mariamargareta [COLOR=red](defapt este o copie dupa o oarecare scriitoare sau critic literar: Estera) [/COLOR]

[COLOR=purple][SIZE=5]116. Liderii Pucioşi sunt tot mai aprig contestaţi din interiorul sectei [COLOR=red](nu e secta ci Cetate Sfanta, pentru cine crede)[/COLOR][/SIZE][/COLOR]

[COLOR=purple][SIZE=4][COLOR=#000000]Noi semnale [COLOR=red](deci se arata ca sfada creshte, poi sfada nu e de la drac?, caci din sfatul cel bun, Dumnezeiesc, povatza devine pastaie, sfada)[/COLOR] despre împotriviri acerbe care apar în ultima vreme în interiorul sectei [COLOR=red](deci nu e secta, dar asha faceau ateii, repetau minciuna mereu pana devine in oameni prin masificare, un fel de adevar, deci a repeta Adevarul e o minune iar a repeta viclenia e o minciuna, din pofta rea a raului, caci vinde, se leapada, ca-i place noua lui postura de... lepadatura)[/COLOR] “Noul Ierusalim” sunt semnalate chiar în “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din [/COLOR][COLOR=blue]17-05-2009 [/COLOR][COLOR=#000000]şi[/COLOR][COLOR=blue] 28-05-2009[/COLOR][COLOR=#000000]. Se pare că unii adepţi au “mirosit” în sfârşit cam ce hram poartă liderii lor [COLOR=red](ca se chinuie pana la sfarshit sa-i ridice spre cer shi sa nu-i lasa sa se intoarca la gLume, unii stradania asta o numesc interes viclean shi vor la libertate, poi pe cei pacatoshi ai Lui dumnezeu ii cearta shi ii bate, iar pe ceilalzi, care nu vor, nu cred, nu vor ca sa mai caute sa vada, ii lasa shi-i lasa-n lpibertate shi in moarte... caci asha ei au voit shi shi-au ales, shi cine poate shti ce are cu ei sa faca, sarmanul sfant, al nostru Tata)[/COLOR] şi, odată ce au văzut adânca înşelare [COLOR=red](eu cum de n-am vazut-o? shi care e inshelarea? care? deci cum se poate, cum oare, cel ce mereu pe Domnul il asculta acela in ochii lor le pare ca se-nshala, iar cine sta in contra, minte, fura, omite, shi face invers decat voia Lui, aceia-n ochii lor, le pare mereu, ca ei au spor, shi ca nu se vor preface candva in bulgare de sare ori de sulf, ori in tzantzar care se crede vampir ori zmeu ori pagan-zeu)[/COLOR] în care au fost târâţi, le întorc spatele celor care i-au purtat cu vorba de ani de zile pe coclauri “duhovniceşti” [COLOR=red](poi sigur ca da, caci coclaurile sunt inca in sufletele lor sarmane, disperate, fara mane, dar cine i-a dus mereu pe ei, o, nu cumva Tu, Doamne?)[/COLOR]. Iar aceştia nu se lasă mai prejos, ba mai mult chiar: sar acum la beregata “răzvrătiţilor” [COLOR=red](exact la beregata, exact la BERE-gata, caci gustul berii cine-l uita, ca sa nu sara-afara asha ca shi un purice de caine mort, nu Saule?)[/COLOR] . Înecat în lacrimile neputinţei, “Dumnezeul de la Pucioasa” trece rapid la ameninţări josnice: [COLOR=magenta]ce Mi-aţi făcut voi Mie, dar să vedeţi ce-o să vă fac şi Eu vouă![/COLOR][COLOR=red] (ii va lasa, ii va lasa liberi, sa ii poata lua satana gLumii in primire, ori ce crezi dumneata ca este jos? in jos... in lut, in pamant, in tzarana... smerenie? o nu, acolo doar Dumnezeu smerindu-se, in iad a luminat, dar i-a lasat inca pe unii ca sa mai sufere, caci doar pe sfintzi, pe dreptzi i-a ridicat caci ei fusesera legatzi prin viclenie shi minciuna, ori dintr-o neputintza nu au biruit complet, ci s-au pierdut shi au cazut, shi au suferit cam prea destul, deci doar pentru unii venise atunci momentul cel solemn, din chinuri ridicare, dar astazi oricine este chemat sa-nvie, caci shi mortzii aud glasul Sau, shi doi cate doi, sau trei invie, din moarte shi minciuna, ura)[/COLOR][/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=purple][SIZE=4][COLOR=#000000]Un sufleţel răzvrătit, care pe vremuri (cităm din “Cuvânt”:) “[/COLOR][COLOR=blue]ştia şi iubea lucrarea Mea cu voi şi care trăgea cu voi cu inima din el[/COLOR][COLOR=#000000]“ (cine să fie, cine să fie? O fi Dănuţ? Mister…că nu ni se spune de-a dreptul, dar suntem lăsaţi să-l bănuim) a fost rugat de “servii Lui” (adică de Dumnezeul Pucioasei întrupat în Mihela & Nicuşor) să-I facă o trebuşoară, iar ticălosul sufleţel n-a voit să-L mai asculte, aşa cum a făcut-o fără crâcnire de vreo 20 de ani încoace. Câtă obrăznicie! Câtă lipsă de recunoştinţă! [/COLOR][COLOR=red](ce ironii dar unde-i Adevarul?)[/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=purple]
[SIZE=4][COLOR=#000000]Dar ce scrie de fapt în Cuvânt legat de acest subiect? Iată ce scrie:[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“…că am rugat prin servii Mei pe [/COLOR][COLOR=red]un sufleţel[/COLOR][COLOR=blue] care ştia şi iubea lucrarea Mea cu voi şi care trăgea cu voi cu inima din el, şi l-am rugat cerându-i un ajutor, şi [/COLOR][COLOR=red]n-a voit să Mă asculte[/COLOR][COLOR=blue], de teamă că vă ascultă pe voi şi nu pe Mine, şi a fost pus aşa la cale de către cei ce nu Mă mai vor peste ei, şi l-au îndemnat să stea cu spatele la rugămintea Mea de peste el, iar Eu M-am îndurerat adânc şi am lăcrimat mult în cer şi pe pământ, şi am coborât în voi această durere, copii purtători de dureri pentru Dumnezeu, şi iată ce spun Eu acum: aşa voi lucra şi Eu pentru cei ce-Mi arată spatele când Eu îi rog pe ei pentru un păhăruţ de apă pe calea Mea cu voi. Precum M-au ajutat ei pe Mine când le-am cerut, tot aşa îi voi ajuta şi Eu pe ei, iar măsura aceasta fiecare şi-o face, şi nu Eu. Amin.”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#000000]Adică: Interesul poartă fesul:[/COLOR][COLOR=blue] [COLOR=magenta]Precum M-au ajutat ei pe Mine când le-am cerut, tot aşa îi voi ajuta şi Eu pe ei.[/COLOR] [/COLOR][COLOR=#000000]Ca să se înveţe minte! Cei aproape 20 de ani de trudă ai lui Tataia, zile şi nopţi pierdute ca să le fie liderilor pucioşi cald şi bine, nu mai contează nici cât negru sub unghie, dacă el nu mai vrea să le fie sclav în continuare, până ce-şi va da obştescul sfârşit. Nemulţumirea lui la adresa liderilor pucioşi, supranumiţi cu emfază “teofori”, e aspru sancţionată:[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“ Iată, îi bagi pe ei mereu sub vină pentru nemulţumirea ta, iar Eu Mă aşez lângă ei şi sufăr cu ei, căci [/COLOR][COLOR=red]ei sunt purtători de Dumnezeu[/COLOR][COLOR=#000000].”[/COLOR][/SIZE]

deci cine sunt purtatori de Dumnezeu? ia spenetzi voi, judecatori, ia spunetzi cine? "au doara" nu Duhul ii marturiseshte caci Tatal shi Fiul o fac in ciuda-ntregii gLumi shi-a lui satana... cu a lor dulce putoare...oare... mare.[/COLOR]

116. Liderii Pucioşi sunt tot mai aprig contestaţi din interiorul sectei (II)
 

[SIZE=5][COLOR=#800080]116. Liderii Pucioşi sunt tot mai aprig contestaţi din interiorul sectei [/COLOR][COLOR=red]( e sectă, dar îşi zice "Cetate Şfâ[/COLOR][/SIZE][SIZE=5][COLOR=red]ntă", pentru cine-i crede) [/COLOR][SIZE=4][COLOR=black](partea a II-a)[/COLOR][/SIZE][/SIZE]

[SIZE=4]Semnalăm în treacăt că şi de data asta sunt nelipsite obişnuitele contraziceri care pun sub semnul întrebării luciditatea celui care a ticluit aceste rânduleţe. De exemplu:[/SIZE]
[SIZE=4]1. “Dumnezeul de la Pucioasa” este neputincios:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“O, tată, cine vrea să-Mi clatine de pe cale cu Mine poporul [/COLOR][COLOR=red]Eu nu-i pot sta în cale[/COLOR][COLOR=blue],…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]1.bis. “Dumnezeul de la Pucioasa” este atotputernic:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“ Toată împotrivirea care se scoală să-Mi stea în cale [/COLOR][COLOR=red]Eu o voi domoli[/COLOR][COLOR=blue]…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]2. “Dumnezeul de la Pucioasa” nu-i poate salva pe pucioşi de la necazuri, iar ei trebuie să se apere singuri:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=red]Eu nu vă pot feri de lovituri[/COLOR][COLOR=blue], fiindcă ele umblă acum cu multul, şi de peste tot se năpustesc peste voi, şi pe furiş lucrează ele înspre voi, dar aplecaţi-vă capul şi fiţi mari cu răbdarea, că durerea voastră e mare şi apasă nemilos peste puterea cu care o purtaţi.”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]2.bis. “Dumnezeul de la Pucioasa” îi poate salva pe pucioşi de la necazuri prin simplă poruncă dumnezeiască, dar ei trebuie să-I ceară acest lucru:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“…iar tu, poporul Meu, […] [/COLOR][COLOR=red]iar Eu voi porunci oricărui rău să se abată de la tine şi să se destrame cu totul[/COLOR][COLOR=blue], iar tu să biruieşti ca David, ca Iosua şi ca toţi binecuvântaţii Mei, căci tu stai sub binecuvântarea Mea, fiule, aşa cum a stat Avraam.”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]3. “Dumnezeul de la Pucioasa” ştie ce are de făcut cu cei răzvrătiţi:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“[…] [/COLOR][COLOR=red]Eu le ridic ce le-am dat[/COLOR][COLOR=red]dacă aşa fac ei[/COLOR][COLOR=blue]; le ridic credinţa şi iubirea şi înţelepciunea cea de sus dacă ei nu le-au vrut pe acestea pentru slujirea Mea cu ei şi a lor cu Mine, prin izvorul Meu de cuvânt şi nu altfel, căci cei ce se întorc cu spatele sunt răzbunători apoi din pricina împietririi care cade peste ei pentru învârtoşarea credinţei lor, tată, […]”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]3.bis. “Dumnezeul de la Pucioasa” nu ştie ce are de făcut cu cei răzvrătiţi, dar învaţă repede (chiar de la ei) cum să fie “[COLOR=blue]Domnul dreptăţii[/COLOR]”:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“ Aşa îi voi da şi Eu lui, celui ce se împotriveşte să-Mi dea când îi cer, şi unul pentru altul vom lucra la fel. Aşa cum Îmi dă Mie omul, tot aşa Mă voi purta şi Eu cu el, [/COLOR][COLOR=red]căci aşa Mă învaţă el să fac,[/COLOR][COLOR=blue] şi sunt Domnul dreptăţii. Amin. “[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]4. “Dumnezeul de la Pucioasa” recunoaşte că poporul său e puţin, mic şi răsfirat, o mână de exaltaţi mucoşi şi plânşi care se cred mai creştini decât toţi creştinii de pe tot pământul şi din toate timpurile:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“ O, copii care Mă sprijiniţi ca să vin cuvânt la poporul Meu de ieri şi de azi şi la omul care ia de la voi cuvântul Meu! O, tată, suferiţi în tăcere, tată, ca să nu-i fie greu [/COLOR][COLOR=red]poporului Meu cel mic[/COLOR][COLOR=blue] de la suferinţa voastră aşa de grea de dus. Ascundeţi-vă lacrimile în taină şi faceţi din durerea cea de peste voi nădejde pentru cei mulţi, care sunt în curţile Mele slujitori şi îngrijitori,…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]4.bis. “Dumnezeul de la Pucioasa” pretinde că poporul său e numeros, căci cei ce sunt slujitori ai liderilor pucioşi sunt mulţi la număr:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“ O, copii care Mă sprijiniţi ca să vin cuvânt la poporul Meu de ieri şi de azi şi la omul care ia de la voi cuvântul Meu! O, tată, suferiţi în tăcere, tată, ca să nu-i fie greu poporului Meu cel mic de la suferinţa voastră aşa de grea de dus. Ascundeţi-vă lacrimile în taină şi faceţi din durerea cea de peste voi nădejde [/COLOR][COLOR=red]pentru cei mulţi, care sunt în curţile Mele slujitori şi îngrijitori[/COLOR][COLOR=blue],…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]5. “Dumnezeul de la Pucioasa” este calea: [/SIZE]
[SIZE=4]“ [COLOR=blue]O, poporul Meu, nu uita povaţa Mea de azi! Să nu-ţi faci loc peste nimeni, dar să-ţi faci loc în toţi, că aceasta este smerenia care-l face frumos şi scump pe om! Dă-Mi Mie loc, tată, fă-Mi Mie cale, nu ţie, căci [/COLOR][COLOR=red]Eu sunt calea[/COLOR][COLOR=blue], numai să vrea să Mă cunoască şi să Mă primească omul! Eu voi fi pentru tine mereu, poporul Meu, şi-Mi voi croi cale pentru tine şi cu tine, tată,…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]5. bis. Poporul pucios Îi face “Dumnezeului de la Pucioasa” calea:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“ O, poporul Meu, nu uita povaţa Mea de azi! Să nu-ţi faci loc peste nimeni, dar să-ţi faci loc în toţi, că aceasta este smerenia care-l face frumos şi scump pe om! Dă-Mi Mie loc, tată, [/COLOR][COLOR=red]fă-Mi Mie cale[/COLOR][COLOR=blue], nu ţie, căci Eu sunt calea, numai să vrea să Mă cunoască şi să Mă primească omul! Eu voi fi pentru tine mereu, poporul Meu, şi-Mi voi croi cale pentru tine şi cu tine, tată,…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]5.bis.bis. “Dumnezeul de la Pucioasa” Îşi va croi calea:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“ O, poporul Meu, nu uita povaţa Mea de azi! Să nu-ţi faci loc peste nimeni, dar să-ţi faci loc în toţi, că aceasta este smerenia care-l face frumos şi scump pe om! Dă-Mi Mie loc, tată, fă-Mi Mie cale, nu ţie, căci Eu sunt calea, numai să vrea să Mă cunoască şi să Mă primească omul! Eu voi fi pentru tine mereu, poporul Meu, şi-[/COLOR][COLOR=red]Mi voi croi cale[/COLOR][COLOR=blue] pentru tine şi cu tine, tată, [/COLOR]…”[/SIZE]
[SIZE=4]6. “Dumnezeul de la Pucioasa” va fi patria poporului pucios, iar poporul pucios va fi împărăţia Lui:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“ …că numai Eu sunt Cel ce aduc ţie bine, iar tu să fii cel ce asculţi ca un copil al Meu, şi [/COLOR][COLOR=red]vei fi împărăţia Mea, iar Eu voi fi patria ta[/COLOR][COLOR=blue], patria celor mici, celor ce iubesc să fie copilaşi, patrie din cer pe pământ pentru cei ce se fac cerul Meu, odihna Mea pe pământ, împărăţie de veacuri aşteptată şi dorită să fie, iar Eu, Domnul, şi cerul Meu de sfinţi şi de îngeri vom împlini, şi voi fi pe pământ curând, curând cu patria Mea, cu împărăţia Mea şi voi lumina cu ea de aproape şi de departe, şi ea este făptura cea nouă în om, Dumnezeu în om, în mulţi şi cât mai mulţi, şi vor fi ei patria cerului pe pământ, patria care vine, patria cea de sus. Amin, amin, amin. “[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]6.bis. “Dumnezeul de la Pucioasa” va aduce poporului pucios pe pământ patria Lui şi împărăţia Lui:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“ …că numai Eu sunt Cel ce aduc ţie bine, iar tu să fii cel ce asculţi ca un copil al Meu, şi vei fi împărăţia Mea, iar Eu voi fi patria ta, patria celor mici, celor ce iubesc să fie copilaşi, patrie din cer pe pământ pentru cei ce se fac cerul Meu, odihna Mea pe pământ, împărăţie de veacuri aşteptată şi dorită să fie, iar Eu, Domnul, şi cerul Meu de sfinţi şi de îngeri vom împlini, şi voi fi pe pământ curând, curând cu [/COLOR][COLOR=red]patria Mea, cu împărăţia Mea[/COLOR][COLOR=blue] şi voi lumina cu ea de aproape şi de departe, şi ea este făptura cea nouă în om, Dumnezeu în om, în mulţi şi cât mai mulţi, şi vor fi ei patria cerului pe pământ, patria care vine, patria cea de sus. Amin, amin, amin. “[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]6.bis.bis. Poporul pucios va fi patria “Dumnezeului de la Pucioasa” pe pământ:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“ …că numai Eu sunt Cel ce aduc ţie bine, iar tu să fii cel ce asculţi ca un copil al Meu, şi vei fi împărăţia Mea, iar Eu voi fi patria ta, patria celor mici, celor ce iubesc să fie copilaşi, patrie din cer pe pământ pentru cei ce se fac cerul Meu, odihna Mea pe pământ, împărăţie de veacuri aşteptată şi dorită să fie, iar Eu, Domnul, şi cerul Meu de sfinţi şi de îngeri vom împlini, şi voi fi pe pământ curând, curând cu patria Mea, cu împărăţia Mea şi voi lumina cu ea de aproape şi de departe, şi ea este făptura cea nouă în om, Dumnezeu în om, în mulţi şi cât mai mulţi, şi [/COLOR][COLOR=red]vor fi ei patria cerului pe pământ[/COLOR][COLOR=blue], patria care vine, patria cea de sus. Amin, amin, amin. “[/COLOR][/SIZE]


[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple]va urma[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
PS. Reamintesc faptul că textele cu litere albastre şi evidenţieri cu roşu sunt citate din "Cuvintele Dumnezeului de la Pucioasa" din zilele de [SIZE=4][COLOR=#0000ff]17-05-2009 [/COLOR][COLOR=#000000]şi[/COLOR][COLOR=blue] 28-05-2009. [/COLOR][/SIZE]

116. Liderii Pucioşi sunt tot mai aprig contestaţi din interiorul sectei (III)
 

[SIZE=5][COLOR=#800080]116. Liderii Pucioşi sunt tot mai aprig contestaţi din interiorul sectei [/COLOR][COLOR=red]( e sectă, dar îşi zice "Cetatea Şfâ[/COLOR][/SIZE][SIZE=5][COLOR=red]ntă Noul Ierussalim", pentru cine-i crede) [/COLOR][SIZE=4][COLOR=black](partea a III-a)[/COLOR][/SIZE][/SIZE]


[SIZE=4]În ce constă însă răzvrătirea? Adepţii vizaţi de acest “Cuvânt” s-au săturat de vorbe frumoase, dar lipsite de orice finalitate, promisă îndelung şi niciodată onorată. Ei s-au săturat să mai fie minţiţi. Ei vor un Dumnezeu adevărat, care mai şi face cele pe care le promite. Ei vor un Dumnezeu adevărat ca al samarinencii, la care să se închine în duh şi în adevăr, căci s-au săturat să se închine la duhurile închipuite din muntele Pucioasei:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“ Acum iată ce greu Mă ascultă omul, că [/COLOR][COLOR=red]zice că nu sunt Eu, şi zice că samarinencei M-am arătat în trup[/COLOR][COLOR=blue]. O, dar acum sunt în duh, şi am spus atunci că Mă duc la Tatăl, iar cel ce va păcătui asupra Duhului Sfânt, Care iese în calea lui ca să-i încerce credinţa, acela îşi atrage luişi ceea ce Eu am spus pentru acest păcat. Amin."[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Şi totul se trage de la invidioşii de Zidari, care au renunţat să se mai hrănească cu duh şfânt pucios şi cu jăratic şi au dat bir cu fugiţii, lăsându-i pe liderii pucioşi fără mâna de lucru ieftină şi cu sumbra perspectivă de a ajunge în sapă de lemn. Ei au fost acum un exemplu viu şi pentru Tataia, care mai incercase odată să dezerteze, dar pe vremea aceea Zidarii erau în altă barcă şi nu s-au grăbit să-l ajute. De aceea, nu putea să lipsească o aluzie fină la adresa nepricopsiţilor de zidari care nu mai vor să zidească la imperiul liderilor pucioşi:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“ O, ce greu Mă doare, ce tare Mă doare de la cei neascultători şi apoi nemulţumiţi în ei! Dacă ei nu ştiu să [/COLOR][COLOR=red]zidească[/COLOR][COLOR=blue], de ce, oare, dau să strice pe cele [/COLOR][COLOR=red]zidite[/COLOR][COLOR=blue] de Mine? Dacă ei nu ştiu să sădească, de ce, oare, dau să strice pe cele sădite de Mine? O, ce păcat, ce păcat mare este invidia! O, de unde aşa lucrare a duhului rău în [COLOR=red]cei hrăniţi de Mine cu Duhul Sfânt[/COLOR]?”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Curajul lui Tataia de a-i părăsi pe liderii pucioşi este exemplar. După ce şi-a mâncat sănătatea până ce efectiv şi-a scuipat plămânii pe moşiile liderilor pucioşi, iată că ei îl răsplătesc cu ameninţări grosolane, ticluite ca din partea “Dumnezeului” lor. Fac şi ei ce pot, adică aplică singura lecţie pe care o ştiu foarte bine: exploatează la sânge munca altora în numele unei himere, stând degeaba toată ziua şi dând indicăţii ca doi Ceauşeşti în caricatură, doi vechili bosumflaţi, doi concubini reşapaţi dar plini de ifose, de nemulţumire şi de ură, care când nu mai reuşesc să convingă prin frică şi teroare recurg la ameninţări şi blesteme pe care, chipurile, ei le coboară din cer ca Sfântul Ilie. Toate slugile lor au înţeles până la urmă înşelătoria şi în ce cloacă au intrat, dar se simt terorizaţi din pricina unor răbufniri “venite de sus”, aşteptându-şi rândul să intre la “măcinat” în gura de ţaţă a Mihaelei. Toţi (cu mici excepţii: cei care au înnebunit de-a binelea şi s-au pensionat pe diagnostice de psihiatrie) ar vrea acum să ia exemplul Zidarilor şi al lui Tataia: să fugă şi să se ducă pe pustii, dar se simt paralizaţi de frica unor consecinţe incomensurabile, iar punţile lor de retragere către “lumea largă” au fost retezate cu grijă şi din timp de către liderii pucioşi. De aceea ei stau mai departe cu capul plecat, rabdă îndelung şi aşteaptă o minune: fie ca liderii pucioşi să se certe între ei (aşa cum au mai făcut-o de câteva ori, dar s-au împăcat), să se separe şi să plece fiecare pe drumul lui, lăsându-i în plata Domnului; fie ca liderii pucioşi să înţeleagă odată pentru totdeauna că timpul mistificărilor şi exploatării altora mai săraci cu duhul a trecut, şi în consecinţă să se retragă în necunoscut, atâta vreme cât mai au ocazia, până ce nu se va revolta poporul împotriva lor şi nu vor păţi ce au păţit Ceauşeştii la lovitura de stat din 1989, convinşi că poporul încă îi mai iubeşte.[/SIZE]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple]Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]30 mai 2009[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]

