place chestia aia cu Paypal - nu folositi cardul, platiti din cont. Vorba lui Alin, mai bine pune pe altul sa plateasca si in felul asta esti sigur ca nu te-ai dat de partea intunericului. :)

Iuliu, uneori imi dai mpresia ca scurta influenta pe care o avusera zisisul si hamsterul vulcanos asupra mea (la inceput, datorta unei perechi cu care sint sau am fost prieten si care sint pe felie cu popa din pireu) trecu acum la tine. :))
Glumeam, dar, acum, foarte serios: cum e posibil ca o erezie sa fie definita ca erezie altfel decit episcopal, eu nu inteleg. Da, arianismul punea niste problme. Insa tocmai aici se vede rolul urias al ierarhiei intrunite in sistem sinodal ( si chiar si asa se poate gresi, dovada sinoadele tilharesti): interpretarea scripturilor trebuie facuta sub indrumarea Bisricii. Pentru ca textele religioase sint ca un caleidoscop: din unele unghiuri se vede deva, din altele, altceva. Interpretarile si interpretativitatea sint cele mai bune dovezi ale entropiei din glorioasa minte umana. Doar Biserica, prin ierarhi ei ortodocsi, reuniti ecumenic poate da raspunsuri corecte. De pilda, lui Arius i-a tunat o anume interpretare antitrinitara. No, parea, si multora, inclusiv unor imparati, ca are dreptate. Pe de alta parte, cinicul din mine nu poate sa nu observe ceva ce este vizibil oricaror ochi mentali neacoperiti de lentila deformanta a evlaviei: ca si in istoria eclesiastica, ca si in cea mundana, invingatorul scrie istoria, deci dogmele sale sint cele corecte. E greu sa nu devii sceptic-relativist, cind vezi acest pattern repetindu-se de atitea ori. Si argumentul cu logica nu tine, intrucit si logica interna argumentelor teologice poate fi pervertita (suna mai dur decit nuanta corecta, intentionata de mine, nuanta data de cuvintul "biasata", cuvint luat de la sufocantii nostri ocupanti). Mintea umana tinde, si trebuie sa tinde, la obiectivitate cit mai absoluta, dar evident e incapabila de asta, chiar si pe terenul teologiei. Iar chestia cu inspiratia Sf. Duh, intotdeauna cind e vorba de "ai nostri", e undeva intre superstitie si propaganda.

Stai sa vezi ca acum toti imi sar in cap, si ortodocsi si nepomentori laolalta.

Care în accepţiunea blogurilor care o inspiră se pare că e una şi aceeaşi persoană.

Aş zice, cu atât mai mult pe terenul teologiei ar trebui să ne ferim de ispita obiectivităţii. Chiar azi mi-a adus aminte cineva, la TV (nu zic cine, persoană detestată de mulţi), că ''Adevărul este Hristos; restul sunt abstracţiuni.''

Mereu uităm asta şi nu căutăm să-L cunoaştem pe El, ci mereu chestiuni periferice, unde sunt milioane de puncte de vedere; divergente, din păcate.

Antonia, tipul ala care va panicheaza pe voi, nepomentor-cipofob-schismatoizii, e cumva asta?

http://xmenmovies.wikia.com/wiki/Apocalypse
Acum, serios, ai idee cine, in istoria crestinismului, mai erau obsedati de Paramesianic? Rascolnicii. Indeosebi cei care spusesera "pa si pusi" ierarhiei sacramentale, bez-popovtii. Pentru ei, toata lumea, in primul rind societatea rusa, era sclava lui Anti, fara ca Paramesiancul sa fi aparut! Adica la fel ca voi: frica fara motiv! Paranoia mistica, cu alte cuvinte.

Pai e simplu, maine vine unul si afirma ca Hristos si-a petrecut copilaria, adolescenta si perioada de pana la botez, in India. E erezie ? Ca nu a spus nici un sinod ca nu ar fi fost. Sau spune ca a fost insurat. Ca nu cred ca s-a stabilit nici ca nu a fost in cadrul unui sinod. Si cate si mai cate, ne putem gandi la mii de idei care le pot unora trece prin cap.

