Citat:
	
	
		| 
 
					În prealabil postat de bluester
					(Post 524416)
				 Pe de alta parte nu am vazut stat comunist/socialist care sa se imbratiseze cu Biserica, (...) 
 | 
	
 Din punct de vedere religios, Ceaușescu a dus aceeași politică comunistă    fundamentată de Lenin și predecesorii lui. După cum am mai spus, politica marxistă și    leninistă referitoare la religie combina o așa zisă "libertate de    conștiință" și libertate a cultului cu o propagandă feroce ateistă și    materialistă, anume a disciplinei inventate de comuniștii sovietici,    materialismul dialectic și istoric. Paralel însă cu libertatea cultului    religia era practic interzisă, oamenii fiind cum necum forțați să își    însușească o nouă viață, un nou umanism, umanismul socialist,  comunist,   ateist și materialist; cultul era cât de cât la liber, dar  preceptele,   valorile Bisericii, ale lui Hristos, ale Duhului erau  practic cât mai   interzise în societate; Biserica nu avea dreptul să  întemeieze   instituții prin care să propage modul de implementare a  învățăturilor   creștine în viața de zi cu zi, singurele școli fiind  acelea, puține,   care pregăteau personal pentru cult. Practic sub  regimul ceaușist   socialist, ca sub orice regim inspirat de bolșeviști,  creștinii erau   treptat obligați să ducă o viață dublă, una religioasă  la cult, iar alta   în societatea socialistă care îi desprindea tot mai  mult de religie și   de aplicarea ei practică. Selecția în societate nu  se făcea pe  criterii  sociale și morale creștinești, ci pe criterii  noi, ale  umanismului și  moralei socialiste. 
Politica de tip leninist, aplicată și de regimul Ceaușescu, urmărea în    esență, potrivit învățăturilor marxiste și leniniste, distrugerea,    anihilarea totală a oricărei religii pe cale "naturală" prin mecanismul    descris mai sus. Pe de altă parte, exista lupta și propaganda  oficială,  a  ateismului și materialismului dialectic și istoric, care  se preda în   licee și facultăți (în special cele de filozofie), deci  luptă pe față   împotriva religiei, a creștinismului și a lui Dumnezeu,  asta în vreme  ce  învățământul religios era extrem de limitat, cum am  descris mai sus,   iar Biserica era lipsită prin legi de a dezvolta  activități  educaționale  proprii în domeniul religios. Vedem deci pe ce  baze  politice și legale  se întemeiază ateismul, indiferența și  ignoranța și  incultura religioasă  la majoritatea creștinilor  ortodocși, în special  în perioada  socialistă, dar și după revoluția  făcută de străini în '89.  Ceaușescu  este și el, din prim plan, autorul  acestei tentative de  genocid  spiritual asupra românilor, care a avut  se vede multe victime,  chiar  dacă nu a reușit să distrugă  creștinismul. 
Având în vedere că religia era considerată în gândirea    marxist-engelsian-leninistă drept un produs natural al oamenilor, mai    precis un fenomen de înstrăinare a valorilor umane și idealizare în    concepte religioase, considerate fantastice, "mistice", nereale, un    fenomen de înstrăinare a "esenței umane" sau a oamenilor în raport cu ei    înșiși, o căutare iluzorie a propriilor lor potențialități  interioare,   marxism-leninismul considera că așa cum a apărut, și apoi a  fost  folosit  pentru exploatarea claselor subjugate de către  clasele  exploatatoare  în combinație cu patronii și preoții religiilor,  tot așa  pe cale  naturală avea să dispară definitiv din istorie prin   "aproprierea esenței  umane" înstrăinate, pe baza muncii și a   dezvoltărilor economice și  sociale care să împlinească nevoile și   aspirațiile umane. De aici a   venit convingerea comuniștilor că,  și în condițiile menținerii   "libertății de conștiință" și a libertății  relative a practicării   cultului, religia, în special creștinismul, avea  să dispară pe "cale   naturală" prin dezvoltările economice, sociale și  culturale   multilaterale umane, naturaliste și astfel vor exista  condițiile   economice pentru împlinirea și fericirea oamenilor, aceștia  nemaiavând   nevoie de o viață interioară a spiritului, autentică, nici de  vreo   viață veșnică în Împărăția lui  Dumnezeu, pentru că vor fi având totul aici, aceasta fiind lumea și viața toată.