Duminica a VII-a după Sfintele Paşti(a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic)
 

http://www.ziarullumina.ro/imagine.p...ile0044043.jpg Ioan 17, 1-13

"În vremea aceea Iisus, ridicându-Şi ochii către cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească, precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. Eu
Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit. Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine, căci cuvintele pe care Mi le-ai dat, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ei sunt ai Tăi. Şi toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât numai fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum vin la Tine şi pe acestea le grăiesc în lume, pentru ca bucuria Mea să o aibă deplină în ei."

30 Mai - Miercurea săptămânii a șaptea după Sf. Paști
 

Evanghelia zilei

All that the Father has is mine; therefore I said that he will take what is mine and declare it to you. A little while, and you will see me no more; again a little while, and you will see me.” Some of his disciples said to one another, “What is this that he says to us, ‘A little while, and you will not see me, and again a little while, and you will see me’; and, ‘because I go to the Father’?” They said, “What does he mean by ‘a little while’? We do not know what he means.” Jesus knew that they wanted to ask him; so he said to them, “Is this what you are asking yourselves, what I meant by saying, ‘A little while, and you will not see me, and again a little while, and you will see me’? Truly, truly, I say to you, you will weep and lament, but the world will rejoice; you will be sorrowful, but your sorrow will turn into joy. When a woman is in travail she has sorrow, because her hour has come; but when she is delivered of the child, she no longer remembers the anguish, for joy that a child is born into the world. So you have sorrow now, but I will see you again and your hearts will rejoice, and no one will take your joy from you. In that day you will ask nothing of me. Truly, truly, I say to you, if you ask anything of the Father, he will give it to you in my name. (John 16.15-23)

și în românește :

Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu ia şi vă vesteşte vouă. Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. Deci unii dintre ucenicii Lui ziceau între ei: Ce este aceasta ce ne spune: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea, şi că Mă duc la Tatăl? Deci ziceau: Ce este aceasta ce zice: Puţin? Nu ştim ce zice. Şi a cunoscut Iisus că voiau să-L întrebe şi le-a zis: Despre aceasta vă întrebaţi între voi, că am zis: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea? Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume. Deci şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi. Şi în ziua aceea nu Mă veţi întreba nimic. Adevărat, adevărat zic vouă: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu El vă va da.
(Sf. Evanghelie după Ioan, cap 16, 15-23)

30 Mai - Apostolul
 

And Paul, looking intently at the council, said, “Brethren, I have lived before God in all good conscience up to this day.” And the high priest Ananias commanded those who stood by him to strike him on the mouth. Then Paul said to him, “God shall strike you, you whitewashed wall! Are you sitting to judge me according to the law, and yet contrary to the law you order me to be struck?” Those who stood by said, “Would you revile God’s high priest?” And Paul said, “I did not know, brethren, that he was the high priest; for it is written, ‘You shall not speak evil of a ruler of your people.’” But when Paul perceived that one part were Sadducees and the other Pharisees, he cried out in the council, “Brethren, I am a Pharisee, a son of Pharisees; with respect to the hope and the resurrection of the dead I am on trial.” And when he had said this, a dissension arose between the Pharisees and the Sadducees; and the assembly was divided. For the Sadducees say that there is no resurrection, nor angel, nor spirit; but the Pharisees acknowledge them all. Then a great clamor arose; and some of the scribes of the Pharisees’ party stood up and contended, “We find nothing wrong in this man. What if a spirit or an angel spoke to him?” And when the dissension became violent, the tribune, afraid that Paul would be torn in pieces by them, commanded the soldiers to go down and take him by force from among them and bring him into the barracks. The following night the Lord stood by him and said, “Take courage, for as you have testified about me at Jerusalem, so you must bear witness also at Rome.” (Acts 23.1-11)

și în românește :