Ecumenismul e o idee noua aparuta acum in postmodernism, cand nu mai exista adevar ci fiecare are adevarul lui. Dar e total impotriva invataturii crestine. :p

De ce? Obiectivitatea, ca si cautare caci nu va fi vreodata cu adevarat atinsa, e necesara conditiei umane. Gindeste-e fie si la actul de cercetare stiintifica asupra Universului, sau la actul de justitie: nu sint acestea doua evidente terenuri de aplicare a obiectivitatii?
Subiectivismul dotrinar m-ar face, daca as depasi o anume doza de emotie patimasa a evlaviei, cam cum fac schismaticii de acum si dintotdeauna, orb la conditia umana a aproapelui. As imparti lumea in "ai nostri" si "ai lor". Nu sint de acord cu doctrinele protestante d epilda, dar nu vad in ele o sursa de separatie, ci o simpla cortina mentala. Ca si incazul doctrinelor "alor nostri" : e ceva ce alegem, pentru ca stim/simtim ca ni se potriveste, dar in nici un caz nu trebuie sa ne conduca reactiile si calea de a trai.

E o timpenie sau un bullshit ca s-ar fi nascut acolo. Dar da, nu e erezie. Blasfemiile sau delirurile sau glumele proaste nu sint erezii. Sint exact asta: idei, sau atitudini sau forme de umor nepotrivite sau chiar timpite.

Ne intrebam si noi dupa 2000 de ani ce-i adevarul si la fel ca si Pilat, avem adevarul sub nas. :)
Cine suntem noi ca sa stabilim care-i adevarul ? Poate au dreptate si catolicii si protestantii si martorii. Poate si musulmanii sau satanistii. :)

Mai mult decât Pilat, chiar. Pentru că el, deşi Îl vedea fizic, nu-L cunoştea. Pentru că a-L cunoaşte presupune a avea o relaţie cu El, de la persoană la persoană, nu a gândi la El în mod obiectiv, care e un mod propriu pentru a cunoaşte ceva, dar cu totul impropriu pentru a cunoaşte pe cineva.

E valabil, de altfel, şi între oameni, că nu poţi cunoaşte pe nimeni cu adevărat dacă te limitezi la o cunoaştere obiectivă. Vei putea spune multe despre înfăţişare, despre alcătuire, despre cum se manifestă, dar adevărata cunoaştere presupune relaţie, şi anume una de iubire. De aceea la Dumnezeu Adevărul este nedespărţit de Iubire.

Aşa încât, nu spun că a cunoaşte la modul teoretic este lipsit de orice importanţă, după cum nu e lipsit de importanţă văzul şi celelalte simţuri cu care luăm cunoştinţă de persoanele umane cu care intrăm în relaţie. Dar e cu totul insuficient şi periferic adevăratei cunoaşteri.

Iar cum orice persoană are o taină de necuprins, de nedefinit până la capăt, termenii folosiţi pentru a face referire la ea nu sunt absoluţi în teologie, ci adesea relativi. Mă gândesc la teologia părintelui Stăniloae, care abundă în adverbe relative: oarecum, cred că, mai degrabă, mi se pare că ş.a.m.d. Această relativitate e menită, practic, să ofere mult mai mult decât poate oferi precizia, care este limitativă, în timp ce cea dintâi este deschisă către nesfârşit.

Asta nu l-a împiedicat pe părinte să fie unul dintre cei mai mari dogmatişti ortodocşi. Dogma este ceea ce putem cunoaşte, într-adevăr, şi e foarte importantă, pentru că are rolul osaturii într-un trup de om. Fără ea, am fi amibe. Poate fi cunoscută, însă şi cunoaşterea ei poate fi adâncită mereu.

Şi, iarăşi, de mare importanţă sunt articulaţiile, tendoanele, felul în care se leagă între ele dogmele şi legătura lor - neapărat flexibilă, pentru că rigiditatea este echivalentă cu moartea - cu restul organismului, cu inima, cu mintea, cu tot.

