Să te fereşti de acele vedenii, iubitul meu frate. Căci sunt de la vrăjamaşii necuraţi.
Noi nu suntem vrednici în neputinţele şi păcatele noastre de vedenii.

La voi, frăţiorii din penticostalism, vin foarte mulţi necuraţi care fac semne şi dau vedenii şi chiar şi unele minuni fac, în simplitatea şi nevinovăţia voastră, dar scopul şi finalitatea lor, este de-a vă pierde sufletele şi mântuirea. (despre minunile dracilor, e mai mult de vorbit, nu-i momentul)
Cu atâta mai mult omului nu-i trebuie vedenii, dacă se află departe de Biserică, de Acasă, în diferite rătăciri, sau eresuri, ca fiul risipitor.

Tâlcuirea versetului nu am dat-o eu, ci Sfântul Vasile cel Mare, izgonitorul de draci, cel ce a scris rugăciunile exorcizărilor, care doar un preot de mir sau preot-monah (ieromonah) le poate citi, după ce a ţinut 3 zile de post, el şi toţi membrii familiei lui.
Sfântul Vasile cel Mare, al 3-lea Sfânt al meu preferat şi iubit, a spus acelea, când se lupta cu ereziile eunomienilor.

Da sigur că şi penticostalii sunt oiţele Domnului, dar oiţe care nu sunt în staulul Domnului şi trebuie aduse în staul, adică oiţe care nu sunt în Biserică, nu sunt în Sfânta Ortodoxie, ci rătăcesc ... "ca nişte copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor (a pastorilor), prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii," - Efeseni 4, 14.

La fel şi adventiştii sunt oiţele Domnului, şi toţi neoprotestanţii sunt oiţe preafrumoase, cu adevărat, mult dorite şi râvnite de Domnul, şi trebuie aduse în staulul Domnului, în Biserică.

Acel staul este Biserica, dar este şi însăşi viaţa din piepturile lor, este şansa care le-o dă Dumnezeu să caute, să găsească, să mărturisească şi să trăiască în Biserica Sfinţilor, Mireasa lui Hristos, Sfânta Ortodoxie.
Dacă vor reuşi, se vor mântui, iar dacă nu, se vor pierde, căci Dumnezeu nu-i aduce cu forţa.
Dacă sunt capre, vor sări pe alături şi nu vor dori pe Domnul.

Şi musulmanii sunt oiţele Domnului Treime Savaot Iubire şi păgânii şi ateii, toţi !
Pe toţi Dumnezeu îi iubeşte minunat, şi lucrează în găsirea şi pescuirea lor, minunat, dar are nevoie de lucrători, "secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini; rugaţi deci pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său." - Luca 10, 2.

Preoţii lui Hristos, scumpii de ei, sunt tot mai greu încercaţi în luptele din fiecare zi, contra sinelui, a lumii şi a demonilor, demoni care cunosc versetul: "bate păstorul şi se risipeşte turma", iar ei caută să bată cât de bine pot ei, păstorii turmei, preoţii, ca să se risipească oiţele, în erezii, sau chiar de rămân creştini, să-i risipească în patimi, şi alte neputinţe.

Dar acela care face nevoinţă, se luptă şi face nevoinţă, cu rugăciunea inimii cea neîncetată, să o dobândească, acela care ţine post şi rugăciune, înmulţiind virtuţiile, acela va deveni lucrător şi Domnul îl va face vas al Său şi va lucra prin el.

Poate şi prin tine, frăţior drag, dacă te vei întoarce Acasă, în Biserică, cu smerenie şi lacrimi, găsind un preot îmbunătăţit şi călit în lupte, cerându-i Taina Sfintei Spovedanii, să-ţi dezlege păcatele, cu puterea ce i-a fost dată, iar tu să-ţi faci canonul de pocăinţă, pentru faptele tale deşi bune şi morale, totuşi înafara Bisericii, şi primind apoi Sfânta şi Dumnezeiasca Împărtăşanie, Însuşi Trupul şi Sângele Domnului, să începi apoi lupta cea adevărată şi îmbunătăţirea ta, fiind în Biserică.

