Şi de ce ar avea masoneria actuală diferenţe faţă de masoneria trecută, aceea condamnată de biserică?

Extrem de interesantă poziţie, domnule AlinB. Chiar asta nu mă aşteptam să o aud, că nu există BOR. Tăgăduiţi cumva unitatea Bisericii Ortodoxe Române? În cazul acesta dacă nici BOR nu există nu ştiu dacă nu cumva vreţi să spuneţi că nici BO nu există. Cu alte cuvinte dumneavoastră spuneţi că de fapt nu ar conta deciziile care s-au luat, şi mai mult în Sinod, ci că fiecare decide ce vrea de capul lui pe tarlaua lui? În acest caz despre ce unitate a Bisericii mai discutăm dacă fiecare face de capul lui pe domeniul lui?

Aşa este, cu dreaptă măsură. Dar ce vroiam să vă întreb domnule Costel, dar dacă puteţi să îmi răspundeţi aşa cu dreaptă măsură. Cum se face că ierarhii BOR şi poate şi ai altor Biserici Ortodoxe stau la tot felul de dialoguri, conferinţe, ba chiar am înţeles că BOR chiar face parte din Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB sau CEB) cu adunări, grupări, culte protestante şi neoprotestante, despre care se ştie că au apărut prin tocmai ridicarea şi revolta împotriva ierarhiei, ce-i drept aceea a Bisericii Romano-Catolice? Dar vorbim totuşi despre nişte revoltaţi, despre nişte protestanţi; dacă protestantismul ar fi apărut pe teritoriu ortodox cu sigurnaţă s-ar fi revoltat şi împotriva ierarhiei ortodoxe pentru că revolta, protestul împotriva "bisericilor tradiţionale" este "în sângele" protestanţilor. Cum vă explicaţi totuşi că ierarhii BOR şi poate şi ai altor BO stau acum de vorbă, aproape de la egal la egal cu nişte protestanţi care au încălcat tocmai poziţia pe care o enunţaţţi dumneavoastră mai sus? Cum de un simplu ortodox, aşa ca dumneavoastră sau ca mulţi alţii din această ţară care ar avea foarte multe nelămuriri şi reclamaţii de făcut, nu este băgat în seamă, sau este tratat cu superficialitate de conducători, asta în vreme ce dumneavoastră staţi cuminte şi faceţi ascultare şi nu sunteţi un revoltat, un protestant, unul care se ridică împotriva autorităţii ecleziale, dar în schimb autorităţile ecleziale ortodoxe îşi fac foarte mult timp şi investesc foarte multă grijă faţă de nişte revoltaţi, faţă de unii care cândva au protestat, s-au ridicat împotriva autorităţilor ecleziale (romano-catolice, ce-i drept, dar AUTORITĂŢI) şi ridicaţi au rămas, adică protestanţi, cu "bisericile" lor, spre exemplu faţă de Olav Fykse Tveit, secretarul general al CMB? Cum vă explicaţi că acei protestanţi, acei revoltaţi împotriva autorităţilor, acei eretici, aceia care au încălcat acea regulă de care vorbeaţi mai sus au ajuns să trateze de la egal la egal, sau ceva de genul, cu autorităţile ecleziale ortodoxe, asta în timp ce dumneavoastră sau alţii aţi stat cuminţei astăzi sunteţi văzuţi tot ca nişte simpli trecători pe zebră de aceleaşi autorităţi? Cum vă explicaţi, dar aşa cu dreaptă măsură că doar suntem în Ortodoxie, că aceia care s-au revoltat şi au călcat regulile în picioare pentru ereziile sau "ereziile" lor sunt astăzi parteneri de dialog, şi la nivel internaţional nu pe o simplă tarla, iar dumneavoastră care aţi stat cuminte şi alţii ca dumneavoastră aşa ascultători sunteţi în continuare executant de porunci, adică tot un inferior, şi posibil ca în nu mult timp să fiţi obedient nu doar faţă de autorităţile din BOR ci şi faţă de cele din CMB? Unde este dreptatea deci domnule Costel? Sau regulile sunt numai pentru obedienţii cuminţei şi la locul lor? De ce tocmai aceia care au făcut regulile sunt şi cei care le şi încalcă, fără ca să răspundă, în condiţiile în care dacă dumneavoastră le încălcaţi sunt sigur că veţi răspunde într-un fel sau altul? dar aşa cu dreaptă măsură, cred că mă înţelegeţi, dacă puteţi să răspundeţi sau dacă poate cineva să răspundă?

Domnule Decebal, am ajuns sa cred ca judecata ierarhilor ne face slabi sau il facem puternic pe diavol. Si eu acum ceva vreme cum auzeam ceva in neregula cu un ierarh, cum incepeam sa-l critic. Si ma umpleam de manie. Iar aceasta manie se arata lucratoare mai tarziu si in relatia cu alte persoane. De cand am ales sa nu mai fac acest lucru, am parte de mai multa liniste. Noi sa-i iubim, caci stie Domnul faptele fiecaruia dintre noi.

