Bun, si atunci cum deosebesti o inselare pietista, de o traire autentica a cuiva? Caci nu e vorba doar de timpul petrecut ca ortodox, adica de durata membralitatii in Biserica. Stii au fost multi care. de-a lungul vremii, s-au uitat chioris la operele Simeon Noul Teolog, sau la Andrei cel Nebun pentru Hristos. Unora le pareau inselare sau exaltare pietista in toata regula. Si totusi, nu sint.

Nu limita trăirea doar la emoţii şi sentimente subiective, specifice pietismului.

Nu este valabil când vine vorba de un nou născut ce urmează a fi primit în Biserica.

Mai intai, dupa cat de grasi sunt. Nu zic ca nu sunt o gramada de costelivi dusi cu pluta dincolo de gardul care s-ar cuveni sa-i imprejmuiasca. Dar ti-o spun cu prietenie, ca de la grasun la rubicond: eu nu sunt inclinat sa cred in mistici cu burta.

Grosso modo - grasii sunt la moda. :p

offtopic
 

Daca ar fi la moda, as gasi mai usor haine xxxxl. Majoritatea toalelor masculine sint parca facute pentru costelivi scunzi.

Şi eu care credeam că sunt singurul care are problema asta. :))

Pai daca eu, in Bucuresti, gasesc greu...Si totusi, la voi in Ardeal, oamenii sint mai intreprinzatori: ateliere de hhaine X de "n" ori L ar trebuie sa fie mai frecvente, data fiind ingrasarea evidenta a populatiei in lume.
Aici, zici ca majoritatea barbatilor tineri sint niste schelete impaiate si intrate la apa, asa sint masurile de pantaloni si haine. Singura exceptie sint treningurile, dar nu mergi in trening la munca, la intilniri de afaceri sau la intilniri de lugu-lugu. Nu mai spun la biserica.

Păii şi pe la noi e la fel, cu mici excepţii. :))

Back ontopic:
 

Treaba e in felul urmator: un dialog fructuos, prin care sa fie aratate si explicitate partile bune si rele ale Sinodului din Creta, dublat de o campanie, de o intensitate fara precedent, de cateheza si misionarism in populatia Rominiei, ar dizolva toate conflictele si tendintele cumva anarhice.

Există o lipsă de comunicare a ierarhilor cu propiul popor.

Dar mai clar de atât nu ştiu cum s-ar putea explica:

Pentru corectitudinea dezbaterilor pe marginea documentului despre „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine”, voi reda în câteva argumente din Răspunsul Patriarhiei Ierusalimului (elaborat de profesorul canonist Theodor Yiangou). După cum se ştie, cei mai mulţi s-au arătat revoltați de folosirea cuvântului „biserică” cu referire la confesiunile eterodoxe, iar în documentul final al Sinodului acest termen este acceptat doar ca „denumire istorică” (art. 6).

Pentru a clarifica puţin lucrurile, e bine să ştim că termenul „biserică” se foloseşte cu referire la confesiunile eterodoxe în majoritatea manualelor de teologie dogmatică, dar şi în scrierile unor teologi asceţi cum a fost, de exemplu, părintele Gheorghios Kapsanis, egumenul Mănăstirii Grigoriou din Athos. Acesta din urmă scria cuvântul „Biserică” cu majusculă doar în cazul Bisericii Ortodoxe, iar în celelalte cazuri le scria cu minusculă – diferenţă care se făcea şi în documentul sinodal.

Mai mult decât atât, eterodocşii şi mai ales romano-catolicii sunt numiţi „biserică” chiar de unele sinoade anti-latine (!), precum şi în cărţile de cult. De exemplu, în „Rânduiala” primirii latinilor în Biserica Ortodoxă, aprobată de „Sfântul şi Marele Sinod” din 1484 sub conducerea patriarhului Simeon al Constantinopolului, printre altele se spune: „Vrei tu, omule, să devii ortodox şi să te lepezi de toate dogmele ruşinoase şi străine ale latinilor, adică despre pogorârea Duhului Sfânt, căci ei greşit gândesc şi cred că El purcede şi de la Fiul, şi de slujirea cu azime şi de celelalte obiceiuri ale bisericii lor, care nu concordă cu Biserica sobornicească şi ortodoxă a Răsăritului?” (Ράλλη-Ποτλῆ, Σύνταγμα…, vol. 5, p.144).