Şi Pavel, fixând sinedriul cu privirea, a zis: Bărbaţi fraţi, eu cu bun cuget am vieţuit înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta. Arhiereul Anania a poruncit celor ce şedeau lângă el să-l bată peste gură. Atunci Pavel a zis către el: Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Şi tu şezi să mă judeci pe mine după Lege, şi, călcând Legea, porunceşti să mă bată? Iar cei ce stăteau lângă el au zis: Pe arhiereul lui Dumnezeu îl faci tu de ocară? Iar Pavel a zis: Fraţilor, nu ştiam că este arhiereu; căci este scris: "Pe mai-marele poporului tău să nu-l vorbeşti de rău". Dar Pavel, ştiind că o parte erau saduchei şi cealaltă farisei, a strigat în sinedriu: Bărbaţi fraţi! Eu sunt fariseu, fiu de farisei. Pentru nădejdea şi învierea morţilor sunt eu judecat! Şi grăind el aceasta, între farisei şi saduchei s-a iscat neînţelegere şi mulţimea s-a dezbinat; Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, iar fariseii mărturisesc şi una şi alta. Şi s-a făcut mare strigare, şi, ridicându-se unii cărturari din partea fariseilor, se certau zicând: Nici un rău nu găsim în acest om; iar dacă i-a vorbit lui un duh sau înger, să nu ne împotrivim lui Dumnezeu. Deci făcându-se mare neînţelegere şi temându-se comandantul ca Pavel să nu fie sfâşiat de ei, a poruncit ostaşilor să se coboare şi să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în fortăreaţă. Iar în noaptea următoare, arătându-i-Se, Domnul i-a zis: Îndrăzneşte, Pavele! Căci precum ai mărturisit cele despre Mine la Ierusalim, aşa trebuie să mărturiseşti şi la Roma. (Faptele Sfinților Apostoli, cap 23: 1-11)

Duminica a opta după Paşti (a Pogorârii Sfântului Duh) Ioan 7, 37-53; 8,12
 

• http://www.ziarullumina.ro/imagine.p...ile0112514.jpg

"În ziua cea din urmă - ziua cea mare a sărbătorii -, Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească cei ce au crezut în El. Căci încă nu era dat Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit. Deci, mulţi din popor, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Proorocul. Iar alţii ziceau: Acesta este Hristos. Iar alţii ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină Hristos? N-a zis oare Scriptura că Hristos va să vină din seminţia lui David şi din cetatea Betleem, de unde era David? Şi s-a făcut dezbinare în mulţime pentru El. Şi unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El. Deci slugile au venit la arhierei şi la farisei, iar aceia le-au zis: De ce nu L-aţi adus? Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om. Deci le-au răspuns fariseii: Nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi? Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei? Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată! A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El noaptea, fiind unul dintre ei: Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut? Ei au răspuns şi i-au zis: Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu s-a ridicat prooroc. Şi s-a dus fiecare la casa sa. Deci iarăşi le-a vorbit lor Iisus, zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii."