Pai, cum tema comisiei miste de anul asta, e cum o sa ne ocupam(a se citi foarte probabil dizolva) de bisericile uniate ca pas spre vindecarea Schismei, o sa fie interesant pe viitor.

si eu cred ca tindem cu totii catre obiectivitate, macar in intimitate, dar adevarul (rateaza falcao 11m, ce panarama!!! parca era stanciu, alta panarama... scuze) e acolo, e viu, numai ca e greu de recunoscut de cei mai multi dintre noi. eu, unul, nu ma mai chinuiesc sa-l descopar, doar il astept.

cred ca noi, mirenii, avem marele avantaj ca putem sa ne lasam mintea sa zburde, clerul nu poate asta. acum, unde ne zboara si cum ne zboara, e altceva. in mod normal toate intrebarile noastre ar trebui sa-si gaseasca raspunsul in Biblia ce o avem de la Constantin, nu? dar stim ca este o Biblie cenzurata, oare nu de aici vin unele neintelegeri de astazi, dar si de ieri? dintotdeauna de fapt.

in alta ordine de idei, tin neaparat s-o spun pentru ca m-a enervat ala cu penaltyul ratat (2-2, mama lor :) ) ma intreb, de ce ar socoti cineva cruciadele ca o expresie nefasta a crestinismului latin?

Repet ce a zis Sf. Vincentiu acum mult timp

Aici, ar putea fi, va întreba cineva, "Deoarece canonul Scripturii este complet si este în sine suficient de abundent, ce nevoie este acolo să se alăture la ea interpretarea Bisericii?"
Răspunsul este că, din cauza însăsi profunzimea Scripturii toti oamenii nu plaseaza o singură interpretare identică pe ea. Declaratiile de acelasi autor sunt explicate de către diferiti oameni în diferite moduri, atât de mult încât pare aproape posibil să se extragă din ea cât de multe opinii ca acolo sunt oameni. Novatian expune într-un fel, Sabelius în altul, Donatus în altul, Arie, Eunomie si Macedonie în altul, Photinus, Apollinaris si Priscillian într-un alt, Iovinian, Pelagius si Caelestius în altul, si mai nou Nestorie în altul. Prin urmare, din cauza labirintul de eroare, care este atât de multiformă, există o mare nevoie de punerea în jos a unei reguli pentru expunerea profetlor si a apostolilor, în conformitate cu standardul de interpretare a Bisericii Sobornicesti.

Acum, în Biserica Universala avem cea mai mare grijă să detină ceea ce a fost crezut pretutindeni, mereu si de toti. Acest lucru este cu adevărat si în mod corespunzător "sobornicesc", asa cum este arătat prin însăsi forta si semnificatia cuvântului, care intelege totul aproape universal. Noi vom fii fideli acestei reguli dacă urmărim universalitatea [adică oecumenicitatea], antichitatea, si consimtământul. Vom urmări universalitatea dacă recunoastem că o credintă ca să fie adevărat pe care întreaga Biserică în întreaga lume, o mărturiseste; antichitate, dacă noi, nu ne indepartam din acele interpretări care reies clar că strămosii si părintii nostri au proclamat; consimsământ, în cazul în care în antichitate însăsi tot urmam definitiile si opiniile tuturor, sau cu sigurantă aproape toti, episcopii si medici deopotrivă.

Canonul Bibliei nu are nici o legatura cu Niceea sau Constantin cel Mare.
Cea mai apropiata chestie e un sinod din Cartagina, de mult mai tarziu.

Ca e o abominatie sa dai o indulgenta pentru actiuni militare.
A mai incercat un general bizantin asta, si l-au refuzat in suturi.
Asta, si faptul ca prima a pornit dintr-un juramant de a returna imparatului teritoriul capturat, si nu s-au tinut de promisiune, au fost stapaniti de orgoliul de a-si face propriile state, si cruciadele au fost un fiasco in general.