Acelaşi termen se foloseşte şi într-o „Rânduială” mai târzie de primire în Biserica Ortodoxă a unui latin: „Dispreţuieşti şi te laşi de inovaţiile bisericii apusene…?”, „Scuipi tu asupra stropirii la Sfântul Botez în biserica apuseană…?”, „Te lepezi şi te scârbeşti de afirmaţiile nebune ale bisericii apusene…?” ş.a. (vezi. π. Γεωργίου Μεταλληνοῦ, «Ὁμολογῶ ἕν βάπτισμα», Athena 1996, p. 134 şi urm.).

Pe lângă Sinodul din 1484, la un alt Sinod important care a avut loc în Cipru în 1406, preşedintele Sinodului, Iosif Vrienios (mentorul lui Marcu Eugenicul), de asemenea foloseşte pentru confesiunea romană-catolică termenul de „biserică”. Acelaşi termen îl foloseşte şi patriarhul Ieremia al II-lea al Constantinopolului cu referire la luterani. Prin urmare, există destule texte dogmatice şi liturgice importante care admit folosirea termenului „biserică” cu referire la confesiunile eterodoxe.

Prin urmare, exprimarea din documentul final al Sinodului (art. 6) mi se pare destul de echilibrată: „Biserica Ortodoxă recunoaşte denumirile istorice ale bisericilor şi confesiunilor eterodoxe cu care nu se află în comuniune…”. Cu alte cuvinte, noi folosim expresia „Biserica (Romano-)Catolică” doar pentru că aceasta a fost cândva Biserică şi, în virtutea denumirii istorice, noi acceptăm acest titlu inclusiv atunci când comunitățile ortodoxe semnează contracte juridice cu „Biserica Catolică”, de la care închiriază lăcașe de cult în Occident. Dar recunoaşterea acestei denumiri istorice şi juridice nu înseamnă şi recunoaşterea caracterului eclesial al confesiunii respective, căci aceasta ar atenta la „unicitatea” Bisericii mărturisită în Crez.

Dar de ce episcopii noştri n-au ieşit să explice poporului aceste lucruri, ştiind că, de jumătate de an încoace textele presinodale fac furori pe internet, iar diferiţi fanatici semidocţi numeau apriori şi continuă să mai numească Sinodul din Creta drept unul „tâlhăresc”?

http://www.teologie.net/2016/06/26/c...dul-din-creta/

Eiiii unii nici nu vor sa asculte oricat le-ai explica. E adevarat ca poarta si ierarhii si preotii o mare vina pentru felul in care cred credinciosii dar e la fel de adevarat ca intotdeauna vei avea si oameni care vor crede mai degraba povesti despre anafura care mucegaieste ( daca ai noroc si nu te duci in Bulgaria ca acolo nu primesti oricum :71: ) sau supermemorandumuri sau cine stie ce alte prostii. Ideal ar fi ca numarul lor sa fie cat mai mic dar va exista un asemenea public totdeauna.

e o lipsa mai veche a episcopilor nostri, dar nu avea nicio importanta in ceea ce-i priveste pe fanaticii respectivi, nu i-ar fi interesat asa cum nu-i intereseaza nici acum, te asigur.
sigur, era bine pentru ceilalti, dar ceilalti n-ar pune niciodata la indoiala actiunile patriarhiei, asa ca era tot degeaba. foarte important insa era sa stie toata preotimea si oferite presei informatii complete.

pe de alta parte eu mi-as dori o reformare a Bisericii noastre, dar mi se pare imposibila acum si cred ca nu va fi posibila vreodata, din pacate.