117. Este sau nu sectă, Noul Ierusalim de la Pucioasa?(partea I)
 

[SIZE=4][COLOR=purple]117. Este sau nu sectă, Noul Ierusalim de la Pucioasa?[/COLOR][COLOR=black](partea I)[/COLOR][/SIZE]



[SIZE=4]Se afirmă tot mai vehement în ultima vreme de către unii simpatizanţi ai pucioşilor (fără însă să se mai şi dovedească) faptul că Noul Ierusalim nu este sectă. Cităm din [COLOR=purple]postarea #921 [/COLOR]apărută pe Forumul Creştin Ortodox:[COLOR=red] “nu e secta ci Cetate Sfanta, pentru cine crede”[/COLOR]. Atunci ce e, dacă nu e sectă? După ce declamă că nu e sectă, autorul postării (ascuns sub pseudonimul Vsovi), nu reuşeşte totuşi să identifice corect această “mişcare” schismatică, desprinsă încă din anii ‘90-‘91 din sânul BOR şi ajunsă, între timp, nicăieri. Nici B.O.R. n-o recunoaşte ca aparţinând ortodoxiei, nici “mişcarea” însăşi nu se recunoaşte pe sine că ar sta mlădiţă înfiptă pe mai departe în trupul viei care este B.O.R. Ca să salveze aparenţele, Vsovi pretinde că Noul Ierusalim este o “Cetate sfântă”, preluând fără discernământ un apelativ drag pucioşilor, cu care ei se îmbărbătează pe sine, ca să creadă că şi ei sunt pe drumul cel bun şi destul de larg ca să aibă şi ei loc pe el. Denumirea “Cetate sfântă” a fost folosită pentru prima dată tot prin anii ‘90, pentru a desemna spaţiul închis care delimita atunci aşa-zisa “mânăstire Noul Ierusalim” de vecinătăţile înconjurătoare aparţinând sătenilor din Glodenii Pucioasei. Între timp, cu ajutorul sponsorizărilor generoase făcute de soţii Zidaru şi de ucenicul şi prietenul lor Sandu Dan (“Tataia”), care lucrau pe rupte icoane, troiţe, sculpturi monumentale, tapiserii, şi tot ce se putea vinde sub titlul generos de “artă creştină”, şi apoi puneau tot câştigul la picioarele apostolilor pucioşi Mihaela şi Nicuşor, care dirijau toate investiţiile, au fost achiziţionate terenuri vaste din împrejurimi, iar pucioşii s-au extins cu acareturile şi în afara “mânăstirii”. După acutizarea conflictelor dintre cei doi lideri pucioşi Mihaela şi Nicuşor pe de o parte, şi Iliuţă (proprietarul de drept al pământurilor pe care se zidise “mânăstirea”, expropiat ulterior prin forţă de către liderii pucioşi, care l-au obligat să le “doneze” unei fantomatice “Fundaţii a Sfintei Virginia” – căci de fapt “Fundaţia” e tot a liderilor pucioşi, iar “sfânta” e doar un paravan, îndată ce Verginica dăduse ortul popii încă din 1980) liderii au părăsit demonstrativ incinta “mănăstirii”, ca să-i demonstreze lui Iliuţă că n-au nevoie de nimic de la el, şi s-au mutat la “Legănuţ”, o locaţie situată pe pământurile ce fuseseră cumpărate între timp. “Mănăstirea” a rămas doar un simbol, fiind drastic depopulată de vieţuitori, căci majoritatea adepţilor trecuseră în tabăra “puterii”, adică de partea liderilor pucioşi. Aşa că Cetatea Şfântă a rămas un muzeu cu porţile închise, pe care nu-l mai vizitează nimeni, iar biserica o clădire fantomatică, în care se mai fac slujbe doar la pereţi. Cât despre sfinţenie, ce să mai vorbim? E de ajuns să trecem în revistă ura neîmpăcată dintre “preoţii” Noului Ierusalim ca să concluzionăm că “acolo unde dragoste nu e, nimic nu e”.[/SIZE]
[SIZE=4]Dar ce argumente mai aduce puciosul Vsovi în sprijinul teoriei lui că NIP nu este sectă? Într-un limbaj de-a dreptul schizo, vrednic de cei pe care îi venerează fără nici un discernământ, Vsovi consideră instinctiv că ultimele certuri şi [COLOR=black]împotriviri acerbe [/COLOR]apărute în sânul sectei sunt o lucrare drăcească (cităm): [/SIZE]

[SIZE=4]”[COLOR=red]deci se arata ca sfada creshte, poi sfada nu e de la drac?, caci din sfatul cel bun, Dumnezeiesc, povatza devine pastaie, sfada[/COLOR][COLOR=black]”, iar [/COLOR]ultimele dezertări ale tripletei Marian-Victoria-Dănuţ sunt, chipurile, un argument că [COLOR=black]“Noul Ierusalim” [/COLOR]nu e sectă!! (cităm):[/SIZE]

[SIZE=4]“ [COLOR=red]deci nu e secta, dar asha faceau ateii, repetau minciuna mereu pana devine in oameni prin masificare, un fel de adevar, deci a repeta Adevarul e o minune iar a repeta viclenia e o minciuna, din pofta rea a raului, caci vinde, se leapada, ca-i place noua lui postura de... lepadatura)[/COLOR][COLOR=black] ”.[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=black]Liderii pucioşi, autorii direcţi şi indirecţi ai tuturor dezertărilor de la Pucioasa, sunt compătimiţi, săracii, pentru cât de mult se chinuie ei ca să-şi ţină adepţii legaţi de glie, ca să nu fugă mâncând pământul din “raiul “ pucios în lumea cea largă, oriunde or vedea cu ochii[/COLOR](cităm):[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=black]”[/COLOR][COLOR=red]ca se chinuie pana la sfarshit sa-i ridice spre cer shi sa nu-i lasa sa se intoarca la gLume, unii stradania asta o numesc interes viclean shi vor la libertate, poi pe cei pacatoshi ai Lui dumnezeu ii cearta shi ii bate, iar pe ceilalzi, care nu vor, nu cred, nu vor ca sa mai caute sa vada, ii lasa shi-i lasa-n lpibertate shi in moarte... caci asha ei au voit shi shi-au ales, shi cine poate shti ce are cu ei sa faca, sarmanul sfant, al nostru Tata)[/COLOR][COLOR=black] “.[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=black]Puciosul Vsovi se miră cum şi unde au văzut fugarii adânca înşelare a liderilor pucioşi [/COLOR](cităm):[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=black]“[/COLOR][COLOR=red]eu cum de n-am vazut-o? shi care e inshelarea? care? deci cum se poate, cum oare, cel ce mereu pe Domnul il asculta acela in ochii lor le pare ca se-nshala, iar cine sta in contra, minte, fura, omite, shi face invers decat voia Lui, aceia-n ochii lor, le pare mereu, ca ei au spor, shi ca nu se vor preface candva in bulgare de sare ori de sulf, ori in tzantzar care se crede vampir ori zmeu ori pagan-zeu)[/COLOR][COLOR=black] “.[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=black]Faptul că liderii pucioşi caută să-i denigreze pe cei care i-au părăsit, ba mai mult chiar, sar acum la beregata “răzvrătiţilor”, îl face pe Vsovi să cugete despre cei care zice el că nu sunt sectă [/COLOR](cităm):[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=black]“[/COLOR][COLOR=red]exact la beregata, exact la BERE-gata, caci gustul berii cine-l uita, ca sa nu sara-afara asha ca shi un purice de caine mort, nu Saule?[/COLOR][COLOR=black] “ Adâncă cugetare, de te dă gata![/COLOR][/SIZE]


[COLOR=purple][SIZE=4]…………………………………………………………………[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=purple][SIZE=4]va urma[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR][/SIZE]

117. Este sau nu sectă, Noul Ierusalim de la Pucioasa?(partea a II-a)
 

[COLOR=black][SIZE=4][COLOR=#800080]117. Este sau nu sectă, Noul Ierusalim de la Pucioasa?[/COLOR][COLOR=black](partea a II-a)[/COLOR][/SIZE][/COLOR]


[SIZE=4][COLOR=black]Noul Ierusalim, reprezentat de liderii pucioşi şi adepţii lor, este sectă în primul rând pentru că ei au un alt Dumnezeu, diferit de cel al creştinilor obişnuiţi. “Dumnezeul Pucios” este când neputincios, când se dă atotputernic; când e stăpân pe situaţie, când plânge, înecat în lacrimile neputinţei. Spre deosebire de Dumnezeul creştinilor, care este îndelung răbdător, “Dumnezeul de la Pucioasa” trece rapid la ameninţări josnice la adresa dezertorilor din “raiul” pucios: “[/COLOR][COLOR=fuchsia]ce Mi-aţi făcut voi Mie, dar să vedeţi ce-o să vă fac şi Eu vouă![/COLOR][COLOR=black] “ . Puciosul Vsovi nu pare însă impresionat de accesele răzbunătoare şi belicoase ale “Celui de la Pucioasa”, ba i se par de folos celor care au fugit în “lume”, la libertate [/COLOR](cităm): [/SIZE]

[SIZE=4]“[COLOR=red]ii va lasa, ii va lasa liberi, sa ii poata lua satana gLumii in primire, ori ce crezi dumneata ca este jos? in jos... in lut, in pamant, in tzarana... smerenie? o nu, acolo doar Dumnezeu smerindu-se, in iad a luminat, dar i-a lasat inca pe unii ca sa mai sufere, caci doar pe sfintzi, pe dreptzi i-a ridicat caci ei fusesera legatzi prin viclenie shi minciuna, ori dintr-o neputintza nu au biruit complet, ci s-au pierdut shi au cazut, shi au suferit cam prea destul, deci doar pentru unii venise atunci momentul cel solemn, din chinuri ridicare, dar astazi oricine este chemat sa-nvie, caci shi mortzii aud glasul Sau, shi doi cate doi, sau trei invie, din moarte shi minciuna, ura).[/COLOR][COLOR=black]“[/COLOR][/SIZE]

[COLOR=black][SIZE=4]Noul Ierusalim este sectă în al doilea rând (şi nu ultimul) pentru că nici măcar ei nu se mai recunosc a fi aparţinători ai bisericii pe care au părăsit-o: B.O.R.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=4]Noul Ierusalim este sectă pentru că a adus învăţături noi, străine de biserica mamă.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=4]Noul Ierusalim este sectă pentru că şi-a “făcut” propria sa ierarhie, de “preoţi” şi “ierarhi” care nu au primit niciodată şi niciunul hirotonia validă.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=4]Noul Ierusalim este sectă pentru că şi-a construit o nouă “Evanghelie” după care slujesc şi despre care apostolul neamurilor a spus că va trebui să le fie anatema.[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=black]Noul Ierusalim este sectă pentru că pretinde că are alt Patriarh şi altă ierarhie şi că este condusă de doi prooroci care se pretind a fi [/COLOR][COLOR=purple]purtători de Dumnezeu[/COLOR][COLOR=black]. În faţa acestei inovaţii, puciosul aspirant Vsovi se entuziasmează ca viţelul la poarta nouă, exclamând patetic (cităm):[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=black]“[/COLOR][COLOR=purple]deci cine sunt purtatori de Dumnezeu? ia spenetzi voi, judecatori, ia spunetzi cine? "au doara" nu Duhul ii marturiseshte caci Tatal shi Fiul o fac in ciuda-ntregii gLumi shi-a lui satana... cu a lor dulce putoare...oare... mare.[/COLOR][COLOR=black]“[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Şi ne obligă să recunoaştem: [/SIZE]
[SIZE=4]Da. Liderii pucioşi sunt purtători de Dumnezeu. Sunt purtătorii Dumnezeului lor, creat de ei după chipul şi asemănarea lor: “Dumnezeul de la Pucioasa”.[/SIZE]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple]Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]2 iunie 2009[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]

mariamargareta
[SIZE=5][COLOR=#800080]116. Liderii Pucioşi sunt tot mai aprig contestaţi din interiorul sectei [/COLOR][COLOR=red]( e sectă, [SIZE=3][COLOR=blue](asha, repeta ca shi ateishtii-comunishtii-securishtii shi ca shi totzi sectantzii, repeta minciuna pana se masifica, dar iata ca asha am sa repet shi eu, nu minciuna ci adevarul, dar nu de nebun ci in cunoshtintza de cauza, nu ca orbul ce da cu capul de stalp, caci nu e pentru sfada ci pentru sfatul Duhului cel bun, shi atunci sa vedem cine o pica pana la urma in gLume, ca nu cine pica acum conteaza ci cine pica la urma, la examen, caci urma scapa turma)[/COLOR][/SIZE]asha dar îşi zice "Cetate Şfâ[/COLOR][/SIZE][SIZE=5][COLOR=red]ntă" [COLOR=blue](poi nu ei zic ci Domnul)[/COLOR] , pentru cine-i crede [COLOR=blue]([SIZE=4]eu[/SIZE])[/COLOR]) [/COLOR][SIZE=4][COLOR=black](partea a II-a)[/COLOR][/SIZE][/SIZE]

[SIZE=4]Semnalăm în treacăt [COLOR=blue](asha, iarashi pui nishte dileme "nevinovate" aruncate asha in treacat, dar astea nu sunt dileme, nici neclaritatzi, ci facetzi pe proshtii cu subantzeles, subtil, numai ca s-ar putea ca sa ramanetzi asha precum facetzi shi sa nu mai ieshitzi de acolo dedesubt caci rasplata faradelegilor este faradelegea, deci daca asha incercatzi sa gLumitzi asha o sa ajungetzi chiar voi fiindca cine savarsheshe faptele ispitei, rob gLumei se va face, asah ca o s-o patzitzi, tot asha, in treacat, caci singuri vetzi cadea in gropile pe care le sapatzi pentru naivi shi le acoperitzi cu crenegi shi cu patura shi cu nisip, deci precis o sa cadetzi asha cum a cazut lupul travestit in lupul bland ca o Pisica cu pileicica de oaie trasa pe ea, caci de data asta nu capra cu trei iezi a dat masa ci ......... shi voi inca n-atzi aflat deshi atzi citit? ca pare ca atzi citit deshi nu se vede... dar nu ma mir de voi ca nu atzi intzles, caci viclershugul gLumii nu va lasa)[/COLOR] că şi de data asta sunt nelipsite obişnuitele contraziceri care pun sub semnul întrebării luciditatea [COLOR=blue](poi l'uciditatea e specifica altora, deci pentru ce o ceri lor?)[/COLOR] celui care a ticluit aceste rânduleţe. De exemplu:[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red][...] [COLOR=black]...[/COLOR] [...][/COLOR] [COLOR=olive](am shters citatele shi intrebarile ca le ai date de tine mai sus)[/COLOR][/SIZE]


[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple]va urma[COLOR=red] (poi asta-i intrebarea: CE?)[/COLOR][/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
PS. Reamintesc faptul că textele cu litere albastre şi evidenţieri cu roşu sunt citate din "Cuvintele Dumnezeului de la Pucioasa" din zilele de [SIZE=4][COLOR=#0000ff]17-05-2009 [/COLOR][COLOR=#000000]şi[/COLOR][COLOR=blue] 28-05-2009. [/COLOR][/SIZE]

[COLOR=red]ce interesante dileme, de ce nu te-ai facut filozof? de ce nu publici la dilema?... ca mie imi pare ca nu faci altceva decat la nesfarshit cuvantul secta, deci eshti bolnava de secta, shi boala asta vad ca e tot mai grava in cel ce o inghite, fie de-a dreapta fie de-a stanga fie dinainte fie dinapoi fie de sus fie de jos... iar secta pare un cuvant greu, un amestec intre seceta shi insecta asha cum ceri la BAR un triplu sec...[/COLOR] [COLOR=darkorange]deci nu mai fa pe proasta[/COLOR] [COLOR=blue](nici dumneata MM shi nici Estero, dragile mele surori pline de umor, dar e prea devreme sa rad, asha ca eu ma pastrez pentru mult mai la urma)[/COLOR] ca sa nu ramai asha.

117. I shi II, acolo atzi scris niste lucruri ce n-are rost sa raspund eu, sa ma falesc ca stau in cizme din piele de fratele meu impotriva celui rau shi advocatzesc, ca nu sunt chemat eu ca sa judec pe cineva, caci este cine sa judece toate, ori ca sa ma apar shi sa reproshez ca m-atzi fi jignit, nu ma plang deci, caci Duhul nu ne-a invatzat sa urmam sfada ce o ridica cel viclean ci sa urmam sfatul Duhului Tau cel bun. Iar cei ce va fac schizi sau alte "porecle" simpatice, ei defapt va numesc asha pentru ca nu va pricep pe voi, ce scrietzi, ce ganditzi, dar sigur ca pricep dar se fac doar ca nu va pricep, pentru ca nu vor sa-L priceapa pe Dumnezeu... caci daca nu pot ca sa-L priceapa sunt iertatzi... dar daca ei spun ca vad, ca aud, ca shtiu shi cu toate astea greshesc, pacatul lor nu se shterge, nu se iarta... asha ceva parca ne-a invatzat Domnul Iisus Hristos pe cand venise in trup ca sa vindece trupul de pacat shi tot asha ne invatza shi acum cand a venit in Duhul ca sa vindece sufletul omului credincios de pacat shi de moarte.... Deci nu m-am suparat, shi sunt prea nebun ca sa va raspund la astfel de intrebari pline de dileme... leme shi trecoreme shi baraxiome foarte 'simpatice"... Deci iarashi va iert pentru mine ca sa fiu shi eu iertat shi va iubesc pentru voi ca sa fitzi shi voi mantuitzi, sa ajungetzi mai buni ca mine... la mai bine... asha ca potzi sa consideri ca nu shtiu sa raspund, ca iata sunt un prost.

mai sus e o virgula in plus, asha ca trebuie sa rectific:

[SIZE=5][COLOR=#ff0000]asha dar îşi zice "Cetate [COLOR=blue]Ş[/COLOR]fâ[/COLOR][COLOR=red]ntă" [COLOR=blue](poi nu ei zic ci Domnul)[/COLOR] , pentru cine-i crede [COLOR=blue]([SIZE=2]eu[/SIZE])[/COLOR]) [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=5][COLOR=red][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=5][COLOR=red][SIZE=4]chiar daca intzelepciunea cea adevarata, [SIZE=5][COLOR=#0000ff]Ş, [/COLOR][/SIZE]sharpele pare ca ar avea-o shi el, caci sh este intzelepciune totushi sharpele are sh de la vicleshug, iar eu neobservand ca ai pus sh, "," sub S, trebuie sa rectific shi sa afirm ca Domnul zice altceva shi a botezat-o nu cu sh ci :[/SIZE] "Sfanta Cetate a Noului Ierusalim" [SIZE=4]shi[/SIZE] [COLOR=#0000ff]([SIZE=3]eu[/SIZE])[/COLOR] [SIZE=4]cred pe Domnul prin slujitorii Lui (care au uns-o shi botezat-o) shi prin ei, prin ce au pus ei pe net, ce s-a scris, dar shi altfel cred de la Domnul prin BOR shi de la Dumnezeu caci mare dar din dar ne-au adus shi ne-au dat noua shi mie care sunt un mare pacatos mirean din BOR care de foarte putzina vreme si-a adus aminte de Dumnezeu, de Biserica... dar precis shi altora le va aduce bucurie shi nu sfada. [/SIZE][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=5][COLOR=red][SIZE=4][/SIZE][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=5][SIZE=4][COLOR=blue]dar Noul Ierusalim Sfant este Romania din Nor din Cer shi de pe pamant... Canaanul cel nou, pamantul proorocit... pamantul fagaduintzei.[/COLOR][/SIZE][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#0000ff][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=black](daca nu observam virgula cineshtie ce se putea intzelege... de unii)[/COLOR][/SIZE]

Cugetări vsoviene de excepţie, din postarea #927:

[SIZE=4][COLOR=red]Deci nu m-am suparat, shi sunt prea nebun ca sa va raspund la astfel de intrebari pline de dileme... leme shi trecoreme shi baraxiome foarte 'simpatice"... Deci iarashi va iert pentru mine ca sa fiu shi eu iertat shi va iubesc pentru voi ca sa fitzi shi voi mantuitzi, sa ajungetzi mai buni ca mine... la mai bine... asha ca potzi sa consideri ca nu shtiu sa raspund, ca iata sunt un prost. [/COLOR][/SIZE]
__________________
Mulţumim pentru iertăciune, bade Vsovi, că ne luaşi o piatră de pe inimă! Noi te-am iertat de mult, fii pe pace.

