Eu cred ca un preot/calugar cu viata sfanta ar ajuta-o cu adevarat. Atatia oameni dau marturii ca anumiti sfinti i-au ajutat. De ce n-ar ajuta-o si pe Yasmina? Unii resping ajutorul lui Dumnezeu, altii l-ar dori, dar fara sa-si schimbe viata. Parca vad ca unii o sa spuna ca e nevoie absoluta de psiholog si atat.

Cunosc persoane care si-au castigat linistea sufleteasca dupa lungi perioade de cautari. Credeau ca izvorul fericirii e in ceilalti, iar defectele trebuie căutate mai ales la ei. Au aflat, insa, ca izvorul fericirii este Dumnezeu si ca un singur gand rau impotriva aproapelui rupe legatura cu El. Spovedania sincera a faptelor, a vorbelor si a gandurilor fac sufletul curat, usor. In definitiv, ce treaba avem noi cu pacatele altora? Ii putem povatui sa se spovedească ei insisi si atat. Fiecare raspunde pentru pacatele lui: si copiii si parintii.

Cu cat suntem mai curati sufleteste, cu atat pacea si linistea interioara raman cu noi mai mult timp. Nu e o rusine sa ne privim in oglinda duhovniceasca in aceasta viata cu ochi critici si sa ne scoatem afara din suflete propria mizerie. Daca nu avem bolovani, adica pacate grele, avem pietris, adica pacate mai usoare, iar daca nici pietris nu avem, in mod sigur avem nisip ( pacate cu vorba ori cu gandul) care innegresc haina Botezului. Sa nu uitam ca gandurile de mandrie sunt in masura sa ne faca nedemni de iubirea lui Dumnezeu.

Exista pacate ale parintilor si exista pacate ale copiilor. Nu putem face ce vrem nici ca parinti, nici in calitate de copii. Ca sa nu gresim, mereu trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne lumineze mintea. Trebuie sa ne rugam pentru copii, dar si pentru parinti. Daca nu ne rugam, ii lasam loc necuratului sa-si faca de cap in viata noastra. Si gresim, de ne miram si noi si altii. Asadar, nimic fara Dumnezeu!

Daca iei bolovanii aia si ii arunci pe camp si te pun sa te duci dupa ei, poti sa
vii cu ei inapoi, dar daca iei nisipul si il arunci pe camp indiferent ce ai face tu
nu-mi vei putea veni inapoi cu toate boabele de nisip care alcatuiesc mana de nisip aruncata. Asa ca atentie mare cu nisipul asta.

@Yasmina

Sunt de acord cu sfatul lui Ahilpterodactil si in ceea ce te priveste dar mai ales in ceea ce o priveste pe verisoara ta.
Neintelegand mecanismul bolii verisoarei, te poate cuprinde o ranchiuna de care cu greu sa mai poti scapa.

Uite, daca parintii verisoarei n-au apelat inca la un psiholog sau psihiatru pentru ea, sugereaza-i mamei tale sa insiste neaparat sa fie diagnosticata de un specialist in domeniul psi. In functie de diagnostic, veti putea afla si voi, restul neamurilor cum anume s-a ajuns aici si ce se poate face spre a nu se inrautati situatia. Nu neaparat a victimei directe, daca ea nu coopereaza, ci a voastra, a victimelor colaterale.

Văd mai multe îndemnuri la rugăciune, la care subscriu și eu, fără a neglija celelalte sfaturi.

Dar și ziua, și lucrul nostru, orice facem pe lumea asta – trebuie începute cu rugăciunea, amintindu-ne că noi nu putem face nimic fără ajutorul lui Hristos. Trebuie să fii și întreprinzător, nu-L lași numai pe Dumnezeu, că El vrea să lucreze cu tine. Nici nu stai așteptând ca El să rezolve problema, nici nu te apuci de treabă crezând că nu-i (și) problema Lui.

Apoi, pornind așa, știi că ai ajutor puternic, că nu e tot necazul pe umerii tăi, că nu ți se cere să duci mai mult decât poți. În plus, rugându-te pentru cel care te necăjește, îți cureți inima, nu păstrezi resentimente, te liniștești. Și dintr-un suflet liniștit ies alte fapte și vorbe decât dintr-unul fără liniște.

Adeseori povara care ne strivește e pusă doar de noi pe umerii noștri. Nu suntem stăpâni pe viețile altora, nu putem să le rânduim noi viața. Și dacă nu au rânduială, să nu ne lăsăm târâți în neorânduiala lor. Ajutăm dacă putem și numai pe cei care vor să fie ajutați.
Roagă-te și fă ce poți!

Frate psihiatru este una, psihologul este altceva.Nu le mai amestecati.
Psihiatrul este cu medicatia medicamentoasa iar psihologul este cu altfel de medicatie.
Inainte trebuie sa mearga la psihiatru si in functie de ce diagnostic ii pune psihiatru se decide daca poate sa mearga la psiholog(ca sa nu mearga degeaba).

Mai sunt specialistii care sunt si psihiatrii si psihologici si neurologi( tripla specializare, neuropshiatrie - psihologie) dar pe acestia ii intalnesti in centrele de excelenta si diagnostic al bolilor mentale. Astia sunt corifei in domeniul lor dar nu-s eftini nici pt cei care au dare de mana.

Pe Yasmina, da. Cum sa nu?
Dar pe verisoara necooperanta?

Dumnezeu este puternic sa ajute pe toata lumea. Necazurile trebuie sa ne apropie de El. Cineva trebuie s-o si trezeasca la realitate pe verisoara. Cu delicatete, dar cu fermitate. Adica sa nu i se ofere bani daca nu face in mod concret ceva. Trebuie implicată in actiuni caritabile, de exemplu, care sa o faca sa se simta utila. Si asa, incet, incet, i se poate gasi un loc de munca.