Că tot veni vorba de anafură, ia uite ce frumoşi erau creştinii odată:

Şi Theodor Balsamon, marele canonist bizantin, admite participarea eterodocşilor la slujbele noastre şi spune: „acesta este obiceiul Bisericii creştine soborniceşti ca atunci când sfinţiţii patriarhi slujeau la sărbători, veneau armeni şi latini, şi cu toată evlavia stăteau la Liturghie şi nimeni nu-i alunga. Iar atunci când ieşeau împreună cu ortodocşii se închinau şi, sărutând mâna patriarhului, primeau binecuvântare şi li se dădea anafură (antidoron). Patriarhii fiind ucenicii lui Hristos nu-i alungau afară când aceia veneau. Vă este destul că voi nu primiţi sfinţire de la ei, pentru că nu sunt ortodocşi şi despărţiţi. Dar dacă ei caută la voi sfinţire, voi nu trebuie să-i alungaţi, aşa cum am spus mai înainte” (Vezi Ράλλη-Ποτλῆ, Σύνταγμα…, vol. 4, p. 460).

Aceeaşi poziţie o avea şi patriarhul Dositei al Ierusalimului (sec. XVII), care într-o scrisoare către Mihail al Belgradului spune: „Când în biserica noastră vin să asculte Liturghia armenii, nu-i alungaţi, pentru că aceasta contravine canoanelor. Dar întrucât sunt armeni, ei nu trebuie să se împărtăşească cu Preacuratele Taine, dar să ia anafură (antidoron) nu-i împiedicaţi…”.

Minciuni ecumeniste. Adica vrei sa spui ca bulgarii nu stiu cum era inainte ? :)

Şi exemplele continuă:

Acelaşi document al Patriarhiei Ierusalimului aduce numeroase mărturii patristice care vorbesc despre atitudinea pe care trebuie să o avem faţă de eterodocşi. De exemplu, Sf. Marcu Eugenicul se adresa frumos romano-catolicilor şi considera că „Îl avem pe acelaşi Hristos şi aceeaşi credinţă…, şi cinstim aceeaşi Treime…” (Μάρκου Ἐφέσου Εὐγενικοῦ, Τῷ μακαριωτάτῳ Πάπῳ τῆς Πρεσβυτέρας Ρώμης, Τὰ εὑρισκόμενα ἅπαντα, vol. 1, p. 197 şi urm.). De asemenea vedem că monahii athoniţi îi primeau pe latini la slujbe pentru că, zice Grigorie Iviritul, „italienii şi noi avem acelaşi botez şi mărturisim aceeaşi Sfântă Treime, dar alte învăţături şi dogme diferă mult de ale noastre. Cele mai importante şi demne de dispreţ sunt proasta închipuire despre purcederea Duhului Sfânt şi folosirea azimelor, din cauza cărora, celelalte scaune patriarhale s-au despărţit de papa vechii Romei, şi această despărţire continuă până astăzi” (J.-B. Pitra, Analecta sacra, vol. VI, p. 247).

Astia erau ortodocsi, nu schismatici.

Nu cred că este aşa, nu te poţi lua după ce zic nepomenitorii.

Stai ca le-ai dat apa la moara cu Sf. Marcu. Acum sa vezi ce or sa curga citate din partea lor. :)

Am glumit, e doar o poveste prosteasca a unuia de pe un blog. Dar uite ca a prins la poporul drept credincios.

Îmi place poziţia părintelui Pruteanu (la rândul lui considerat ecumenist de când a devenit incomod):

Cu siguranţă aceste mărturii ale Tradiției Bisericii nu sunt pe placul fanaticilor care, niciodată n-au avut un contact real cu alţi creştini şi se comportă de parcă ar fi gata să-l spânzure şi pe primul catolic care-i iese în cale. Dar faptul că un milion de români slujesc Liturghia ortodoxă în biserici catolice din Italia şi alte vreo 700-800 de mii în Spania, nu ştiu de ce nu deranjează pe nimeni, ci ni se pare un lucru firesc. Nu zic că şi noi trebuie să dăm biserici romano-catolicilor, dar nici să-i alungăm imediat cum ne-au trecut pragul, crezând că în felul acesta respectăm canoanele.