[COLOR=purple][SIZE=4]74. Misterele Pucioasei: Noul Ierusalim[/SIZE][/COLOR]

[SIZE=4][COLOR=purple]Despre cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]Întâia Epistolă către Pucioşi a “Domnului” lor, “Iisus Hristos”[/SIZE]


[SIZE=4]Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )[/SIZE]
[COLOR=blue][SIZE=4]Motto:“ Nu credeţi minciunile şi basmele”[/SIZE][/COLOR][SIZE=4](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 2/15 septembrie 1974)[/SIZE]

[SIZE=4]A fost o perioadă când “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” coresponda prin epistole (scrise de Verginica) cu cei răzvrătiţi din “popor”, semnându-se “[COLOR=fuchsia]Iisus Hristos[/COLOR]”. Prima dintre ele, consemnată în Cartea Mare la paginile 122-123, este adresată “poştaşului” Petrică Horja. Petrică l-a supărat mult pe “Domnul”, care-i adresează o mustare severă, însoţită de ameninţări:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]CAP. I. [/COLOR][COLOR=blue]Vorbirea Domnului cu cei vânzători[/COLOR][/SIZE]

[COLOR=blue][SIZE=4]1. …Verginico, fii atentă la cuvintele Domnului. Iată ce-ţi spune Domnul:[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]2. spune-i lui Petrică Horja, poştaşul Meu, că aşa grăieşte Domnul către poştaşul Său:[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]3. Petre, Petre, aşa M-am purtat Eu cu tine, cum te porţi tu cu Mine?[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]4. Eu M-am purtat frumos cu tine; tu te porţi urât cu Mine.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]5. Eu te-am scos pe tine din lume şi din închisoare şi din orice greutate, şi tu, acum, ce-Mi faci Mie? Necinste în lucrul Meu.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]6. Ieri te-am ajutat pe tine să-ţi întreţii familia ta. Întru toate lucrurile te-am apropiat de templul Meu. Ţi-am dat un dar frumos, dar văd că te-a doborât mândria, ca pe Lucifer.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]7. Petre, Petre, trezeşte-te, Petre din amorţire![/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]8. Hai, saltă-te degrabă şi nu-Mi aduce atâta durere, căci cu rău îmi lucrezi Mie.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]9. Aceste necazuri se vor întoarce asupra ta şi vei chema numele Meu, dar în loc de milă îţi voi întoarce silă; în loc de ajutor îţi voi da ţie jale, pentru că pe Mine, Domnul, nu mă va înşela omul, nu Mă va înşela nimeni.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]10. Se aud în urechile Mele toate apăsările ce le apeşi pe copiii sărmani. Eu aşa am lucrat cu tine când erai sărman, când nu avea familia şi copiii tăi ce mânca?[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]11. O, Petre, Petre, unde te trezeşti tu acum?[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]12. Petre, fă-te copil după sfatul Meu şi nu comanda după planul tău, căci orice stricăciune, orice cuvânt afară de planul Meu, se va pune la socoteală. Eu nu Mă iau ca tine după Gheorghe sau după Ioan sau după Constantin, ci Eu caut la lege şi după plan. Cine va ieşi din planul Meu sau din lege afară, cu acela Eu nu voi scoate lucru plăcut în faţa întregului cer.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]13. Petrică Horja, te întreb: tu îţi vezi acum calea pe unde ai apucat?[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]14. Eu îţi grăiesc ţie că nu vezi, că din pricina mândriei şi a încăpăţânării zici că mergi bine, dar Eu, ca un Dumnezeu, te anunţ să te îndreptezi, căci nu mergi bine, şi dacă nu vrei să Mă asculţi, voi retrage de la tine tot avutul ce ţi l-am dat în stăpânire şi turma Mea o voi abate de la tine şi te voi lăsa singur, să munceşti cu sudoare grea, ca să cunoşti că Eu, Domnul, te-am părăsit pe tine şi pe familia ta. [/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]15. Eu zic: vino-ţi în fire, Petre, şi vino la pace cu Mine, până nu te ajunge biciul! [/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]16. Primeşti numai iscoade care te rătăcesc de la tot adevărul sfânt. Ce adevăr poţi găsi la iscoade?[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]17. Ce vrei să faci tu?[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]18. Dacă ai avea tu putere, ai pedepsi pe Nicolae, dar vezi, că este mai mare păcatul tău ca al lui Nicolae. [/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]19. Ia să-l cercetezi bine pe Nicolae, că-l găsim mai drept pe el decât pe tine, pentru că Nicolae nu are mânie ca tine.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]20. Nicolae crede cu toată inima că toată munca pe care o face la templu, nu este a lui, ci zice că este a Domnului, dar tu, Petre, niciodată n-ai spus, căci lucrurile ce ţi le-am dat spre a-Mi servi, ai pus stăpânire pe ele, fără de a mai da dovadă de adevăr.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]21. Petre, Petre, cer de la tine: pentru ce faci aceste tulburări cerului sfânt?[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]22. Te aştept. Răspunde-Mi![/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]23. Sfârşit, [/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=fuchsia]Iisus Hristos[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=blue][SIZE=4](5/18 martie 1966)[/SIZE][/COLOR]


[SIZE=4][COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=purple][SIZE=4]Anca Estera [/SIZE][/COLOR]
[COLOR=purple][SIZE=4]19 septembrie 2008[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=purple][SIZE=4]………………………………………………………[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=black]Comentariu: Persoana cu numele "Nicolae" la care se face referire în epistolă este nimeni altul decât Nicolae Stoica, soţul legitim al Verginicăi, aflat pe atunci într-o poziţie privilegiată de "ocrotitor al vasului Domnului" ("vasul" fiind Verginica). În această poziţie el îşi permitea cam multe (în special cu sticluţa şi cu mândruţa), care-i scandalizau pe ceilalţi creştini, inclusiv pe Petrică Horja, deşi nici acesta nu era uşă de biserică. De fapt apare între ei o invidie pentru îndrăzneala de a-şi permite unul mai multe decât îşi permitea celălalt. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]Nu după multă vreme, Nicolae n-a mai crezut în "munca" lui de la "templu" şi a plecat în lumea largă, lăsând-o pe Verginica cu ochii în soare.[/SIZE]
[SIZE=4]În 1980 "vasul" s-a făcut ţăndări, iar Nicolae a devenit şi el în cele din urmă (anul acesta) oale şi ulcele.[/SIZE]
[SIZE=4]Despre Petrică Horja nu se mai ştie nimic, dar sperăm că e la bine, că doar Domnul e îndelung iertător. Măcar pentru serviciul de a fi fost "poştaşul Domnului" o bucată de vreme.[/SIZE]

ce ciudat, Domnul vorbea cu Petrica Horja shi parca se potrivesc spusele Sale, cu patimie mele, cele BARbarBare...

iar voi cu ghilimelele shi parantezele ai zice ca e ceva interesant ca indelung atzi muncit shi atzi produs in taince scoici neprefacute perle, dar cand le cautzi, le certezi atent, le cerci ca aurul in foc, ori in apa tare, le regaseshti ca au fost meshterite din lene, dintre perne, shi ca-s nishte dulcetzi amare servite la crashma la Enache dar meshterite de un chinez pentru o gura de sake facut din matze sparte, moarte... defapt din boabe de orez, orez asha ca shi o papura, jumatate cu capul spre soare shi jumatate'n apa, asha ca shi o capra venita ea la apa, dar hai sa nu fiu badaran, ca shi o ciuta venita sa se'mbete shi apoi sa de shi la altzii asha ca virujul porcin ori cel gain. Deci iata rad de voi fara de inima shi fara suflet: Ha, Ha... shi-ashtept sa sa-mi datzi voi iarashi foc la hoitul putred, ca v-am facut gaina, sa-mi datzi foc iarashi in avans ca la neghina.

iar Tambitza a treia ma vede shi parca-mi spune, nu pentru gLume: -nu te mahni daca Domnul te-a mustrat iar pe altul l-a lasat caci "bobul lui se preschimba in taciune iar el se crede grau nedreptatzit" iar pe tine te mustra, Domnul, te bate, dar pentru ca la urma ca aurul sa te arate caci din mocirla vrea mereu pe tine a te scoate... shi nici pe unul nu l-a amagit, din care a venit la El, ci iata pe totzi i-a mantuit... incet, incetinel... cei care s-au trudit, dar nu cu fortza ci cu faclia shi nu cu tortza caci shtii bine cum am zis anterior nesmintitor: "nici abuzul nici refuzul" deci niciunul. A suflat vantul, mi s-a parut caci Batranul Arsenie Boca n-a fost pe-aici acum ci doar mi-am amintit ce-a spus candva... despre un asfintzit... al cui era, shi despre cine vorbea, cine va apune oare candva? el nu nu cred ca gLumea... ci proorocea ceva.

deci dragele mele surioare, va iert din nou, mereu ca sa ma ierte Dumnezeu shi va iubesc impreuna cu Verginica Mea, ca sa va mantuitzi shi voi candva... cat mai curand shi cat mai sus...

Flori alese din Evanghelia Pucioşilor
 

[SIZE=4][COLOR=purple]75. Misterele Pucioasei: Noul Ierusalim[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=purple](Comentariu la Noua Evanghelie [/COLOR][COLOR=purple]de la Pucioasa intitulată [/COLOR][COLOR=purple]“[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu”) [/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Epistola a Doua către Pucioşi a “Domnului” lor, “Iisus Hristos”[/SIZE]


[SIZE=4]Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]Motto[/COLOR][COLOR=blue]:[/COLOR][COLOR=blue]“ Nu credeţi minciunile şi basmele”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 2/15 septembrie 1974)[/SIZE]


[SIZE=4]A doua epistolă este adresată (indirect) răzvrătitului Turculeţ. Supărarea “Domnului“ pe Turculeţ este atât de mare, încât el o ameninţă dur chiar şi pe Verginica, pentru eventualitatea oricărui cuvânt omis sau scăpat din această epistolă. Se pare însă că epistola n-a avut prea mare efect, deoarece peste mai bine de un an, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” va reveni cu ameninţări directe: [COLOR=blue]“Acest Turculeţ merită bătut, merită bătut, tată” (26 octombrie/8 noiembrie 1967)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]Dar iată textul epistolei, reprodus în "Cartea Mare" la pagina 123:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]CAP. I. [/COLOR][COLOR=blue]Lucrarea celor răzvrătiţi este dată pe faţă[/COLOR][/SIZE]

[COLOR=blue][SIZE=4]1. … Verginico, fii atentă la cuvintele Mele pe care Eu voiesc să ţi le spun numai ţie şi celor ce Eu le spun în faţa ta.[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=blue]2. Verginico, va veni la templu unul dintre cei răzvrătiţi [/COLOR][COLOR=blue](Turculeţ, n.r.)[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][/SIZE]
[COLOR=blue][SIZE=4]3. Eu, Domnul, n-am să-i grăiesc nici un cuvânt afară de cele ce-ţi dau ţie acum, că la unii ca aceştia le voi lua tot dreptul de a mai propovădui cuvântul sfintei Evanghelii, căci nu sunt vrednici de ascultare, că ei vor să fie ascultaţi şi văzuţi de oameni, dar că au auzit pe Domnul grăindu-le în faţă, ei nu vor să Mă asculte, şi au intrat în turma Mea să-Mi risipească oile, ucigându-le fără milă.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]4. Spune-i, Verginico, acestui răzvrătit dacă vrea să aibă oi şi dacă vrea să fie păstor, să intre cu luntrea în marea cea tulbure şi amară ca fierea şi să-şi găsească prin munca sa oi, ca, la pierderea unei oi, să-l usture şi pe el inima cum Mă ustură şi pe Mine de pierderea oilor Mele, pe care el Mi le omoară fără milă.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]5. A intrat în oile Mele, făcându-se el vrednic de păstor. Nu-l primesc! Să iasă! Căci s-a răzvrătit contra Mea. [/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]6. Eu am zis vouă: primiţi-l, ca să vedeţi şi voi ce face el, dar Eu am urmărit tot pasul lui, am urmărit toată viaţa lui, dar de aici nu-i mai îngădui nici un pas să mai facă, şi nici oilor Mele nu le mai îngădui să meargă după acest răzvrătit.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]7. Mi-a dat Mie copilul. Eu l-am dat în seama unui sol, cu înfiere cerească. Martori am cerul sfânt. Şi acum, acest răzvrătit îmi cere copilul. Spune-i, fiica Mea, că pe copil să nu-l mai ceară, căci copilul este al Domnului, şi la ziua judecăţii îl va judeca aspru pe acest tată amorţit de vreme.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]8. Să-i citeşti, Verginico, aceste cuvinte ale Mele. Dacă se va smeri şi îşi va plânge stricăciunea ce Mi-a adus-o Mie şi oilor Mele, Eu, Domnul, îl voi ierta, iar de nu, îi poruncesc să iasă afară din oile Mele şi poruncesc oilor să nu-l mai asculte, că vor fi pedepsite de Mine, Domnul.[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=blue]9. Ai auzit, fiica Mea? Să îndrăzneşti a da [/COLOR][COLOR=fuchsia]această scrisoare[/COLOR][COLOR=blue], să nu cruţi nici un cuvânt, căci îţi vei pierde oile, şi pe tine te vei duce în mare greutate faţă de suferinţa pe care o porţi.[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=blue][SIZE=4]10. Spune, Verginico, suferinţa ta pe care o porţi, că este foarte mare şi foarte grea, dar să ştie toată turma Mea de oi că suferinţa ta ţi-ai dobîndit-o prin neascultarea lor, prin neîmplinirea lor şi prin neiubirea lor faţă de Domnul şi prin plecarea feţei lor faţă de alţi profeţi.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]11. Sfârşit, [/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=fuchsia]Domnul Iisus Hristos[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=blue][SIZE=4](10/23 martie 1966)[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple]Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]20 septembrie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]

Două lucruri atrag imediat atenţia în postarea precedentă:
1. Centrul spiritual al creştinilor pucioşi nu mai este strămoşeasca biserică, ci "templul". Pentru cei care sunt tentaţi să facă instinctiv unele analogii poetice (templu-biserică monumentală) este bine să precizăm că "templul" pucioşilor nu este o biserică, ci este clădirea cu etaj construită de creştini ca locuinţă stabilă pentru Verginica şi familia sa (două fete înfiate de la Maria, sora sa, apoi ginrii acestora şi copiii lor) după ce căsuţa Verginicăi de la Maluri a fost surpată odată cu alunecările de pământ. Este o dovadă concretă a depărtării pucioşilor de biserica tradiţională: pentru ei "templul" pucios valorează mai mult decât o biserică.
2. Se practica pe vremea aceea o abandonare a copiilor de creştini pe mâna "comunităţii". În realitate, copiii erau "înfiaţi" (la modul subiectiv) şi crescuţi în familii diferite, urmărindu-se cu precădere distrugerea sentimentelor de dragoste şi responsabilitate filială, ruperea legăturilor de sânge dintre creştini. Cei care nu reuşeau să se despartă de copiii lor erau dispreţuiţi ca nişte netrebnici , care "stau în sângele lor". Copiii erau privaţi de educaţia şcolară şi deveneau dependenţi de bunăvoinţa şi responsabilitatea (atâta câtă era) altor persoane. Adesea, din aceste dureroase despărţiri se ajungea treptat la suferinţe insuportabile, care duceau la revendicarea copiilor abandonaţi de către părinţi. Este cazul lui Turculeţ, care cere disperat să i se dea fiul înapoi, dar este întâmpinat cu ameninţări.

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e tot mai strâmtorat (Partea I)
 

[SIZE=4][COLOR=purple]54. [/COLOR][COLOR=purple]Liderii de la Pucioasa bat în retragere[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]( Misterele Pucioasei: Noul Ierusalim. Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)[/SIZE]

[SIZE=4]Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )[/SIZE]

[SIZE=4]Tocaţi mărunt pe acest blog, unde au fost întorşi pe toate feţele şi demascaţi fără pic de menajamente, liderii Noului Ierusalim de la Pucioasa (NIP) dau impresia (şi numai impresia!) că renunţă la luptă. Puşi într-o situaţie fără precedent, pe care nu şi-au imaginat-o vreodată, ei dovedesc că încă mai sunt în stare să raţioneze corect, alegând, la derută şi în mare grabă, mai bine o retragere onorabilă decât o luptă inegală, din care au sentimentul limpede că vor ieşi învinşi. Şi atunci, construiesc pentru salvarea imaginii “Dumnezeului” lor o imagine de circumstanţă. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” apare acum obosit, derutat, umilit, trădat din interiorul “poporului” lui, lovit sub centură, lipsit de orice sprijin dinăuntru şi dinafară. Pentru a-i crea atmosfera propice necesară unei retrageri “onorabile”, liderii pucioşi imaginează un scenariu apocaliptic, în care “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” pierde acum o luptă cu “femeia apocaliptică”[COLOR=#993300] (Apoc. 17,3)[/COLOR], dar în nici un caz războiul. Intenţia declarată este ca pe viitor să nu se mai facă public “Cuvântul lui Dumnezeu”, care s-a dovedit a fi atât de vulnerabil, ci să fie folosit numai în circuit închis, “tainic”.[/SIZE]
[SIZE=4]“Cuvântul” din 12 iulie 2008 (textele citate vor fi evidenţiate cu literă roşie) scoate în evidenţă următoarele:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]1.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e tot mai strâmtorat[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“…calea Mi-e tot mai [/COLOR][COLOR=fuchsia]strâmtă[/COLOR][COLOR=red] ca să vin…” [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“ Mă ajut cu îngerii şi cu sfinţii, căci… Ei înţeleg adânc [/COLOR][COLOR=fuchsia]strâmtorarea[/COLOR][COLOR=red] Mea cea de azi…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“…e [/COLOR][COLOR=fuchsia]mare [/COLOR][COLOR=fuchsia]strâmtorare[/COLOR][COLOR=red] pe pământ…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“…e [/COLOR][COLOR=fuchsia]strâmt[/COLOR][COLOR=red] de tot pentru Mine aşternutul Meu…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“Grăim însă în ziua aceasta, şi cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]strâmtorare[/COLOR][COLOR=red] grăim,…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“…în vreme de [/COLOR][COLOR=fuchsia]mare [/COLOR][COLOR=fuchsia]strâmtorare[/COLOR][COLOR=red]!”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“…vremea voastră e cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]mare strâmtorare [/COLOR][COLOR=red]pentru tainele şi pentru lucrurile Domnului.”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“Ca şi Domnul vă spunem şi noi în vreme de [/COLOR][COLOR=fuchsia]strâmtorare[/COLOR][COLOR=red].”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]Nici pentru viitor nu sunt şanse ca să scape de strâmtorare:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“…va fi [/COLOR][COLOR=fuchsia]mare strâmtorare[/COLOR][COLOR=red] pentru Mine…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]Strâmtorarea se tot întinde:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“…pe pământ e [/COLOR][COLOR=fuchsia]numai strâmtorare[/COLOR][COLOR=red], şi tot mai mult [/COLOR][COLOR=fuchsia]se întinde[/COLOR][COLOR=red] ea în calea Mea cea de azi.”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]Strâmtorarea îi cuprinde şi pe liderii pucioşi, până îi apucă plânsul, dar “Domnul” îi îmbărbătează:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“– Eu, Domnul, însemnez pe cei ce plâng sub [/COLOR][COLOR=fuchsia]strâmtorări[/COLOR][COLOR=red]…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“…toate câte voi purtaţi pe faţa voastră în vreme de [/COLOR][COLOR=fuchsia]strâmtorare[/COLOR][COLOR=red] cum n-a mai fost de când sunt veacurile şi nici nu va mai fi,…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“Nu vă temeţi de [/COLOR][COLOR=fuchsia]marea strâmtorare[/COLOR][COLOR=red] în care staţi!”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]2.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e lipsit de ajutor de pe pământ[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“…de pe pământ [/COLOR][COLOR=fuchsia]nimeni nu Mă ajută[/COLOR][COLOR=red] ca să vin şi să-l trag pe om la Tatăl…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]n-am cu cine să Mă ajut[/COLOR][COLOR=red] de pe pământ…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“…Eu pe pământ şi din mijlocul tău [/COLOR][COLOR=fuchsia]n-am ajutor[/COLOR][COLOR=red] pentru venirea Mea la tine…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]n-am ucenici de ajutor[/COLOR][COLOR=red]…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“Iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]n-am sprijin[/COLOR][COLOR=red] pentru multul Meu lucru de acum…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“…pentru Mine [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu este ajutor de la mijloc[/COLOR][COLOR=red], poporul Meu…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]3.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” are numai piedici şi pietre şi dureri de tot felul[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“…am numai şi numai [/COLOR][COLOR=fuchsia]piedici[/COLOR][COLOR=red] şi numai [/COLOR][COLOR=fuchsia]pietre[/COLOR][COLOR=red] şi numai împotrivire, numai îndoială, şi apoi necredinţă…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“…mai întâi Mi-am spus [/COLOR][COLOR=fuchsia]durerea[/COLOR][COLOR=red].”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“…dau cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]pietre[/COLOR][COLOR=red] în venirea Mea [/COLOR][COLOR=red]cea grea şi fără de sprijin pentru durerile ei, căci venirea Mea e cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]durere[/COLOR][COLOR=red],…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]4.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” plânge fără alinare[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“…Îmi [/COLOR][COLOR=fuchsia]ud cu lacrimi[/COLOR][COLOR=red] calea când vin…” [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]…” [/COLOR][COLOR=fuchsia]n-am alinare[/COLOR][COLOR=red] pentru greul Meu cel greu…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“ …Eu [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt plâns[/COLOR][COLOR=red] şi însuspinat în cer şi pe pământ.”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]“Sfinţii Apostoli” îi urează pace “Dumnezeului de la NIP”, ca să se liniştească, deşi este prea îndrăzneţ, cel puţin bizar, acest demers al lor de a folosi acest salut către Cel mai mare, către Dătătorul de pace:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“Pace Ţie, Bunule Învăţător, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]suspini înlăcrimat[/COLOR][COLOR=red] în mijlocul poporului Tău…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]În caz că nu se va linişti, ei îi promit că nu-l vor lăsa singur, ci vor plânge împreună în cor, în cer şi pe pământ, aşa cum nici să vorbească nu l-au lăsat singur, ci au vorbit şi ei:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“O, Doamne, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu vei plânge[/COLOR][COLOR=red] singur nici pe pământ, nici în cer. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Plângem[/COLOR][COLOR=red] cu cei ce plâng, aşa cum am venit azi să grăim în mijlocul poporului Tău. Amin.” [/COLOR][/SIZE]

