Personal m-am folosit de tot ce am citit, pentru ca nu am asimilat nimic ca pe adevaruri absolute. Singurul Adevar absolut este Hristos. In rest, sunt selectiva. Citesc mereu ce ma intereseaza in domeniul meu (care e literatura) si nu simt ca m-as sminti din cauza aceasta. Exercitiul lecturii te ajuta mult sa intelegi sensurile ceva mai profunde ale scrierilor patristice, de exemplu, pentru ca multi dintre Sfintii Parinti au fost oameni ai cartilor.

Cum spunea Apostolul Pavel, mai intai cu lapte, si apoi sa trecem sa le digeram pe cele grele.

(Un subiect interesant, acest topic.)

Daca citesti literatura patristica neintelegand si neaplicand nimic din ce citesti, mai bine rezuma-te atunci la beletristica. Si daca te mai si mandresti cu intelepciunea din aceste carti, care nici macar nu este a ta... nu mai am cuvinte.
Fani, eu am fost intotdeauna un "soarece de biblioteca", asa ca stiu ce spun... Iar alegerea am facut-o in cunstinta de cauza. Practic, cat timp am citit beletristica, am fost de fapt in cautarea cartilor bisericesti.

Daca vorbesti de stiut biblia pe de rost, intram in zona sectelor, si chiar nu este cazul.

Da, asa este. El considera prostia pacat (iubesc naivitatea dar nu la barbosi). Imi amintesc ca o asociaza cu rautatea.
Multi cred la fel: ca prostia merge mana in mana cu rautatea.

Eu nu vad lucrurile asa. In primul rand inteligenta tine de mostenirea genetica si potentialul genetic poate fi dezvoltat prin educatie.. dar dupa perioada adolescentei s-a terminat. Asta a fost: testele iq nu mai inregistreaza un progres cu varsta, indiferent cat citesti (testele sunt astfel elaborate sa masoare inteligenta, dar nu cultura).

Eu am avut ocazia sa ma joc cu niste teste de inteligenta in studentie si am avut surprize sa vad ca oameni pe care-i credeam mult mai destepti decat mine au facut testele varza, iar altii pe care-i credeam modesti intelectual au sarit din scala! Sor-mea care in scoala avea rezultate mediocre a facut matricile Raven's in juma de ora fara sa greseasca una.
Am mai spus ca exista un site high iq society, unde puteti sa va calculati iq-ul.. este instructiv. Va va da ocazia sa reflectati ce este inteligenta (mai ales daca va puteti compara cu altii) si cat de putin este reflectata in societate (este f discreta).
Multa galagie si datul din coate trec de multe ori drept inteligenta :).

In concluzie: nu sunt de acord cu cuvintele lui Steihardt. Prostia in sine (lipsa de preocupari intelectuale, de ex., lipsa de lectura, informare, culturalizare...) nu are cum sa fie pacat. Mandria, nepasarea, lenea etc.. sunt pacate.
Ci suspectez ca vroia sa se indreptateasca pe sine. Scrierile lui abunda in citate, referinte etc.. Mi se par foarte intelectualizate (chiar snoabe), lipsite de traire autentica (de altfel, am spus, nu-mi merg la inima). Pai cititi Siluan Athonitul.. vorbeste din ceea ce traieste (nu din lecturi). Diferenta ca de la cer la pamant.

Steinhardt si lumea ideilor spirituale
 

anna21, ce legatura are dezbaterea ta despre inteligenta cu parintele Nicolae Steinhardt? Domnia sa nu vorbeste de prostie prin opozitie cu inteligenta, ci cu bunul simt.

Cand este vorba de lumea adevarului, terenul de dezbatere este organizat dupa Solomon si momentul in care a fost pus sa dea dreptate unei femei sau alteia.
Vazand spiritul, dincolo de litera textului, cei care dezbat idei nu se straduiesc niciodata sa aiba dreptate, ci sa descopere adevarul. Cu argumente civilizate. Si daca adevarul unei idei inclina spre opinia cuiva din adunare, din respect, nimeni din acea adunare nu se gandeste macar sa arunce cu pietre, pentru ca orgoliile sunt considerate nocive si neavenite.

Si pentru a ma referi la finalul discursului tau, prefer sa ma inclin in fata unui evreu convertit prin suferinta inchisorii la ortodoxie.

Doamne ajuta!

