Precizări ale altor precizări deja făcute (continuare)
 

3. Spui că mântuirea vine numai prin Hristos, iar nu prin Lege. Dar, ca de obicei, nu ai sesizat un lucru fundamental în privinţa Legii: Legea este tocmai Dumnezeu Însuşi. Or, cum Legea se raportează, mai degrabă la creatură, căci ea e cea care trebuie să urmeze un imperativ, înseamnă că Legea se referă tocmai la raportul filial al creaturii faţă de Creator. Atunci temelia Legii, deci Legea Însăşi, este Acela Care, în iconomia trinitară, îndeplineşte „funcţia” alterităţii. Adică, Fiul. Adică, Hristos.

Atunci, când spui că mântuirea nu vine prin Lege, cazi nemijlocit în contradicţie prin propriile tale criterii: spui că nimeni nu se poate mântui doar prin Lege, ci doar prin Hristos; or, Legea este tocmai Hristos Care tocmai de aceea şi vine... s-o împlinească!

Singura obiecţie aici ar fi că Legea are un statut diferit în funcţie de perioadele Istoriei: înainte sau după Întrupare? Înainte de Întrupare nu există mântuire „doar” prin Lege pentru simplul şi evidentul motiv că Legea nu fusese încă făcută efectivă şi, prin aceasta, transfigurată şi depăşită (adică nu se săvârşise Întruparea, Învierea şi Înălţarea la Cer). Cu alte cuvinte, atât timp cât Întruparea nu a avut loc, distanţa privativă dintre Lege şi om (a se citi dintre Dumnezeu şi om) nu fusese suprimată. Cât timp această distanţă se menţinea, omul nu ar fi avut şansa, indiferent prin câte eforturi, să ajungă a fi pe potriva sau pe... „măsura” Legii (căci Legea, adică Dumnezeu, este Nemăsuratul prin definiţie...).

Deci, într-adevăr, nu ne mântuim atât timp cât Legea Însăşi nu S-a plinit prin Întrupare, Înviere şi Înălţare; nu pentru că ar fi imposibil (fapt dovedit de unele excepţii: Avraam), ci pentru că Însăşi Legea nu a venit încă pe pământ pentru a revela Legea din (deci pentru a Se revela pe Sine în) inima noastră: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. Nu se va zice: "Uite-o aici!" sau: "Uite-o acolo!" Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” (Luca 17:21)

Dar, dacă eşti atentă, observi că tot ce scriu aici am spus deja în cele două postări citate de mai înainte.

3. În ce priveşte culturile şi accesul lor sau întemeierea lor pe Lege. Orice cultură a omului — şi lucrul acesta e foarte bine cunoscut de psihanaliză şi de antropologie — se bazează, în primul şi în primul rând, pe cuvânt. Indiferent în ce sens e folosit cuvântul, simplul fapt că există limbaj deja instituie o anumită lege pe care psihanaliza, de pildă, o numeşte legea divizării subiectului; în ea este vorba despre apariţia... conştiinţei înseşi. Cum? Prin separarea noastră de imediatul natural, de „haosul” primordial şi structurarea noastră ca fiinţe cu acces la Logos, deci la sens, deci la o altă ordine decât cea naturală, oarbă. Prezenţa vorbirii articulate ne instituie ca fiinţe cu deschidere la „o altă lume” şi, în speţă, cu deschidere, în ultimă instanţă, chiar la Lege — poţi să înţelegi interpretarea asta într-o cheie similară celei platonice, în sensul că orice multiplu este dat prin „tăietura” ontologică a Legii Care îl instituie şi îl şi reglează. Mai mult, care „fisurează” monolitul obiectului, deschizându-l preluării lui în limbaj, limbaj care, prin definiţie, dezlocuieşte obiectele din „autosuficienţa” lor şi le dedublează redându-le normalităţii, adică posesiei lor de către un subiect. Nu insist aici, e complicat, e nevoie de multe explicaţii, sper să fie cât de cât clar măcar intuitiv ce am spus.

Însă marea surpriză ne-o aduce antropologia. De la Freud, trecem la Durkheim şi Lévi-Strauss şi la mulţi alţii care constată, în cercetările lor etnologice, pe teren, că prohibiţia incestului este o lege universală a întregii umanităţi şi că, indiferent la ce cultură ne-am duce, o s-o găsim sub o formă sau alta ca interdicţie de a lăsa să apară o relaţie de tip sexual sau erotic, reală sau simbolică/arhetipală, între antecesori şi urmaşi.

Ce înseamnă asta? Înseamnă, nici mai mult, nici mai puţin, decât unul dintre modurile determinate, istoric-umane de a se întruchipa Însăşi Legea. În postarea cu nr. 856 am încercat să arăt ce este Legea prin raportare la creatură, cum Se dă Ea creaturii: Legea este diferenţa ontologică dintre Increat şi creat drept condiţie de posibilitate a unităţii lor legitime. Cu alte cuvinte, creatura nu trebuie decreată (redusă, înapoi, la Creator) şi nici creatura nu trebuie să ţintească să şteargă această diferenţă încercând să ia locul Creatorului (gest luciferic).

Or, în incestul parental avem o imagine analoagă gestului luciferic: e ca şi cum fiul şi-ar deveni propriul tată sau fiica, propria mamă, ca şi cum s-ar situa singuri în postura unei „autoîntemeieri”. Or, autoîntemeiat nu e decât Dumnezeu, numai în El nu există nimic altceva înainte de El Însuşi decât El Însuşi. Înţelegi, atunci, în ce condiţii e posibil ca Legea să fie dată, chiar în chipul păstrării diferenţei ontologice, în absolut orice cultură de pe pământ? Fără să mai vorbim că interdicţia incestului este, de fapt, un întreg complex de norme care aduce cu sine o serie întreagă de consecinţe culturale şi de instituţii care toate lucrează pentru punerea în act a acestor imperative. Şi fără să mai spun că o foarte largă majoritate a antropologilor consideră prohibiţia incestului drept legea fondatoare a societăţii umane.