mariamargareta

Două lucruri atrag imediat atenţia în postarea precedentă:
1. Centrul spiritual al creştinilor pucioşi nu mai este strămoşeasca biserică [COLOR=red](ba da),[/COLOR] ci "templul". Pentru cei care sunt tentaţi să facă instinctiv unele analogii poetice (templu-biserică monumentală) este bine să precizăm că "templul" pucioşilor nu este o biserică, ci este clădirea cu etaj construită de creştini ca locuinţă stabilă pentru Verginica şi familia sa (două fete înfiate de la Maria, sora sa, apoi ginrii acestora şi copiii lor) după ce căsuţa Verginicăi de la Maluri a fost surpată odată cu alunecările de pământ. Este o dovadă concretă a depărtării pucioşilor de biserica tradiţională: pentru ei "templul" pucios valorează mai mult decât o biserică. [COLOR=red](poi CSNI este inceputul Noului Ierusalim Ceresc pe pamant, este Biserica promisa din Cer prin prooroci, deci pentru orice creshtin-ortodox ar trebui sa valoreze mai mult, sau macar la fel ca toate bisericile shi sinagogile shi zidirile Domnului din vechime shi pana astazi, dar unii se ineaca exact ca "tziganii" la mal, maluri)[/COLOR]
2. Se practica pe vremea aceea o abandonare a copiilor de creştini pe mâna "comunităţii". În realitate, copiii erau "înfiaţi" (la modul subiectiv) şi crescuţi în familii diferite, urmărindu-se cu precădere distrugerea sentimentelor de dragoste şi responsabilitate filială, ruperea legăturilor de sânge dintre creştini. Cei care nu reuşeau să se despartă de copiii lor erau dispreţuiţi ca nişte netrebnici [COLOR=red](poi dupa ce l-ai parasit ce-ai mai vrea mama shi tata, bunica shi bunic, frate sau sora? iar daca l-ai dat Domnului atunci vai de tine daca il ceri inapoi ca sa-l duci la gLume shi la poftele rele ale ei),[/COLOR] care "stau în sângele lor". Copiii erau privaţi de educaţia şcolară şi deveneau dependenţi de bunăvoinţa şi responsabilitatea (atâta câtă era) altor persoane. Adesea, din aceste dureroase despărţiri se ajungea treptat la suferinţe insuportabile, care duceau la revendicarea copiilor abandonaţi de către părinţi. Este cazul lui Turculeţ, care cere disperat să i se dea fiul înapoi, dar este întâmpinat cu ameninţări. [COLOR=red](poi nu tzi se pare ca ar fi meritat batut? el batjocurea pe cei ce s-au ocupat de foshtii/fostul/fosta lui copil/copila ca s-o duca n-apoi la... unde s-o duca? sau cand l-ai parasit nu te-a durat dar cand tzi se pune pata atunci e permis sa calci in picioare pe totzi ca tu eshti tata? ce fel de tata eshti dumneata? ce fel... nu shtiu de ce dar am impresia ca al minciunii stimate domnule "Turculetz") [/COLOR]

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e tot mai strâmtorat (Partea a II-a)
 

[SIZE=4][COLOR=blue]5.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” pare sleit de puteri şi “coboară” tot mai greu pe pământ[/SIZE]
[COLOR=red][SIZE=4]“ Coborârea Mea la tine Mi-e tot mai sfâşiată, poporul Meu…”[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=4]“…Eu lucrez puţin de tot…”[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=4]“…cobor greu şi tot mai greu.”[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4]Dar, surpriză! “…”Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” recunoaşte, într-un exces de sinceritate, că “[COLOR=red]greul lui cel greu[/COLOR]”, pentru care “[COLOR=red]nu are alinare[/COLOR]” şi de care se tot plânge… singur şi-l face, pentru că el singur apasă cu greul pe calea lui de venire la oameni:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“…greul Meu cu care apăs peste cărarea Mea de venire…”[/COLOR] [/SIZE]
[SIZE=4]Şi mersul venirii lui s-a făcut greu:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“…pentru [/COLOR][COLOR=fuchsia]mersul Meu cel greu[/COLOR][COLOR=red] cu care vin după om.”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]Poate că mersul lui e greu şi pentru faptul că e potrivnic proorociei din Sfânta Scriptură, care spunea că Domnul va veni pe norii cerului(v.[COLOR=#993300]Faptele Ap. 1:11[/COLOR]). Mai uşor îi era pe vremuri, prin anul 1965, când venea înotând pe valurile albastre:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“Anunţă că [/COLOR][COLOR=fuchsia]vine Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] care[/COLOR][COLOR=fuchsia] înoată pe valurile albastre[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR](citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” din data de [COLOR=blue]2 noiembrie 1965[/COLOR])[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]6.[/COLOR] Nici liderii pucioşi , supranumiţi “porţi de coborâre a lui Dumnezeu pe pământ”, nu mai au puteri[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“O,[/COLOR][COLOR=red]nu mai găsesc putere în porţi când vin…”[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=red][SIZE=4]“…cei ce-Mi stau porţi sunt tot mai firavi, tot mai loviţi, tot mai învinuiţi…”[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=4]“…de vreme ce nu mai găsesc putere în porţi.”[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=red]“Sunteţi fără de mângâiere din părţi, sunteţi neajutoraţi, iar peste aceasta sunteţi şi loviţi, sunteţi şi dispreţuiţi.”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]7.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” pretinde însă că e plin de putere[/SIZE]
[SIZE=4]Pretinde că puterea lui este chiar în excedent, încât are de unde să dea şi “porţilor” lui, pe care “[COLOR=red]le supune[/COLOR]” şi prin care el intră triumfător pe pământ:[/SIZE]
[COLOR=red][SIZE=4]“…Îmi pun puterea Mea ca să Mi le supun şi ca să pot să intru la tine şi ca să-ţi dau ţie putere să poţi pentru Mine şi pentru tine…” [/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4]Dar, în realitate, puterea lui depinde de cei în care “[COLOR=red]nu mai găseşte putere” [/COLOR], adică de puterea liderilor de la Pucioasa denumiţi şi “purtători de Dumnezeu”:[/SIZE]
[COLOR=red][SIZE=4]“…puterea Mea pe pământ atârnă de puterea omului cel purtător de Dumnezeu.”[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=4]“…nu putem mult să lucrăm acum, căci ceea ce are Dumnezeu de lucrat pe pământ atârnă de puterea omului cu care Mă sprijin,…”[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4]Se crează aşadar un cerc vicios: “Dumnezeul de la Pucioasa “ are destulă putere, chiar în excedent, pe care promite că-l va revărsa peste “porţile“ lui de la Pucioasa, cu condiţia obligatorie ca să găsească putere în “porţi”. Dar nu poate lucra mult şi cu putere, căci zice că în porţi “[COLOR=red]nu mai găseşte putere”[/COLOR] de fel. [/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]8.[/COLOR] Deşi se pretind prooroci şi văzători cu duhul, liderii pucioşi nu au anticipat că “trădarea lucrării” venea prin “duhul cel potrivnic”, chiar de la mijloc, de la cei mai apropiaţi colaboratori ai lor[/SIZE]
[COLOR=red][SIZE=4]”…s-a sculat cu mare război de la mijloc duhul cel potrivnic şi loveşte cu batjocură mersul Domnului cu voi.”[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4]Duhul potrivnic se arată a fi ameninţător:[/SIZE]
[COLOR=red][SIZE=4]“Duhul cel potrivnic de pe pământ lucrează din ascuns cu putere şi ameninţă calea venirii Mele…”[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4]Lucrările “Domnului” sunt lovite în faţă, din răzbunarea duhului potrivnic:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“…greu se lovesc în faţă lucrările Mele de acum, şi multă răzbunare poartă acum duhul potrivnic Mie şi vouă pentru mersul Meu pe mai departe cu calea Mea spre om.”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]9.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” are în duhul cel rău un adversar redutabil[/SIZE]
[COLOR=red][SIZE=4]“…duhul rău nu poate să înghită cărarea Mea spre om… se zbate în fel şi chip să biruiască el, şi nu Eu”[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4]Duhul cel rău lucrează la rândul lui cu oameni de pe pământ (denumiţi aici în derâdere [COLOR=red]„Cei fără de păcat“[/COLOR]). [/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“„Cei fără de păcat“[/COLOR][COLOR=red] aruncă de peste tot în calea venirii Mele…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]Mai precis, ar fi vorba de câţiva trădători din interior, “[COLOR=red]de la mijloc[/COLOR]”, care şi-au ales ca purtător de cuvânt o femeie nebună, lipsită de ocupaţie, care face tot soiul de bloguri în care îl demască pe “[COLOR=blue]Dumnezeul de la NIP[/COLOR]” ca fiind o invenţie pură a liderilor pucioşi, şi care în nebunia ei [COLOR=fuchsia]loveşte fără judecată[/COLOR]:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“…stă ascuns acum sub nume de femeie şi loveşte [/COLOR][COLOR=red]fără[/COLOR][COLOR=red] judecată[/COLOR][COLOR=blue]… [/COLOR](citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” din data de [COLOR=blue]22 iunie 2008[/COLOR])[/SIZE]
[SIZE=4]Pardon, scuzaţi, I’m sorry de bâlbâială… dumnealor voiau să zică că femeia [COLOR=fuchsia]loveşte cu judecată[/COLOR], şi lovesc [COLOR=green]cu [/COLOR][COLOR=green]păcat[/COLOR] “[COLOR=green]cei fără de păcat[/COLOR]”:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“…şi loveşti [/COLOR][COLOR=green]cu [/COLOR][COLOR=green]păcat[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=red]cu [/COLOR][COLOR=red]judecată[/COLOR][COLOR=blue], şi ţi-ai luat nume de femeie, aşa cum scrie în Scripturi, şi n-ai dreptate în ceea ce grăieşti …” [/COLOR](citat tot din “Cuvântul lui Dumnezeu” şi tot din data de [COLOR=blue]22 iunie 2008[/COLOR])[/SIZE]
[SIZE=4]Pentru că sentinţele de mai sus se bat cap în cap, şi în ce priveşte [COLOR=red]judecata[/COLOR], şi în ce priveşte [COLOR=green]păcatul[/COLOR] (dacă sunt cu ~ sau fără ~), fiecare e liber să-şi aleagă versiunea care-i place. Iar dacă femeia nebună are sau nu are dreptate, fiecare să judece după cum citeşte.[/SIZE]
[SIZE=4]Mai mult, [COLOR=red]„Cei fără de păcat“[/COLOR]nu se astâmpără, ci dau cu pietre în “venirea Domnului”:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]„Cei fără de păcat“[/COLOR][COLOR=red] nu pot să Mă primească aşa cum vin, ba iau şi dau cu pietre în venirea Mea”[/COLOR][/SIZE]

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e tot mai strâmtorat (Partea a III-a)
 

[SIZE=4][COLOR=blue]10.[/COLOR] În ceruri se face consiliu de război, pentru analiza situaţiei şi stabilirea unei strategii de urgenţă:[/SIZE]
[COLOR=red][SIZE=4]“…fac sfat în taină cu sfinţii Mei şi cu Tatăl Meu, ca să pot cumva să merg şi să nu stau din lucrarea venirii Mele…”[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=blue]11.[/COLOR] Necredinţa face ravagii în “poporul” de la Pucioasa[/SIZE]
[SIZE=4]Necredinţa în acest tigru de hârtie, numit “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, s-a cuibărit adânc, chiar în sânul “poporului de la Pucioasa” , şi încă între cei mai proeminenţi adepţi, “cei de la mijloc”:[/SIZE]
[COLOR=red][SIZE=4]“…e necredinţă pentru coborârea Mea în mijlocul tău.”[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4]Liderii pucioşi nu mai au tragere de inimă să mai ţină predici supuşilor lor, deoarece simt că nu mai au credibilitate printre unii dintre cei care le fuseseră cândva apropiaţi:[/SIZE]
[COLOR=red][SIZE=4]“…voi nu mai puteţi grăi, că este necredinţă, tată.”[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=blue]12.[/COLOR] Rememorarea unor proorocii care se contrazic[/SIZE]
[SIZE=4]Pentru a se justifica pe sine, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” rememorează unele proorocii care dau impresia că îl legitimează să vorbească la nesfârşit, repetând mereu aceleaşi şi aceleaşi banalităţi patetice:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]“Am spus pe vremea trâmbiţei Mele Verginica, am spus poporului cel de atunci că Eu nu voi sta din trâmbiţat după ce-Mi voi ridica la Mine instrumentul prin care grăiam peste popor.”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]Cu toate acestea, o serie de proorocii afirmau contrariul:[/SIZE]
[SIZE=4]- Că “Cuvântul lui Dumnezeu” va dispărea nu peste mult timp (afirmaţie făcută în urmă cu 33 de ani!):[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“…Fiţi pricepuţi, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu va mai fi acest cuvânt mult timp[/COLOR][COLOR=blue].” (30 ianuarie 1975)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]- Că Verginica va fi ultimul prooroc:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“ Poporul Meu, de acum înainte [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu va mai fi trimis nici un profet[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nici un prooroc[/COLOR][COLOR=blue] ca să mai profeţească sau să mai proorocească.” (22 decembrie 1975)[/COLOR](Întrebare: ce mai caută atunci Mihaela şi Nicuşor în panoplia “proorocilor”?)[/SIZE]
[SIZE=4]- Că Virginia “va trâmbiţa” întreaga Apocalipsă (deci nu va mai rămâne nimic de “trâmbiţat”; şi cu toate acestea, adepţii pucioşi sunt convinşi că “ultima trâmbiţă, a şaptea, este Domnul”):[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“Pe Verginica am pregătit-o pentru ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să trâmbiţeze întreaga Apocalipsă[/COLOR][COLOR=blue] pentru pregătirea judecăţii de apoi şi pentru pregătirea creştinilor din vremurile din urmă şi de acum…”[/COLOR][COLOR=blue](septembrie 1968 )[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]- Că, îndată după moartea Verginicăi, va veni Domnul Iisus şi va urma Nunta Mirelui ceresc:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“Dacă trâmbiţa va înceta din suflarea sa, să ştii că şi Domnul e la uşa ta, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]după ea va urma Nunta[/COLOR][COLOR=blue]. Să nu zici: Aoleu ce să fac eu, că a luat Dumnezeu trâmbiţa Sa? Ci să zici că Dumnezeu a venit şi şi-a luat trâmbiţa Sa. Şi să ştiţi că toate sunt pregătite pentru sfârşit.” ( 7 septembrie 1976) [/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Dar n-a fost să fie aşa. După ce trâmbiţa Verginica a încetat din suflarea sa (anul 1980), a urmat o perioadă de derută, marcată de o mormântală tăcere. Apoi a apărut altă trâmbiţă, Maria, sora Verginicăi, care a trâmbiţat şi ea între 1982 şi 1994. Apoi, la concurenţă cu Maria, s-a ridicat Mihaela, care trâmbiţează cu mult talent şi succes la public din 1990 încoace. Mihaela însă pretinde că nu ea trâmbiţează, ci “Domnul” trâmbiţează, iar ea doar stă şi ascultă. Şi consemnează totul în caiete (uneori, cu pix [COLOR=red]roşu[/COLOR], deşi [COLOR=red]roşu[/COLOR] e culoare proscrisă la Pucioasa)[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]13.[/COLOR] “Dumnezeul de la NIP” nu mai poate vorbi public, dar va vorbi “în şoaptă” şi “în taină”, prin “cei aleşi”[/SIZE]
[COLOR=red][SIZE=4]“Nu mai pot vorbi cu cei ce-Mi stau porţi, că voiesc să Mă feresc de lovituri, dar vorbesc cu tine prin porţi, poporul Meu.”[/SIZE][/COLOR]

[SIZE=4]Deşi a afirmat că nu mai poate vorbi cu cei care-i stau “porţi” de venire pe pământ, “Dumnezeul de la NIP” se răzgândeşte în final, ca să le dea [COLOR=red]“un picuţ de duh întăritor”[/COLOR]:[/SIZE]

[COLOR=red][SIZE=4]“Nu pot să nu Mă apropii cu un picuţ de duh întăritor peste cei ce-Mi stau porţi ca să vin. “[/SIZE][/COLOR]

[SIZE=4]Tainele vor fi pecetluite tot mai mult:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=red]“O, nu mai pot să-Mi dau tainele Mele pe masă, şi Mi le voi [/COLOR][COLOR=fuchsia]pecetlui [/COLOR][COLOR=fuchsia]tot mai mult[/COLOR][COLOR=red] între ucenici…”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=red]“Nu mai putem grăi aşa cum am Eu grăirea, şi voi grăi [/COLOR][COLOR=fuchsia]mult în taină[/COLOR][COLOR=red],…”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=red]“Îmi voi aşeza [/COLOR][COLOR=fuchsia]la adăpost [/COLOR][COLOR=fuchsia]tainele [/COLOR][COLOR=red]Mele şi toate lucrurile Mele…”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Tainele vor fi grăite în taină:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=red]“Nu mai pot grăi decât [/COLOR][COLOR=fuchsia]în taină[/COLOR][COLOR=red] pentru [/COLOR][COLOR=fuchsia]tainele [/COLOR][COLOR=red]Mele.”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Şi “apostolii Petru şi Pavel” sugerează că ceva substanţial se va schimba în maniera de lucru a “Domnului” cu “poporul de la NIP”: [/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=red]“Nu mai poţi grăi pe de-a dreptul, [/COLOR][COLOR=fuchsia]decât în taină[/COLOR][COLOR=red], Doamne,…”[/COLOR][/SIZE]

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e tot mai strâmtorat (Partea a IV-a)
 

[SIZE=4]Cauza este vulnerabilitatea “Cuvântului” în faţa criticilor teologice, deoarece acesta s-a dovedit a fi plin de inconsecvenţe, neconcordanţe şi erezii. De aceea, el va trebui “protejat” pe viitor de curiozitatea celor care, fiindcă nu vor să fie creduli , sunt consideraţi “vrăjmaşi”:[/SIZE]

[COLOR=red][SIZE=4]“…căci vrăjmaşul stă şi se uită ca să vadă şi ca să audă şi ca să ştie ce grăieşti Tu peste cei de azi ai Tăi.”[/SIZE][/COLOR]

[SIZE=4]Ei chiar sugerează maniera în care se va proceda de acum încolo: după dictonul [COLOR=green]“[/COLOR][COLOR=green]verba volant[/COLOR][COLOR=green], scripta manent”[/COLOR]. Adică, de acum încolo “[COLOR=red]se va vorbi numai în scris[/COLOR]”:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=red]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]nu se va mai putea vorbi decât prin scris[/COLOR][COLOR=red] cuvântul Tău, şi apoi scrisul va fi dat pe foc, şi focul să-l tăinuiască pe el…”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Se preconizează desemnarea unor acoliţi (aleşi pe sprânceană “ [COLOR=red]de la mijloc[/COLOR]”, dintre fidelii de suflet ai celor doi lideri pucioşi) pe post de sfetnici de taină. Aceştia urmează a fi păstrători ai tainei “Cuvintelor” care vor fi citite în cerc restrâns şi apoi “[COLOR=red]date pe foc[/COLOR]”:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=red]“…are Domnul nevoie de [/COLOR][COLOR=fuchsia]ucenici tainici[/COLOR][COLOR=red] din mijlocul tău pentru lucrarea Sa cea grea [/COLOR][COLOR=red]şi pentru lucrurile Lui[/COLOR][COLOR=blue]… căci …[/COLOR][COLOR=red]tainele Domnului[/COLOR][COLOR=blue]… …[/COLOR][COLOR=red]stau şi aşteaptă după ucenici cu credincioşie pentru Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue]… …[/COLOR][COLOR=red]Are Domnul nevoie de [/COLOR][COLOR=fuchsia]ucenici tainici[/COLOR][COLOR=red], de fii cu credincioşie între voi, căci aţi înţeles puţin pe cele ce sunt de lucrat pentru cer pe pământ, şi pentru pământ în cer.”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=red]“…pecetluiţi între Mine şi voi, şi între voi şi ucenici purtarea [/COLOR][COLOR=fuchsia]tainelor[/COLOR][COLOR=red] Mele şi grija de ele, tată.”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Chiar şi alegerea acoliţilor fideli se va face în mare taină, pentru a nu se şti care sunt aceştia (deşi sunt binecunoscuţi, prin tratamentul preferenţial care li se acordă deja) :[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=red]“şi Mi le voi pecetlui tot mai mult între ucenici, [/COLOR][COLOR=fuchsia]şi-i voi deosebi pe ei în taină[/COLOR][COLOR=red],…”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=red]“Voi grăi mai mult în taină cu voi şi cu cei ce stau cu voi sub greu, şi cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]cei ce poartă cu voi tainele Mele[/COLOR][COLOR=red] pentru toate lucrurile Mele de azi…”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Din fraza anterioară se desprind pentru viitor trei categorii de primitori ai tainelor:[/SIZE]