Eu nu am vorbit de mine si nici de tine, cum nici tu nu am inteles ca vorbeai de mine atunci cand ai spus ca cultura duce la orgoliu.
Noi vorbeam in general aici, de binefacerile sau pericolele literaturii.
Te poti mandri cu orice cunoastere erudita - din carti adica: beletristica sau patristica sau biblica. Am vrut sa spun ca argumentul tau nu este un argument nici pro nici contra literaturii.

Nu numai sectarii stiau biblia pe de rost, ci si.. Sfintii parinti. O citeaza mereu din memorie, fluent. Pe vremea aceea oricum oamenii aveau alta memorie decat noi, pentru ca nu existau atatea lucruri care o distrau, iar cartile erau mai rare, asa ca oamenii aveau o cultura orala mai puternica. Si citeau cu voce tare, in general, ceea ce ajuta memorizarea..
In privinta cunoasterii Bibliei, poate ar trebui sa luam exemplu de la protestanti, noi ortodocsii. Nu in interpretare, desigur.

Ar trebui mai intai sa definim inteligenta si prostia sau macar sa vedem cum le intelegea Steinhardt ca sa putem sa ne dam cu parerea despre spusele lui Steinhardt.
Din cate am inteles eu el nu definea inteligenta dupa IQ. IQ-ul masoara un anume tip de inteligenta, si sunt convinsa ca nu de acesta vorbea el (am citit cam tot ce a scris, dupa convertire cel putin). Si el critica de altfel oamenbii snobi inrtelectuali. Motto 'un Pernauld pour Arthur' (daca iti amintesti, in Jurnalul Fericirii), de ex.
Si el vorbea de prostie in sensul pe care de altfel l-am explicat mai sus: de nepasare, nesimtire, nelijenta.
Fariseii care l-au condamnat pe Hristos sufereau de acestea desi banuiesc ca in eruditie si IQ excelau. Stiau legea pe de rost, le era teama sa intre in Pretoriu ca sa nu se spurce.. vor sa fie date jos trupurile de pe cruce ca sa nu ramana cumva acolo de Paste... insa isi spurca intreaga fiinta ducandu-l la moarte pe Creatorul universului.

Mie dimpotriva scririle lui Steinhardt mi se par pline de autenticitate. El a trait intr-o epoca (pe care din pacate in alt loc tu o cam laudai, cica ar fi fost mai crestina, desi ai trait-o numai copil fiind) in care si cultura era considerata un delict (sa nu itam pentru ce a fost condamnat, el si grupul Noica: ca citeau si discutau intre ei carti puse la index de putere, ca Eliade, Cioran.. - el, in plus, pentru ca a refuzat sa depuna marturie impotriva prietenilor sai), in care nesimtirea, mitocania si vulgaritatea erau un avantaj pentru urcarea pe scara sociala. El, om atat de cultivat, a fost obligat nu numai sa lucreze mai intai in posturi de birou insingnifiante (mereu altele, caci era mereu mutat), dar, dupa inchisoare, sa lucreze ani de zile in fabrici intr-un mediu sordid. De accea poate se clatea cu cuvinte frumoase si citate. Pentru el, erau vii. In acea epoca nici un motiv de mandrie, ci mai ales de teama, sa cunosti atatea lucruri.
Iar pentru el, cartile erau o sursa infinita de Hristos. Il vedea in toate, in cele mai surprinzatoare locuri.
Mie asta mi se pare crestinism adevarat: sa stii sa il vezi pe Dumnezeu peste tot. Sa vezi binele si frumosul in oricine, iar raul sa il dai la o parte.
In scrierile lui se simte aceasta noblete crestina. Pentru el, a citi si a intelege si aplica ce citesti in mod crestin era un fel de traire. Mi se pare ciudat ca nu intelegi asta, si recunosti numai un anume fel de traire.
Sigur, este parerea mea.
(Si nu se pot compara sfintii sau oamenii duhovnicesti intre ei - sfantul Siluan este alt fel de om; fiecare este un unicat)

citat interesant
 

Glykys a postat altundeva aceasta afirmatie a parintelui Teofil care se potriveste aici, cred...

Din respect pentru ea, specifici topicul ! Topicul Pocăinţa:"Cuvinte de folos" .

Cand apesi pe sagetuta apare si topicul.

O poveste-i o poveste.
Ai uitat ca asteptai cu drag sa ti se spuna o poveste?