Deci Dumnezeu vrea toate oiţele să vină în staul, în Biserică, El, Domnul "Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină." - I Timotei 2, 4.

Rămâne mai departe, ca fiecare să aleagă dacă va fi oiţă sau căpriţă, dacă va fi în ascultare de glasul smerit al Mielului lui Dumnezeu, Mirelui şi Creatorului, Hristos Iisus Mântuitorul şi astfel, va veni şi va lupta pentru mântuirea lui, în Sfânta Biserică Ortodoxă, singura prin care vine mântuirea, sau... fiind căpriţă, va sări pe unde apucă, prin eresuri şi alte prostiaâoare, ca să nu le spun altfel, căci atunci va fi în pericol, real şi mare pericol, primejdia de a moşteni întunericul cel mai din-afară şi viermele cel neadormit.

Iartă-mă dacă te-am supărat, frăţior drag.

Dumnezeu să-ţi ajute la cele ce le-am spus, pentru rugăciunile Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor Părinţilor noştri.

Uite ce a declarat Mantuitorul Hristos si ce a promis El:

Oile Mele ascultă glasul Meu;
Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.
Eu le dau viaţa veşnică,

în veac nu vor pieri, şi
nimeni nu le va smulge din mâna Mea.

Ioan 10:27,28

Eu ceva mai frumos de atat nu-mi pot imagina.
Nici vorba de suparare, mi-ai umplut inima de bucurie

Amin, frăţiorul meu drag.

Aşa este, precum spune Scriptura.

Iată că vi şi cercetezi şi iată venind şi dorind, ţi se arată Adevărul şi glasul Domnului te cheamă, prin vocile noastre ticăloase, chiar şi în mediul digital, unde nu este har, dar citind cuvintele Domnului, la locul unde te afli, harul vine şi caută la "inimile înfrânte şi smerite," Psalmul 50, 18 el fiind o energie sau putere, necreată, a Domnului Duhului Sfânt, harul e cel care ţi-a umplut inima de bucurie, frate al meu drag şi harul va povăţui inimile smerite şi înfrânte, simple şi nevinovate, pe calea cea strâmtă, îngustă şi grea, care duce la viaţă, calea cea plină de nevoinţe şi încercări, a Sfintei Bisericii lui Hristos, preadulcea Ortodoxie.

Vino în staulul Domnului, frăţior, vino acasă.

Hristos te iubeşte foarte mult şi noi cu adevărat te iubim în Domnul.
Şi Dumnezeu ştie că nu mint şi ştie că îţi scriu cu lacrimi în ochi.
Nu sunt ale mele lacrimile, sunt ale Domnului, de la El sunt, El le dă şi le ia, "ale Tale dintru ale Tale, Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate", spune la Sfânta Liturghie.
Ţi-am spus asta, nu spre lauda mea, a ticălosului, ci ca să se slăvească Sfânt numele Domnului, şi Sfintele numele Sfinţilor Lui, prietenii Lui, în care El odihneşte şi pe care îi proslăveşte.
Te aştept acasă, frate al meu. În Sfânta Ortodoxie, Mireasa Mielului, care suntem noi, "turma cea mică la care Domnul a binevoit a ne da nouă Împărăţia." - Luca 12, 32.
O vai nouă, ticăloşii şi nevrednicii, care greşim la tot ceasul, cei mici şi răi şi goi, Domnul Dumnezeu, să ne miluiască după mare mila Sa, niciodată nu vom fi vrednici de însăşi respiraţia noastră, dar mai ales de Împărăţie...
Fie voia Domnului. Amin.