[SIZE=4]a) liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor, adică “călăuzele” şi “porţile” Cuvântului lui Dumnezeu;[/SIZE]

[SIZE=4]b) cei ce stau cu liderii sub greu, adică salahorii de la Pucioasa, înhămaţi la toate muncile grele;[/SIZE]

[SIZE=4]c) cei ce poartă cu liderii tainele”Domnului”, adică acoliţii fideli liderilor.[/SIZE]

[SIZE=4]Tainele Duhului Sfânt se vor băga în tranşee şi lupta cu vrăjmaşii pucioşilor va continua până la biruinţă:[/SIZE]

[COLOR=red][SIZE=4]“în război îşi fac tranşee cei ce biruiesc, şi aşa este şi cu tainele Duhului Sfânt.” [/SIZE][/COLOR]

[SIZE=4][COLOR=blue]14.[/COLOR] “Dumnezeul de la NIP” nu poate vorbi de departe fără telefon[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=red]“O, dacă tu vrei să vorbeşti cu cineva de departe aşa cum se vorbeşte azi pe pământ cu telefonul, poţi, tată, să vorbeşti fără telefon? Eu ştiu de ce te întreb aceasta, dar tu nu ştii de ce te întreb. O, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nici Eu nu pot vorbi cu tine altfel[/COLOR][COLOR=red]…”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]E limpede că, dată fiind forţa majoră, se reactivează prin Mihaela funcţia de “telefon duhovnicesc” pe care o avea pe vremuri doar Verginica. Prin Verginica se putea vorbi chiar şi cu morţii “la telefon”:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]“ Mamă, mă cunoşti tu pe mine? Mamă, eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mihail, care vorbesc prin telefonul duhovnicesc[/COLOR][COLOR=blue]. Nu-mi pare rău că am plecat din lume, că m-am mutat de pe pământ la cerul sfânt…Mamă a sosit timpul să ne despărţim…[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]…Nenea Mişu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]apropie-te de telefon[/COLOR][COLOR=blue]. Ai grijă de mama mea, întăreşte-o şi pe mama mea. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu sunt un fiu ucis de tâlhari[/COLOR][COLOR=blue]. Cu greu [/COLOR][COLOR=fuchsia]m-am despărţit de trup[/COLOR][COLOR=blue]. ” (24 mai / 6 iunie 1974)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]Vrăjitoria era atât de performantă din punct de vedere tehnic, încât morţii îi puteau chiar vedea pe cei vii prin acest “telefon”:[/SIZE]
[COLOR=blue][SIZE=4]“… Rafaile arhanghele, du-te şi cheamă-l pe Mihail să se răcorească de dorul mamei lui.[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=blue]– Mihaile, pleacă-te la picioarele Domnului şi sărută de trei ori picioarele Domnului şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]telefonul[/COLOR][COLOR=blue], în numele tatălui şi al Fiului şi al sfântului Duh. Amin…[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]– …Mamă, să te rogi mereu la Dumnezeu să mă aducă îngerul Rafail [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să te mai văd odată[/COLOR][COLOR=blue]…[/COLOR][COLOR=blue]” (2/ 15 septembrie 1974) [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]Aşadar “telefonul” ori era “videofon”, ori era o şarlatanie curată![/SIZE]
[SIZE=4]Totuşi, anticipăm că mîndria liderilor pucioşi este insaţiabilă. Mihaela va continua să debiteze prostii în numele “Domnului”, pentru naivii ei adulatori, dispuşi să o asculte şi s-o creadă, deghizându-se în continuare în telefon privat, dacă pe post de telefon public nu i-au reuşit pasienţele aşa cum spera.[/SIZE]

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e tot mai strâmtorat (Partea a V-a)
 

[SIZE=4][COLOR=blue]15.[/COLOR] Mihaela, marele “cârmaci”, trebuie să preia din nou puterea absolută[/SIZE]

[SIZE=4]După marea şi neaşteptata “ trădare din interior” care a adus “vremea de strâmtorare”, Mihaela Tărcuţă (considerată “prooroc”, “văzătoare cu duhul”, “călăuză” şi mare “cârmaci” peste NIP) trebuie urgent re-investită cu puteri discreţionare peste toţi supuşii ei din Cetatea Sfântă a Noului Ierusalim şi vai celor care nu o vor asculta!:[/SIZE]

[COLOR=red][SIZE=4]“Daţi-I Domnului putere la cârmă în vreme de strâmtorare, căci vai cetăţii fără văzător peste ea!”[/SIZE][/COLOR]

[SIZE=4][COLOR=blue]16.[/COLOR] Liderii pucioşi trebuie încurajaţi, mângâiaţi şi apoi împinşi de la spate ca să dezvăluie “tainele lui Dumnezeu”, ţinute de ei ascunse până acum[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=red]“Îndemnaţi-i spre încurajare pe cei căzuţi în dureri şi în suspin şi fără de sprijin între voi şi îndemnaţi-i să vă arate din cele tainice ale Domnului cu ei,…”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]“Domnul de la NIP ” promite că va lucra pentru îmbărbătarea şi întărirea celor doi lideri pucioşi prin intermediarii cei mai devotaţi lor, ucenici şi uceniţe:[/SIZE]

[COLOR=red][SIZE=4]“Eu voi avea grijă să vă întăresc, şi voi întări pe mai departe pentru voi ucenici şi uceniţe,…”[/SIZE][/COLOR]

[SIZE=4]Apoi promisiunea este imediat uitată, iar liderii sunt îndemnaţi să-şi pregătească ucenici, singuri:[/SIZE]

[COLOR=red][SIZE=4]“Pregătiţi-vă ucenici pentru lucrările Mele şi pentru voi.”[/SIZE][/COLOR]

[SIZE=4][COLOR=blue]17.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” se ruşinează de necredinţa altora în el, şi-i slăbeşte voinţa, şi se împinge singur la ascundere[/SIZE]

[SIZE=4]Deşi a te ruşina, a slăbi şi a te tăinui din cauza necredinţei altora este o reacţie absurdă, mai ales pentru un “Dumnezeu” care se vrea a fi mare şi preaînalt, suntem nevoiţi să o consemnăm ca atare. Ascunderea e numită aici şi “tăinuire”:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=red]“Necredinţa din părţi Îmi slăbeşte intrarea Mea la popor cu cuvântul Meu cel lucrător şi Mă face să Mă ruşinez, să Mă strâng şi să Mă [/COLOR][COLOR=fuchsia]tăinuiesc[/COLOR][COLOR=red] între ucenici, între cei de o iubire şi milă cu Mine.”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Alteori, ascunderea e numită “adăpostire”:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=red]“Vă voi povăţui, tată, căci trebuie să [/COLOR][COLOR=fuchsia]adăpostim[/COLOR][COLOR=red] tot ce este de adăpostit,…”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]18.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” se tânguie ca un neputincios, într-un chip absolut penibil şi lamentabil[/SIZE]

[COLOR=red][SIZE=4]“Nu Mă lăsaţi, nu Mă lăsaţi, tată!”[/SIZE][/COLOR]

[SIZE=4]Deşi pretinde că poate singur, continuă să se lamenteze şi să se roage de ajutorul unora pe care-i vede a fi neputincioşi:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=red]“…căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]pot Eu[/COLOR][COLOR=red] atunci când vă este greu, pot Eu când voi nu mai puteţi. O, nu Mă lăsaţi!”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]În acelaşi timp, deşi cere ajutor ca din gură de şarpe, pretinde că umilinţa liderilor pucioşi l-a întărit şi-l va mai întări:[/SIZE]

[COLOR=red][SIZE=4]“Ascundeţi-vă suspinul şi fiţi umiliţi, căci duhul umilit din voi M-a făcut şi Mă face tare pe Mine, tată.”[/SIZE][/COLOR]

[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple]Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]14 iulie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]

Sinteză (Partea I)
 

[SIZE=5][COLOR=darkred]Sinteză:[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]1. Fenomenul [COLOR=blue]“Noul Ierusalim de la Pucioasa” (NIP) [/COLOR]se înscrie pe linia mişcărilor para-religioase creştine cu caracter fundamentalist, ultra-ortodox si ultra-naţionalist.[/SIZE]
[SIZE=4]2. Analizat din punct de vedere religios, social şi moral, acest fenomen apare a fi exterior Eparhiei Târgoviştei, deşi majoritatea adepţilor lui sunt vieţuitori ai judeţului Dâmboviţa şi acţionează cu precădere în această eparhie. [/SIZE]
[SIZE=4]3. Biserica Ortodoxă Română la rândul ei, ca autoritate religioasă supremă a Ortodoxiei româneşti, nu recunoaşte acest fenomen religios ca o manifestare stabilă şi compatibilă ortodoxiei, şi în consecinţă nu poate s-o integreze formal în structurile sale oficiale, aşa cum a procedat în ultima vreme cu alte grupări sau organizaţii religioase (Oastea Domnului, ASCOR; LTOR, etc). [/SIZE]
[SIZE=4]4. Adepţii [COLOR=blue]NIP[/COLOR] practică o “ortodoxie” originală, care conţine inconsecvenţe grave şi serioase devieri de la învăţătura tradiţională. Vom expune deocamdată la modul general doar câteva dintre ele: [/SIZE]
[SIZE=4]– Săvârşirea în antecedente a “Sfintei Liturghii” de către bărbaţi nehirotoniţi şi de către femei (evident, tot nehirotonite). În prezent, acest obicei nu se mai practică la modul deschis şi pe scară largă, dar acest aspect este greu de controlat în teritoriu, la nivelul fiecărui individ, date fiind şi unele fracturi intervenite între membrii mişcării şi actualii ei lideri religioşi. Cel puţin în aparenţă, acest obicei pare a fi fost totuşi abandonat în ultima vreme.[/SIZE]
[SIZE=4]– Consacrări (“sfinţiri”) necanonice de preoţi şi de episcopi, fără hirotonie ( “punerea mâinilor” episcopului), ci prin “[COLOR=blue]asistenţa directă, mai presus de fire, a Duhului Sfânt[/COLOR]”. În acest mod au fost “[COLOR=blue]sfinţiţi[/COLOR]” pe rând: Ilie Bunea, Spiridon Şerban şi Nicolae Nedelcu, întâi ca “preoţi”, apoi ca “episcopi”. În prezent, deşi se consideră episcopi, cei trei slujesc invariabil îmbrăcaţi în veşminte de preoţi, deoarece doresc probabil ca statutul de “episcopi” să fie şi în continuare ţinut secret pentru lumea exterioară, dar chiar şi pentru majoritatea adepţilor. Desigur că aici este vorba de un “secret al lui Polichinelle”, îndată ce aceşti “episcopi-preoţi” sau “preoţi-episcopi” îşi binecuvintează la slujbe adepţii cu două mâini (după cutuma episcopală) şi nu cu una (după cutuma preoţească).[/SIZE]
[SIZE=4]– Inovaţii în treptele sacerdotale canonice: apariţia treptelor de: “prooroc”, “călăuză”, “păstor” şi “străjer”. În prezent, în afară de cei trei “preoţi-episcopi” de care a am vorbit, la NIP mai sunt:[/SIZE]
[SIZE=4]— doi “prooroci”, care sunt simultan şi “călăuze” (realizând un adevărat cumul de funcţii), respectiv: Mihaela Tărcuţă şi Nicolae Nedelcu (care mai este, după cum am văzut, şi “preot” şi “episcop”, o adevărată performanţă în ceea ce priveşte cumulul de funcţii). Deşi în principiu ei conduc din umbră, fără a ieşi ostentativ în faţă, aceştia sunt de fapt adevăraţii şi singurii lideri ai “mişcării” [COLOR=blue]NIP[/COLOR].[/SIZE]
[SIZE=4]— doi “păstori” (în prezent, trecuţi pe linie moartă chiar de către cei doi [COLOR=blue]lideri pucioşi[/COLOR] cu atribuţii de “prooroci”, care au preluat de la păstori toată puterea executivă) pe nume Dănciucă Gheorghe (alias “nea’ Mişu”, alias “păstorul Daniel”) şi Costache Cristea (zis “nea’ Cristea”). Semnificativ este că toate “proorociile” referitoare la aceşti “păstori” (inclusiv aceea că “nea’ Mişu va fi Sfântul Ilie, venit a doua oară pe pământ” şi că “el nu va trece prin moarte”) nu s-au împlinit (încă).[/SIZE]
[SIZE=4]— mai mulţi “străjeri”, unii deja intraţi în dizgraţie, alţii încă “agreaţi” de către “călăuze”, dar cu toţii fiind lipsiţi în prezent de orice prerogative, acestea fiind preluate tot de către cei doi “prooroci” multifuncţionali. Cei mai proeminenţi străjeri, însă numai cu numele, sunt: Halău Gheorghe (alias “nea’ Didi”, binecunoscut ca omul de legătură între adepţi şi oficialii Eparhiei Târgoviştei) şi Costache Vasilica (alias Veronica), una dintre nurorile lui Costache Cristea. Halău Gheorghe mai este acreditat şi cu culegerea de ştiri şi bârfe de prin Eparhie; dar fiind cam guraliv, este folosit simultan şi de cei din Eparhie, pentru ca să-şi confirme toate zvonurile despre [COLOR=blue]NIP[/COLOR], ajunse pe diverse căi la departamentele lor de ştiri. [/SIZE]
[SIZE=4]– De asemenea, mai există şi alţi “preoţi obişnuiţi” (adică sunt numai “preoţi”, nu sunt simultan şi “episcopi” ) : “preotul” Irineu Tărcuţă (cumnat cu Mihaela Tărcuţă), “preotul” Ionică Ţurloi şi “preotul” Georgică Nicolae. Ei au fost hirotoniţi în taină, în chip neoficial, de către cei trei “preoţi-episcopi” (Ilie, Spiridon şi Nicolae). După aceea, ei au fost de regulă folosiţi tot în taină, pentru activităţi pastorale curente, de uzură, în timp ce aşa-zisa “troiţă”, tripleta Ilie-Spiridon-Nicolae, era conservată pentru slujbele de la sărbătorile mai mari, sau pentru activităţi publice cu caracter aparte, spectaculos (denumite, de regulă, “Festivaluri”) în care ei apăreau ca persoane oficiale, reprezentative către exterior. În prezent şi aceşti “preoţi obişnuiţi” sunt traşi pe linie moartă de către lideri: Irineu ca fiind “necorespunzător”( deoarece, considerându-se membru al familiei, s-a îngâmfat şi a devenit lipsit de obedienţă faţă de liderii pucioşi); Ionică, deoarece a lăsat totul baltă şi a fugit la casa părintească (fiind dezgustat de prea multe nereguli şi de fariseism, în care era obligat să se amestece); Georgică, deoarece din cauza relelor tratamente la care a fost supus, i-au apărut dintr-o dată grave dezechilibre psihice (care au necesitat apoi tratament îndelungat şi internări repetate).[/SIZE]
[COLOR=purple][SIZE=4][/SIZE][/COLOR]

Sinteză (Partea a II-a)
 

[SIZE=4]– Atragerea, într-o primă fază, a unor ierarhi din B.O.R. (ex: episcopul Irineu Bistriţeanul), şi a unor preoţi din Târgovişte şi Bucureşti, pentru o legitimare “ortodoxă” a mişcării. Ulterior, atât episcopul Irineu cât şi preoţii simpatizanţi au retractat această legătură cu NIP. Chiar şi unii preoţi din interiorul mişcării au retractat, părăsind “lucrarea” ( ex: preotul Ştefan Gândiceanu din Bucureşti, preotul Irineu Tărcuţă din Târgovişte, preotul Ionică Ţurloi din Pucioasa). În faza care a urmat imediat după declanşarea conflictului deschis cu B.O.R. ( ianuarie 1993), liderii mişcării au impus adepţilor lor ruperea oricărei legături canonice cu ierarhia recunoscută a B.O.R., inclusiv cu ierarhul Irineu, şi refuzul unei ascultări pe linie mânăstirească, deşi liderii se declară în continuare vieţuitori ai “Mânăstirii [COLOR=blue]NIP[/COLOR]”.[/SIZE]
[SIZE=4]– Angrenarea premeditată în această “mişcare” a unor artişti de marcă (sculptorii Marian Zidaru şi Victoria Zidaru, naistul [/SIZE][SIZE=4][COLOR=#0000ff]Gheorghe Zamfir[/COLOR][/SIZE][SIZE=4], soliştii [COLOR=purple][COLOR=#0000ff]Grigore Leşe[/COLOR] [/COLOR]şi [COLOR=#0000ff]Maria Leşe[/COLOR], toboşarul [COLOR=#0000ff]Ovidiu Lipan - Ţăndărică[/COLOR]), adică acele personalităţi care să confere prin numele şi faima lor credibilitate şi interes sporit din partea maselor de curioşi către această inovaţie pseudo-religioasă autointitulată [COLOR=blue]NIP[/COLOR]. Totodată, unii dintre aceşti artişti au mai fost şi spoliaţi de către liderii sectei cu sume de bani colosale, preluate din câştigurile lor personale, de ordinul a sute de mii de dolari, sub forma unor “donaţii benevole”, făcute în numele “ajutorului dat coborârii Cuvântului lui Dumnezeu pe pământ”. Dar, rând pe rând, toţi aceşti artişti creduli şi-au dat seama de înşelăciunea în care au fost târâţi şi i-au părăsit cu dezamăgire şi dezgust pe liderii sectei. Chiar şi artiştii Zidaru, care au fost ani de zile promovaţi cu vicleşug în poziţia cea mai din faţă, ca şi când ei ar fi fost adevăraţii lideri ai sectei, au descoperit într-un târziu că au fost manipulaţi şi s-au dezis definitiv de această înşelăciune a secolului.[/SIZE]
[SIZE=4]– Scrierea unei cărţi voluminoase, de 1930 de pagini, intitulată “[COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu[/COLOR]”, prin care liderii sectei încearcă să rivalizeze cu [COLOR=#993300]Sfânta Scriptură[/COLOR]. Această carte este considerată de către adepţii acestei secte chiar “[COLOR=blue]O Altă Scriptură[/COLOR]” deoarece, în mod sistematic, citate din această carte sunt prezentate la slujbele lor ca fiind “[COLOR=blue]din Sfânta Evanghelie de la Sfânta Proorociţă Virginia, citire[/COLOR]”. În realitate, exceptând perioada anterioară anului 1980, când mai trăia încă Virginia Tudorache, precum şi o scurtă perioadă din vremea activităţii “prooroceşti” a Mariei, sora Virginiei, restul scrierilor sunt pure născociri care aparţin exclusiv “proorociţei” Mihaela Tărcuţă, dar care pretinde că le primeşte nemijlocit de la Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=4]– Scrierea unei cărţi necanonice, considerată de către adepţi un fel de catehism pseudo-ortodox, dar care în realitate este un amalgam de ficţiuni intitulate “eseuri”, împănate de erezii, sub titlul “[COLOR=blue]Quo vadis, Ecclesia?[/COLOR]”. Deşi această carte, extrem de eterogenă, pare a fi scrisă de către un autor colectiv, ea apare pe copertă ca având drept autor un personaj fictiv, cu numele “[COLOR=blue]părintele Nicodim[/COLOR]”. Acest personaj “[COLOR=blue]părintele Nicodim[/COLOR]” nu există în realitate, totul fiind o înscenare şi o minciună, menită să dea credibilitate ereziilor lor. S-a procedat astfel, deoarece de sub masca anonimatului putea fi trădată fără scrupule pretinsa lor loialitate faţă de Biserica-mamă, căci doar aşa au îndrăznit ei să aducă grave acuzaţii ierarhilor B.O.R., pentru a crea neîncredere şi destabilizare în sânul enoriaşilor Bisericii majoritare. Numele aşa-zisului “Nicodim” nu pare a fi fost ales la întâmplare, ci aminteşte de acel Nicodim care a venit noaptea pe furiş la Mântuitorul, fiind hotărât să-i trădeze pe farisei şi pe cărturari. Sub acest nume-fantomă, de “părinte”-trădător, pe care nu l-a văzut nimeni vreodată, se acoperă şi corespondenţa lor electronică ( email: [/SIZE][SIZE=4][COLOR=#0000ff]parintelenicodim@gmail.com[/COLOR][/SIZE][SIZE=4]).[/SIZE]
[SIZE=4]– Intoxicarea adepţilor sectei cu o teorie existenţială alambicată, care împleteşte până la refuz terapia sacrului cu terapia fricii, şi a cărei rezultantă este angoasa unei iminente catastrofe apocaliptice, din care nu vor scăpa decât “cei aleşi” (adepţii leali celor doi lideri supremi). Aceştia sunt aleşi după criterii care converg spre o supravenerare a liderilor pucioşi, despre care cred că prin persoana lor se manifestă întrupată voinţa Fiinţei Divine, care se materializează în Cuvânt – Fiul lui Dumnezeu. Adepţii sunt complexaţi în permanenţă de o frică paralizantă faţă de propriile lor greşeli şi faţă de liderii pucioşi, care le spală creierele şi îi împiedică să se manifeste uman şi raţional. Dimpotrivă, cei care reuşesc totuşi să se se smulgă din “pânza de păianjen” ţesută de către cei doi lideri apocaliptici (Mihaela Tărcuţă şi Neculai Nedelcu) sunt ameninţaţi cu blesteme şi nenorociri chiar de către aceşti doi “[COLOR=#993300]prooroci[/COLOR]”, care se cred a fi “[COLOR=#993300]martorii Domnului[/COLOR]”, cei “[COLOR=#993300]doi măslini[/COLOR]” şi “[COLOR=#993300]cele două sfeşnice[/COLOR]”, din gura cărora iese foc şi pucioasă, “[COLOR=#993300]care mistuieşte pe vrăjmaşii lor[/COLOR]” [COLOR=#993300](Apoc. [/COLOR][COLOR=#993300]11, 3-12)[/COLOR].[/SIZE]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple]Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]3 octombrie 2007[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]