Vineri, 1 Iunie - Apostolul
 

And when it was decided that we should sail for Italy, they delivered Paul and some other prisoners to a centurion of the Augustan Cohort, named Julius. And embarking in a ship of Adramyttium, which was about to sail to the ports along the coast of Asia, we put to sea, accompanied by Aristarchus, a Macedonian from Thessalonica. The next day we put in at Sidon; and Julius treated Paul kindly, and gave him leave to go to his friends and be cared for. And putting to sea from there we sailed under the lee of Cyprus, because the winds were against us. And when we had sailed across the sea which is off Cilicia and Pamphylia, we came to Myra in Lycia. There the centurion found a ship of Alexandria sailing for Italy, and put us on board. We sailed slowly for a number of days, and arrived with difficulty off Cnidus, and as the wind did not allow us to go on, we sailed under the lee of Crete off Salmone. Coasting along it with difficulty, we came to a place called Fair Havens, near which was the city of Lasea. As much time had been lost, and the voyage was already dangerous because the fast had already gone by, Paul advised them, saying, “Sirs, I perceive that the voyage will be with injury and much loss, not only of the cargo and the ship, but also of our lives.” But the centurion paid more attention to the captain and to the owner of the ship than to what Paul said. And because the harbor was not suitable to winter in, the majority advised to put to sea from there, on the chance that somehow they could reach Phoenix, a harbor of Crete, looking northeast and southeast, and winter there. And when the south wind blew gently, supposing that they had obtained their purpose, they weighed anchor and sailed along Crete, close inshore. But soon a tempestuous wind, called the northeaster, struck down from the land; and when the ship was caught and could not face the wind, we gave way to it and were driven. And running under the lee of a small island called Cauda, we managed with difficulty to secure the boat; after hoisting it up, they took measures to undergird the ship; then, fearing that they should run on the Syrtis, they lowered the gear, and so were driven. As we were violently storm-tossed, they began next day to throw the cargo overboard; and the third day they cast out with their own hands the tackle of the ship. And when neither sun nor stars appeared for many a day, and no small tempest lay on us, all hope of our being saved was at last abandoned. As they had been long without food, Paul then came forward among them and said, “Men, you should have listened to me, and should not have set sail from Crete and incurred this injury and loss. I now bid you take heart; for there will be no loss of life among you, but only of the ship. For this very night there stood by me an angel of the God to whom I belong and whom I worship, and he said, ‘Do not be afraid, Paul; you must stand before Caesar; and lo, God has granted you all those who sail with you.’ So take heart, men, for I have faith in God that it will be exactly as I have been told. But we shall have to run on some island.” When the fourteenth night had come, as we were drifting across the sea of Adria, about midnight the sailors suspected that they were nearing land. So they sounded and found twenty fathoms; a little farther on they sounded again and found fifteen fathoms. And fearing that we might run on the rocks, they let out four anchors from the stern, and prayed for day to come. And as the sailors were seeking to escape from the ship, and had lowered the boat into the sea, under pretense of laying out anchors from the bow, Paul said to the centurion and the soldiers, “Unless these men stay in the ship, you cannot be saved.” Then the soldiers cut away the ropes of the boat, and let it go. As day was about to dawn, Paul urged them all to take some food, saying, “Today is the fourteenth day that you have continued in suspense and without food, having taken nothing. Therefore I urge you to take some food; it will give you strength, since not a hair is to perish from the head of any of you.” And when he had said this, he took bread, and giving thanks to God in the presence of all he broke it and began to eat. Then they all were encouraged and ate some food themselves. (We were in all two hundred and seventy-six persons in the ship.) And when they had eaten enough, they lightened the ship, throwing out the wheat into the sea. Now when it was day, they did not recognize the land, but they noticed a bay with a beach, on which they planned if possible to bring the ship ashore. So they cast off the anchors and left them in the sea, at the same time loosening the ropes that tied the rudders; then hoisting the foresail to the wind they made for the beach. But striking a shoal they ran the vessel aground; the bow stuck and remained immovable, and the stern was broken up by the surf. The soldiers’ plan was to kill the prisoners, lest any should swim away and escape; but the centurion, wishing to save Paul, kept them from carrying out their purpose. He ordered those who could swim to throw themselves overboard first and make for the land, and the rest on planks or on pieces of the ship. And so it was that all escaped to land.
(Acts 27.1-44)