Să mai menţionez că sunt antropologi care spun că, de fapt, legile Decalogului se regăsesc în orice cultură, sub o formă sau alta, dar, de obicei, întotdeauna recognoscibile şi recuperabile în universalitatea lor? Că toată lumea apreciază cinstea, onoarea, demnitatea, fidelitatea şi condamnă minciuna, crima, nedreptatea, adulterul etc.?

Să mai spun că există indicii antropologice care atestă că toate culturile au avut în miturile şi panteoanele lor, într-un stadiu iniţial — împotriva tezelor antropologiei empiriste —, un Zeu suprem, unic şi nedeterminat, creator a toate şi care, ulterior, S-a „retras” (faimosul deus otiosus al lui Eliade), „lăsând locul” unor zeităţi secunde?

Să mai spun că aceste zeităţi secunde, chiar şi la o analiză sumară, prezintă, fiecare, o caracteristică predicativă, deci un atribut divin, astfel că, dacă am însuma toate zeităţile cu atributul fiecăreia, am „reconstitui” Nedeterminarea Originară şi Unică Ce conţine toate predicatele, toate atributele — aşa că apariţia zeilor e sinonimă cu un fel de „parţializare” a Substanţei Unice divine originare? Asta à propos de draci ca zei ai neamurilor.

Să mai spun că orice cultură se defineşte ca un complex de semnificanţi prin care omul se raportează la Transcendenţă?

Prin toate acestea vreau să spun că toate culturile lumii sunt tot atâtea „chipuri” istorice ale Legii, cu toate imperfecţiunile sau chiar distorsiunile şi monstruozităţile lor, aşa cum le citezi. Concluzia e destul de transparentă: fiecare cultură se va mântui — şi cei care s-au definit prin ea — în măsura în care a păstrat Chipul Legii în ea. Adică, exact atât câtă Lege putem recunoaşte într-o cultură, în normele ei, în obiceiurile ei — adică universalitate, necesitate şi transcendenţă, iluminare —, exact în acea proporţie va fi ea atinsă de mântuire. Pentru că Legea Îşi va recunoaşte peste tot ce este al Său, indiferent cât de umil sau de străin. Asta à propos de ritualurile şi cutumele monstruoase din numeroase culturi, care se arată în toată monstruozitatea lor abia atunci când se revelează Legea.

Mă opresc aici. Sper să fie suficient pentru lămurirea obiecţiilor tale ca şi pentru a şterge ponosul pe care povestirea expusă iniţial de mine l-a suscitat: cel de „antihristic”.

Obiectul judecăţii
 

Nici eu nu v-am judecat pe Dvs.. Ci am făcut referire la modul în care aţi judecat Dvs. povestirea. Îmi pare rău şi mie că nu faceţi această diferenţă.

Pax orthodoxa
 

Până la urmă cred că noi, moderaţii, va trebui să ne găsim o lume separată în care să mai avem posibilitatea de a nu mai fi tulburaţi astfel. Din păcate, lucrurile nu se vor ameliora, căci nu ni s-a adus pacea, ci sabia: reflexul Păcii din Cer e sabia de pe Pământ. Marea problemă e că ortodoxia a început să-şi piardă Duhul, de vreme ce agreează duhul certurilor. Şi foarte puţini îşi dau seama şi încă şi mai puţini acceptă. Vreau să spun că m-am aşteptat din capul locului la astfel de reacţii din partea unora. Şi mă aştept să fie chiar mai rău.

Întrucât expunerile tale sunt de un înalt nivel teologic, ar trebui să li se răspundă la acelaşi nivel sau măcar să li se recunoască superioritatea. Să nu ne apucăm să criticăm ceea ce nu înţelegem.
Cred că aşa s-a întâmplat cu toţi teologii la început: au iscat, inevitabil, controverse. Şi asta din cauza prostului obicei de a ne ataşa până la idolatrie de ideile noastre, de concepţiile pe care le-am dobândit şi care am vrea parcă să rămână pe loc, să nu se schimbe, să nu crească. În felul ăsta nu poţi ajunge niciodată la o înţelegere mai înaltă şi vei fi, prin urmare, despărţit chiar de Dumnezeu, Care este nesfârşit şi, ca atare, şi cunoaşterea Sa e nelimitată.

Eu am raspuns la toate acestea pe acest topic, dand un link catre un mesaj de pe o alta conferinta (mesajul 898 de aici).
In privinta invataturii de credinta, a dogmelor, nu exista moderati si radicali, este absolut la fel pentru orice ortodox, chiar daca traieste in Alaska (sunt ortodocsi acolo facuti de rusi). Credinta crestina e revelata, adica ceea ce ne-a spus Dumnezeu. Din cauza indepartarii de Dumnezeu oamenii nu mai stiau care e adevarul. De aceea lui Moise I-a dat Legea veche si poruncile, pentru ca ei nu mai stiau ce e bine si ce rau. Apoi a venit Noul Testament, care aduce de fapt mantuirea, pierduta odata cu Adam.
Aceasta invatatura, revelatie, era necesara pentru ca oamenii nemaistiind adevarul incepusera sa-si faca ei insisi divinitati la care sa se inchine, idoli. Un idol reprezinta o inchipuire, o reprezentare falsa a divinitatii, creata de imaginatia oamenilor (cu contributia ingerului cazut). Asa unii credeau ca divinitatea e un munte, soarele, apa, stelele, o statuie facuta de ei, chiar oameni, etc.

Dogmele actuale nu sunt altceva decat ceea ce ne-a revelat Dumnezeu. Pentru ca din timp in timp apareau deformari, invataturi gresite, acestea au fost clarificate de sinoade si sfinti. Nu au fost inventate atunci, ci doar aratate si explicate. Pentru ca aceste invataturi au fost date de Sfantul Duh, invataturile gesite erau si sunt considerate erezii, pacate impotriva Duhului Sfant. Asadar orice invatatura gresita diferita este considerata erezie. Deci invatatura de credinta e ceea ce ni s-a revelat, iar dogma e ceea ce a fost clarificat si dat la sinoadele ecumenice.
Sunt si alte lucruri, neclaritati care nu ni s-au revelat, despre acelea nu putem decat sa presupunem, dar ceea ce era important ni s-a revelat.