Minciuna are picioare scurte
 

[SIZE=4][COLOR=purple]6. Misterele Pucioasei: Noul Ierusalim[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=purple]Minciuna are picioare scurte[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Studiu independent despre fenomenul religios NIP[/SIZE]
[SIZE=4]( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )[/SIZE]


[SIZE=4]Poate unora dintre creştini le vine greu să creadă că însăşi Mihaela, proorociţa Domnului, poate (este capabilă) să mintă, sau că ar fi cumva în stare de un comportament ireverenţios şi totodată lipsit de recunoştinţă faţă de soţii Marian şi Victoria Zidaru, adică tocmai aceia pe care, timp de mai mulţi ani, Mihaela i-a însărcinat cu rolul de portdrapel şi portavoce pentru “afacerea” de la Pucioasa.[/SIZE]
[SIZE=4]Ei bine, din păcate, cam aşa stau lucrurile. Încercările disperate de a masca o ruptură definitivă şi ireconciliabilă între Zidari pe de o parte, şi corifeii de la Pucioasa (“[COLOR=blue]cei doi fii unşi[/COLOR]”, Mihaela şi Nicuşor) pe de alta, s-au dovedit un eşec lamentabil. Până şi creştinii mai vechi, chemaţi spre o nouă mobilizare generală de către liderii “poporului celui nou” de la Pucioasa, au putut observa că ceva suspect se petrece la nivel de conducere supremă.[/SIZE]
[SIZE=4]Prin iulie-august ale anului trecut (2007), ruptura Zidarilor cu cei doi lideri absoluţi luase dimensiuni dramatice. Se apropia însă cu paşi repezi timpul sărbătoririi Adormirii Maicii Domnului, ocazie care, în alţi ani mai buni, era marcată de mari “festivaluri de artă şi cultură”, la care Zidarii erau sufletul şi inima, părând de neînlocuit. Dar acum, când liderii pucioşi voiau să organizeze doar o adunare restrânsă, “numai între creştini”, Zidarii dădeau semne clare că nu mai au de gând să vină, pe motiv că nu mai pot suporta teatrul de prost gust preconizat de către cei doi lideri absoluţi, în care singura preocupare urma să fie aceea că “[COLOR=blue]cei doi Fraţi[/COLOR]” trebuie evidenţiaţi, măguliţi şi adulaţi. Iar Zidarii urmau să fie chemaţi doar ca “să stea păpuşi”, marionete, figuranţi de mâna a doua.[/SIZE]
[SIZE=4]A urmat o luptă strânsă de argumente şi opinii. Ore în şir de convorbiri telefonice languroase, cu mângâieri şi promisiuni, alternate cu ameninţări de tot soiul(cu nenorociri şi blesteme), au evidenţiat în Mihaela Tărcuţă un negociator redutabil, căci până la urmă ea a reuşit s-o convingă pe Victoria Zidaru ca măcar ea să vină la sărbătoare, dacă Marian e încăpăţânat. Nu-i mai puţin adevărat că Victoria era răvăşită de dorul după unii dintre creştini, cei adevăraţi (alţii decât cei doi lideri pucioşi, desigur) şi de locurile încântătoare de la Pucioasa, ceea ce a atârnat greu în hotărârea ei de a face opinie separată faţă de soţ. Astfel încât, deşi gândeau la fel, ei au reacţionat diferit. Victoria s-a hotărât să onoreze cu prezenţa ei sărbătoarea de la Pucioasa, iar Marian s-a hotărât să rămână la Bucureşti şi să stea acasă cu orice preţ.[/SIZE]
[SIZE=4]Reîntâlnirea dintre Mihaela şi Victoria a fost emoţionantă. S-au îmbrăţişat, au mers mână-n mână pe aleile grădinii, în văzul tuturor, s-au conversat ca două bune prietene, iar Mihaela i-a dat locul de onoare la masă, lângă ea şi lângă Nicuşor. Asta doar la început, pentru ca toţi creştinii adunaţi să vadă cât de mult se iubesc ele două, pentru că, mai spre sfârşitul adunării, liderii pucioşi nici n-au mai băgat-o în seamă.[/SIZE]
[SIZE=4]Şi deodată, surpriză. Abia aşezaţi la masă, Mihaela începe să se justifice (fără a fi fost rugată de nimeni; dacă tăcea, filosof rămânea) de ce nu este prezent şi Marian Zidaru, alături de Victoria şi de ceilalţi convivi. (Ţineţi-vă bine, ca să nu cădeţi sub masă!). Cică…, zice Mihaela, [COLOR=blue]“ Marian Zidaru n-a putut să fie azi printre noi, pentru că e plecat în străinătate”[/COLOR](!!!!!!!!). Iar Marian era bine mersi, la atelierul lui din Bucureşti, pe care n-a vrut cu nici un chip să-l părăsească pentru a veni la Pucioasa. Marian n-a vrut să vină la adunarea lor, iar Mihaela minţea un popor întreg de creştini, îi minţea pe toţi cu zâmbetul pe buze. Unii dintre cei de faţă ştiau adevărul, dar au tăcut chitic. Nimeni n-a ridicat vocea împotriva proorocului mincinos. Toţi care au ştiut, dar n-au reacţionat în vreun fel, fie de frică, fie din oportunism, s-au arătat a fi complicii Mihaelei la minciună şi la impostură.[/SIZE]
[SIZE=4]Aşa a fost atunci. Între timp, lucrurile s-au mai calmat. Victoria l-a convins pe Marian că nu pot sta la nesfârşit în stare de beligeranţă cu aceşti doi indivizi setoşi de putere, care îi ameninţă mereu cu blesteme şi cu pedepse de la Dumnezeu, în caz că n-au de gând să se dea pe brazdă ca să le cânte lor în strună. Aşa că a fost nevoit să abordeze şi el o atitudine mai conciliantă faţă de “[COLOR=blue]Fraţi[/COLOR]”. Nici nu i-a fost greu, el fiind blajin din fire şi deloc răzbunător. Asta îl şi arată a fi creştin autentic, pentru că e capabil să-şi ierte şi să-şi iubească până şi vrăjmaşii. Drept recompensă, celor doi Zidari li s-a dat voie, a posteriori, şi chiar cu binecuvântare “arhierească” (de la Nicuşor) şi “proorocească” (de la Mihaela) li s-a dat voie, pentru a merge într-adevăr în străinătate, la o manifestare cu profil artistic care a avut loc ulterior la Paris. De mai mulţi ani, în multe alte situaţii asemănătoare nu li se mai dăduse lor voie “de la stăpânire” să plece în străinătate, chipurile ca “[COLOR=blue]mai bine să fie ei protejaţi de răul care bântuie prin lume[/COLOR]”, dar în realitate, din pură invidie omenească. Cei doi lideri pucioşi nu suportau idea ca Zidarii “[COLOR=blue]să se plimbe[/COLOR] [COLOR=blue]prin străinătăţuri[/COLOR]” în loc să stea în atelier, cu o mână încleştată pe daltă, şi alta pe ciocan.[/SIZE]
[SIZE=4]Cei care ştiu tărăşenia asta au rămas însă cu un gust amar, amintindu-şi de versurile poetului:[/SIZE]

[COLOR=#993366][SIZE=4]Minciuna stă cu regele la masă, [/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=#993366]Dar asta-i cam de multişor poveste…[/COLOR]ş.c.l.[/SIZE]

[SIZE=4]Acum, să ştie toţi cum a fost, că de, minciuna are picioare scurte…[/SIZE]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple]Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]4 februarie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim” îşi şterge obrazul şi-i ameninţă pe defăimători (I)
 

[COLOR=purple]7. Misterele Pucioasei: Noul Ierusalim[/COLOR] (Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR] -”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )


[COLOR=purple]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”[/COLOR][COLOR=purple] îşi şterge obrazul şi-i ameninţă pe defăimători[/COLOR]
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)


[SIZE=4]Dialog actual (la 19 dec 2007) atribuit lui Dumnezeu şi Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiereul din Mira Lichiei[/SIZE]
[SIZE=4](Textul care urmează, transcris cu albastru, este extras din “[COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu de la Sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae[/COLOR]” pe stil vechi, din 19 dec. 2007. Comentariile sunt cu litere de culoare neagră.)[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]– O, arhiereule [/COLOR](Notă *1: “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” i se adresează “Sfântului Nicolae”, dar simultan “Cuvântul Lui” este “auzit” şi consemnat în scris la Pucioasa de către doi “prooroci ai [COLOR=blue]Noului Ierusalim[/COLOR]” , adică liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor, care îl iau apoi, îl corectează gramatical şi îl fac public pe Internet)[COLOR=blue] plăcut lui Dumnezeu pentru faptele credinţei tale şi ale milei tale înaintea Mea pentru om! Te-am ales peste oile Mele prin minunea tainelor cereşti, tată, şi iată, aşa lucrez Eu azi prin poporul Meu cel ales [/COLOR](Notă *2: poporul ales sunt “creştinii de la Pucioasa”, numiţi şi “[COLOR=black]poporul Noului Ierusalim[/COLOR]”), [COLOR=blue]prin minunea cuvântului Meu [/COLOR](Notă *3: “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” vorbeşte sistematic şi destul de des la Pucioasa, în ultimii 50 de ani, fie cu oamenii, pe care uneori chiar îi pomeneşte pe nume, fie cu “sfinţii Săi” din ceruri şi de pe pământ. Aceste texte se regăsesc selectiv – deoarece acelea care abordează subiecte mai incomode sau demascatoare nu sunt publicate – pe situl oficial al Noului Ierusalim ([/SIZE][SIZE=4][COLOR=#0000ff]www.noul-ierusalim.ro[/COLOR][/SIZE][SIZE=4] )[COLOR=blue], care curge ca râul peste creştetul lui şi îl spală şi îl învaţă şi îl lucrează pe el şi îi dă Duh Sfânt. Aşezaţi-vă, voi, sfinţi plini de har, între poporul Meu cel ales [/COLOR](v. Nota *2) [COLOR=blue]prin harul Meu, între el şi cei ce îl hulesc pe el prin cuvinte de batjocură[/COLOR] (Notă *4: Este vorba de aceia (preoţi şi mireni) care contestă în mod public această “minune”, considerând-o un fals meşteşugit – fabricat de către cei doi lideri locali ai acestor creştini, Mihaela şi Nicuşor, pentru a menţine vie flacăra unei psihoze religioase începută în urmă cu cincizeci de ani – iar mişcarea lor religioasă o consideră o sectă naţionalistă, pseudo-ortodoxă, schismatică, desprinsă definitiv din B.O.R.) [COLOR=blue]fără ca Eu să-i trimit pe aceştia să facă lucrare defăimătoare peste lucrarea cuvântului Meu! Îi voi descoperi pe ei ca şi pe toţi cei care au lovit până acum cu necredinţă şi au defăimat pe poporul Meu. Eu, Domnul, locuiesc cu lumina şi o voi trimite pe ea să-i scoată din întunericul sub care se ascund pe cei ce defaimă [/COLOR](v. Nota *4) [COLOR=blue]venirea Mea pe pământ[/COLOR] (Notă *5: La Pucioasa se consideră că “A Doua Venire A Domnului Pe Pământ”, proorocită în Apocalipsă, este tocmai această “coborâre a Cuvântului lui Dumnezeu, din ceruri”, care se petrece în zilele noastre, deoarece “Dumnezeul de la Pucioasa” este “Cuvântul”, deci “Cuvântul” respectiv este “Dumnezeu”, deci “Dumnezeu” este printre noi – mai precis, numai printre ei, printre cei de la Pucioasa) [COLOR=blue]cu milă şi cu ajutor pentru om, căci cei ce s-au aşezat păstori de oi de la ei înşişi şi unii pe alţii [/COLOR](Notă *6: Adică arhiereii şi preoţii din B.O.R.)[COLOR=blue], pe aceia nu-i doare inima de oi [/COLOR](Notă *7: Adică, ei slujesc cu nepăsare şi fără dragoste de enoriaşi)[COLOR=blue], aceia nu au minte din cer [/COLOR](Notă *8: Ei nu recunosc şi nu propovăduiesc mai departe “proorociile de la Pucioasa”, ci dimpotrivă, le desconsideră sau chiar le ponegresc )[COLOR=blue], ci au de pe pământ, şi mintea lor este pământ [/COLOR](Notă *9: Ei predică doar din mintea lor şi din cărţile de teologie, fără asistenţa supranaturală a “Duhului Sfânt care lucrează prin Cuvântul de la Pucioasa”)[COLOR=blue], ca şi fapta lor, chiar dacă ei cunosc Scripturile şi zic că ştiu să le tălmăcească pe ele ca nişte cunoscători ale lor. Eu, Domnul, Mă voi atinge de ei şi le voi da după faptele lor şi-Mi voi şterge obrazul [/COLOR](Notă *10: De acum, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu mai acceptă să întoarcă şi celălalt obraz, aşa cum îi învăţa El pe oameni în vremea petrecerii Lui pe pământ, ci promite o răzbunare binemeritată faţă de cei hulitori ai “Cuvântului” şi ai primitorilor acestuia, cei doi “prooroci” pucioşi Mihaela şi Nicuşor. Toţi hulitorii vor fi blestemaţi şi nimiciţi, aşa cum s-a proorocit în Vechiul Testament ( v. [COLOR=#993300]Zaharia[/COLOR][COLOR=#993300], cap.5[/COLOR])[COLOR=blue], căci furul este fur şi nu ştie să fie cinstit, căci este fur, dar Eu voi merge în casa furului şi voi nimici fărădelegea lui, şi orice fur va fi nimicit, după cum este scris [/COLOR](Notă *11: Aici este reprodusă cu iz de ameninţare la adresa preoţilor şi arhiereilor, care sunt asimilaţi cu furii de cele sfinte, o proorocie a Vechiului Testament[COLOR=#993300] (Zaharia, 5,3[/COLOR] : [COLOR=#993300]“Şi el mi-a tâlcuit: "Acesta este blestemul care se răspândeşte peste faţa a tot pământul, căci orice fur va fi nimicit de aici şi orice om care jură strâmb va fi pierdut".”[/COLOR])[COLOR=blue] Amin. [/COLOR][/SIZE]

interesant sintetizaibar...

raspunsul meu este acesta :

despre partea inchinarii, (Doamne), sa ne iertzi...
ori vei vrea sa faci acuma shi razboi ca sa ne certzi?,
ori vei face intoarsa depeacuma a ta cale... (intunecata)
sa ne dai un semn shi noua de mila smintelii tale... (blestemata).

de-o fi una, de-o fi alta,
ce e scris shi pentru noi,
bucuroshi le-om duce toate,
de e pace, de-i razboi...

"Eu imi apar saracia, shi nevoile shi neamul,
shi deaceea tot ce mishca-n tzara asta
raul, ramul,
mi-e prieten numai mie, iara tzie dushman este
far-a prinde chiar de veste.
N-avem oshti,
dar iubirea,
de moshIe e un zid,
care nu se-fioreaza de-a ta faima baiazid ("ce tzi-ai muiat bucatzica iarshi cu Mine in blid")"

...shi abea pleca batranul,
ce mai freamat ce mai clocot...
un om simplu, linishtit,
dupa vorba dupa port shi dupa clopot,
shi-a plecat smerit, luminat nu doar de soare,
ci de-al Cerului Sfant Cort, preaiubit,
luminat nu doar de luna,
shi de-a codrului dulce mireasma,
boare racoroasa,
ci de lucru-n voia buna,
legea sfanta
care canta
Sfarshitu-n inceput nou shi trambitzeaza,
ca sa fim, sa fii, sa eshti,
In gradina tineretzii fara prihana, treaza,
Caci El este Domnul Tzarii Romaneshti.

(dar chemandu-L iar,
nu in zadar,
va auzi shi iarashi va veni,
shi impreuna vetzi Birui)

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim” îşi şterge obrazul şi-i ameninţă pe defăimători(II)
 

[SIZE=4][COLOR=blue]Vai celui ce calcă în picioare cuvântul Meu cel ziditor de om[/COLOR] (v. Nota *5) [COLOR=blue]şi rodul Meu [/COLOR](v. Nota *2)[COLOR=blue], pentru care trudesc! Eu voi păstori cu milă şi cu putere prin cuvântul Meu şi-Mi voi întări pe piatră poporul, şi cuvântul vieţii va merge cu putere să facă dintre oameni fii ai lui Dumnezeu peste tot, că mare este cuvântul Meu şi înţelepciunea lui, iar fărădelegea care dă să-Mi păteze drumul Meu de la Tatăl la om, va fi vădită şi va fi ruşinată cu tot cel ce o lucrează pe ea. Amin. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]Iar tu, poporul Meu [/COLOR](v. Nota *2)[COLOR=blue], te vei face mărturisitor, tată, aşa cum Eu voiesc să fii, şi-Mi vei mărturisi lucrarea Mea, şi vom sta faţă în faţă cu cei ce hulesc [/COLOR](v. Nota *4)[COLOR=blue], căci mărturia Mea de peste tine este duhul proorociei[/COLOR] (Notă *12: “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” contestă legitimitatea B.O.R., pe motiv că, pe lângă cele 7 taine ale Bisericii, ea nu are inclusă şi [COLOR=blue]taina proorociei[/COLOR] despre care pretinde că se mai regăseşte acum pe pământ numai şi numai la liderii absoluţi de la Pucioasa; în consecinţă, el consideră că orice biserică fără [COLOR=blue]taina proorociei[/COLOR] nu este o biserică întreagă. Pe de altă parte, la Pucioasa a fost desfiinţată una din tainele Bisericii, şi anume Taina Căsătoriei. Alte taine, cum sunt Taina Preoţiei şi Taina Spovedaniei, deşi recunoscute, sunt grav desfigurate în temeiul lor canonic şi practic. În plus, Taina Botezului, Taina Mirungerii şi Taina Preoţiei pur şi simplu nu se mai pot aplica, deoarece pucioşii s-au privat de bunăvoie de păstorirea chiriarhului locului, care ar fi fost îndrituit să le administreze direct sau indirect – prin chivernisirea Sfântului şi Marelui Mir – aceste taine. În prezent, ei renunţând la orice ascultare canonică, pucioşii nu mai au nici Sfântul şi Marele Mir, care este necesar în săvârşirea Tainei Mirungerii şi la sfinţirea nenumăratelor paraclise, care au fost improvizate de ei pe post de “biserici”, prin podurile caselor. De asemenea, “taina preoţiei” se aplică la Pucioasa fără hirotonie, adică fără punerea mâinilor arhiereului. Se ştie că ei nu mai au arhiereu din anul 1993, deoarece cel pe care l-au avut provizoriu – arhiereul Irineu – s-a dezis de ei în mod public şi i-a părăsit apoi definitiv, şi de aceea ei pretind că apelează în aceste cazuri la “[COLOR=blue]asistenţa nevăzută şi mai presus de fire a Duhului Sfânt[/COLOR]”. Deoarece Taina Sfântului Maslu nu se poate face decât cu cel puţin doi preoţi canonici, iar la Pucioasa sunt numai “preoţi” necanonici, rezultă că nici această taină nu este validă la Pucioasa. Din acelaşi motiv, nici Taina Împărtăşaniei nu se face prin preoţie validă. În consecinţă, la Pucioasa nu mai este nici măcar o singură Taină validă din cele 7 taine ale Bisericii! Au în schimb taina proorociei, inventată de ei ca să le dea credit tuturor “textelor” lor despre care pretind că sunt căzute din cer.[/SIZE]
[SIZE=4]Liderii de la Pucioasa ignoră că lista darurilor Duhului Sfânt nu începe cu proorocia, ci cu apostolia (v. [COLOR=#993300]I Cor.12,28[/COLOR]). În logica lucrurilor, dacă bisericii oficiale (B.O.R.) îi lipseşte proorocia, apoi “bisericii de la Pucioasa” îi lipseşte şi ei ceva, şi anume apostolia; deci într-o astfel de logică, şi ea este la fel de nelegitimă ca şi B.O.R. Ce uită liderii pucioşi este că tot Biblia spune că şi proorociile vor înceta… sau poate că mai e până atunci, cine poate şti? Şi că până la urmă va rămâne numai dragostea. Ei bine, la capitolul ăsta, în toate bisericile se stă cam prost, dar nici cea de la Pucioasa nu face excepţie. Ba, din contra!)[COLOR=blue], după cum este scris, şi iată, te povăţuiesc mereu, te împrospătez mereu, te curăţ mereu, tată, căci tu eşti nou-născut între fiii oamenilor ca să umbli cu Mine pe pământ prin naşterea din nou şi prin botezul cu Duhul Sfânt, pe Care mereu, mereu Îl slobod peste tine [/COLOR](v. Nota *5) [COLOR=blue]ca să-Mi fii mereu, mereu popor nou, cu care Eu, Domnul, să-Mi sfinţesc din loc în loc pământul, tată, şi să vină cerul să locuiască pe pământ şi să îmbrace cu taină şi cu putere lucrătoare toate cele ce sunt cu tine şi pentru tine, toate staulele[/COLOR] (Notă *13: “Staulele de oi şi găini, mieluţi şi puişori, mioare şi puişoare” sunt aşa-zisele “obşti” ale creştinilor de Nou Ierusalim, organizate sub formă de mănăstiri mixte, dar fără conducere locală, adică fără stăreţie. Conducerea lor se face centralizat, de către cei doi lideri de la Pucioasa) [COLOR=blue]în care Eu Îmi am mieluţi şi mieluţe, puişori şi puişoare, care mănâncă din mâna Mea hrană[/COLOR] (Notă *14: Adică mănâncă “[COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu[/COLOR]”, coborât “din cer” şi auzit pe pământ. La început, se spune că “Cuvântul” era auzit de 14 creştini pucioşi; dar după ce cei 14 s-au risipit, unii dintre ei căzând în “necredinţă”, el mai este “auzit” doar de către cei doi lideri actuali de la Pucioasa, după cum ei înşişi pretind, în mod obişnuit doar faţă de supuşii lor, ca să-i convingă şi apoi să-i manipuleze cum vor. Uneori însă, din motive aparent mai greu de înţeles, tot ei sunt aceia care, faţă de unii nou-veniţi în vizită, expun aceeaşi teorie falsă a celor “14 aleşi” care, chipurile, încă ar mai primi “[COLOR=blue]Cuvântul venit din cer[/COLOR]”… În realitate, aceşti “14 aleşi” nici nu mai există fizic, în aceste locuri şi în această formaţie. Atunci de ce liderii riscă încă o minciună grosolană, şi se ascund în spatele celor 14 care nu mai sunt?? Poate că o fac din modestie??? Nu, nu din modestie o fac, ci din calcul, pentru a-şi spori credibilitatea. În acest mod, ei urmăresc să mascheze faţă de cei nou-veniţi adevărul pe care acum îl ştie toată lumea: Că ei doi sunt singurii care au mai rămas în fruntea bucatelor, la Pucioasa. Un nou-venit mai uşor acceptă că Dumnezeu vorbeşte unui grup relativ numeros de creştini, deoarece în acest caz posibilitatea unei mistificări este mult diminuată: “primitorii” se controlează unul pe altul, şi e greu de crezut că s-ar găsi 14 curajoşi mistificatori, care să se joace cu toţii “de-a Dumnezeu”. Dimpotrivă, ar fi mai puţin credibilă varianta ca “primitorul” să fie doar unul singur, chiar dacă liderii pucioşi afirmă în particular faţă de adepţii lor că “primitorul”, în persoana Mihaelei, este confirmat de un altul, în persoana lui Nicuşor; întrucât acesta este tocmai cel mai apropiat sfetnic al celui dintâi, nici n-ar fi putut să se manifeste altfel. Deşi teoria “celor 14 aleşi” rămâne cea oficială, liderii pucioşi “le despecetluiesc” , darcu totul altfel, creştinilor din “poporul cel nou”, “taina” despre acest subiect. Ei îi aburesc pe adepţi cu o teorie contrară: “niciodată n-a vorbit Domnul la acei 14 aleşi”, ci dintotdeauna şi de la început “El a vorbit doar celor doi fii unşi”. Iar cei doi erau de fapt numai unul: Mihaela. Iar Nicuşor confirma doar ceea ce auzea şi el de la Mihaela. De altfel, nici Cuvântul nu promovează pe alţii decât pe cei doi, iar “cei 14” sunt pomeniţi o singură dată în Cuvânt, şi doar în treacăt, ca nişte ziditori ai locaşului fizic (biserica cu 33 cornişe şi 12 uşi). Este evident că “se lucrează” în două registre diferite: nou-veniţii sunt “duşi cu preşul” cu povestea cu “cei 14”, menită să aibă pentru ei o mai mare credibilitate, iar celor îmbrobodiţi deja, “credincioşilor pucioşi” adică, li se serveşte versiunea cu “cei doi fii unşi”, ca lor să le crească teama, ascultarea necondiţionată şi respectul faţă de liderii absoluţi, şi să le piară pofta de vreo răzvrătire împotriva lor) [COLOR=blue]pentru creşterea lor, ca să-i am Eu ocrotiţi pe fii sub aripa Mea, sub mantia Mea. Amin. [/COLOR][/SIZE]