Mărturisesc foarte sincer că nu sunt adeptul compromisului dogmatic şi prefer să slujesc în garaj sau pe deal, decât să mi se dea o biserică catolică cu careva condiţii ecumeniste. Dar, din fericire, nimeni nu ne pune astfel de condiţii, ci suntem chemaţi pur şi simplu să fim oameni şi să înţelegem că avem aceeaşi Evanghelie. Numai proştii se tem să discute cu alţii, iar mărturisirea şi Adevărul sunt de partea celor care dau dovadă de curaj, înţelepciune, sinceritate şi iubire.

Pai daca nu-i injuri pe unde ii prinzi nu esti ortodox adevarat. :)

Ascultaţi un "sculer matriţer" care ne explică cum stă treaba cu Sinodul din Creta:

https://www.youtube.com/watch?v=x24_1L03b2g&t=15m20s

https://www.youtube.com/watch?v=Pc8HrfuTEn4

Cum se va crea ,,un bloc crestin unitar de marturie" din toate cofesiunile crestine? Ortodoxia nu are pretentia de iconostas, ci propune o atitudine mai smerită fata de sfint›i, fata de Maica Domnului s™i fata de Dumnezeu. La ce va mai renunta ortodoxia pentru a se obtine acest bloc unitar? Cine va crea acest ,,bloc crestin unitar de marturie ? Sfint›ii sau teoreticienii?

E adevărat ca trebuie sa ne ajutam semenii, indiferent de cofesiunile acestora, dar ,,blocul" e sortit sa ramana un biet bloc în care oamenii nu se mai cunosc s™i nu-si cunosc nici propriul suflet. Ortodoxia îi da omului putere. Ecumenismul i-o ia. Ment›inerea unei legături strânse cu Dumnezeu ne face invincibili în fata fortelor răului. Ment›inerea unei legături strânse cu lumea ne face vulnerabili. Cine are nevoie de oameni vulnerabili?

Sfântul Arsenie cel Mare a primit descoperire dumnezeiască sa fuga de lume, pentru a se mântui. Dacă ne copleseste ™te grija lumii, mântuirea ne poate fi pusă în pericol. Aici sunt multe de discutat. Cu seriozitate, dar fără patima.

"mai fac un copil", ai grija ca e nasol cand smoala curge....

baga la cap ce spune un om senzational, reiterez:

Bine, bine! In timp ce supraveghezi smoala, asculta:
Romania DNA sau asa ceva... Vlog1

https://www.youtube.com/watch?v=DK2SwviFvQo

Unele aspecte au legatura si cu ecumenismul. Desteptarea!

tu tot nu constientizezi ce lucru ingrozitor ai spus si cat de bine te descrie? tu nu vei lua nimic in seama daca exista o sansa cat de mica sa-ti combata convingerile fanatice. si nu intelegi ca acest fanatism al tau, si nu numai al tau, a devenit o patima.

Fii la fel de exigent si cu patimile tale! Nu le menaja, caci draci au suficienta smoala pentru amandoi, daca e cazul!

nu cred ca sufar de asa ceva, mi-as recunoaste patimile. dar vicii am cu nemiluita.

la smoala e foarte posibil sa ajung.

dar fii atenta ce-ti zic acum si desfid orice teolog de pe lumea asta sa-mi spuna altceva:
acel parinte care nu e in stare sa faca orice, dar orice!!!, pentru ca copilul lui sa fie sanatos si sa traiasca in liniste si pace, acel parinte se va duce direct in iad.

edit.a nu se intelege ca orice inseamna sa faca rau altora.

Dar cei care fac orice pentru ca un copil nici sa nu apuce sa vada lumina zilei unde se vor duce?

Vezi tu? In trecut, oamenii nasteau cati copii le dadea Dumnezeu, iar, daca unul se imbolnavea si murea, treceau mai usor peste asta. Care crima e mai crima? Numai mila lui Dumnezeu ne poate scapa de iad...

ma enervez si cine stie ce-ti mai zic. gandesti rau! te gandesti la rau! asta faceti voi cand va adunati? vorbiti de pedepse, de crime, de eretici, de draci, numai d'astea? asta credeti voi ca inseamna crestinismul?

