În prealabil postat de glykys (Post 454159)

Eu m-am apucat sa recitesc "Micul Print", :25:

În prealabil postat de BebeGeo (Post 456617)

Din cartea " De la prietenie la iubire- Casatoria, Taina iubirii crestine" de parintele Nicolae Tanase: ( sunt pasaje care mi-au placut foarte mult si pe care le-am notat)

Daca vrem sa fim deosebiti nu trebuie sa faceam altceva decat sa fim normali.

Frica de Dumnezeu nu inseama crispare ci inseamna o realtie apropiata.

Bunatatea incepe de la modul cum mergem pe strada, cum intram, cat suntem de amabili.

Situatia lumii de astazi ne plaseaza in situatia de a fi niste oameni deosebiti fiind niste oameni normali.

Daca vrei sa faci o transformare in aproapele tau, acest lucru presupune o diplomatie pana la exagerare pt ca acest lucru trebuie sa fie insesizabil. Daca devine sesizabil, nu se stie cum reactioneaza celalalt.

În prealabil postat de mirela.t (Post 447924)

Taina iubirii - Antonie de Suroj, mitrop., Ed. Sophia

http://www.librariasophia.ro/img/poz...na_iubirii.jpg

Asta ţine de dragoste: a privi la om şi a vedea în el o frumuseţe de nerăpit, iar totodată a te îngrozi de ceea ce viaţa a făcut din el, a săvârşit asupra lui. Dragostea este tocmai extrema suferinţă, durere pentru că omul e nedesăvârşit şi totodată minunarea pentru că el este atât de uluitor, irepetabil de frumos. Şi iată, dacă priveşti măcar o dată la om în felul acesta, poţi să îl îndrăgeşti în pofida a tot ce le sare în ochi altora.
Cât de des nu se întâmplă ca celui îndrăgostit să i se spună: „ce ai găsit la el? ce ai găsit la ea?” – şi omul dă răspunsul absolut delirant: „dar nu vezi ce minunată este, ce frumos este?..” Şi se dovedeşte că, da, aşa şi este, omul cu pricina e minunat, pentru că cel care iubeşte vede doar rănile. De lucrul acesta, iată, e foarte important să nu uităm. Este extrem de important să ne amintim că dragostea este realistă până la capăt, că ea îl cuprinde în întregime pe om şi că ea vede, ea este văzătoare, însă în loc să osândească, în loc să se lepede de om, ea plânge pentru schilodirea lui şi este gata să îşi dea viaţa pentru ca tot ce-i bolnav, tot ce-i stricat să fie îndreptat şi tămăduit. Asta este ceea ce se numeşte atitudinea „cu întreagă înţelepciune” faţă de om, acesta este adevăratul principiu al dragostei, cea dintâi viziune serioasă. (Mitropolitul Antonie)