Cum bre nu a scos Constantin cartile alea adevarate de acolo ? Se vede ca nu te-ai uitat la Oreste. :p

nu m-am referit la asta, ma abtin, ca sa nu spun o tampenie.



io zic ca e mai rau sa le dai pentru bani.
imparatul a plecat la un moment dat, de aici incolo cruciatii nu mai aveau de ce sa-si respecte juramintele. discutia ar fi ampla, dar nu asta e importanta exceptionala a cruciadelor pentru ortodoxie ci faptul ca fara prima cruciada bizantul ar fi cazut cu 400 de ani inainte, ortodoxia, asa cum o avem astazi, nu ar mai fi existat. istoria s-ar fi schimbat, nu putem sti nici daca romanii si romania ar mai fi existat.
impactul cruciadelor asupra omenirii e gigantic, nu mai este nimic asemenator, schimbul cultural a fost imens, vesticii au facut exact ceea ce a facut imperiul roman dintotdeauna, a stiut sa preia ceea ce a fost bun in alte culturi si s-a dezvoltat continuu, foarte repede i-au ajuns din urma si cultural.

Ceea ce spui este intelegerea protestanta, nu are legatura cu ortodoxia.

Dreptii din Vechiul Testament au fost scosi de Iisus din Iad pana la Inviere. Toti oamenii ajunsesera in Iad pana atunci. De observat ca drepti nu erau si imparatii care slujisera la idoli, adica nu respectasera primele porunci ale decalogului.

Dar ce ai spus e exact ce sustinea pelagianismul. Nici macar ecumensimul sau protestantii nu cred ca sustin acest lucru, in cazul ecumenismului se sustine teoria ramificarii harului, adica faptul ca harul e in toate cultele crestine, de aceea este valabil botezul in toate cultele. De aceea ti-am dat despre botezul la eterodocsi, pentru ca asta se sustine in ecumensim.
Pelagianismul nega mostenirea pacatului stramosesc si necesitatea botezului. Astfel oamenii puteau primi harul in urma faptelor lor. De aceea in catehism (pasajul pe care l-am dat) spune ca omul nu poate primi harul in urma faptelor lor.
Dar, daca vrei, exista scris si faptul ca harul e doar in Biserica. Dar aceasta e invatatura de baza a ortodoxiei (crestinismului), tocmai de aceea a venit Iisus, ca sa aduca harul, primit de Biserica la Rusalii. Alta invatatura e absurda, pentru ca daca harul putea fi dobandit si altfel (cum sustine pelagianismul) atunci se puteau mantui oamenii si inainte de Iisus, nici nu ar mai fi fost nevoie d evenirea lui Iisus si nici nu ar fi avut efect pacatul stramosesc (pierderea harului).

Asadar, tot in catehism scrie: http://www.credo.ro/catehism2.php?q=47
Citez: "In Biserica, iar nu in afara de ea, Domnul nostru Iisus Hristos impartaseste harul Sau mantuitor, prin Duhul Sfant in Sfintele Taine. De aceea numai in Biserica este sigura mantuirea. Caci daca "Hristos este capul Bisericii, trupul sau, al carui mantuitor este" (Efeseni. 5, 23), cum zice cuvantul dumnezeiesc al Sfintei Scripturi, atunci nimeni nu poate sa se impartaseasca de mantuire, daca nu este madular al trupului lui Hristos, adica al Bisericii."
Si: "Precum mladita se usuca daca este rupta de vita, de la care primeste hrana prin seva, tot asa si sufletul moare duhovniceste, adica isi pierde mantuirea, daca se rupe de Biserica, trupul tainic al lui Hristos, care il hraneste duhovniceste prin harul dumnezeiesc. Harul din Biserica este ca sangele cald din trupul omenesc viu, sange care hraneste toate madularele trupului. Daca un madular se desprinde de trup, atunci de indata se lipseste de viata, caci nu mai curge in el sangele trupului, si asa este de lepadat. Tot asa si credinciosul care se desprinde de Biserica, in care este harul, moare sufleteste, pentru ca nu mai are viata duhovniceasca din trupul tainic al lui Hristos."