Pentru mantuire e nevoie de credinta fapte si har. Nu de cate unul sau doua, ci de toate. Cei dinainte de Iisus aveau fapte si credinta, dar nimeni nu s-a putut mantui. Doar Enoh si Sf. Ilie au fost ridicati cu trupul la cer.
De aceea a venit Iisus, ca sa aduca mantuirea. Iisus dupa lucrarea Sa a trimis harul si a fondat Biserica Sa. El este Arhiereul, Marele Preot.
Harul este o energie emanata din Dumnezeu, o energie divina. Si inainte exista har, dar era exterior. Acum harul devine interior, prin Sfintele Taine. Primirea harului se face prin Botez si esta reinnoit prin Impartasanie.

Cum am dat in acel link, in catehismul ortodox scrie ca nimeni nu se poate mantui fara har. http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=159
Harul si Duhul Sfant se impartaseste credinciosilor prin Sfintele Taine. Chiar Iisus spune ca cine nu se va boteza cu apa si Duh Sfant nu va intra in imparatie, deci nu e o inventie ortodoxa.
Asa cum aratam in alta conferinta, BO nu recunoaste ca cineva in afara ortodoxiei ar avea Sfinte Taine si deci har lucrator.
Exista si doua exceptii cunoscute, Sf. Tecla si Sf. Grigorie care s-au rugat pentru doi pagani morti si Dumnezeu i-a ascultat. dar lui sf. Grigorie i-a zis sa nu se mai roage pentru pagani morti.
Asadar asta e ceea ce ni s-a revelat, ceea ce spune si BO.

Şi totuşi, botezul făcut în numele Sfintei Treimi e recunoscut. Prin urmare...?

Dvs. poate nu ati reusit sa citit ce am mai scris, dar cred ca aproape 100 de mesaje am scris despre asta, chiar am deschis si o conferinta: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12560
Doar Botezul in Biserica Ortodoxa. Primirea eterodocsilor se face prin iconomie, unora nu li se mai repeta botezul. Dar la majoritatea li se face Mirungerea, Taina primirii Duhului Sfant. Nerepetarea Botezului nu inseamna ca el este recunoscut in afara BO, am explicat acolo.

Da, e adevărat, nu am timp să citesc acum prea mult, iar problema trebuie aprofundată. Din ce spui, înţeleg că BO recunoaşte că botezul s-a făcut formal, dar că este lipsit de har. Aşa cum e scris, parcă, în epistolele Sf. Pavel, despre unii creştini care primiseră botezul, însă nu şi Duhul Sfânt.
Botezul e, totuşi, considerat valid dacă el este făcut de un creştin ortodox oarecare (în situaţii-limită, dar asta nu mi se pare important).
Însă în cazul catolicilor care au primit şi confirmarea, botezul cred că este pe deplin valid.

Rar mi-a fost dat sa citesc asemenea povesti si aberatii cum sunt ultimele postari de aici.

Cu toate acestea am o intrebare. Dintre un om botezat , impartasit de mic care mai apoi in viata lui poate ca isi uraste parintii, pe alti semeni de-ai lui, ii judeca pe altii, poate sa ajunga si criminal sau sinucigas, dar totusi a fost botezat si mai vine o vreme in care se mai si duce sa se impartaseasca din cand in cand ca sa primeasca "mantuirea", si un al om de ex. un calugar budist, ce a dus o viata de ascet, curat si pur, o viata in care a atins iubirea dar care nu s-a botezat crestineste, nici nu se impartaseste crestineste si care nu va primi mantuirea ci va ajunge fix in iad si va arde acolo?

Pot sa vad in interiorul oamenilor, imi pot da seama de ceea ce e acolo, si stiu ca ceea ce vad in majoritatea dogmaticilor este foarte urat. Urat fata de ei insisi in primul rand si urat si pentru altii in al doilea rand.
Asemenea aberatii, repet rar iti este dat sa auzi, doar daca nu traiesti in propriul tau vis iluzoriu.

Amandoi vor merge in iad daca nu se pocaiesc sincer si nu se impaca cu Dumnezeu. Mantuirea nu o dau faptele, ci cunoasterea lui Hristos. [care mai apoi te va determina sa faci niste fapte].

Mai pe inteles: Hristos are o comoara de mare pret; cel care doreste sa aiba aceasta comoara trebuie sa mearga la proprietarul ei sa o ceara; sa locuiasca in casa Lui si sa faca parte din familia Lui. Insa, daca omul sta in afara casei Lui, si mediteaza, face fapte bune, etc...asta va fi bine pentru el, insa nu-l va pune in posesia acelei comori; tot sarac lipit va muri.

De ati putea vedea si in interiorul dvs, ce bine ar fi...

Nevoia religiosilor este de a avea un opozant. Ai nevoie de opozitie ca altfel ce altceva ti-ar consolida sentimentul de sine? Acest sentiment fals de sine este consolidat la dogmatici atunci cand interactioneaza cu un opozant. De aceea exista "asociatia de crestini, sau forumul crestinilor", pentru a scoate si ultima picatura si a consolida falsul sentiment de sine, adica cine sunt ei insisi fata de cine sunt ceilalti. Daca ceilalti nu ar mai exista, atunci sinele fals s-ar diminua si ar fi foarte dureros pentru ei.

Cine a cunoscut vreodata un budist? Cat de mult muncesc ei sa isi transforme interiorul si sa infaptuiasca cuvantul lui Hristos (e acelasi lucru) si cat de puturosi sunt preotii ortodocsi. De fapt acest lucru ar trebui sa scrie pe toti religiosii: mandrii in exterior si puturosi in interior. Nu e adevarat ca cei religiosi nu inteleg adevarul despre sine, ci adevarul este ca ei sunt puturosi cu adevarat. Ultima lor speranta catre mantuire devine atunci infiintarea unei asociatii a lor, comunitati, forum etc in care sa isi traisca falsul sentiment de identitate.