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim” îşi şterge obrazul şi-i ameninţă pe defăimători(III
 

[SIZE=4][COLOR=blue]O, copii din porţi[/COLOR] (Notă *15: Este vorba de cei doi lideri “sfinţi” care “stau la cârmă” la Pucioasa: Mihaela Tărcuţă şi Nicolae Nedelcu. Aceştia pretind că “aud” Cuvântul lui Dumnezeu şi-l consemnează pe nişte caiete. Ei sunt consideraţi de către adepţii lor, după caz, că sunt: Fraţi, Preoţi, Păstori, Arhierei, Prooroci, Călăuze, Cârmaci, Învăţători, Fii ai lui Dumnezeu, Soli ai lui Dumnezeu, Porţi ale Cuvântului Lui care “[COLOR=blue]coboară la iesle[/COLOR]”. Unii merg mai departe cu convingerile personale, considerându-i în sinea lor pe cei doi că ar putea fi Însuşi Dumnezeu întrupat a doua oară pe pământ, dar fără să aibă curajul de a mărturisi asta cu voce tare şi, prin consecinţă, fără să li se închine acestora în mod public – o fac doar în inima lor. De altfel, este greu de înţeles de ce ar fi fost nevoie de o nouă întrupare a lui Hristos în două persoane şi de ce nu era de ajuns doar una)[COLOR=blue], să vină poporul să se cureţe de sine [/COLOR](Notă *16: Este vorba de chemarea creştinilor la o “spovedanie” colectivă, în faţa celor doi lideri pucioşi, care să pronunţe apoi iertarea lor de păcate) [COLOR=blue]şi să-i dau iertare şi împăcare şi iubire, şi să fie precum în cer, aşa şi pe pământ în mijlocul poporului Meu, căci Eu sunt Cel ce-l păstoresc pe el, fiindcă îi sunt Păstor. Amin. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]O, poporul Meu, învaţă-te să fii păstorit şi îngrijit, tată. Din zi în zi mai mult învaţă-te cu cârmă[/COLOR] (v. Nota *15) [COLOR=blue]peste toate clipele tale, şi stai în duhul umilinţei sfinte, şi iarăşi Eu te voi povăţui pe tine[/COLOR] (Notă *17: “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi anunţă dinainte următorul “[COLOR=blue]Cuvânt[/COLOR]” al Său) [COLOR=blue]pentru Mine, căci cel ce crede în Mine nu va muri niciodată, ci va fi viu şi va lucra faptele vieţii, şi viaţa îl va iubi pe el şi se va dărui lui. [/COLOR][/SIZE]
[COLOR=blue][SIZE=4]Eu sunt Păstorul Cel bun şi intru şi ies pe uşă, căci cel ce sare pe aiurea, acela este fur, dar Eu vin la oi ca să aibă ele viaţă şi să aibă din belşug. Amin. [/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=blue]Pace poporului Meu [/COLOR](v. Nota *2) [COLOR=blue]care învaţă de la Mine viaţa! Amin, amin, amin. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]19-12-2007[/COLOR](Notă *18: Textul este extras din “[COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu de la Sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae[/COLOR]” pe stil vechi, din 19 dec. 2007. Sursa: [COLOR=#0000ff]www.noul-ierusalim.ro[/COLOR] )[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=purple][SIZE=4]Anca Estera [/SIZE][/COLOR]
[COLOR=purple][SIZE=4]4 februarie 2008[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR][/SIZE]

Concepţia despre hirotonie la “Noul Ierusalim de la Pucioasa” (I)
 

[COLOR=purple]11. Misterele Pucioasei: Noul Ierusalim[/COLOR] (Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR] -”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )

[COLOR=purple]Concepţia despre hirotonie la “[/COLOR][COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR][COLOR=purple] de la Pucioasa”[/COLOR]


[COLOR=purple]Motto: [/COLOR][COLOR=#993300]Şi nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuinţă de tine;[/COLOR]
[COLOR=#993300]sau, iarăşi capul să zică picioarelor: N-am trebuinţă de voi. (I Cor.,[/COLOR][COLOR=#993300]12:21)[/COLOR]

[SIZE=4]Una dintre obiecţiile majore scoase în evidenţă în blogul [COLOR=blue]Noul Ierusalim de la Pucioasa (NIP)[/COLOR] de pe WORDPRESS este cea cu privire la modalitatea neortodoxă în care se practică consacrarea de preoţi şi de episcopi la “Noul Ierusalim”. Iată cum se prezintă situaţia de la Pucioasa, în articolul intitulat[COLOR=blue] Introducere[/COLOR]:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#993366]“– Consacrări (“sfinţiri”) necanonice de preoţi şi de episcopi, fără [/COLOR][COLOR=fuchsia]hirotonie[/COLOR][COLOR=#993366] ( “[/COLOR][COLOR=fuchsia]punerea mâinilor[/COLOR][COLOR=#993366]” episcopului), ci prin “[/COLOR][COLOR=blue]asistenţa directă, mai presus de fire, a Duhului Sfânt[/COLOR][COLOR=#993366]”. În acest mod au fost “[/COLOR][COLOR=blue]sfinţiţi[/COLOR][COLOR=#993366]” pe rând: Ilie Bunea, Spiridon Şerban şi Nicolae Nedelcu, întâi ca “preoţi”, apoi ca “episcopi”. În prezent, deşi se consideră episcopi, cei trei slujesc invariabil îmbrăcaţi în veşminte de preoţi, deoarece doresc probabil ca statutul de “episcopi” să fie şi în continuare ţinut secret pentru lumea exterioară, dar chiar şi pentru majoritatea adepţilor.”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]După ce au experimentat, fără nici o sfială, săvârşirea necanonică a sfintei liturghii de către femei şi de către alţi mireni ([COLOR=#993366]nea’ Didi [/COLOR]în mod sigur îşi mai aminteşte de acele vremuri de frenezie religioasă, care nici pe el nu l-au lăsat nepăsător, îndemnându-l şi pe el [COLOR=#993366]să[/COLOR] [COLOR=fuchsia]pună mâna[/COLOR] [COLOR=#993366]pe[/COLOR] [COLOR=#993366]copie [/COLOR][COLOR=#993366]şi pe prescură[/COLOR], căci aşa au înţeles creştinii pucioşi că ar trebui să fie [COLOR=fuchsia]punerea mâinilor[/COLOR] asta ), liderii interimari de la Pucioasa s-au gândit că n-ar fi rău să pună ordine la acest capitol, dând un iz de canonicitate situaţiei, care scăpase complet de sub control. Dar le lipseau instrumentele, deoarece lipsa lor de legitimitate fiind notorie, făcea ca pe vremea aceea nici un episcop să nu le cânte în strună. De aceea, constrânşi de împrejurări şi sfidând fără jenă tradiţia strămoşească (pe care, de altfel, cu alte prilejuri nu uită să o pună în faţă şi să şi-o asume, uneori în exclusivitate, pretinzând că tradiţia numai la ei se mai păstrează neştirbită) pucioşii au inventat [COLOR=red]hirotonia fără mâini [/COLOR](deşi [COLOR=fuchsia]hirotonie[/COLOR] chiar asta înseamnă: [COLOR=fuchsia]punerea mâinilor[/COLOR]). Nu mai vorbim aici despre [COLOR=fuchsia]hirotesie[/COLOR], despre care ei probabil că nici n-au auzit; dar şi când o să audă, o să găsească ei ceva pentru ea, vreo formulă magică prin care s-o înlocuiască. În faţa unei asemenea îndrăzneli, până şi un contemplativ ca arhiereul Irineu Bistriţeanu, care îi simpatiza sincer pentru păruta lor evlavie, n-a putut decât să-şi decline orice responsabilitate, plasându-se în postura de simplu observator al declaraţiilor pucioşilor. Dar şi această postură i-a fost speculată, fiind considerată de pucioşi ca o confirmare autentică. Iată cum este comentat public de către pucioşi acest eveniment:[/SIZE]

[COLOR=blue][SIZE=4]Prezenţa arhiereului Irineu, care a stat atâţia ani în mijlocul acestei lucrări de coborâre a cuvântului lui Dumnezeu, ar fi să fie un motiv suficient ca să nu se mai facă speculaţii şi intuiţii cu privire la aşezământul preoţesc de la Noul Ierusalim. Cel ce vrea în mod sincer părerea unui martor cu privire la acest lucru, ar putea să urmărească măcar mărturisirea arhiereului Irineu cum că preoţii Bisericii Noul Ierusalim sunt “aleşi şi unşi de Dumnezeu în chip providenţial şi într-un mod cu totul excepţional, depăşind legile firii”, mărturisire făcută în acele timpuri (22 iulie 1991)[/SIZE][/COLOR]

[SIZE=4]Este aceasta o părere personală a episcopului Irineu? Mai degrabă este expunerea nudă a teoriei pe care liderii pucioşi o lansaseră, iar episcopul Irineu, nu putea decât s-o preia neschimbată şi s-o reproducă, la fel ca oricare alt observator extern. A susţine o altă variantă ar fi presupus o înţelegere adâncă şi iscoditoare a dedesubturilor “lucrării”, care însă erau bine tăinuite de către liderii pucioşi, şi totodată ar fi însemnat o declaraţie de război împotriva acestora. Irineu nu era el omul care să înceapă să iscodească, iar să dea cu barda nici atâta, acolo unde ştia prea bine că nici el nu ştie mare lucru. A încercat însă să câştige timp, invitându-i pe ceilalţi arhierei din B.O.R. să facă împreună o cercetare amănunţită, de durată, a “fenomenului”. Subjugându-se singur unei evlavii nemăsurate, dusă la paroxism, el a abandonat pentru o clipă strategia paşilor mărunţi şi prudenţa cuminte care-l caracterizau de obicei. Irineu a preferat aici să rişte, cântându-le în strună deocamdată celor de la Pucioasa, şi lăsând ca timpul să descopere dacă ar fi vorba de o mistificare sau nu.[/SIZE]
[SIZE=4]Arhiereul Irineu era din fire un idealist, deci n-a fost pentru el o problemă ca să creadă, spre exemplu (fără prea mari pretenţii că ar avea vreo aplecare aparte spre subtilităţile vieţii politice), toate profeţiile idilice despre România, care o predestinau a fi mai ceva decât “El ombilico del Mondo”, sau “profeţia” pucioşilor că regele Mihai I va fi reinstalat în curând la cârma ţării. Căci iată ce zicea el pe 12 decembrie 1991:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=fuchsia]“Dacă regele vine[/COLOR] [COLOR=blue]la cârma ţării,[/COLOR][COLOR=fuchsia] în termeni duhovniceşti nu există bătrâneţe, sufletul nu îmbătrâneşte[…] Aşa că regele dacă vine, Dumnezeu poate să-l umple de har şi să-i sporească înţelepciunea pe care o are şi evlavia pe care o are şi frumuseţea fizică pe care o are. Deci, Dumnezeu să facă întorsătura şi apoi Dumnezeu ştie cum va conduce acest popor, însă îi trebuie om, îi trebuie omul acela…” [/COLOR](sublin.ns. Citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 1995, pagina 9)[/SIZE]

Concepţia despre hirotonie la “Noul Ierusalim de la Pucioasa” (II)
 

[SIZE=4]Niciuna din supoziţiile arhiereului Irineu (de fapt, ele erau panegirice ale unor “proorocii” ce-i fuseseră servite cu dibăcie de liderii pucioşi) nu s-a împlinit.Regele a revenit în ţară, ce-i drept, dar nu la cârma ţării ca rege, ci ca simplu cetăţean. Dumnezeu a avut om, aşadar, dar “a uitat” să-l umple de har, şi “a uitat” să facă şi “întorsătura”. Aşa că, de îmbătrânit, regele a continuat să tot îmbătrânească, dar cu înţelepciunea şi cu evlavia şi cu frumuseţea fizică a bătut pasul pe loc. Cu greu i s-au recunoscut nişte drepturi şi i s-a restituit o mică parte din onorurile ce i se cuveneau. Biserica Ortodoxă, cea care l-a uns rege, încă nu şi-a regăsit curajul să-l pomenească în ecteniile ei, aşa cum s-ar cuveni de drept, preferând să respecte obedientă statutul obnubilat pe care autorităţile civile i l-au rezervat “ex-regelui”. Cât priveşte cetăţenii români, nu sunt prea numeroşi cei care l-ar vrea din nou pe rege la cârma ţării. Simţind că i se apropie sfârşitul, regele Mihai a făcut singura mişcare înţeleaptă care mai era cu putinţă, denunţând legea salică şi creând astfel o posibilitate teoretică pentru fiica sa Margareta ca să urce cândva, într-un viitor improbabil, pe tronul uzurpat de comunişti din 1947 şi până astăzi. Cu toate acestea, reinstaurarea iminentă a regalităţii, profeţită cu mult entuziasm şi în mod insistent în “Cuvântul de la Pucioasa”, s-a dovedit a fi o mare cacealma, adică o proorocie care nici nu s-a împlinit, şi nici nu mai are şanse reale ca să se împlinească vreodată. [/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]Liderii pucioşi[/COLOR], văzând că această “proorocie” despre reinstaurarea monarhiei nu s-a mai împlinit, ce şi-au zis ei în sfat de taină? Ia să “corectăm” noi “proorocia” asta care nu s-a mai împlinit. S-o împlinim noi! Zis şi făcut. Cu prilejul scoaterii unei noi ediţii a cărţii “[COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu[/COLOR]”, ei şi-au permis să-l “corecteze” pe vlădica Irineu, care greşise şi el, săracul, când şi-a dat cu presupusul, ca tot omul care greşeşte! Aşa că i-au şters expresia compromiţătoare [COLOR=blue]la cârma ţării, [/COLOR]şi au înlocuit-o cu cuvântul inofensiv[COLOR=blue] “acasă…”[/COLOR]. Ce a ieşit? Iată ce a ieşit:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=fuchsia]“Dacă regele vine[/COLOR] [COLOR=blue]acasă...[/COLOR] [COLOR=fuchsia]în termeni duhovniceşti nu există bătrâneţe, sufletul nu îmbătrâneşte[…] Aşa că regele dacă vine, Dumnezeu poate să-l umple de har şi să-i sporească înţelepciunea pe care o are şi evlavia pe care o are şi frumuseţea fizică pe care o are. Deci, Dumnezeu să facă întorsătura[/COLOR][COLOR=blue],[/COLOR][COLOR=fuchsia] şi apoi Dumnezeu ştie cum va conduce acest popor, însă [/COLOR][COLOR=blue]Î[/COLOR][COLOR=fuchsia]i trebuie om, [/COLOR][COLOR=blue]Î[/COLOR][COLOR=fuchsia]i trebuie omul acela[/COLOR][COLOR=fuchsia]…” [/COLOR](sublin.ns. Citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 2006, pagina 44)[/SIZE]

[SIZE=4]Şi aşa au împlinit [COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR] dintr-o trăsătură de condei această “proorocie despre restaurarea monarhiei”, proorocie ce fusese preluată şi de arhiereul Irineu ca atare şi inserată cu naivitate în discursul lui din 12 decembrie 1991. Toată lumea ştie că, între timp, regele [COLOR=fuchsia]a venit[/COLOR] [COLOR=blue]acasă[/COLOR]… deci proorocia “cosmetizată” a anului 2006 s-a împlinit, şi încă s-a împlinit cu mai mulţi ani în urmă! [/SIZE]
[SIZE=4]Arhiereul Irineu, conştient pe undeva de riscurile pe care şi le-a asumat din prea mult entuziasm mistic, spunea pe atunci că dacă se va dovedi că a greşit, se va pocăi. Ceea ce a şi făcut destul de repede, în ianuarie 1993, iar Biserica l-a iertat şi l-a păstrat mai departe la sânul ei, căci a văzut că acest arhiereu este om curat şi fără vicleşug, care din prea mare dragoste de Dumnezeu, s-a lăsat viclenit de alţii, care au avut grijă să-i arate întotdeauna numai faţa frumoasă a lucrurilor, ascunzând cu dibăcie orice i-ar fi putut trezi bănuieli. Iar mai târziu, când s-a convins singur de esenţa mistificării, episcopul Irineu n-a ezitat să dea pe faţă cu hotărâre o părere radical diferită, pe care o susţine şi astăzi: tot ceea ce se întâmplă la Pucioasa nu este decât o grosolană mistificare.[/SIZE]
[SIZE=4]Se vor pocăi şi [COLOR=blue]liderii pucioşi [/COLOR]– [COLOR=blue]proorocii mincinoşi[/COLOR], acum, când li se dă pe faţă această mânărie ieftină, această minciună, acest fals intelectual de discursuri şi de documente? Greu de crezut…[/SIZE]
[SIZE=4]Paradoxal, nesinceritatea liderilor pucioşi faţă de arhiereul Irineu se prelungeşte până în zilele noastre, şi se pare că nu cunoaşte margini. Deşi el s-a dezis în mod public de mai multe ori de pucioşi, aceştia continuă să-l folosească mereu ca “stindard”, scoţându-l în faţă ca şi când ar fi ocrotitorul şi mentorul lor, ba mai mult, pomenindu-l la toate slujbele pe care ei le fac, ca pe patriarhul bisericii lor, funcţie cu care nu l-a investit nimeni vreodată, iar Irineu n-a primit-o, n-a recunoscut-o şi n-a practicat-o niciodată! O minciună sfruntată şi un abuz grosolan, dar nu singurul, căci minciunile şi abuzurile sunt specialitatea casei pentru aceşti [COLOR=blue]prooroci mincinoşi[/COLOR] care se consideră a fi “[COLOR=blue]servii lui Dumnezeu[/COLOR]”. Ei ştiu însă că o biserică fără episcop nu este biserică şi de aceea, din dorinţa desperată de legitimitate, preferă o minciună ceva mai credibilă pentru cei neavizaţi, decât o recunoaştere sinceră că sunt buluciţi într-o corabie fără cârmă, gata să se scufunde.[/SIZE]