Si, legat de harul din alte culte, adica ceea ce sustine ecumenismul, am spus ca si in canonul Cartagina scrie despre asta, dar si mai clar in canonul I al Sfantului Vasile cel Mare: "Căci începutul dezbinării s-a făcut prin schismă; iar cei ce s-au lepădat de Biserică n-au mai avut harul Duhului Sfânt peste ei, căci a lipsit comunicarea prin întreruperea succesiunii. Căci cei dintâi care s-au depărtat aveau hirotoniile de la Părinţi, şi prin punerea mâinilor peste ei aveau harul duhovnicesc; Dar cei ce s-au rupt, devenind mireni, n-au avut nici putere de a boteza, nici de a hirotoni; nici nu puteau da altora harul Duhului Sfânt, de la care ei au căzut;"

Un sinod despre ecumenism nu avea cum sa fie din moment ce e de cateva decenii aceatsa invatatura si nu s-au mai tinut sinoade pan-ortodoxe. Dar ecumensimul nu aduce o invatatura noua, ci, asa cum am aratat, invataturi care deja au fost clarificate inca din primele secole. Dar avem si un sinod local care a discutat despre aceste lucruri, am dat link-ul cu hotararea Sinodului BO a Georgiei din 1998. Deci avem si hotarararea unui Sinod. http://www.angelfire.com/linux/viata...od_gergia.html
Citez: "V. Doctrina despre existenta Harului Mîntuitor în afara granitelor canonice ale Bisericii si manifestarea ei extremã - " Teoria Ramificatiilor ", care recunoaste în toate denominatiunile crestine contemporane pãrti egale ale adevãratei Biserici a lui Hristos detinînd Harul lui Dumnezeu si Adevãrul în egalã mãsurã - este de neaceptat."
"Afarã de granitele Bisericii dreptmãritoare nu existã har mîntuitor. Alte grupãri religioase sunt lipsite de el." "Detinatoare a harului este numai una, sfîntã, soborniceascã si apostoleascã Bisericã ortodoxã."
"În afara granitelor Bisericii Ortodoxe existã numai forma exterioarã a tainelor, golitã de harul divin cel de viatã fàcãtor si mîntuitor. Aceste forme exterioare primesc continutul harului doar dupã revenirea persoanelor la Biserica mamã."
" Toti ereticii si schismaticii se aflã afarã de granitele Bisericii si sunt lipsiti prin aceasta de harul mîntuitor al Sfîntului Duh pe care îl primesc credinciosii prin Sfintele Taine."

Cred ca acum totul e clar.

Vezi si mesajul de mai sus, adresat lui Cristian.

Aceasta e de fapt relativismul ecumenist, propagat de autorii cu conceptii ecumeniste. Ei propun ideile din ecumensim, o dogma laxa, ca sa poata fi schimbata si modelata de ei, in concordanta cu credinta si dogmele ecumeniste. Unii au ajuns chiar sa spuna ca sfintii si invatatura Bisericii din vechime sunt depasite, iar ei sunt mult mai intelepti si pot intelege mai bine invatatura si o pot si schimba. In ortodoxie credem tot ce a invatat Biserica dintotdeauna. Invatatura nu se poate schimba niciodata, pentru ca e revelata de Domnul. Iar Biserica a fixat invatatura, nu suntem in postura protestantilor, care au tot reinterpretat invatatura, dupa intelegerea fiecarui initiator de noua denominatiune. Parintele Staniloae nu folosea acele cuvinte scriind despre dogma, ci despre alte aspecte.

Apocalipsa e apocalipsa. E ceva real, care a cam inceput. Acum noi putem face sI haz, daca asa poftim. Insa ăsta nu schimba lucrurile, nici nu ne scutește de cele ce vor urma sau de judecata. Nu știu engleza, așa ca nu pot citi ce e acolo. Se pare ca Antihrist s-a nascut deja, însă nu are vârstă necesara pentru a se face cunoscut. Unii spun ca la sinodul de la Creta ar fi existat în sala și un puști de vreo 15-16 ani care nu avea nicio treaba. Sa fi fost Antihrist?
Oamenii își fac numărul lor, iar Dumnezeu ne va arata ca Lui I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea.

Acest sinod vrea sa ne deprindă cu închinarea la om, ca sa fim deprinși sa ne închinăm și lui Antihrist. E atât de simplu. Ar înțelege și curcile, dacă ar vrea. Dar omul modern e atât de ocupat și atat de mândru, încât numai mania lui Dumnezeu il mai poate potoli.

