Imi plac oamenii firesti, simpli - cu pacate :) - impreuna cu relatiile profunde pe care le cultiva trairea vietii duhovnicesti (pace, ingaduinta, sensibilitate, discretie, ale unora fata de altii, din belsug la bunicii/batranii nostri); tare mult, citatul din sf. Antonie al lui glykys. Apoi, Ortodoxia cum o mai descopar in 'cumpaneala' vietii de la tara, unde se mai gasesc nealterate parte din cele de mai sus. Si, nu la urma, unii din marii parinti - parintele Porfirie, avva Dorotei, cuviosul Paisie de la Neamt.

Nu-mi place tot ce tine de falsitate (egoism - orgoliu - ipocrizie ...), cu toate ca le am si eu din belsug. Si, cel mai serios, ca las timpul sa treaca si ca nu fac atat cat stiu ca ar trebui facut.


Va doresc tuturor multa sanatate, cozonaci si nuci, colinde si Sarbatorile cu bine!

despre cei care pun pasiune in ceea ce fac
 

mi-am adus aminte ce am scris pe acest topic, mai demult, citind astazi Pilda zilei de pe pagina principala a site-ului.
cam la asta m-am referit si eu acum vreo 3 ani. :103:

Pentru ce mergem zilnic la munca ?

Un om care se afla pe cale s-a oprit in mijlocul unui grup de muncitori si - vrand sa afle ce aveau de gand aceia sa faca - a inceput sa intrebe cand pe unul, cand pe altul, despre cele ce faceau.
Astfel, el intreba pe primul muncitor:
- Ce faci aici, frate ?
- Imi castig painea ! I-a raspuns lucratorul fara sa ridice capul.
Calatorul a mers apoi la al doilea muncitor, pe care l-a intrebat:
- Dar tu, ce faci aici, omule ?
Muncitorul cel de-al doilea, privind cu mult drag spre cele ce facea, ii spuse:
- Vedeti ?! Tai o piatra frumoasa !
Mai apoi, el s-a adresat si unui al treilea muncitor, care, cu multa bucurie si lumina pe chip, i-a raspuns:
- Construim o biserica minunata !
Abia la sfarsit a inteles calatorul cele ce lucrau acei muncitori, insa si faptul ca fiecare vedea in munca lui altceva. Unul vedea in aceasta doar o simpla slujba, de care avea nevoie, un altul facea aceasta din pasiune pentru slujba lui, iar un altul o facea din dragoste pentru ceea ce se zidea, pentru ceea ce rezulta in urma acelei munci.

...imi place sa vad oamenii bucurosi in preajma mea ....:)...(este ca si cum te-ai hrani cu bucuria lor)....

Multumesc, Mirela, ma ajuti, tocmai cautam ceva asemanator pentru un curs!
Povestea asta o am intr-o culegere de texte si este atribuita lui Charles Peguy care mergea in pelerinaj spre Chartres. De fiecare data cand citesc povstea asta aproape imi dau lacrimile, greu de spus de ce.

poate pentru ca esti profesoara de religie. :25:

Mie una imi place munca. Nu doar la servici. Cred ca munca ne apropie de Dumnezeu. Cred insa ca putini sunt acei oameni care au sansa sa stie exact care e rezultatul muncii lor, "ce se zideste" din munca lor, sa vada dincolo de munca lor. De asta si cred ca societatea moderna, in dorinta de a departa oamenii de credinta pentru a-i face mai usor de condus, incearca sa dea multe alte sensuri muncii, cum ar fi acumularea de avere sau statutul ierarhic si social, "succesul", faima, utilitatea sociala etc. Nici unul din astea nu e sensul real al muncii. Munca a fost data de Dumnezeu, si nu ca o pedeapsa ci ca o cale de intoarcere in rai dupa alungare.

Topicul era despre ce-ti place si ce nu. S-a ajuns pana la urma la a discuta daca e buna munca :39:

Mie imi place sa surfez pe diverse site-uri legate de religie si tehnologie. Imi place senzatia pe care o incerci dupa ce ai facut un pic de sport, cand creste nivelul endorfinelor in sange. Imi place senzatia pe care o ai cand ai dus la bun sfarsit o sarcina grea. Imi place satisfactia pe care o simti atunci cand dupa o zi grea dar in care ai rezolvat multe, mergi obosit spre casa.
Imi place sa descopar omenie, bunatate, smerenie la oameni. Imi place sa vad parinti care depun eforturi sa-si educe ca lumea copiii. Imi place starea pe care o simti dupa spovedanie si dupa Sf. Liturghie.
Imi place mirosul de iarba. Imi place sa privesc lanuri de grau, porumb, livezi etc
Imi place senzatia aia ca totul e bine, si ca va fi in continuare bine. Pe asta o am mai rar, cred ca se numeste optimism...
Imi place si mancarica gustoasa :49: .. evident in cantitati moderate! :25:

Ce nu-mi place... restul.

imi place la biserica........mai putin in afara bisericii...

Imi place sa citesc - sa stiu ca nu am absolut nimic de facut toata ziua, sa raman in pijamale si sa citesc. Sa dorm cand mi se face somn, sa mananc fara sa las cartea din mana, sa imi alunece gandurile de pe filele cartii catre teme sau persoane care-mi sunt dragi, sa simt ca mi se lumineaza unele lucruri in minte si in suflet.
Imi place sa fie curat in casa si sa stau in liniste in ea.
Imi place in oameni stradania de a-si depasi orgoliul, de a fi mereu mai buni.
Imi place lumina calda si blanda a lumanarii in intuneric, in fata unei icoane.

Îmi place....viaţa la ţară....sus la munte.....într-un sat izolat....
Nu-mi place.....mitocănia....