Off-topic: Igor si Alin, imi cer scuze pentru postarea aia imbecila si sfidatoare, dar Dumnezeu stie, e ceva...nu suport evlavia mieroasa si propovaduitoare, indiferent de confesiune; ceva in mine o echivaleaza cu ipocrizia. De fapt, nu suport aproape deloc evlavia; prefer sobrietatea si rezerva in exercitarea credintei.
O sa incerc sa nu dau enter chiar de prima data cand scriu. :) Ce sa faci, dominatia primului impuls e uneori, greu de indepartat, oricat de educat sau bine intentionat ai fi.
On-topic: Igor, exagerezi. Nu orice obiect atins candva de apostoli, sfinti, sau chiar Domnul Insusi e sfintit prin aceasta, si deci vrednic de cinstire. Pentru Dumnezeu, o dam in relicvolatrie medievala?! Pe linia asta de gandire, si biciul cu care a fost Domnul biciut de soldatii romani sau camasa, pentru care s-a tras la sorti, sunt sfinte. Asa o atitudine e undeva intre superstitie fanatica si idolatrie oarba. (Neo)protestantii au ei greselile lor, unele mari, dar in astfel de chestiuni au, partial, dreptate.
Cred cu toata sinceritatea ca, in aceasta problema, adevarul e la mijloc intre pozitia lui Igor, pe de o parte, si a Penticostalului si lui Centesimus, pe de alta.

Eu pot, primirea Sfantului Botez a credintei adevarate, primirea Sfantului
Botez Ortodox, primirea Ingerului Pazitor.
Altfel, totul ramane la intentia de literatura.

Mulţumesc Igor, mulţumesc frumos pentru opinie. Mai cercetez, dacă aflu ceva care îmi pare relevant îţi dau de ştire.
Doamne ajută!

Bineinteles, pilda intoarcerii fiului risipitor.
Datorita lor Dumnezeu inca mai tine lumea.Ii asteapta sa se intoarca.
Daca fii risipitori se intorc in Biserica Mantuitoare (Adica Ortodoxia)
mai repede lepadand pacatul, atunci ei grabesc venirea Apocalipsei.

Stiu pozitia bisericii ortodoxe conform careia daca nu vii in ea nu esti mantuit. Dar mi se pare ca nu are suficient fundament.

Ce m-a surprins a fost parerea colegului nostru ca neoprotestantii sunt oile preaiubite ale Domnului. E o schimbare majora de registru. Pana de curand erau niste lupi rapitori sau, in cel mai bun caz, capre :1:

Mai sa stii ca nu este nici o schimbare de registru.Orice fiu risipitor care
refuza sa revina la adevarata credinta este o capra, fiind capra daca
incearca sa-i impiedice si pe altii fii risipitori sa revina la credinta adevarata,
este lup rapitor.
Daca lasa faradelegea si revine la credinta adevarata(Ortodoxia), atunci
este oaie.Una din multele oi preaiubite ale Domnului.

De aceea este nevoie de Dumnezeu.Roaga-te la Dumnezeu sa-ti arate credinta adevarata.
Roaga-te lui Hristos sa-ti arate care este credinta adevarata.

Imi pare rau sa te anunt dar deja s-a stabilit: toti neoprotestantii sunt oile preaiubite ale Domnului.
A spus-o el, Igor Paslusnik.
In urma cu 12 ani veneau in casa mea vreo 3-4 mormoni. M-au acostat pe strada. Popovaduiu unele din textele lor. Mi-au propus sa ma viziteze acasa cand au vazut ca manifest interes. Au venit. Le-am pus o groaza de intrebari si ei mi-au dat raspunsuri.
Au venit de vreo cinci ori. Mie mi-a convent: ca sa aflu informatii direct de la sursa ar fi insemnat sa ma duc eu la sala lor. Si era cam departe. Le-am zis ca sunt penticostal. Iti dai seama: ei cu mormonismul, eu cu penticostalismul. Doua erezii se tot ciocneau de sareau scantei.

In cele din urma ei au apelat la o stratagema. "Uite cum facem, au zis: chiar acum tu te rogi lui Dumnezeu, ai zis ca stii sa te rogi, nu? Si-i ceri sa-ti descopere daca mormonismul este credinta adevarata. Daca acum Dumnezeu iti raspunde "nu", sau nu-ti raspunde nimic, atunci noi iti zicem la revedere si fiecare cu treaba lui"

"Ati zis bine", le-am raspuns. Doar ca voi trebuie sa fiti exemple. Tot ce mi-ati cerut mie sa fac, faceti voi intai! Va rugati, cereti Domnului sa va arate daca penticostalismul... etc.
"Pai noi stim deja ca santem pe calea cea buna" au refuzat ei. "Dragii mei, si eu."
Ne-am salutat politicos si au plecat. Eu am ramas cu un exemplar din Cartea lui Mormon si cu informatii de mana intai despre cum te abordeaza mormonii, ei au ramas cu multumirea ca si-au facut datoria.