Eu am spus de cand am citit postarile tale ca tu de fapt impartasesti o alta credinta, new-age. New-age e mai departat de ortodoxie decat orice cult crestin. Eu am avut aceasta credinta inainte de a deveni credincios, am si practicat o tehnica paranormala, nu numai teorie. Asa ca stiu exact despre ce e vorba. Ceea ce sustii tu e de fapt un fel de religie orientala, pentru ca asta sustine new-age.
Budismul tibetan e o imbinare intre budism si vechea religie samanica a tibetanilor. Dar chiar si budismul e ceva opus crestinismului. In timp ce prin crestinism ne indumnezeim (primind har), prin budism se obtine o intarire a unei legaturi cu ingerii cazuti. Cei care ajung mai "iluminati" chiar ajung la o stransa legatura, putand cu ajutorul vrajmasului sa faca si minuni. Am citit cateva carti cu marii yogini tibetani si stiu ce minuni pot face.
Ca si mine in trecut, tu crezi ca ai ajuns la o intelepciune mare, dar dupa ce am inceput sa studiez despre crestinism mi-am dat seama ca de fapt nu stiam nimic si ceea ce stiam era gresit. Daca vrei sa ma crezi bine, daca nu cerceteaza chiar tu.

Eu nu am auzit niciodata de budisti care fac minuni, nu exista minuni. "Minunile" sunt vorbe adunate din povesti la fel ca si basmele cu diavoli si ingeri cazuti. Nu e nicio diferenta dintre aceste basme si basmele cu Harap-Alb pentru copii. Se pot numi minuni doar frumusetile naturii si bucuria vietii. Nu are nicio treaba cu credintele new age de care spui tu, care sunt tot niste basme inventate. Ce intelepeciune poate fi mai mare decat Viata?
Restul sunt povesti de care se speria bunica si spunea ca e vrasmasul. Diavolul este un basm inventat de catre oameni inconstienti din punct de vedere spiritual. Nu e nicio diferenta intre basmele cu diavoli si cele cu balauri cu sapte capete pentru copii. Traiti intr-o poveste imaginara dintr-un vis fara de sfarsit.

Nu toti oameni se aduna pentru ca au nevoie de un opozant si prin asta isi intaresc sentimentul de sine. Ar fi valabila ipoteza si pentru budisti, pentru ca si ei traiesc in comunitati. O comunitate se creaza atunci cind anumiti oameni impartasesc valori comune.

Dumneavoastra comparati niste calugari budisti cu niste preoti pacatosi. Daca tot faceti comparatii, faceti-le pentru aceleasi categorii de oameni. Macar comparati calugari cu calugari. Referitor la budisti, primul lucru pe care il remarc, este ca budistii au un model, pe Budha, care s-a inecat cu un bol de orez si era chiar obez (deci nu se poate pune problema ca era ascet si chiar ne-am putea gindi ca era putin vicios). In al doi-lea rind, tinta budismului e ca individul sa se "integreze in absolut", sau sa intre in nirvana (cind nu se mai reincarneaza). Deci accentul este pus pe individ si numai pe individ. Pe de alta parte, multi din sfintii nostri au fost cuprinsi de focul dragostei si staruiau in rugaciuni sau caritate pentru aproapele. Pentru ca este imposibil sa-L cunosti pe Isus Cristos si sa nu-ti doresti sa-l faci cunoscut si altora. Iar daca nu puteau cu cuvintul, pentru ca nu aveau talent sau traiau in minastire, puteau sigur cu rugaciunea staruitoare. Deci crestinismul este o religie a iubirii, generoasa.

Acum e adevarat, sintu unii preoti lenesi (ca de altfel si crestini lenesi) si sint unii budisti foarte evoluati. Dar a face comparatie intre ei este ca si cum am compara un repetent de la clasa 1-A cu un premiant de la clasa a 1-a B. Insa invatatorul uneia din clase e Isus Cristos, iar al celeilate clase e Budha. Totusi, nu-i putem compara. Dumneavoastra sinteti sedus de calugarii budisti si va imaginati ca budistii sint intr-un anumit fel, datorita religiei lor;pe linga acei calugari traiesc insa si largi populatii de oameni, ii puteti analiza si pe ei, ca sa va faceti o imagine completa. Iar daca veti citi viata vreunui sfint, veti vedea cit de mult lucrau ei sa-si transforme interiorul si sa infaptuiasca voia Domnului. Deci a lucra cu noi insine nu tine de religie. Tine de noi. Iar a ne uita si a analiza pacatel ealtora tine de dorinta de a spune "ce pacatos e celalt", "ce gresit procedeaza celalat"-si astfel creste respectul nostru de sine.

Eu sunt in afara oricarei religii sau dogme. Nu sunt nici cu budistii nici cu crestinii. Dar am facut comparatia in sensul ca, dintre un crestin lenes si un budist foarte evoluat si transformat interior, crestinul a primit mantuirea pentru ca e botezat crestineste iar budistul nu pentru ca nu e botezat si impartasit crestineste? E absurd, o mare aberatie, si ar fi vorba de un dumnezeu egoist limitat.
Pe de alta parte, dupa cum bine spui, Mantuirea NU TINE de religie ci de lucrul cu noi insine. Mantuirea tine de noi ca oameni. Acest lucru l-am explicat si eu de zeci de ori si am primit replici cum ca il neg pe Cristos.
Poti sa te duci sa te plimbi pe la 20 000 de biserici si sa pupi icoanele ca mantuirea nu o vei primi pana ce nu vei ajunge desavarsit interior. "Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este." Matei 5-6. 48.
Iisus facea referire la desavarsirea de sine asemeni lui Dumnezeu. Atunci da, te-ai mantuit cu siguranta. Religia nu e adevarul mantuirii ci oarecum un indicator care in cele din urma devine o piedica in calea desavarsirii de sine. Iisus nu era adeptul niciunei religii era una cu Fiinta adica desavarsit interior, eliberat de concepte mentale. Religiile le-au creat oamenii dupa mintea lor avida de putere si concepte. De aceea in ultima instanta, adevarul nu sunt nici crestinii si nici budistii ci insusi Omul. Sunt doua drumuri (dupa o vorba veche a budistilor) pana la mantuire, care poate ca e reala: Unul este scurt dar trebuie sa treci prin foc pana pe partea cealalta. Celalalt este foarte lung, cu multe ramificatii, si nu iti ajunge o singura viata, decat daca traiesti total ascet.

