:2: Imi pare foarte rau! Dar nu, nu a fost tot! Rugaciunile nu raman fara folos si nu renunta la ele! Continua astfel!

Inaintea lui Dumnezeu nu esti divortat, iar lucrurile vor capata un sens mai devreme sau mai tarziu, cand poate nici nu te mai astepti. Important sa nu deznadajduiesti!

Ce sens ? Sensul vietii mele era familia mea, familia asta, nu alta care poate aparea.... Stiu ce se spune ca trebuie sa-l punem pe Dumnezeu inaintea familiei. Nu vreau sa fiu ipocrit si sa zic ca am facut asta, nu, pentru mine familia era totul. In fine sunt destul de confuz acum si ma gandesc la multe; de la rostul rugaciunii, la faptul ca am patit acest lucru tocmai pentru ca Domnul si-a intors fata de la mine si asta este o pedeapsa...pfff imi trec asa multe prin cap si mi-e atat de dor de familia mea :(.

Nu imi e usor sa iti spun toate acestea
 

Doamne-ajuta!

Ai facut ce trebuia sa faci. Acum mergi la biserica si aprinde cateva lumanari si multumeste lui Dumnezeu pentru cele cate a randuit pentru fratia ta pana azi. Caci, daca in ciuda eforturilor tale de a nu dezlega ce a unit El, totusi a lasat evenimentele sa decurga in acest sens, inseamna ca asa trebuie. Din proprie experienta iti spun ca multe situatii care m-au mahnit am constatat ulterior ca erau spre binele meu sau al altora. Durerea este dincolo de intelegerea evenimentelor, stiu ca te doare cumplit, dar nu deznadajdui ci repetati in gand, asa cum ne invata parintele Arsenie Boca, ca asa iti trebuie. Nu intelegi acum de ce. Dar roaga-l pe Dumnezeu sa iti descopere de ce a trebuit sa fie asa si poate ca te va ajuta sa intelegi.

Uneori cel de langa tine este prins nepregatit duhovniceste de catre vrajmasi si, oricat ai incerca sa ii spui ca nu este bine ce vrea sa faca, nu il/o poti opri. Roaga-te pentru ea si de aici inainte, caci nu ea insasi este cea care a impins lucrurile catre acest deznodamant, ci vrajmasii din spatele ei. Asta e crucea ta. Nu incerca sa fugi de ea, da Slava lui Dumnezeu si iubeste rana.

Doamne-ajuta!

Nu familia trebuie sa fie totul, ci Dumnezeu. Dumnezeu nu trebuie sa fie dupa familie, ci familia dupa Dumnezeu. Familia te poate duce si la cadere, Dumnezeu niciodata.

Stiu, e greu sa-L iubesti pe Domnul atunci cand inima iti este ranita de despartire. Nu cauta explicatii pentru cele intamplate, cauta sa te rogi in continuare. Sunt sigur ca intr-o zi ne vei spune cat de minunat este Domnul.

Este foarte greu sa mai gasesc motivatia sa ma rog. Sunt aproape sigur ca raspunsul o sa fie acelasi oricare ar fi motivul pentru care ma rog fie el sanatate, iertarea pacatelor sau mai stiu eu ce. La biserica daca e sa ma mai duc o sa ma duc probabil doar de frica judecatii. Am avut in perioada asta o experienta (nu personala) care mi-a aratat ca daca nu crezi ti-o iei urat de tot. Mi-ar fi placut ca relatia mea cu Domnul sa fie una bazata pe iubire, nu pe teama. In orice caz concluzia mea dupa aceasta perioada este ca daca ai ceva de rezolvat in viata, rezolva singur pentru ca cerand ajutor de la cineva ai toate sansele sa ramai cu ochii in soare.

Draga Victors, poimaine ii sarbatorim pe Sfintii Parinti Ioachim si Ana.
Aveau si ei o problema mare, mare, si se tot rugau lui Dumnezeu sa le-o rezolve: nu puteau avea copii. Si erau oameni drepti, nu ca noi, si stii cat s-au rugat? Nu trei luni, nici trei ani, nici treizeci de ani... mai multi zeci de ani s-au rugat Domnului sa le dea un copil. Si El le-a rasplatit rabdarea si le-a daruit o fetita, pe Nascatoarea de Dumnezeu. Ce ne-am fi facut noi daca ei, dupa trei luni de post, rugaciune si psaltire ziceau: gata, Doamne! Am obosit, nu mai putem?

Insasi faptul ca poti sa te rogi-fizic macar-stai in genunchi si citesti- este un raspuns la rugaciune.Fara Dumnezeu nu ai putea face asta.