Şi voi toţi împreună în continuare, dacă nu în beznă, sigur în umbră.

Sau puteai sa fii de acord doar sa-ti zica Dumnezeu ca "Da".
Reactia lor ar fi fost mult mai interesanta...

Relax,man!Intr-o buna zi,toate religiile vor fi''in umbra''!
Stiti ce imi place mie la toate religiile?Punctul lor comun:fiecare crede ca are dreptate si ca celelalte gresesc.

Toate religiile gresesc. De fapt tu ai dreptate!

amuzant raspuns!

Si totusi ne pune pe toti pe ganduri...

Amin.

Adevărat grăieşti.

Întro bună zi, acea zi neînserată, care nu mai are apus, ziua a 8-a, a veşniciei, luminată de slava lui Hristos, care pe noi, ortodocşi, şi nici pe noi, nu pe toţi, ne va lumina cu bucurie, noi fiind "turma mică", iar pe ceilalţi, slava lui Hristos, îi va arde, în acea zi, toate religiile vor fi "în umbră", adică în iad, anume iadul care este chinul acelora care ar fi putut să fie ortodocşi, dar au refuzat, de-a lungul vieţii lor, văzând Adevărul, îi va arde.

Însă eu îmi doresc să continuăm pe a arăta creştinilor ce nu cunosc creştinismul, câte puţin din ce este creştinismul, să luminăm ereziile penticostale, baptiste, advente, iehoviste şi toate, întreg pachetul demonic de neo-protestantism, cu lumina Adevărului, cu Hristos, în Sfânta Lui Biserică, care este Una, nu zece, este Sfânta Ortodoxie.

Aşadar, spun demonii, prin gurile pastorilor din penticostalism, baptism, adventism şi alţii, înşelând sufletele, spun:

"Să nu mai avem treabă cu Sfinţii din ceruri. Ei şi-au trăit viaţa, şi-au consumat şansa lor de mântuire. Ei nu mai au legătură cu noi, cei de pe pământ, dar domnu "isus" ne salvează, glorie lui "isus", să cântăm o melodie..." etc.

Însă Duhul Sfânt, Dumnezeu, în Biblie are altă părere faţă de ereziile lor, şi spune:

ARGUMENT BIBLIC pentru APĂRAREA şi DOVEDIREA MÂNTUIRII prin SFINTELE ICOANE şi prin rugăciunile SFINŢILOR DIN CERURI:

"Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă." - Luca 15, 7.

Iată Adevărul. Să răspundă ereticii, dar, la întrebările Bisericii lui Hristos, Ortodoxia:

1. De ce se face bucurie în ceruri, între Sfinţi şi între îngeri, la întoarcerea unui păcătos, dacă Sfinţii şi-au trăit viaţa ?
2. De ce le pasă Sfinţilor, atât de mult de noi, cei de pe pământ, dacă ei nu mai au treabă cu noi ?
3. Dacă sufletul este muritor, şi merge înapoi la Dumnezeu, după moartea omului, cum spun adventiştii, de ce acele suflete "moarte", Sfinţii, văd şi observă tot ce se facem pe pământ şi ştiu ei de toţi oamenii şi se bucură când unul se pocăieşte şi devine cu adevărat ortodox, adică un adevărat creştin ?
4. Cum e posibil să le pese Sfinţilor atât de mult de pocăinţa sau nepocăinţa noastră, dacă ei nu mai au treabă cu noi ?
5. Dacă ei, Sfinţii, precum vedem, se bucură când un om îşi înnoieşte viaţa cu pocăinţă, şi lepădarea omului celui vechi, aşa cum învaţă episcopii şi preoţii şi diaconii în Biserică în Ortodoxie, oare nu plâng şi când un om rămâne în nepocăinţă ? Ce să fie plânsul lor, altceva, dacă nu întoarcerea către Dumnezeu, în faţa Căruia ei stau şi stăruinţa în rugăciune pentru noi ?
6. Iată, se roagă Sfinţii pentru noi ? Ce este bucuria lor, dacă nu rugăciunile lor de mulţumire pentru păcătosul întors la pocăinţă ?
7. Dacă lor le pasă de noi şi se bucură când ne pocăim şi ne întoarcem cu lacrimi la Dumnezeu, ne spovedim şi ne împărtăşim, noi atunci, să nu le cerem sfintele lor rugăciuni, când ştim că ei ne văd tot ce facem ?
8. Sau vom fi atât de orbi şi învârtoşaţi, încât să spunem că în ceruri, Sfinţii defapt nu se bucură de întoarcerea unui păcătos, ci se bucură doar Dumnezeu? Dar scris este: "dacă nădăjduim în Hristos, doar în viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii", atunci, ei, Sfinţii, au nădăjduit în Hristos şi în viaţa cealaltă, oare nu primesc ei Sfinţii, din tot ce are Hristos ? Oare nu ne a fost promis Sfinţilor, că vor sta şi ei pe tronul slavei lui Hristos şi vor domni împreună cu El ? Atunci, cum să spunem că Sfinţii nu se bucură alături de Hristos, prin întoarcerea unui păcătos la pocăinţă ?
9. Dacă lor, Sfinţilor, le pasă de noi, nouă să nu ne pese de ei ? Să nu le cerem rugăciunile cu lacrimi, ştiind că ei văd pururea faţa Domnului ? Acceptăm înşelarea demonică să credem, că ei sunt separaţi de noi ? Nu vom deveni astfel, eretici şi lepădaţi din comuniunea cu Sfinţii, când Duhul Sfânt, în Biblie, grăieşte altceva, anume că trebuie să existe comuniunea cu Sfinţii din ceruri, care se bucură de întoarcerea unui păcătos ?

Iată, nu este greşit să cerem Sfinţilor din ceruri, să se roage pentru noi, cum cred ereticii neo-protestanţi. Fiindcă ei, Sfinţii din ceruri, se bucură în Hristos, pentru întoarcerea unui păcătos la pocăinţă, adică la Taina Spovedaniei şi Taina Împărtăşaniei, lepădând viaţa de păcat şi urând păcatul, luptându-se cu el, şi căutând să biruiască cu ajutorul lui Hristos, în fiecare zi să biruiască. Aceasta-i pocăinţa. Trăită, la fiecare răsărit de soare. Pocăinţa este comuniunea cu Sfinţii. Asta-i pocăinţa. Nu egoism, cum cred protestanţii: "eu şi Jesus (gizăs)" că asta e înşelare demonică. Nu, nu egoism demonic.
Pocăinţa este comuniunea cu Sfinţii din ceruri, care ne văd în fiecare secundă ce facem, şi aşteaptă să le cerem rugăciunile, să se roage pentru noi, "cere şi ţi se va da, caută şi vei găsi". Pocăinţa este să aparţinem de acea comuniune cu Sfinţii lui Hristos, prietenii Lui, casnicii Lui, din Împărăţia Cerurilor, care se roagă pentru noi, şi noi ştim asta şi le cerem rugăciunile şi astfel, să ne ajute spre mântuire.

Bucuraţi-vă, creştinilor, că sunteţi în Adevăr.
Bucuraţi-vă, ortodocşilor, că voi sunteţi adevăraţii creştini.
Bucuraţi-vă, creştinilor, că Biserica lui Hristos, este Ortodoxia !
Bucuraţi-vă pururea.

Iar voi, ereticilor, o vai vouă, treziţi-vă din protestul vostru, din penticostalismul mincinos, din baptismul fără lumină, din adventismul morţii, din iehovismul lepădat de Hristos, treziţi-vă din cursele diavolului şi îngerilor lui.