Crestinii adevarati se ingrozesc la gindul ca ei L-au cunoscut pe Cristos si fac atit de putin, iar altii, care nu l-au cunoscut, fac atit de mult. Cred ca nu are sens sa ne batem capul cu ceea ce va decide Dumnezeu pina la urma, cine si cum va fi mintuit, ci cred ca trebuie sa ne batem capul cu ceea ce sintem si facem noi insine, cu viata noastra personala. Din punct de vedere crestin drumul la mintuire este unul singur: Isus Cristos. Si numai EL va decide daca un pagin care nu L-a cunoscut, dar a facut fapte bune va fi mintuit; eu cred ca El va decide sa fie mintuit, pentru ca este indurator si nesfirsit de bun. Dar decizia finala este la El (deci drumul spre mintuire trece numai prin Isus Cristos).
Referitor la religia Domnului nostru Isus Cristos, sa ne amintim totusi, ca S-a intrupat intr-o femeie de religie mozaica, monoteista (probabil singura la acele vremuri); sfinta Fecioara facea un pelerinaj anual la templul din Ierusalim, Domnul nostru Isus Cristos s-a botezat, a postit,mergea la templu, numea templul "casa Tatalui Meu", s-a rugat, atit pentru El cit si pentru ceilalti. Crestinii incearca sa faca acelasi lucru; adevarat, unii o fac formal, altii mai profund, insa incercam sa-L imitam pe Domnul nostru (ca unii se bat cu pumnii in piept ca sint slujitorii Domnului, dar de fapt sint slujitorii altcuiva, asta e o alta discutie).

Un om botezat, dar care nu trăieşte credinţa creştin-ortodoxă într-un mod autentic, nu este pe calea cea bună. Nu poţi nici să-l numeşti creştin. Deci e departe de mîntuire.

Acel budist îmbunătăţit are toate şansele să se mîntuiască numai şi numai dacă nu a ajuns la el adevărul ortodoxiei. Ca exemplu, sînt sigur că Dalai Lama a studiat şi comparat toate marile religii ale lumii, însă şi-a asumat rolul de Bodhisattva. Din unghiul meu îngust, nu-l văd bine la judecată, dar să-L lăsăm pe Hristos să fie Judecătorul tuturor.

Prin extensie, cei care frecventează mediile ortodoxe, studiindu-ne credinţa dar refuzîndu-o sînt cam în aceeaşi oală cu Dalai Lama. Să nu vă lăsaţi amăgiţi, căci o dată ce Hristos a bătut la uşa din faţă omul nu mai poate să se apere la Juedecată că nu L-a auzit.

Iisus Hristos se intalnea cu oameni pe care dogmaticii si religiosii de atunci ii vedeau ca "pacatosii". Se intrebau cum de sta de vorba cu "pacatosii" care nu indeplineau regulile bisericilor. Dar Iisus vedea ceva in acei oameni, le vedea sufletul si sinceritatea fata de ei insisi. El nu alegea dupa religia din care faceau parte oamenii ci dupa sufletul lor interior. Prin urmare Iisus nu judeca cu mintea asa cum judeca orice dogmatic, ci judeca dupa sufletul si interiorul omului. De aceea religiile sunt ceva de suprafata. Crestinismul e o nimica toata in comparatie cu drumul interior spre mantuire. Asa e si budismul si oricare alt concept mental. Degeaba se vorbesc vorbe si se judeca prin cuvinte. Toate religiile sunt un fel de adevar si toate se aduna si apoi se anuleaza. Adevarul este inauntru, dupa cum am mai spus si acolo este si judecata. Trebuie sa treceti si voi si sa simtiti ceea ce a simtit Hristos si asa va veti transforma.

Oamenii cu care s-a intilnit Domnul nostru Isus Cristos erau evrei. Pacatosi sau nu, ei erau evrei. Intr-adevar, El vedea omul si nu pacatul (pentru ca a intrat si in case de oameni pacatosi dar si in case de farisei, considerati invatatori). Domnul nostru Isus Cristos a fost religios (mergea la templu, facea pelerinaje la Ierusalim, tinea Pastele, toate acestea sint scrise in biblie). Religia e de suprafata daca noi vrem sa fie de suprafata. Daca mergem la scoala pentru ca sintem trimisi de parinti si facem acolo doar simplu act de prezenta, si scoala e de suprafata pentru unii; totusi, pentru altii scoala nu e de suprafata. Adevarul este intr-adevar inlauntru nostru. Pentru ca inlauntrul nostru se afla Dumnezeu. Religia crestina ne invata cum sa-L gasim pe Dumnezeu dinlauntrul nostru si cum sa facem in toate voia Lui. Drumul de a-L descoperi pe Dumnezeu dinlauntrul nostru e unul dificil, insa, slava Domnului, atit Domnul nostru Isus Cristos, cit si sfintii Lui ne invata cum sa inaintam pe acest drum. Crestinismul este sublim pentru ca ne invata sa parcurgem un drum interior care ne conduce la esenta crestinismului: Isus Cristos Dumnezeu.

Pe atunci nu exista încă Biserica (pînă la Rusalii), deci oamenii primeau mîntuirea pe alte criterii. Dar şi atunci ei îl aşteptau pe Cel ce urma să-i răscumpere, dacă îţi aminteşti de femeia păcătoasă de la fîntînă, femeie cu care a vorbit Hristos despre apa vie. Acum că avem Biserica, sîntem chemaţi la ceva mai mult decît la mîntuire: la desăvîrşire, la îndumnezeire. Or aceste stări nu sînt accesibile decît celor botezaţi şi împărtăşiţi cu Hristos şi cu Biserica.