Stiu ca ai dreptate. Strict legat de problema mea aveam nevoie de o rezolvare acum, nu maine, nu peste 10 ani, dar asta a fost sa fie nu pot sa dau vine pe nimeni decat pe mine ca s-a ajuns aici, poate au fost momente cand trebuia sa remarc anumite semnale si sa schimb ceva...cu siguranta au fost acele momente dar am fost orb :( si asta ma doare cel mai tare. Si ca sa-ti mai spun ceva ca sa vezi ca nu sunt pierdut definitiv :); in sufletul meu undeva acolo inca mai palpaie o mica speranta ca o sa fiu din nou impreuna cu familia mea candva si cred ca asa o sa-mi gasesc o motivatie sa ma rog; sper sa nu ajung la balamuc ;).

O seara buna

VictorS
Familia inseamna iubire . Familia inseamna unul, trup si suflet, cu iubire in comuniune cu Dumnezeu. Familia inseamna si rugaciune. Rugaciunea femeii si a barbatului impreuna intru Hristos. Familia inseamna ascultare; ascultarea unul de altul si impreuna de Hristos. Familia inseamna stapanire: barbatul pe trupul femeii si femeia pe trupul barbatului si impreuna robi lui Hristos.
Priveste in urma la familia pe care o plangi si vezi, asa era?
Priveste la trecut; trecutul cu pacate si greseli si neascultari de Hristos. Te agati de un trecut cu pacate si refuzi sa privesti la un viitor ce poate tinde spre "fara de pacat"; ce poate tinde spre Hristos.
Priveste in urma si spune de cate ori ai facut voia lui Dumnezeu? sau voi cei doi membrii ai acestei familii? Spui ca nu poti sa te rogi, ca nu ai motivatie. Nu uita ca Domnul si cand nu v-ati rugat, si cand ati uitat de El, v-a ocrotit, nu a spus niciodata ca nu are motivatie. Mereu ne amintim de El la necaz, iar in rest ne cufundam in placeri, alergam in caruselul lumii prinsi de mreje false.
Nimic nu este fara rost. Dumnezeu ne educa. Da, ne face educatie mereu dar noi uneori nu vedem. Aceasta incercare a ta are un rost. Priveste in urma si poate vei vedea motivul pentru care acum suferi. Spune slava lui Dumnezeu; slava lui Dumnezeu pentru toate. Iti lipseste speranta in Dumnezeu. Nu o vad; si lasarea in voia lui Dumnezeu. Atunci cand grijile noastre , necazurile noastre le punem in mainile Domnului, atunci El ne va calauzi. Dar atata timp cat noi cautam singuri rezolvare , punand nadejde in noi si nu in El, atunci El ne lasa singuri. Asta nu inseamna ca nu ne vede. Iar daca noi, chiar si in ultimul ceas, ridicam ochii la El si ramanem statornic cu fata la El , atunci El ne va ajuta. Cand va voi, nu cand vrem.

Stii rugaciunea pentru mantuire? Ce zice acolo la un moment dat?
"Iti inchin , o Doamne Dumnezeule, gandurile, faptele, suferintele mele, ca in viitor sa ma gandesc la Tine, sa graiesc de Tine, sa lucrez dupa voia Ta, sa sufar pentru Tine.
Doamne, eu voiesc ceea ce voiesti pentru ca Tu voiesti si ma supun voii Tale si fagaduiesc sa fac ce voiesti Tu.
Te rog cu umilinta lumineaza-mi mintea, oteleste-mi voia, curateste-mi trupul si-mi sfinteste sufletul!"

Asta trebuie sa faci si Domnul iti va da familia care trebuie sa fie a ta: cea care a fost sau cea care va fi. Dumnezeu stie, tu doar trebuie sa faci voia Lui.
Cu drag iti spun: neliniste, framantari, tristeti, toate nu sunt de folos. Singura de folos este incredintarea in mainile Domnului si curatirea de pacate. Si atunci Domnul va randui ce e mai bine pentru tine.
Iarta-ma pentru aceasta postare lunga dar e spusa din inima.
Doamne ajuta!

A trecut o noapte lunga si grea in care m-am gandit la ce a fost. Am citit si recitit incurajarile si mustrarile (binevenite) voastre. Furia de ieri s-a mai domolit. Desi ieri ziceam ca nu mai trec pe la biserica cel putin o perioada pana ma linistesc azi in drum spre birou pasii m-au dus spre aceeasi biserica la care am fost zilnic in perioada asta. Desi eram hotarat sa abandonez am iesit din biserica cu gandul ca trebuie sa ma rog in continuare pentru impacarea noastra, pentru reunirea familiei si sa nu renunt. Poate ca sunt eu ca nu pot accepta deocamdata acest final si ma agat de o himera sau poate chiar asta trebuie sa fac; in orice caz sunt hotarat sa ma rog in continuare pentru impacare ca nu am nimic de pierdut. Pana cand ? Nu stiu, probabil pana o sa pierd orice urma de speranta in legatura cu aceasta posibila impacare.
Sper sa nu va suparati pe mine ca-mi schimb atitudinea de la o zi la alta sau chiar de la ora la ora dar sunt tare confuz :).

O zi buna
Doamne ajuta