Împotriva ereziei , fiecare duce lupta după puterile sale. În aceste vremuri, e bine dacă ne salvam măcar propriul suflet. Căci vrand sa mai salvezi pe cineva, exista riscul sa cazi și tu împreună cu el. Dacă eu, citind ce scrii tu, cad și accept și eu teoria ramurilor și relativismele de tot felul, tu trebuie sa mai pe conștiința. Și vei primi pedeapsa mai mare, nu doar pentru păcatele tale, ci și pentru ca m-ai influențat negativ. Deocamdata, cei care susțin teoria ramurilor au fost anatemizatI de către părinții rusi din Athos.

Probabil era Anakin Skywalker.

Cătălin, am cerut răspunsuri simple din cauza experienţelor nefericite anterioare în dialogul cu tine, care nu este posibil, din păcate. Iar apoi n-am mai aşteptat răspuns.
Însă voi preciza, nu ca răspuns ţie, ci pentru cei care eventual citesc ce am scris mai sus, că nu doar că nu contest sau resping dogmele, ci le consider izvoare vii şi inepuizabile de cunoaştere a Dumnezeirii. Sunt porţi deschise către cunoaşterea de Dumnezeu, care este nesfârşită ca şi El, şi care este vie, căci Viu este Dumnezeu.
Asta e ceea ce încerc să subliniez, că în toate trebuie să avem caracteristicile viului - şi în cunoaştere, şi în iubire (ca formă de cunoaştere) - flexibilitate, creativitate, creştere, dezvoltare etc.

Cădem adesea în dezbateri sterile în jurul dogmelor, uitând de fapt în ce constă adevărata cunoaştere; uitând de Hristos, la cuvintele spuse direct de El raportându-ne adesea mai puţin. Ca dovadă, nu suntem preocupaţi de pildele pe care le comentează în fiecare duminică teologii la biserică, ci de divergenţe dogmatice şi canonice; despre care Hristos n-a vorbit explicit.

Nu suntem capabili să adoptăm genul de gândire pe care ni l-a lăsat, îndeosebi în pilde şi parabole, încercând să sistematizăm gândirea, limitând-o în felul ăsta şi chiar omorând-o, în consecinţă. Învăţătura Lui nu este limitativă, ci deschisă ca lumina Soarelui.

Nici n-a venit doar ca să ne lase o învăţătură - greu de înţeles atunci de către apostoli şi lămurită în veacurile următoare de Biserică -, ci, mai ales, ca să-L cunoaştem. A venit să trăiască viaţa noastră, ca noi să o trăim pe a Lui. A venit cu tot ceea ce este El, inclusiv cuvintele pe care ni le-a dat şi care vin de la o Persoană către alte persoane, nu sunt nişte idei de sine stătătoare, lipsite de viaţă.

Când tu (oricine) îmi spui ceva pentru mine e foarte important ceea ce îmi transmiţi din tine prin cuvântul pe care mi-l adresezi; mai mult decât ideea abstractă, ce poate fi, eventual, evaluată ca adevărată sau falsă. O astfel de analiză o poate face mai bine un computer, nu e nevoie să fii om.

Cred că asta e şi problema cu unitatea Bisericii şi faptul că ne acuzăm atât de des unii pe alţii de erezii şi schisme: Ne amăgim cu ideea că suntem în comuniune cu Hristos pentru că din când în când ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Său, dar nu ne împărtăşim cu inima şi cu mintea, nu-L cunoaştem şi nu-L iubim deopotrivă. Şi, ca atare, nu ne iubim nici noi între noi şi nici nu ne cunoaştem. Suntem mai curând o adunătură decât o comunitate; ne lipseşte relaţia.

tocmai ca nu e asa, e chiar invers. oricine poate observa ca este o politica ortodoxa aceasta radicalizare, aparuta dupa petru cel mare al rusiei si accentuata in secolul XX
sursele de inspiratie sunt aproape exclusive din ultimele 2 secole. uitati-va la acesti schismatici de astazi, citatele sunt din sfinti de secol XX, chiar XXI, din preoti sau calugari in viata. chiar si tu oferi invataturi contemporane.

dupa Papa Inocentiu al 3-lea, daca-mi amintesc bine, cel care a castigat lupta cu imparatul si asupra temporalitatii, biserica catolica s-a transformat si a fost mult mai putin supusa politicului, ortodoxia nu, dimpotriva.