și în românește
 

1. Iar după ce s-a hotărât să plecăm pe apă în Italia, au dat în primire pe Pavel şi pe alţi câţiva legaţi unui sutaş cu numele Iuliu, din cohorta Augusta.
2. Şi întorcându-se pe o corabie de la Adramit, care avea să treacă prin locurile de pe coasta Asiei, am plecat; şi era cu noi Aristarh, macedonean din Tesalonic.
3. Şi a doua zi am ajuns la Sidon. Iuliu, purtându-se faţă de Pavel cu omenie, i-a dat voie să se ducă la prieteni ca să primească purtarea lor de grijă.
4. Şi plecând de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau împotrivă.
5. Şi străbătând marea Ciliciei şi a Pamfiliei, am sosit la Mira Liciei.
6. Şi găsind sutaşul acolo o corabie din Alexandria plutind spre Italia, ne-a suit în ea.
7. Şi multe zile plutind cu încetineală, abia am ajuns în dreptul Cnidului şi, fiindcă vântul nu ne slăbea am plutit pe sub Creta, pe lângă Salmone.
8. Şi abia trecând noi pe lângă ea, am ajuns într-un loc numit Limanuri Bune, de care era aproape oraşul Lasea.
9. Şi trecând multă vreme şi plutirea fiind periculoasă, fiindcă trecuse şi postul (sărbătorii Ispăşirii, care se ţinea la evrei toamna), Pavel îi îndemna,
10. Zicându-le: Bărbaţilor, văd că plutirea va să fie cu necaz şi cu multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, ci şi pentru sufletele noastre.
11. Iar sutaşul se încredea mai mult în cârmaci şi în stăpânul corabiei decât în cele spuse de Pavel.
12. Şi limanul nefiind bun de iernat, cei mai mulţi dintre ei au dat sfatul să plecăm de acolo şi, dacă s-ar putea, să ajungem şi să iernăm la Fenix, un port al Cretei, deschis spre vântul de miazăzi-apus şi spre vântul de miazănoapte-apus.
13. Şi suflând uşor un vânt de miazăzi şi crezând că sunt în stare să-şi împlinească gândul, ridicând ancora, pluteau cât mai aproape de Creta.
14. Şi nu după multă vreme s-a pornit asupra ei un vânt puternic, numit Euroclidon (dinspre miazănoapte-răsărit).
15. Şi smulgând corabia, iar ea neputând să meargă împotriva vântului, ne-am lăsat duşi în voia lui.
16. Şi trecând pe lângă o insulă mică, numită Clauda, cu greu am putut să fim stăpâni pe corabie.
17. Şi după ce au ridicat-o, au folosit unelte ajutătoare, încingând corabia pe dedesubt. Şi temându-se să nu cadă în Sirta, au lăsat pânzele jos şi erau duşi aşa.
18. Şi fiind tare loviţi de furtună, în ziua următoare au aruncat încărcătura.
19. Şi a treia zi, cu mâinile lor, au aruncat uneltele corăbiei.
20. Şi nearătându-se nici soarele, nici stelele, timp de mai multe zile, şi ameninţând furtună mare, ni se luase orice nădejde de scăpare.
21. Şi fiindcă nu mâncaseră de mult, Pavel, stând în mijlocul lor, le-a zis: Trebuia, o, bărbaţilor, ca ascultându-mă pe mine, să nu fi plecat din Creta; şi n-aţi fi îndurat nici primejdia aceasta, nici paguba aceasta.
22. Dar acum vă îndemn să aveţi voie bună, căci nici un suflet dintre voi nu va pieri, ci numai corabia.
23. Căci mi-a apărut în noaptea aceasta un înger al Dumnezeului, al Căruia eu sunt şi Căruia mă închin,
24. Zicând: Nu te teme, Pavele. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată, Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce sunt în corabie cu tine.
25. De aceea, bărbaţilor, aveţi curaj, căci am încredere în Dumnezeu, că aşa va fi după cum mi s-a spus.
26. Şi trebuie să ajungem pe o insulă.
27. Şi când a fost a paisprezecea noapte de când eram purtaţi încoace şi încolo pe Adriatica, pe la miezul nopţii corăbierii au presimţit că se apropie de un ţărm.
28. Şi aruncând măsurătoarea în jos au găsit douăzeci de stânjeni şi, trecând puţin mai departe şi măsurând iarăşi, au găsit cincisprezece stânjeni.
29. Şi temându-se ca nu cumva să nimerim pe locuri stâncoase, au aruncat patru ancore de la partea din urmă a corăbiei, şi doreau să se facă ziuă.
30. Dar corăbierii căutau să fugă din corabie şi au coborât luntrea în mare, sub motiv că vor să întindă şi ancorele de la partea dinainte.
31. Pavel a spus sutaşului şi ostaşilor: Dacă aceştia nu rămân în corabie, voi nu puteţi să scăpaţi.
32. Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrei şi au lăsat-o să cadă.
33. Iar, până să se facă ziuă, Pavel îi ruga pe toţi să mănânce, zicându-le: Paisprezece zile sunt azi de când n-aţi mâncat, aşteptând şi nimic gustând.
34. De aceea, vă rog să mâncaţi, căci aceasta este spre scăparea voastră. Că nici unuia din voi un fir de păr din cap nu-i va pieri.
35. Şi zicând acestea şi luând pâine, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor şi, frângând, a început să mănânce.
36. Şi devenind toţi voioşi, au luat şi ei şi au mâncat.
37. Şi eram în corabie, de toţi, două sute şaptezeci şi şase de suflete.
38. Şi săturându-se de bucate, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare.
39. Şi când s-a făcut ziuă, ei n-au cunoscut pământul, dar au zărit un sân de mare, având ţărm nisipos, în care voiau, dacă ar putea, să scoată corabia.
40. Şi desfăcând ancorele, le-au lăsat în mare, slăbind totodată funiile cârmelor şi, ridicând pânza din frunte în bătaia vântului, se îndreptau spre ţărm.
41. Şi căzând pe un dâmb de nisip au înţepenit corabia şi partea dinainte, înfigându-se, stătea neclintită, iar partea dinapoi se sfărâma de puterea valurilor.
42. Iar ostaşii au făcut sfat să omoare pe cei legaţi, ca să nu scape vreunul, înotând.
43. Dar sutaşul, voind să ferească pe Pavel, i-a împiedicat de la gândul lor şi a poruncit ca aceia care pot să înoate, aruncându-se cei dintâi, să iasă la uscat;
44. Iar ceilalţi, care pe scânduri, care pe câte ceva de la corabie. Şi aşa au ajuns cu toţii să scape, la uscat.
(Faptele Sfinților Apostoli, cap 27: 1-44)