Până nu e prea târziu, treziţi-vă, frăţiori, vă rog în numele Domnului Dumnezeu, Sfânta Treime, Savaot Iubire, treziţi-vă şi veniţi Acasă, în Ortodoxie, căci doar ea, Biserica, doar Ortodoxia e Mireasa lui Hristos şi doar ea, Mireasa Domnului, Ortodoxie, aduce mântuirea.

Dumnezeu să ne ajute să luptăm mai departe, contra întunericului ereziilor şi contra păcatului şi patimilor, şi să dobândim o dragoste tot mai mare, cu rugăciune tot mai multă, care vin din nevoinţă, din post şi biruirea trupului de la deşertăciunile lumii, ca sufletul să se curăţească, mintea sufletului, nous-ul, să se înalţe, după curăţie, prin luminare, la îndumnezeire.

Rugaţi-vă pentru mine, păcătosul.

poate pe tine, pe mine nu!

Tot argumentul tău "biblic" este egal cu zero, pentru că versetul din Biblie pe care l-ai citat nu pomeneşte despre niciun sfânt din cer.

Tu cu de la tine putere ai adăugat "între sfinţi şi îngeri". Cum se cheamă unul care adaugă după bunul plac la Sfânta Scriptură ? Mormon.

Şi ar mai fi o mică problemă. Cum se cheamă unul care ia la mişto numele Domnului ? Hulitor.

Dacă susţii că sfinţii plâng în cer, contrazici tradiţia ortodoxă care învaţă să ne rugăm aşa: "Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit."

Îţi adresez şi ţie întrebarea numărul 8, din cele 9 prezente în scurta mea expunere.

Acesl "jesus" (gizăs) al penticostalilor e un hristos mincinos, deci un demon, în baptism, e alt gizăs, deci alt hristos-mincinos, adică hristos-demon, în adventism la fel, în iehovism, la fel şi tot aşa, în toate cele 60.000 de secte care duc la iad, din câte sunt azi numai în America singură.

Ăsta-i un aspect. Un alt aspect, este pronunţia în engleză a numelui "jesus", se citeşte chiar gizăs, deci nu am hulit, nici măcar demonii, cu nimic.

Plângerea sfinţilor, nu se mai face cu lacrimi, căci acolo trupul muritor numai este, ci plângerea lor se face cu rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu, pentru noi, cei ce le cerem acelor sfinţi, să se roage pentru noi, precum am dovedit că spune Biblia, deci Însuşi Duhul Sfânt.

Da, Sfinţii se odihnesc în Împărăţia Cerurilor, exact cum spune rugăciunea minunată ce ai amintit-o frăţia ta risipitoare.

Sfinţii nu se mai luptă pentru mântuire, nu mai plâng, nu se mai întristează, ci primind alte puteri, mult mai mari, ne veghează, alături de Hristos, participă cu noi la Sfintele Slujbe, slujesc cu noi, şi sunt prezenţi cu noi, prin orice Sfântă Icoană, prin Duhul Sfânt, prin care pot veni, în chip tainic, ca printro fereastră, prin Sfânta Icoană, şi intervin chiar şi în plan fizic, şi ne vindecă de vreo boală, sau intervin în diverse situaţii, cum şi îngerii, au această putere, la fel Sfinţii, de cele mai multe ori, ne ajută cu rugăciunile lor, spre mântuire, după cum Biblia spune: "ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia?" (I Corinteni 7, 16) deci aşa cum noi, avem putere să ne mântuim unii pe alţii, înainte de-a merge în veşnicie, dacă ne rugăm unii pentru alţii, cum Biserica face la fiecare Liturghie, cu atât mai mult, ne pot mântui Sfinţii, (cu sensul de a ajuta la mântuirea noastră) cu sfintele lor rugăciuni.

Aceste e Adevărul. Fie că vreţi să acceptaţi, fie că nu.

Ieşiţi din erezii şi veniţi la mântuire, ieşiţi din ereziile "romano-catolice" anume ale franco-latinilor, din ereziile protestante şi neo-protestante şi veniţi în Ortodoxie, ca să vă mântuiţi.