Dacă negi orice religie care te-ar putea ajuta să găseşti drumul interior spre mîntuire, atunci am două întrebări:
1. De unde ştii că te afli pe drumul corect?
2. Ce înseamnă de fapt această mîntuire pentru tine?

1. Cu cat te adancesti mai mult in interior, intri mai adanc in profunzime, ajungi la pacea launtrica. Cand pacea launtrica s-a instalat complet, asta dupa nenumarate lupte si nelinisti sufletesti, atunci ce mai ramane din tine este observatorul - miezul fiintei. Acela esti tu cu adevarat. Atunci ai puterea de o observa ce se intampla in jurul tau fara a mai reactiona si fara a te mai identifica cu ce iti este exterior. Atunci poti sa observi mecanismul, tiparele inconstiente care se repeta la nesfarsit cu majoritatea fiintelor umane care se constituie a fi niste masinarii ce functioneaza conditionat. Atunci cand ramai doar observatorul si nu inconstienta, in tine nu mai exista indoiala ca esti deja treaz, pe drumul cel bun, ai iesit din joc.

2.Mantuire inseamna trezire din somnul inconstientei spirituale. Dezidentificarea cu forma lumeasca pentru a fi totuna cu Viata. Trezirea din somn este mantuirea. Trezirea din somn inseamna sa mori inainte de a muri. In acest fel are loc lichidarea egoului uman si a tuturor formelor cu care a fost el identificat. Ceea ce ramane este fiinta eterna, nemuritoare sau Viata vesnica, exemplul daruit de Hristos, prin care este necesar sa treaca fiecare egou uman in parte.

Interesant e ca negi ideile new-age, dar absolut tot ce spui este conceptia new-age. Probabil nu ai citit despre asta, aceasta filozofie-religie isi propaga conceptiile prin orice mijloace, oamenii ajung sa creada in ea desi unii nici nu au auzit de new-age. Una din formele de propagare sunt cartile de dezvoltare, de crestere spirituala.

Nicio legatura cu teoriile new age.

Trezirea are loc atunci cand reusiti sa va dezidentificati de formele lumesti efemere. Inconstienta spirituala este egoul si formele cu care el se identifica a fi un "eu" mic separat intr-un univers ostil. De aceea egoul este supus nasterii si mortii pentru ca voi cu adevarat sunteti nemuritori. Spiritul este nemuritor. Dar odata identificat cu egoul el devine adormit, inconstient, complet identificat cu formele efemere. Dezidentificarea de egou si formele lui inseamna trezirea spiritului. Este la fel cu ceea ce faceti in fiecare seara cand adormiti si cadeti in inconstiinta, atunci apar si cosmarele. Exista si somn constient. De exemplu atunci cand aveti un cosmar, noaptea in vis, daca deveniti constienti va puteti trezi imediat din cosmar iesind rapid din vis. Acelasi lucru il veti simti si cu cateva clipe inainte de a muri - vine ca un somn adanc sau ca agonie. Ambele sunt cadere in inconstienta spirituala. Agonia este lupta spiritului cu inconstientul. Acest vis frumos sau un cosmar este ceea ce sufletul inconstient (spirit adormit) viseaza dupa moarte - raiul sau iadul. Daca va ucideti egoul (muriti inainte de a muri) aveti posibilitatea sa muriti constienti - spiritul nemuritor este treaz adica dezidentificat cu egoul supus nasterii si mortii. Inainte de a muri sunteti pregatiti sa o faceti constienti - ramaneti vii adica neadormiti spiritual.

Cuvant cu cuvant teorii new-age :)

Nicio legatura. Nu ai trait dar le vei trai si tu.

Crestinul ortodox se considera ca este madular al Bisericii lui Hristos. In timp ce un eterodox nu se considera ca face parte din Biserica. Mai exista botezul dorintei si botezul prin sange, al martirilor. In cazul botezului dorintei, un caz exceptional e acela in care cineva care doreste sa fie botezat moare chiar inainte sa ajunga sa fie botezat.
Asadar, BO nu recunoaste nicio Taina in afara BO, in unele parti se reboteaza catolicii (in Grecia, daca am inteles bine).

In schimb si din afara ortodoxiei pot ajunge persoane la fel ca si dreptii in Vechiul Testament, doar c anu vor avea botezul si nu vor putea sa-L vada pe Dumnezeu.
O revelatie ampla a Judecatii finale o are Sf. Nifon: http://www.sfaturiortodoxe.ro/nifon/cap5.html

Diferenta e ca noi am aflat care este adevarul, tu inca il cauti, desi crezi ca l-ai aflat.

Parintele Cleopa in cele 4 legi dupa care va judeca Dumnezeu nu spune ca se vor mantui, ci ca se vor judeca. Atunci cand merge cineva la tribunal e judecat dupa niste legi, nu inseamna ca e achitat. Chiar m-am uitat in articol, parintele nu spune in vreun loc de mantuire.

De ce vorbesti cu "noi" in numele tau? De aici reiese ca adevarul tau este relativ tie ca persoana in primul rand si este un adevar produs de mintea ta si nu de traire.
Prin folosirea lui "noi" in numele tau eul fals se simte intregit si totodata dominant in fata celuilalt care pare a fi singur in fata multimii. Din aceasta se poate vedea scindarea eului in doua parti - in loc sa fii tu insuti incerci sa ai o relatie cu tine insuti si cand aceasta nu mai merge intregesti falsul eu prin adunarea imaginara a micului eu cu ceilalti in numele tau. Prin urmare atunci cand esti singur, relatia dintre tine si celalalt eu devine una trista, o povara de indurat.
Fii tu insuti si vei avea parte de "companie" placuta in orice situatie.