Monday: Holy Spirit Day
 

http://inlinethumb08.webshots.com/49...425x425Q85.jpg

Matthew 18.10-20

See that you do not despise one of these little ones; for I tell you that in heaven their angels always behold the face of my Father who is in heaven. What do you think? If a man has a hundred sheep, and one of them has gone astray, does he not leave the ninety-nine on the mountains and go in search of the one that went astray? And if he finds it, truly, I say to you, he rejoices over it more than over the ninety-nine that never went astray. So it is not the will of my Father who is in heaven that one of these little ones should perish. If your brother sins against you, go and tell him his fault, between you and him alone. If he listens to you, you have gained your brother. But if he does not listen, take one or two others along with you, that every word may be confirmed by the evidence of two or three witnesses. If he refuses to listen to them, tell it to the church; and if he refuses to listen even to the church, let him be to you as a Gentile and a tax collector. Truly, I say to you, whatever you bind on earth shall be bound in heaven, and whatever you loose on earth shall be loosed in heaven. Again I say to you, if two of you agree on earth about anything they ask, it will be done for them by my Father in heaven. For where two or three are gathered in my name, there am I in the midst of them.”

Ephesians 5.9-19

(for the fruit of light is found in all that is good and right and true), and try to learn what is pleasing to the Lord. Take no part in the unfruitful works of darkness, but instead expose them. For it is a shame even to speak of the things that they do in secret; but when anything is exposed by the light it becomes visible, for anything that becomes visible is light. Therefore it is said, “Awake, O sleeper, and arise from the dead, and Christ shall give you light.” Look carefully then how you walk, not as unwise men but as wise, making the most of the time, because the days are evil. Therefore do not be foolish, but understand what the will of the Lord is. And do not get drunk with wine, for that is debauchery; but be filled with the Spirit, addressing one another in psalms and hymns and spiritual songs, singing and making melody to the Lord with all your heart,

Luni : Sfânta Treime - Evanghelia și Apostolul
 

și în românește :


Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută de oi şi una din ele s-ar rătăci, nu va lăsa, oare, în munţi pe cele nouăzeci şi nouă şi ducându-se va căuta pe cea rătăcită? Şi dacă s-ar întâmpla s-o găsească, adevăr grăiesc vouă că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit. Astfel nu este vrere înaintea Tatălui vostru, Cel din ceruri, ca să piară vreunul dintr-aceştia mici. De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş. Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer. Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor. (Sf. Evanghelie după Matei, cap. 18: 10-20)


Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr. Încercând ce este bineplăcut Domnului. Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină, Căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: "Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos". Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre, (Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, cap. 5: 9-19)

Matei 4, 25/ 5, 1-13
 

Tuesday : Third Day of Trinity
 

Romans 1.1-7, 13-17

Paul, a servant of Jesus Christ, called to be an apostle, set apart for the gospel of God which he promised beforehand through his prophets in the holy scriptures, the gospel concerning his Son, who was descended from David according to the flesh and designated Son of God in power according to the Spirit of holiness by his resurrection from the dead, Jesus Christ our Lord, through whom we have received grace and apostleship to bring about the obedience of faith for the sake of his name among all the nations, including yourselves who are called to belong to Jesus Christ; To all God’s beloved in Rome, who are called to be saints: Grace to you and peace from God our Father and the Lord Jesus Christ.
I want you to know, brethren, that I have often intended to come to you (but thus far have been prevented), in order that I may reap some harvest among you as well as among the rest of the Gentiles. I am under obligation both to Greeks and to barbarians, both to the wise and to the foolish: so I am eager to preach the gospel to you also who are in Rome. For I am not ashamed of the gospel: it is the power of God for salvation to every one who has faith, to the Jew first and also to the Greek. For in it the righteousness of God is revealed through faith for faith; as it is written, “He who through faith is righteous shall live.”

Apostolul, si in romaneste:

http://www.bibliaortodoxa.ro/noul-testament/70/Romani

Matei 5, 20-26
 

Cu sfinţenia nu ne putem juca
 

Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: "Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale". Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat, nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este. Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte". Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.



Matei 5, 33-41


Si o expicatie a textului venita din partea Parintelui D. Paduraru



<<Domnul Iisus Hristos ne-a învăţat care sunt principiile de viaţă creştină pe care un urmaş al Său trebuie să le respecte şi să le împlinească în această viaţă. Observăm că unii vorbesc despre Domnul Hristos, despre Maica Domnului sau despre sfinţi ca despre ceva banal. Numele lui Dumnezeu este luat în derâdere sau se fac remarci batjocoritoare la adresa Sa. Atunci când iei numele lui Dumnezeu în deşert, de fapt cobori mai jos decât demonii. Ei ştiu puterea lui Dumnezeu şi nu ar îndrăzni să facă haz pe seama Creatorului. Demonii nu înjură, aşa cum fac unii dintre semenii noştri. Dumnezeu este izvorul sfinţeniei, viaţa Mântuitorului a fost una sfântă, Biserica Sa este sfântă. Cu sfinţenia nu ne putem juca, nu o putem trata la capitolul "diverse". Sfinţenia este un dar de la Dumnezeu şi fiecare dintre noi este chemat să tindă spre a dobândi acest dar. "Omul păcătos se ascunde de Dumnezeu, un om sfânt se ascunde în Dumnezeu" - ne spune Fericitul Augustin. >>


(Pr. Dumitru Păduraru)

Duminica întâi după Rusalii (a Tuturor Sfinţilor)
 

• http://www.ziarullumina.ro/imagine.p...ile0122103.jpg

Matei 10, 32-33 şi 37-38; 19, 27-30

"Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată, noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi, oare, ce va fi? Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi, cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarini, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi viaţă veşnică va moşteni. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă şi din cei de pe urmă vor fi întâi."

La noi, de cealalta parte a Atlanticului, este inca Vineri, 8 Iunie.

Apostolul :