In chestiuni neesentiale, da poate sa difere.

Iar in altele, faptul ca se iau decizii in Sinod, nu-i impiedica pe unii sa gandeasca altfel si asta se intampla in toate planurile si la toate capitolele.

Cum puteti sa bagatelizati zecile de milioane de victime ale acestei ideologii imbecile si imbecilizante?
Ma apuca disperarea citind astfel de opinii. Aceasta otrava (numita comunism) a facut ravagii de nedescris si pe termen lung. Oare câte generatii vor mai fi vatamate de o astfel de îndoctrinare?
Pentru cei care nu stiu sau nu vor sa stie: comunismul este de sorginte draceasca, iar eu îi urez sa se întoarca de unde a venit! Comunismul este rau în sine si anticrestin prin definitie având un rol foarte clar, anume acela de a pregati calea antihristului.

Întru totul de acord! Indiferenta ar fi, printre altele, o dovada de lasitate. Avem nevoie de vigilenta si curaj, nu de comportament caldicel si tolerant fata de orice anomalie.

Comunismul nu este doar o ideologie politica, ci este ceva cu mult mai grav: este o ideologie diabolica si, din câte stiu, lupta împotriva dezbinatorului se duce în Biserica. Asadar, este chiar de datoria Bisericii sa încerce a trezi mintea crestinilor îmbatati de promisiunile mincinoase ale unor astfel de ideologii, al caror autor tot el este, desi sub diferite nume si îndaratul unei multitudini de masti.

Trebuia sa citesti mesajul lui mihailt in context.

Sunt oameni (printre care si el) care cred ca se poate desparti comunismul ca sistem social - nu atat de rau asa cum a zis si el, cel putin comparat cu capitalismul care il vedem la noi si probabil nu doar la noi, de ideologia comunista materialista si atee.

Adevarul e ca nu se poate face aceasta separatie, fiecare sistem vine la pachet cu avantaje si dezavantaje, daca stai sa te gandesti bine, si comunismul si capitalismul au in comun cel putin un lucru: promit bunastare materiala cu scopul ca omul sa se lipeasca de materie si sa uite de Dumnezeu.

Comunismul oferea un nivel de trai mediocru pentru majoritatea si impunea ateismul, capitalismul in schimb promitand mai mult dpdv material si insinuand perfid materialismul prin consumism si idolatriazarea banului in dauna omului.

Ambele sisteme si-au facut treaba destul de bine - in occident vedem un ateism puternic si crestinism in majoritate doar forme decadente, iar in fostele state comuniste si ortodoxe statisic un crestinism cvasi-derizoriu la nivel practic.

Parintele Sofian Boghiu despre sfarsitul lumii, Antihrist si masonerie

http://carteromaneasca.wordpress.com...-si-masonerie/

"- Ce atitudine ar trebui să avem fată de masonerie?

- Să ne facem datoria crestină până la capăt! Masoneria este o miscare universală care are mijloace de a te obliga să taci. Si întrucât nu se mai pot lua măsuri împotriva ei, nu avem altceva de făcut decât să ne păstrăm credinta si să-L mărturisim pe Dumnezeu până în ultima clipă a vietii noastre.

Căci va veni Antihrist si desigur că el va avea libertatea aceasta de a face fel de fel de minuni, de scamatorii ca să-i însele pe oameni. Multă lume va fi de acord cu el, încât majoritatea celor care vor lua măsuri împotriva acestei miscări vor fi suprimati. Vor rămâne mai departe doar cei care trăiesc pentru viata aceasta. Căci nu toti vor fi împotriva masoneriei, când va intra ea în actiune.

Asa încât eu nu mă pot lupta cu lumea ca să fie de acord cu mine. Eu îmi fac datoria de crestin. Că toată lumea stie cum să facă un bine, dar nu-i convine totdeauna acest lucru pentru că asta obligă la niste sacrificii, iar omul este dispus să rezolve cât mai simplu problemele vietii. Dacă masoneria îti va da un număr cu care vei putea cumpăra orice, vei putea să mănânci, vei putea să te îmbraci, să petreci, să călătoresti unde vrei, foarte multă lume va fi de acord: ”Gata, dragă, multumesc!”.

Atunci lumea va fi împărtită: fiecare îsi va alege ceea ce-l va interesa. Cei care vor alege să sufere orice numai să fie alături de Hristos vor fi o turmă mică, asa cum spune Scriptura. Este un cuvânt în Evanghelie în care Mântuitorul se întreabă dacă va mai fi credintă pe pământ…
- <Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credintă pe pământ>?