Se vede limpede că ai fost influenţat de hinduism - care este o religie. :)

Dacă tot Îl menţionezi pe Hristos, noi credem că El este unicul Fiu al Lui Dumnezeu şi că El Însuşi este una din cele trei Persoane ale singurului Dumnezeu. Hinduşii Îl văd ca un avatar al lui Brahman şi, dacă nu mă înşel, budiştii Îl consideră un Bodhisattva.

Tu ce crezi despre Iisus Hristos, dacă tot aduci vorba despre El?

Iisus Hristos este Fiinta care ne-a aratat calea, adevarul si viata. Tu crezi ceva despre El? Doar crezi ceva despre El? Il personifici si il etichetezi mental daca doar crezi ceva despre Iisus Hristos. El ti-a aratat drumul pe care trebuie sa il urmezi si tu nu doar sa crezi ceva despre El. Dar nu poti face diferenta dintre etichetele puse de minte si adevarul launtric de aceea intrebi astfel de absurditati.

Vrei sa vezi un atac la persoana? Facut fara sa fi adresat un cuvant domnului Horatiu?

uite aici: Postat de HoratiuM pentru mine, cu dedicatie:

``Oi rătăcite la păscut


Dacă ai probleme cu "filosofia aceasta elucubrantă", prietene, există o grămadă de alte thread-uri pe forum şi o grămadă de alte replici la thread-ul ăsta. Nu e cazul să vii să arăţi cât de elucubrant eşti dacă n-o înţelegi. N-ai dinţi pentru mâncarea asta, ia înapoi sticla cu lapte şi nu mă mai plictisi prin comentarii frustrate.``

Cu alte cuvine: ia mai lasa-ma in pace tu proasto, ca si asa nu intelegi nimic. Nu ma mai plictisi, hai go. Cam asa suna. Nu? Cam asta a vrut sa imi spuna Horatiu? Am inteles bine nu?
Deci eu proasta nu inteleg gradul inalt de discutie al domnului cu fire analitica si inclinatii spre speculatii filozofice. Asadar eu proasta pot fi jignita grosolan ca doar sunt proasta si nu are importanta.

Si cand te gandesti ca e aceeasi filozofie de care tu spuneai ca e antihristica.

"Vad multa iubire pentru aproapele pe acest forum plina de impartialitate si corectitudine."

Fiecare suflet este important. Nu conteaza cate facultati ai, cate studii, cate averi, chiar nu conteaza. Nu conteaza pozitia in societate, nu conteaza ca esti cersetor sau print, nu conteaza ca esti mai destept sau mai putin destept, nu conteaza.
Sfantul Teofan Zavoratul ne invata ca atunci cand ajungem in fata Domnului, nu o sa putem spune ca stim sa intelegem cutare filozofie, ca stim cutare stiinta, ca stim sa comentam frumos un film, un teatru, ca stim sa scriem piese de teatru sau muzica, ca am condus o tara, sau ca am stiut sa vorbim frumos. Nu o sa spunem ca am construit nave, sau palate, sau ca am calatorit . Nu. Se va uita la haina sufletului nostru daca e curata sau plina de murdarie. Atat.

Eu stiu ca sunt mica, si recunosc asta. Sunt pacatoasa si nu ma ascund. Asta sunt.
Doamne ajuta!

Mantuirea numai la ortodocsi?
 

`Citatele din Sfintii Parinti`

Daca de fiecare data, cand suntem in faza de a decide: acum cum fac? acum cum spun? acum ce sa fac? ne vin in minte cate un raspuns din Sfintii Parinti si ne ajuta sa mergem mai departe inseamna ca suntem pe calea mantuirii.
Pentru ca a face ce ne invata sfintii este a trai cum spune Scriptura, a trai intru Hristos.

Daca de fiecare data cand suntem in faza de a decide, ne vin in minte propriile idei si ne facem voia noastra atunci suntem departe de calea mantuirii.
Pentru ca facem ce vrem noi , ce ne dorim si nu mai facem voia Domnului.

Cu iertare, pentru toti
Doamne ajuta tuturor!

Despre cuvintele duhovnicesti ale Parintilor si folosinta lor din cartea 1000 de intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca

``Intrebarea 175:
Cum poate fi citirea Cuvantului lui Dumnezeu nu spre folos ci spre paguba:
Raspuns:
Acest lucru se intampla ca multi talcuiesc Cuvantului lui Dumnezeu potrivit dorintelor lui pacatoase, dupa bunul plac, iar altii chiar nu citesc tot ci numai ce nu le supara constiinta si de asemenea il talcuiesc dupa priceperea lor. Multe schisme si erezii au luat nastere din aceasta cauza. Primii talcuitori ai Cuvantului lui Dumnezeu sunt Sinoadele ecumenice, pravilele lor si Sfintii Parinti.``

Asadar orice citat sau invatatura din Scriptura sau Sfintii Parinti, daca nu este schimbat ci folosit intocmai cum a fost spus, sa il citim, sa il invatam, nu poate sa fie arma de atac impotriva nimanui. asta ar fi cea mai mare greseala sa consideri ca un text din Sfintii Parinti poate fi atac asupra cuiva.
Insasi in Scriptura gasim indemnul sa citim, sa invatam, chiar ne indeamna:
Fiti asadar desavarsiti precum Tatal vostru este.