Aceasta stare i-a fost cultivata in timp, cu sau fara voie, deoarece nimeni nu s-a rugat pentru ea. Este si ea o victima, caci nu -L cunoaste pe Dumnezeu si nu stie ca lenea este un pacat mare. Nu cred ca trebuie sa i se intretina ideea ca e bolnava, ci sa i se spuna ferm ca e sanatoasa si se va comporta ca atare.

Yasmina trebuie sa se intareasca duhovniceste pentru a deveni in stare sa ajute efectiv pe altii. Daca ea va dobandi pacea interioara, ii va putea influenta in bine pe multi din jurul ei. Altfel, nu. Acesta este un sfat al unui sfant. E o cruce a ei necesara pentru mantuire. Pur si simplu se consuma degeaba daca nu acorda importanta cuvenita propriului suflet. Numai privind-o, cei din jur sa fie mai atenti la viata lor! E o cale anevoiasa, dar sigura. Puterea exemplului face minuni. Dumnezeu sa-i ajute!

De acord. Pacatele mari le vedem mai usor si le spovedim, pe cand cele marunte uitam sa le mărturisim. Putem sa cadem in capcana de a ne crede fara pacate, daca nu avem pacate mari. Insa ne intineaza si vorbele si gandurile. Si acestea trebuie marturisite la spovedanie. Si sa ne rugam cat mai des sa ne ierte toate pacatele, deoarece se poate sa omitem fara voie ori sa nu ne amintim un pacat ori chiar sa nu constientizam ca am facut un pacat. Preocuparea pentru o spovedanie cat mai amanuntita aduce mult folos crestinului.

De unde reiese ca daca nu e numai vina verisoarei, pe langa faptul ca n-ar trebui sa vorbeasca pe forum despre ea, mai e si obligatia morala a Yasminei sa repare ceea ce altii au stricat. Nu? Mai ales ca verisoara nu coopereaza spre a-i usura viata mamei Yasminei, din contra, profita de bunavointa ei. Asta inteleg ca o scoate pe Yasmina din pepeni, stiind ca la varsta de 75 ani ai mamei, e destul de dificil sa fii mereu la dispozitia unuia mult mai tanar si plin de mofturi si pretentii.

"Fata" are 45 de ani. Inteleg ca Yasmina s-a oferit cu bani sa faca cursuri, dar daca au o finalitate, daca ii foloseste la ceva. Ce nu inteleg, de ce e asta obligatia Yasminei si nu a parintilor si a celor 3 surori ale ei, la vremea cand se dau tinerii la scoli? In locul Yasminei, eu i-as fi dat bani doar pentru consult psihiatric si mers la manastiri in cautarea vreunui parinte monah care s-o ajute.

Bine, Sophia, cum zici tu.
Nici eu nu cred ca e bine sa punem etichete, mai ales daca nu i s-a pus un diagnostic specializat, dar nu am putut sa nu sesizez lipsa de cooperare a verisoarei. ( pe tema asta, un psihiatru/psiholog ar avea ceva interesant de spus).

Problema nu e ca n-a dus-o Yasmina sau rudele la o agentie de joburi - apropo, daca la varsta de 4o+ mergi insotit cu neamurile sa-ti cauti job, tare ma tem ca nu vei face impresie prea buna, sau sa-i plateasca altii cursuri sau sa-i puna pile, chiar daca ea nu e dispusa sa munceasca decat dupa regulile ei, problema e ca verisoara crede ca altii sunt responsabili pentru viata ei si datori s-o sponsorizeze fara ca ea sa faca nimic. Daca am inteles gresit, o rog pe Yasmina sa ma corecteze.

Si daca ruda nu vrea si/sau nu e motivata/interesata? Altii trebuie sa hotarasca in locul ei? Impotriva vointei ei? Nu crezi ca inainte de toate, trebuie sa i se puna un diagnostic sa inteleaga si ea de ce a ajuns in acest blocaj si cum il poate depasi? Cum sa inceapa ea sa functioneze independent, nu altii sa-i hotarasca destinul. Degeaba ar angaja-o cineva cu pile, nu cred ca ar ramane prea mult acolo.

???
Repet, eu nu inteleg ca Yasmina da cu piciorul verisoarei, din contra, desi nu e obligatia ei directa sa-i faca verisoarei un rost in viata impotriva vointei ei, incearca s-o motiveze sa se descurce pe cont propriu. Ca in proverbul cu cel care cere peste si pe care e mai bine sa-l inveti sa pescuiasca. Daca e si el dispus, desigur.


Pe scurt, fara cooperarea verisoarei, ceilalti nu prea au cum sa-i faca un rost in viata, oricat ar fi de binevoitori.

Vezi ce zice aici Cristian
[quote=CristianR;618847]
Nu suntem stăpâni pe viețile altora, nu putem să le rânduim noi viața. Și dacă nu au rânduială, să nu ne lăsăm târâți în neorânduiala lor. Ajutăm dacă putem și numai pe cei care vor să fie ajutați.
Roagă-te și fă ce poți![/QUOTE

Da, pai cred ca Yasmina asta incearca sa transmita si parintilor ei. Nu stiu insa cat de delicat dar ferm ii si reuseste asta.

Aici e o contradictie! Unui om care nu-l cunoaste pe Dumnezeu nu i se poate spune ca e sanatos, duhovniceste vorbind. Ca pana nu-si da singur omul seama ca boleste de moarte, nu crede ca e ceva de schimbat la el, nici ca trebuie sa se vindece de ceva.