După ce o să ascultaţi "dialogul" de mai jos, o să înţelegeţi că vă pierdeţi timpul degeaba. Nici preoţi profesori nu au reuşit să-i aducă pe calea cea bună.

https://www.youtube.com/watch?v=IqdLiwCaDWg&t=9m24s

https://www.youtube.com/watch?v=ist05MEJiQw

Antonia vocea ta se aude acolo ? :1:

De ce spui ,,voi"?
Binele iese in evidenta in contrast cu raul. Despre rau trebuie sa vorbim, ca sa ne ferim de el. Despre bine trebuie sa vorbim, ca sa ni-l dorim. Fiecare imparat mentine ordinea in imparatia lui prin pedepse si prin recompense. La fel procedeaza si Imparatul Ceresc. E simplu! Hristos S-a rastignit pentru noi, ca sa ne faca posibila intrarea in Rai. Frumusetea Raiului este in contrast cu uratenia iadului.

,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!" (sfat dumnezeies descoperit Sfantului Siluan Athonitul)

Eu sunt mai emotiva. Numai in fata tastaturii prin curaj...

Dar ai fost acolo in sala ? Spune-ne si noua cum a fost. Cine era femeia aia ? Parca a fost si la Bucuresti una cand s-au adunat la catolici acolo. :p

Am urmărit parţial înregistrarea de la primul link. Şi e tare trist ce am văzut acolo, oameni (diletanţi în teologie) cuprinşi de frici iraţionale şi de neîncredere, având în faţa lor teologi respectabili, care încearcă prin argumente raţionale să le răspundă. N-au cum să-i liniştească, pentru că problema nu e de domeniul raţionalului.

Sigur, şi cei din auditoriu au liderii lor, persoane pe care le creditează nelimitat (ceea ce consider că e idolatrie) şi care au stârnit, practic, valurile astea de neîncredere în oamenii Bisericii.

Totuşi, e şi o anumită predilecţie a adutitoriului de a pune accent pe anumite afirmaţii ale unor părinţi respectabili (dar care au ajuns la o viaţă duhovnicească deosebită nu cultivându-le pe acestea) şi ignorarea altor părinţi, cel puţin la fel de respectabili, dar mai raţionali, ca Părintele Galeriu, Teofil Părăianu ori Vasile Mihoc, Serafim Joantă, Rafail Noica, Constantin Necula şi mulţi alţii.

Dar nu facem si noi acelasi lucru ? Ce e si mai amuzant e cand si unii si altii aduc ca argumente spusele acelorasi sfinti sau parinti ( de exemplu Sf. Marcu sau Parintele Staniloae ). :71:

Asta am constat şi eu, nu mai este pic de resepect faţă de oamenii ăştia care chiar se străduiesc să facă ceva pentru noi. M-am uitat la înregistrări şi mai jalnice, dar nu le postez, nu aş face decât să le fac jocul.

P.S. Am postat aceste înregistrări pentru a se vedea că un dialog, în momentul de faţă, nu prea are sens.

Nu facem acelaşi lucru dacă avem încredere în teologii Bisericii şi dacă mai facem apel şi la raţiunea proprie şi nu la frici iraţionale. Asta nu exclude diferenţele de opinie, care există şi între teologi. Dar cu toate aceste diferenţe, teologii reuşesc să se înţeleagă bine între ei, să aibă dialog real, să vorbească aceeaşi limbă. Poţi fi foarte bine în acord cu cei pe care i-am citat mai sus (împreună cu mulţi alţii) şi să iei de la fiecare ceva valoros.

Avem aici şi câteva medicamente pentru vindecarea acelora care văd "schizofrenici":

https://www.youtube.com/watch?v=Z3LxKebZYXs&t=1h31m48s

https://www.youtube.com/watch?v=SGjjAiQUUJQ&t=2h27m14s