E, asta e. Mie imi place sa fiu pe ganduri! :D

Tu dă-i înainte şi numeşte-L pe Mântuitorul "demon" şi "mincinos".
Ai nişte circumstanţe atenuante.

Cum îţi poţi tu imagina că există plângere fără întristare, când Biserica din care pretinzi că faci parte spune clar "fără întristare", sincer, mă depăşeşte.



Să ştii că dacă tu, de un milion de ori vei spune că romano-catolicii nu sunt romano-catolici, ci "franco-latini", aşa va fi. Dar numai în lumea ta interioară. În lumea reală, nu.

Îmi pare rău să-ţi spun asta, dar va trebui să te confrunţi, la un moment dat, cu faptul că fanteziile tale nu ţin loc de realitate. Nici cele despre "franco-latini", nici cele despre "ereticul Augustin", nici cele despre miile de rugăciuni spuse de viitoarea ta soţie etc. Apropo: pe când nunta ? Ai reuşit să o convingi că nu-i nevoie de muzicanţi ?

Pai poti sa plangi si de bucurie.

Poţi să plângi şi de la ceapă, dar amicul Botoş Remus Emilian se referea la plânsul sfinţilor când văd nepocăinţa unora (cu trimitere mai mult sau mai mult voalată la neortodocşi).

Pai in cazul ala sfintii plang pt cei pacatosi.Adica o fac din mila.Sfintii plang
asa si cum Hristos plange pt cei care nu se pocaiesc.
Igor are dreptate aici.Nu plang doar sfintii ci insusi Hristos plange pt cei
care nu vor sa revina la credinta adevarata si sa se pocaiasca.Pt ca
Hristos si pt ei s-a rastignit.

Înseamnă că Biserica Ortodoxă minte atunci când afirmă că sfinţii se află la loc "fără întristare, fără suspin" ?

Cum poţi să plângi fără întristare, fără suspin ? Sfinţii plâng veseli, cu chicoteli, sau cum ?!!!

Nu.Dar sfintii nu-si mai plang sufletul si nu mai suspina dupa Hristos pt ca
deja sunt cu EL.
In schimb,ii plang pe cei care nu-l au pe Hristos.
Sfintii plang de bucurie atunci cand cineva se intoarce la credinta adevarata.
De fapt tot Raiul se bucura atunci cand cineva se intoarce la credinta adevarata.

Bigotism in starea cea mai pura. Deci, dupa tine si Igor, toata lumea plange acolo, ba intr-un fel, ba in altul. :))))))))))))))))))))))

Ca să te parafrazez, cu siguranţă mai bine bigot decât căldicel.:41:

nu ai inteles...era o metafora!

Dacă mai umbli pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale la cele ale sufletului tău, poate dă Dumnezeu şi vezi cum se poate întâmpla asta.:77:

Tu chiar crezi in calugarisme metaforice de genul asta?

Tăticu.. Nu'ş cum să-ţi zic, da' cele zise de Copăcel în cazul de faţă sunt cât se poate de acoperite de Sfânta Scriptură. Sunt vorbele Domnului.

Cum plangi metaforic??

As vrea si o acoperire din Sf. Scriptura pentru asta.

Cand si unde a zis Domnul ca cei fericiti, adica mantuiti in Rai, plang?!

Pentru asta s-au dat deja, daca aveti pierderi de memorie, revizuiti discutiile avute deja pe prezentul topic si nu doar.

Eu mă gândeam la niste texte biblice cu adevărat acoperitoare pentru justificarea reprezentărilor cu scop de închinare si slujire a acestora, Dacă s™i tu consideri multitudinea de texte postate de dl. Igor de acest fel, alege rogu-te pe cel mai reprezentativ, să luăm si noi aminte, poate ne-om închina. Evident din diverse motive :)

Voi sectanții aveți niște fixe. Una e cea legată de Scriptură și numai Scriptură.
Scăpând din vedere spusa Domnului referitor la cele ce ne va învăța Sfântul Duh.
Treceți peste și mai vorbim.

Duhul Sfânt ne învată ceva contrar Scripturii, mai ales când El Însuși a inspirat Scriptura? Întreb și eu așa, în simplitatea mea...