Romans 2.14-29

When Gentiles who have not the law do by nature what the law requires, they are a law to themselves, even though they do not have the law. They show that what the law requires is written on their hearts, while their conscience also bears witness and their conflicting thoughts accuse or perhaps excuse them on that day when, according to my gospel, God judges the secrets of men by Christ Jesus. But if you call yourself a Jew and rely upon the law and boast of your relation to God and know his will and approve what is excellent, because you are instructed in the law, and if you are sure that you are a guide to the blind, a light to those who are in darkness, a corrector of the foolish, a teacher of children, having in the law the embodiment of knowledge and truth – you then who teach others, will you not teach yourself? While you preach against stealing, do you steal? You who say that one must not commit adultery, do you commit adultery? You who abhor idols, do you rob temples? You who boast in the law, do you dishonor God by breaking the law? For, as it is written, “The name of God is blasphemed among the Gentiles because of you.” Circumcision indeed is of value if you obey the law; but if you break the law, your circumcision becomes uncircumcision. So, if a man who is uncircumcised keeps the precepts of the law, will not his uncircumcision be regarded as circumcision? Then those who are physically uncircumcised but keep the law will condemn you who have the written code and circumcision but break the law. For he is not a real Jew who is one outwardly, nor is true circumcision something external and physical. He is a Jew who is one inwardly, and real circumcision is a matter of the heart, spiritual and not literal. His praise is not from men but from God.

Si in romaneste :
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=70&cap=2

Astăzi, în faţa tentaţiei de secularizare, sfinţii ne învaţă că, dacă uităm pe Dumnezeu, vom uita şi dimensiunea sacră a vieţii umane. În faţa tentaţiei de a domina asupra altora, sfinţii ne învaţă să descoperim forţa spirituală de a dărui altora şi de a ne dărui lui Hristos. În faţa tentaţiei de a ne afirma în iubire de sine, sfinţii ne învaţă să găsim bucuria în frumuseţea dobândirii iubirii smerite a lui Hristos pentru toţi oamenii, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire! Amin.


Pr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti. 1987, vol. I, p. 256.

10 Iunie - Duminica Tuturor Sfintilor
 

Frumos spunea cineva ca azi, in prima duminica dupa Rusalii, ii sarbatorim pe toti sfintii care au fost, si pe cei care vor fi sa fie.

Apostolul :

Hebrews 11.33-12.2

who through faith conquered kingdoms, enforced justice, received promises, stopped the mouths of lions, quenched raging fire, escaped the edge of the sword, won strength out of weakness, became mighty in war, put foreign armies to flight. Women received their dead by resurrection. Some were tortured, refusing to accept release, that they might rise again to a better life. Others suffered mocking and scourging, and even chains and imprisonment. They were stoned, they were sawn in two, they were killed with the sword; they went about in skins of sheep and goats, destitute, afflicted, ill-treated – of whom the world was not worthy – wandering over deserts and mountains, and in dens and caves of the earth. And all these, though well attested by their faith, did not receive what was promised, since God had foreseen something better for us, that apart from us they should not be made perfect.
Therefore, since we are surrounded by so great a cloud of witnesses, let us also lay aside every weight, and sin which clings so closely, and let us run with perseverance the race that is set before us, looking to Jesus the pioneer and perfecter of our faith, who for the joy that was set before him endured the cross, despising the shame, and is seated at the right hand of the throne of God.

Si in romaneste :

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=22&cap=11

La Sfanta Liturghie . . .
 

În timp ce se cânta Heruvicul, preotul se roaga în taina:

Nimeni din cei legati cu pofte si cu desfatari trupesti nu este vrednic sa vina, sa se apropie sau sa slujeasca Tie, Împarate al slavei; caci a sluji Tie este lucru mare si înfricosator chiar pentru puterile cele ceresti. Dar totusi, pentru iubirea Ta de oameni cea negraita si nemasurata, fara mutare si fara schimbare te-ai facut om si Arhiereu al nostru Te-ai facut si, ca un Stapân a toate, ne-ai dat slujba sfânta a acestei jertfe liturgice si fara de sânge; ca singur Tu, Doamne Dumnezeul nostru, stapânesti cele ceresti si cele pamântesti, care te porti pe scaunul heruvimilor, Domnul serafimilor si Împaratul lui Israel, Cel ce singur esti Sfânt si întru sfinti Te odihnesti. Deci pe Tine Te rog, Cel ce singur esti binevoitor, cauta spre mine pacatosul si netrebnicul robul Tau si-mi curateste sufletul si inima de cugete viclene; si învredniceste-ma cu puterea Sfântului Tau Duh, pe mine, cel ce sunt îmbracat cu harul preotiei, sa stau înaintea sfintei Tale mese acesteia sa jertfesc sfântul si preacuratul Tau Trup si scumpul Tau Sânge. Caci la Tine vin, plecându-mi grumajii mei si ma rog Tie: Sa nu întorci fata Ta de la mine, nici sa ma lepezi dintre slujitorii Tai, ci binevoieste sa-Ti fie aduse Darurile acestea de mine pacatosul si nevrednicul robul Tau. Ca Tu esti Cel ce aduci si Cel ce Te aduci, Cel ce primesti si Cel ce Te împarti, Hristoase Dumnezeul nostru si Tie marire înaltam, împreuna si Celui fara de început al Tau Parinte si Preasfântului si bunului si de viata Facatorului Tau Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

