Aici deja m-ati pierdut. Daca Iazul de foc/Iezerul este locul unde este aruncat Iadul, cum ar putea sa fie asta o transformare a Iadului daca Iazul de foc este moartea a 2-a? Moartea arata o disparitie nu o transformare.

Nu nici vina, nici gravitatea nu e aceeasi. Si nici pedeapsa nu e acceasi. Asa cum nici ptr cei drepti rasplata nu e aceeasi. Nicaieri nu se specifica, ce-i drept in Sf Scriptura (nu vorbesc si de Sf Traditie aici unde aspectul de gaseste) ca pedeapsa nu va fi uniforma, dar la cei drepti se specifica faptul ca rasplata nu va fi uniforma (un exemplu e pilda talantilor).
Si inca o data Dumnezeu la Judecata nu sta cu cantarul, sau cu balanta. Ai facut mai multe fapte bune in Rai cu tine, tu mai multe rele in iad cu tine. Sentinta se va da in functie de cum ne raportam la Dumnezeu, cat de apropiati sau departati duhovniceste suntem de El.

Pentru a completa tabloul, luaţi în calcul şi Pilda lucrătorilor în vie, unde răsplata este uniformă (un dinar).

Aveţi perfectă dreptate.

Si totusi, sunt 2 locatii unde se duc oamenii, una Cerul, pentru cei buni unde vor trai in fericire alta Iadul unde vor fi chinuiti cu foc, nu mai conteaza acuma cat de tare este data flacara pentru a parjoli pe pacatos. Nu credeti ca diferenta intre cele doua e cam...radicala?

Nu e pierzanie. Pacatosul e pierdut sau instrainat de comuniunea cu Dumnezeu.

Instrainat complet de comuniunea cu Dumnezeu, pacatosul nu este, deoarece este in viata si asta se poate numai prin Duhul lui Dumnezeu, daca Dumnezeu isi retrage Duhul, nu mai exista viata!

[quote=osutafaraunu;416113]Argumentul acesta mi s-a părut cel mai comic, deşi în esenţă expresia e plină de tragism. Păi domnule Lucian, dinţi de diamant să ai şi după 2-3 miliarde de ani de scrâşnit ţi se tocesc! http://yoursmiles.org/tsmile/med/t118017.gif
Stiti ca nu eu m-am exprimat asa, ci Hristos. Poate ca diamantul de toceste, dar dragostea Lui Dumnezeu nu finita. Asa ca ii va "arde" in continuare.
Mi-am adus aminte acum de pilda cu cei doi datornici. Cand a fost aruncat in temnita datornicul caruia initial i se iertase datoria, se spune ca a fost dat pe mana chinuitorilor pana cand isi va plati datoria. Si tot Hristos spune ca ce va da omul ptr sufletul sau. Cum pacatosul "este dat pe mana chinuitorilor" si are ca datorie sufletul si nu are ce sa dea ptr sufletul sau va ramane acolo in veci. Dar deje stiu raspunsul dvs cum ca acesta este doar o parabola si nu trebuie interpretata "ad literam" asa ca daca asta vreti sa raspudeti nu va mai obositi.

Eu v-am raspuns cum e cu tortionarul. Nu Dumnezeu in chinuie ci faptele lor. Acum Dumnezeu l-a facut pe om liber si omul in libertatea lui a ales indepartarea de Dumnezeu ar fi nedrept din partea Lui Dumnezeu sa il forteze sa fie cu el sau sa il suprime pentru a nu fi acolo unde omul a decis ca vrea sa fie.
Eu v-am adus un verset din Sf Scriptura (atat timp cat nu vreti ca acceptati Sf Traditie) unde se spune clar ca sufletul e nemuritor. Doar ca nu vreti sa il acceptati ptr ca e scris intr-o carte necanonica. Nu e ererica, doar ca e necanonica.
In schimb dvs nu veri putea aduce nici un argument cum ca Dumnezeu va suprima sufletete pacatosilor. Tot ce veti putea aduce vor fi exemple unde se vorbeste despre moarte. Dar tocmai ptr ca suntem crestini stim ca moartea nu insemna sfarsitul existentei. In schimb exemple despre chinuirea pacatosilor exista.

Este instrainat complet de comuniunea cu Dumnezeu. Comuniunea insemna fericire. Continuarea vietii o are din asemanarea cu Dumnezeu care este sursa existentei. Normal ca Dumnezeu ii permite si sutine existenta, dar asta nu insemna comuniune.
Eu nu am sustinut existenta autonoma de Dumnezeu. Doar Dumnezeu are viata in sine.

Cu alte cuvinte, Dumnezeu sustine si permite existenta a ceva ce este rau, fie ca ne referim la pacatosi, fie ca ne referim la demoni !

E evident ca una o vom lua simbolic si una ad literam. Doar ca evident, le vom lua invers.

Dar ptr ce eu voi oferi un raspuns si o argumnetare ca rog sa oferiti si dvs.
Unitatea de masuta e aceeasi, rasplata e diferita. Pilda lucratorilor de vie se refera la faptul ca omul poate aduce roade indiferent de momentul in care incepe sa lucreze, sa se pocaiasca. Dovada talharul de pe cruce, care a castigat Raiul pentru un cuvant. Deci toti cei ce vor asculta cuvantul Lui Dumnezeu si il vor implini se vor mantui. Deci plata, dinarul, este mantuirea. In schimb coroborand cu pilda talantilor, cel ce a primit 5 talanti si i-a inmultit a mai primit 5 talanti, cel cu 3, 3. Deci fiecare va fi rasplatit in functie de cat a lucrat. Si asta o va face pentru ca e drept Dumnezeu.
Acum cu pilda lucratorilor de vie mi-ati mai dat un argumnet la cei osanditi pe veci. Ati spus ca Dumnezeu nu ar fi corect sa platesca ptr cateva zeci de ani de rautate cu chinul cel vesnic. Dar daca asa s-a "tocmit" Dumnezeu de la inceput? Daca omul a stiu de la inceput ca ptr faptele in cei cativa ani va primi fie fericirea vesnica fie osanda vesnica? Tot nu ar fi drept?
E clar ca si pe tema asta anumite caracteristi si "decizii" ale Lui Dumnezeu le intelegem cu logica umana si unele pe care nu le intelegem le punem pe intelepciunea Lui Dumnezeu.
Eu spun ca este in intepciune Lui Dumnezeu plata vesnica ptr fapte, atat fericirea cat si chinul, iar dvs spuneti ca e in intepeciunea lui Dumnezeu sa fie rasplatiti toti la fel indiferent cantitatea de efort cumulata.
PS: Astept explicatia la pilda talantilor.