Cei ce asteapta mantuirea cautand raspunsuri si bazandu-se pe logica nu o vor gasi. Logica mintii este opusul vietii iar logica inimii este mai aproape de adevar. De la inima se poate trece la fiinta, de la cap la fiinta e imposibil. Oamenii identificati cu mintea lor sunt avizi de competitie, contrazicere, dezbatere, explicatii prin 20000 de cuvinte in care isi folosesc mintea pentru o logica in cele din urma seaca. Oamenii identificati cu un sine fals, al mintii egocentrice, isi pierd viata si inainte sa si-o piarda ii paraseste si mintea si logica din cauza ca eul lor s-a scindat in doua jumatati din cauza sinelui fals. Duceti-va si asistati, daca aveti ocazia, la oameni muribunzi ce au fost logici, destepti si bazati pe minte o viata intreaga, si le veti vedea agonia inainte de moarte, cand mintea si logica ii paraseste. Unii se zvarcolesc pe jos intrand in inconstienta din cauza ca atunci are loc scindarea completa, finala a eului lor. Bazandu-se pe minte si logica au ratat viata care insemna transcenderea limitarii mentale, vibratia inimii si mesajele din inconstient negandu-le toata viata lor. Nu va refulati niciodata (din cauza logicii mintii) mesajele care vin din inconstient. Ascultati intotdeauna de logica inimii caci ea cunoaste adevarul mult mai bine, apoi de la inima faceti pasul catre miez, centrul existentei voastre, fiinta eterna. Nu va lasati identificati cu judecatile mentale, oricat de logice ar fi ele incercati sa le depasiti nivelul limitat, nu prin sublogica (specific animalelor), ci cu ajutorul vibratiei inimii. De aceea cel ce arunca doua mii de cuvinte insirate logic, e mai departe de adevar ca niciodata. Lucrurile logice va vor satisface acum mintea, dar cand moartea se apropie, tot ceea ce ati negat (cu ajutorul mintii si logicii), toate mesajele negate din subconstient vor iesi la suprafata si nu veti suporta durerea negarii vietii. Aceea va fi logica durerii (adevarul negat), opusa de logica placerii (logica mentala). Pentru ca durerea nu are logica mentala, dar ea contine mesaje de la adevar.

Poate ca totusi nu te-a atacat "din senin". Poate ca l-a ofensat mesajul tau anterior.
Pentru ca el s-a deschis in cateva mesaje lungi si s-a straduit sa exprime ceea ce a gandit el, concluziile lui etc.. deci s-a oferit pe sine spre a fi criticat apoi in cateva cuvinte de oameni care nici macar nu au facut efortul sa inteleaga ce a spus el acolo. Eu asa vad lucrurile.

Si daca vei spune ca "filosofie elucubranta" nu se referea la postarile lui... pai cred ca aplici din nou metoda "hit and run" ( adica un act de lasitate - sau.. tu esti de vina cand ai stat prea aproape cand eu dadeam cu parul dupa muste.. sau dupa dusmani la modul general)

(La un iq cu greutate ar trebui sa stii ca este filo-sofie (iubire de intelepciune), nu filozofie ca in postarile tale.. nu o lua f personal.)

Oricum, el a avut o postare care mie mi-a placut foarte mult (indiferent daca sunt sau nu de acord cu tot ce spune acolo).

Aceasta este postarea mea.
Aprecierea "filozofie elucubranta" nu jigneste persoana.
Este o apreciere asupra unei filozofii expuse cu care putem sa fim sau nu de acord si care nu lezeaza persoana in cauza.
De aici pana la a face un om prost , mai voalat si de al goni, tot voalat, este intradevar o dovada de etica si bun simt.

Doamne ajuta tuturor!

FILOZOFÍE, filozofii, s. f. 1. Știință constituită dintr-un ansamblu închegat de noțiuni și idei, care interpretează și reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepție generală despre lume și viață. 2. Totalitatea concepțiilor și a principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau a unei științe. 3. (Rar) Atitudine (înțeleaptă) față de întâmplările vieții; mod specific de a privi problemele vieții. 4. (Fam.) Lucru greu de făcut, problemă greu de rezolvat. – Din ngr. philosophia, fr. philosophie. definitie DEX

FILOSOFÍE s.f. v. filozofie.

Exista un curent , care spune ca numai taranii si incultii spun filozofie, nu filosofie care este corect si elegant pentru ca trebuie respectat neologismul din care provine. Dar sa nu uitam ca suntem romani si vorbim romaneste. Astfel noul DOOM arata ca forma corecta este filozofie care poarta astazi denumirea de forma noua, acceptand forma filosofie ca forma veche cu amendamentul ca este folosit mai mult de unii oameni pentru a face "impresie". Si acest fapt este explicat de lingvisti astfel: in limba romana cum se pronunta asa se scrie si intru-cat pronuntia cuvantului filosof este filozof pentru a respecta regula gramaticala de scriere a limbii romane s-a introdus ca termen corect cuvantul filozof.

DEX-ul online la cautare ne arata definitia in principal filozofiei si in secundar filosofiei la care face trimitire cuvantului filozofie ceea ce inseamna ca s-a corelat cu modificarea din DOOM.

Intru-cat in fiecare duminica in biserica la care merg Preotul spune : sophia adica cu inteleciune drepti, la evanghelie, te asigur ca stiu foarte bine cunoasterea acestui cuvant cu atat mai mult cu cat cunosc greaca traind printre greci.

Sa nu o iei ca pe sfat ce spun acum, ca stiu ca nu iti place sa primesti sfaturi, ci doar ca o remarca dar sa nu mai faci niciodata aprecieri asupra unei persoane daca nu ai siguranta ca ceea ce spui este corect.
Doamne ajuta!

Am avut-o profesoara de filosofie pe d-na M. Miroiu, poate ai auzit de ea.
Era, printre altele, si autoarea manualelor de filosofie pt. uz scolar. Prima ei ora incepea definirea cuvintelor: filosofie (iar nu filosofie). Nu cred ca asta tinea de snobism.. :)

Dupa cum cred ca exista facultate de filosofie, doctorat in filosofie etc. ( dar nu exista facultate de filozofie).
Verifica, daca nu ma crezi.

Oameni buni, ajunge atata vorbire in contradictoriu pe ziua de azi!
Corect etimologic e filosofie, dar in DOOM 2 sunt acceptate ambele variante. De fapt, pana in 2005, corect in dictionar era socotit doar filozofie, dar etimologistii au avut castig de cauza mai apoi. Deci aveti amandoi dreptate! Nu mai stau sa dau linkuri, ca nu e asta important. Prea va pierdeti timpul si nervii, incapatanandu-va sa va contrati la fiecare cuvintel.