[SIZE=4]În acest context, “mărturisirea” anacronică la care fac ei apel cu atâta sârg ([COLOR=blue]mărturisirea arhiereului Irineu cum că preoţii Bisericii Noul Ierusalim sunt “aleşi şi unşi de Dumnezeu în chip providenţial şi într-un mod cu totul excepţional, depăşind legile firii”, mărturisire făcută în acele timpuri[/COLOR]) aparţine, într-adevăr, acelor timpuri[COLOR=blue](22 iulie 1991)[/COLOR], dar este prezentată aici ca şi când ar fi încă extrem de actuală, ceea ce nu e decât o altă mistificare. La urma urmei, toţi preoţii, prin actul hirotoniei, sunt aleşi şi unşi de Dumnezeu în chip providenţial şi într-un mod cu totul excepţional, depăşind legile firii , căci aşa se interpretează ungerea lor nevăzută, cu harul Sfântului Duh, dar [COLOR=blue]cu condiţia păstrării aşezământului văzut al lucrării, adică [/COLOR][COLOR=#ff6600]hirotonia[/COLOR][COLOR=blue] făcută de episcop[/COLOR], adică [COLOR=#ff6600]punerea mâinilor[/COLOR]. Or, la Pucioasa se recunoaşte deschis (abia acum, pentru că multă vreme ei au lăsat să se înţeleagă că Irineu este cel care i-a hirotonit) că preoţii lor nu au fost făcuţi preoţi prin [COLOR=#ff6600]punerea mâinilor[/COLOR] vreunui episcop, ci [COLOR=blue]prin “Cuvânt”[/COLOR]. Acest lucru e absolut neverificabil, şi de aceea trebuie acceptat ca atare, [COLOR=blue]prin “credinţă”[/COLOR]. Şi uite aşa se separă acolo “credincioşii” de “necredincioşi”. “Credincioşi” sunt numai aceia care cred în “Cuvânt” şi-l mărturisesc, chiar dacă acesta contrazice uneori învăţăturile Sfintei Scripturi sau ale Sfintei Tradiţii, şi chiar dacă a făcut destule profeţii care nu s-au împlinit. Necredincioşii sunt restul, “marea mută”.[/SIZE]
[SIZE=4]Şi pentru ca lucrurile să capete credibilitate, a fost găsită şi motivaţia acestei inovaţii canonice: chipurile, [COLOR=blue]preoţia bisericii tradiţionale nu mai e bună[/COLOR], fiind înlocuită cu una superioară, pe care pucioşii o numesc [COLOR=blue]“preoţie după rânduiala lui Melchisedec”[/COLOR], şicare se obţine[COLOR=blue]fără punerea mâinilor[/COLOR][COLOR=purple]. [/COLOR]Să înţelegem că precedenta preoţie era “[COLOR=blue]după rânduiala lui Aaron[/COLOR]”? Cam aşa rezultă, deşi în două milenii de creştinism nu s-a vorbit vreodată de preoţie cum că ar fi “după rânduiala lui Aaron”.[/SIZE]

Concepţia despre hirotonie la “Noul Ierusalim de la Pucioasa” (III)
 

[SIZE=4]Hirotonia este însă o lucrare eminamente ortodoxă şi totodată unul din criteriile de legitimare a ortodoxiei. Ea este o lucrare omenească văzută, care confirmă prezenţa nevăzută a Duhului Sfânt şi lucrarea harului Său, în sinergie cu lucrarea omenească. Ea îşi are rădăcinile în practica de vindecare văzută, folosită de Mântuitorul Iisus Hristos, acolo unde a ştiut El că e nevoie aşa, pentru îndreptăţire în faţa oamenilor:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#993300]Dar apunând soarele, toţi câţi aveau bolnavi de felurite boli îi aduceau la El; iar El, [/COLOR][COLOR=#ff6600]punându-Şi mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]pe fiecare dintre ei,[/COLOR][COLOR=#ff6600] îi făcea sănătoşi[/COLOR][COLOR=#993300]. (Luca [/COLOR][COLOR=#993300]4;40)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi [/COLOR][COLOR=#ff6600]Şi-a pus mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]asupra ei, şi ea [/COLOR][COLOR=#ff6600]îndată s-a îndreptat [/COLOR][COLOR=#993300]şi slăvea pe Dumnezeu. (Luca [/COLOR][COLOR=#993300]13:13)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat şi, scuipând în ochii lui şi [/COLOR][COLOR=#ff6600]punându-Şi mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]peste el, l-a întrebat dacă vede ceva. (Marcu [/COLOR][COLOR=#993300]8:23)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]După aceea [/COLOR][COLOR=#ff6600]a pus iarăşi mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]pe ochii lui, şi el [/COLOR][COLOR=#ff6600]a văzut bine şi s-a îndreptat[/COLOR][COLOR=#993300], căci vedea toate, lămurit. (Marcu [/COLOR][COLOR=#993300]8:25)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]Desigur că punerea repetată a mâinilor nu era o expresie a unei vindecări în trepte, care ar sugera anumite limite personale, căci în alte împrejurări Iisus vindeca instantaneu, numai prin puterea gândului. Gestul repetat şi efectul vizibil al săvârşirii lui este intenţionat, ca să arate celor de faţă legătura indisolubilă dintre punerea mâinilor şi concreta vindecare pe care o aduce.[/SIZE]
[SIZE=4]Această practică intrase atât de adânc în conştiinţa maselor, încât poporul ajunsese să o recunoască, şi acum o cerea deschis de la Iisus:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi aduceau la El copii, [/COLOR][COLOR=#ff6600]ca să-Şi pună mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. (Marcu [/COLOR][COLOR=#993300]10:13)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, [/COLOR][COLOR=#ff6600]punându-Şi mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]peste ei. (Marcu 10:16)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Atunci I s-au adus copii, [/COLOR][COLOR=#ff6600]ca să-şi pună mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]peste ei şi să Se roage; dar ucenicii îi certau. (Matei [/COLOR][COLOR=#993300]19:13)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi [/COLOR][COLOR=#ff6600]punându-Şi mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]peste ei, S-a dus de acolo. (Matei 19:15)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte, ci, [/COLOR][COLOR=#ff6600]venind, pune mâinile tale [/COLOR][COLOR=#993300]peste ea[/COLOR][COLOR=#ff6600], ca să scape şi să trăiască.[/COLOR][COLOR=#993300] (Marcu [/COLOR][COLOR=#993300]5:23)[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Chiar şi mai marii sinagogilor o recunoşteau, fiind uimiţi de puterea ei, deşi pe Iisus îl dispreţuiau din pură invidie:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi, fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă. Şi mulţi, auzindu-L, erau uimiţi şi ziceau: De unde are El acestea? Şi ce este înţelepciunea care I s-a dat Lui? Şi cum se fac minuni ca acestea [/COLOR][COLOR=#ff6600]prin mâinile Lui[/COLOR][COLOR=#993300]? (Marcu [/COLOR][COLOR=#993300]6:2)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi n-a putut acolo să facă nici o minune, decât că, [/COLOR][COLOR=#ff6600]punându-Şi mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]peste puţini bolnavi, [/COLOR][COLOR=#ff6600]i-a vindecat[/COLOR][COLOR=#993300]. (Marcu [/COLOR][COLOR=#993300]6:5)[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Mântuitorul Însuşi instituie această Sfântă Taină, arătând că doar aceia care vor avea adevărata credinţă, cea care mută munţii deşi este cât un bob de muştar, vor putea prelungi peste veacuri şi puterea ei vindecătoare:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#993300]Iar [/COLOR][COLOR=#ff6600]celor ce vor crede[/COLOR][COLOR=#993300], le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi,[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi [/COLOR][COLOR=#ff6600]îşi vor pune mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]şi se vor face sănătoşi.(Marcu, [/COLOR][COLOR=#993300]16:17-18)[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Şi într-adevăr, în Biserica primară se făceau multe minuni şi vindecări prin punerea mâinilor apostolilor:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#993300]Iar [/COLOR][COLOR=#ff6600]prin mâinile apostolilor [/COLOR][COLOR=#993300]se [/COLOR][COLOR=#993300]făceau semne şi minuni multe în popor, şi erau toţi, într-un cuget, în pridvorul lui Solomon.(Faptele Ap., [/COLOR][COLOR=#993300]5:12)[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Hirotonia de diaconi, preoţi şi episcopi nu era o practică formală, rigidă, festivistă, ci se făcea numai pe măsură ce apărea necesitatea prezenţei lucrătoare a unor păstori de suflete în cetăţi. Primii pe care i-a hirotonit biserica au fost cei şapte diaconi:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#993300]Pe care i-au pus înaintea apostolilor, şi ei, rugându-se [/COLOR][COLOR=#ff6600]şi-au pus mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]peste ei. (Faptele Ap., [/COLOR][COLOR=#993300]6:6)[/COLOR][/SIZE]

Ce scrie pe siteul fratiei tale cu privire la "cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si il stapaniti" - nu se interpreteaza sectarist ca la neoprotestanti.
E vorba de cresterea duhovniceasca,de inmultirea talantului de umplerea pamantului trupului de harul lui Dumnezeu prin aceatea urmeaza mai apoi stapanirea pamantului (trupului-trupul e din pamant) in acest mod.
Ca altfel stapaneste trupul sufletul.
Fratia ta nu ai decat sa dai nastere la 10 sau 15 prunci cati ai vrea da nu mai rastalmaci ce scrie la Facere.
Ca dupa interpretarea absurda a fratiei tale ar ramane aceea caci calugarii si calugaritele incalca porunca lui Dumnezeu de la Facere pentru ca nu au prunci trupesti.
Ei nu au prunci trupesti dar au din unirea duhovniceasca cu Dumnezeu prunci duhovnicesti adica smerenia,dragostea altruista,blandetea etc.
Si de aceea se numesc maici sau parinti.
Acestia sunt necesari si celor care au prunci trupesti .

Mihaile, nu te grăbi ca fata la măritat. Nu este vorba aici de o poruncă în sensul propriu, aşa cum zici frăţia ta. Este vorba de o binecuvântare, adică o recomandare şi totodată un drept:

[COLOR=darkred]"Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!" (Fac.1,28)[/COLOR]


Evident că Adam şi Eva nu mai puteau să crească, îndată ce erau maturi. Era vorba aici de sensul figurat, adică de creşterea lor spirituală. În acelaşi timp însă, înmulţirea lor era luată în considerare în sensul propriu, adică nici naşterea de fii nu era trecută cu vederea, chiar dacă ea nu era sugerată decât în mod implicit. Căci doi oameni nu ar fi reuşit să stăpânească pământul, decât dacă s-ar fi înmulţit prin naştere şi apoi şi-ar fi cooptat fiii şi fiicele la acea "stăpânire pământească". În consecinţă, ei au născut pe Cain, pe Abel, apoi pe Set şi pe ceilalţi care le-au urmat.

Aşadar, cine vrea să se înmulţească cu trupul, are voie şi bine face, şi acesta este mesajul. Cine însă se înfrânează, mai bine face, şi mai mare cunună va avea. Cine se crede slab şi vrea să mănânce carne, are voie, dar nu e o crimă dacă unii vor să fie vegetarieni, sau dacă alţii postesc. Toţi au fost chemaţi la libertate; dar cugetul care mustră, cheamă şi la cumpătare după râvna fiecăruia.

După potop, lucrurile au fost spuse de Dumnezeu pe faţă: oamenii este bine să accepte suferinţele naşterii pentru a se înmulţi. Dar, din nou trebuie să subliniem: naşterea de fii nu este o poruncă, ci un drept şi o binecuvântare:

[COLOR=darkred]"Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: "Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi! "(Fac.9,1)[/COLOR]

[COLOR=blue][COLOR=black]Interpretarea dumitale cum că[/COLOR] acolo scrie că [COLOR=black]trebuie făcută[/COLOR] [COLOR=#000000][COLOR=blue]umplerea pamantului trupului de harul lui Dumnezeu[/COLOR] este forţată şi chiar caraghioasă, îndată ce acolo se explică imediat că nu este vorba să-ţi stăpâneşti trupul, ci peştii mărilor, păsările cerului şi toate vietăţile:[/COLOR][/COLOR]

[COLOR=darkred]"...şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!" (Fac.1,28)[/COLOR]
Iar mădularele trupului, chiar dacă se mişcă peste tot pământul, nu sunt nici ţipari, nici păsări zburătoare.

[COLOR=black]Chiar recomandarea în sine (umplerea de har), deşi folositoare pentru om, ar fi prematură dacă s-ar rosti acum. Da, e bună umplerea trupului cu harul lui Dumnezeu, dar numai Hristos dă harul Duhului care purcede de la Tatăl. A sili prin porunci pe strămoşii omenirii să se umple singuri de harul lui Dumnezeu înseamnă a-L exclude automat pe Hristos din planul omenirii, ca superfluu. Dar Hristos a venit în trup abia atunci când trebuia să vină, la plinirea vremii, şi a făcut El această umplere cu har a omului care a crezut în El. Căci:[/COLOR]

[COLOR=darkred]"...harul lui Dumnezeu şi darul Lui au prisosit asupra celor mulţi, prin harul unui singur om, Iisus Hristos."(Rom.5,15)[/COLOR]

[COLOR=black]Concluzia este tot în cartea Facerea:[/COLOR]

[COLOR=darkred]"Voi însă naşteţi şi vă înmulţiţi şi vă răspândiţi pe pământ şi-l stăpâniţi! "(Fac.9,7)[/COLOR]

[COLOR=black]Iar monahii nu încalcă nimic din voia lui Dumnezeu, rămânând în feciorie, după cum ţi-am explicat mai sus. Cine citeşte, să înţeleagă.[/COLOR]

Mai soro pai bine da pe vremea Sfantului prooroc Noe erau sub 10 oameni pe tot pamantul iar acum 6 mld...eu stau si ma intreb ce o fi oare mai de folos acum pentru omenire...sa faca omul copii...sau sa practice casatoria alba sau calugaria?
(s-ar putea sa fi fost mai mult de 10 ca se zice ca Noe avea 3 fii si sotiile lor deci 6 oameni plus Sfantul prooroc Noe si sotia sa - 8 oameni si fiicele lui Noe cu sotii lor .)
Mrile din Romania ale BOR sunt foarte multe care au un calugar altele doi-trei...
Apoi parintele Dumitru Staniloae cati copii a avut?
3. Din care doi i-a luat Domnul devreme la Dansul si a mai trait o fiica.
Nu a zis oare Sfantul Vasile cel Mare ca daca oamenii se vor inmulti prea mult nu vor mai avea loc pe Terra?
Apoi pana la Maica Domnului trebuia ca in poporul lui Israel sa se nasca fecioara din care sa se nasca Dumnezeu cu trup. De aceea era nevoie sa faci copii.
Dar se arata ca la crestin ortodoxie calugaria e ca aurul si casatoria ca argintul.De Sfantul Ioan Gura de Aur.
Dar nu a zis nicaieri si nimeni ca daca faci numai 2-3 copii si apoi traiesti in feciorie cu sotia/sotul e pacat.
Si daca a zis "nasteti" asta nu se poate interpreta si ca nasterea de prunci duhovnicesti?
Normal se poate interpreta in ambele moduri.

Zice de stapanirea animalelor precum stapaneste Dumnezeu lumea.
Acum oare Dumnezeu omoara din oameni spre a-i manca,spre a-si face haine din piele lor,spre a le folosi componente din trup ca medicamente?
Nicidecum.
Sa se vada mesajul dat de PF Bartolomeu de ziua internationala a mediului.
(5 iunie 2009.)
A zis "stapaniti" in sensul de proniere.
Adica in sensul de a avea grija de buna functionare a creatiei lui Dumnezeu.
Oare ingerii lui Dumnezeu care sunt fara numar s-au inmultit prin impreunare trupeasca?
Sau prin impreunare?
Nicidecum.
Ingerii sunt asexuati adica nu au sex.

Deşi ţi-ai mai îndulcit poziţia, cine te citeşte te eticheteză direct ca pe un neo-malthusian. Şi Malthus era speriat că omenirea o să crească numeric în progresie geometrică şi n-o să mai aibă ce mânca, apoi o să se mănânce unii pe alţii. Vorba ceea: [COLOR=darkred]vă rătăciţi, neştiind Scripturile[/COLOR] care zic: [COLOR=darkred]nu vă îngrijoraţi de ce veţi mânca, sau ce veţi îmbrăca[/COLOR]...etc. Asta trebuie să fie grija noastră? să ne abţinem de la făcut copii? Lucrurile acestea se aşează de la sine în fiecare familie, nu trebuie trasate directive de sus. Iar "căsătoria albă" e o prostie. Dacă nu vrei căsătorie, n-ai decât să stai în feciorie. Nu să joci teatru faţă de lume, ei să creadă una şi tu să faci alta pe ascuns. Bineînţeles că abstinenţa dintre soţi este altceva, este o atitudine mutual asumată pe motive şi pe perioade clar definite, dar a considera căsătoria improprie "din motiv de evlavie" şi a o "corecta" prin inovaţii de tipul "căsătoriei albe" este o iniţiativă neavenită.

[COLOR=darkred][COLOR=#000000]Citat: [/COLOR][/COLOR][COLOR=blue]"Zice de stapanirea animalelor precum stapaneste Dumnezeu lumea.
Acum oare Dumnezeu omoara din oameni spre a-i manca,spre a-si face haine din piele lor,spre a le folosi componente din trup ca medicamente?"[/COLOR]
[COLOR=darkred][/COLOR]
[COLOR=darkred][COLOR=black]Stăpânirea animalelor se face[/COLOR] [COLOR=black](ar trebui să se facă) cu iconomie şi cu blândeţe, însă şi după cum împrejurările concrete o cer. Altfel n-ar mai fi stăpânire, ci animalele l-ar stăpâni pe om. Dumnezeu Însuşi arată cum trebuie procedat în funcţie de împrejurări:[/COLOR][/COLOR]
[COLOR=darkred][/COLOR]
[COLOR=darkred] "Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat."(Fac.3,21)[/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
Biblia oferă şi alte exemple, dar acesta cred că este de ajuns.

Hainele de piele dupa "Dogmatica" Sfantului Ioan Damaschinul sunt trecerea omului in mod de vietuire animalic adica acum are nevoie de haine spre imbracaminte,mancare si bautura spre intretinerea trupului,casa spre a-l feri de frig,ploaie etc.
Inainte fiind in comuniune cu Dumnezeu in har prin har si se hranea,era si imbracat de har etc.
Nu se interpreteaza Sfanta Scriptura literar ci se citeste ce zic Sfintii Parinti.

Plus omul are nevoie acum de legaturi trupesti spre nasterea de prunci.
Si aceasta tot la hainele de piele se include.
Ca zice:
"Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor."
Mintea e partea cea mai curata a sulfetului, (spiritul,duhul) pe care animalele nu o au.

Mişcătoare această pledoarie a înmulţirii oamenilor pe cale asexuată!!! Cităm:

[COLOR=blue]A zis "stapaniti" in sensul de proniere.[/COLOR]
[COLOR=blue]Adica in sensul de a avea grija de buna functionare a creatiei lui Dumnezeu.[/COLOR]
[COLOR=blue]Oare ingerii lui Dumnezeu care sunt fara numar s-au inmultit prin impreunare trupeasca?[/COLOR]
[COLOR=blue]Sau prin impreunare?[/COLOR]
[COLOR=blue]Nicidecum.[/COLOR]
[COLOR=blue]Ingerii sunt asexuati adica nu au sex. [/COLOR]

Mai, mai să credem că Dumnezeu i-a înzestrat degeaba pe oameni cu organele de reproducere şi că de fapt voia ca omul să descopere singur că soluţia înmulţirii lui este exclusiv partenogeneza.

Buna functionare a creatiei lui Dumnezeu se vede şi din complexa alcătuire şi funcţionare a trupului omenesc, din care fac parte şi fenomene precum ovulaţia, spermatogeneza, acuplarea, fecundarea, gestaţia şi alăptarea.

Acum aştept o demonstraţie logică prin care să ni se arate că toate acestea n-au avut nici un rost şi că, deşi la Facere Dumnezeu zicea că le-a făcut pe toate "[COLOR=darkred]bune foarte[/COLOR]", El de fapt nutrea în taină speranţa că odată şi odată noi, oamenii, vom înţelege să renunţăm la ele şi să ne înmulţim ca îngerii şi nu ca iepurii.

Citat:
[COLOR=blue]Hainele de piele dupa "Dogmatica" Sfantului Ioan Damaschinul sunt trecerea omului in mod de vietuire animalic adica acum are nevoie de haine spre imbracaminte,mancare si bautura spre intretinerea trupului,casa spre a-l feri de frig,ploaie etc.[/COLOR]

Omul a trecut singur la modul de vieţuire animalic, nu Dumnezeu este responsabil de asta. Dumnezeu i-a făcut omului haine de piele la modul concret, pentru că omul era nepriceput şi dezorientat, iar Dumnezeu a dat să-l ajute, arătându-i cum poate supravieţui în noile condiţii pe care singur şi le-a creat. Nu Dumnezeu l-a împins spre traiul animalic, aşa cum rezultă din explicaţia dumitale că Dumnezeu le-a făcut haine deci i-a expediat în regnul animal, ca pedeapsă pentru neascultare.