13 Iunie - Miercurea celei de-a II-a săptămâni după Rusalii
 

Apostolul :

Romans 4.13-25

The promise to Abraham and his descendants, that they should inherit the world, did not come through the law but through the righteousness of faith. If it is the adherents of the law who are to be the heirs, faith is null and the promise is void. For the law brings wrath, but where there is no law there is no transgression. That is why it depends on faith, in order that the promise may rest on grace and be guaranteed to all his descendants – not only to the adherents of the law but also to those who share the faith of Abraham, for he is the father of us all, as it is written, “I have made you the father of many nations” – in the presence of the God in whom he believed, who gives life to the dead and calls into existence the things that do not exist. In hope he believed against hope, that he should become the father of many nations; as he had been told, “So shall your descendants be.” He did not weaken in faith when he considered his own body, which was as good as dead because he was about a hundred years old, or when he considered the barrenness of Sarah’s womb. No distrust made him waver concerning the promise of God, but he grew strong in his faith as he gave glory to God, fully convinced that God was able to do what he had promised. That is why his faith was “reckoned to him as righteousness.” But the words, “it was reckoned to him,” were written not for his sake alone, but for ours also. It will be reckoned to us who believe in him that raised from the dead Jesus our Lord, who was put to death for our trespasses and raised for our justification.

și în românește: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=70&cap=4

Duminica a II-a după Rusalii (a Sfinţilor Români) Matei 4, 18-23
 

19 Iunie - Apostolul
 

Din Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iuda (*sărbătorit astăzi) :

Capitolul 1

1. Iuda, rob al lui Iisus Hristos şi frate al lui Iacov, celor ce sunt chemaţi, iubiţi în Dumnezeu-Tatăl şi păstraţi pentru Iisus Hristos:
2. Milă vouă şi pace şi iubirea să se înmulţească!
3. Iubiţilor, punând toată râvna să vă scriu despre mântuirea cea de obşte, simţit-am nevoie să vă scriu şi să vă îndemn ca să luptaţi pentru credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna.
4. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiţi, care de mai înainte au fost rânduiţi spre această osândă, schimbând ei harul Dumnezeului nostru în desfrânare, şi care tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, pe Iisus Hristos.
5. Voiesc dar să vă aduc aminte vouă celor ce aţi ştiut odată toate acestea că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din pământul Egiptului, a pierdut, după aceea, pe cei ce n-au crezut.
6. Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari.
7. Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care, în acelaşi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare şi au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui veşnic.
8. Asemenea deci şi aceştia, visând, pângăresc trupul, leapădă stăpânirea şi hulesc măririle (cereşti).
9. Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: "Să te certe pe tine Domnul!"
10. Aceştia însă defaimă cele ce nu cunosc, iar cele ce, - ca dobitoacele necuvântătoare, - ştiu din fire, într-acestea îşi găsesc pieirea.
11. Vai lor! Că au umblat în calea lui Cain şi, pentru plată, s-au dat cu totul în rătăcirea lui Balaam şi au pierit ca în răzvrătirea lui Core.
12. Aceştia sunt ca nişte pete de necurăţie la mesele voastre obşteşti, ospătând fără sfială împreună cu voi, îmbuibându-se pe ei înşişi, nori fără apă, purtaţi de vânturi, pomi tomnatici fără roade, de două ori uscaţi şi dezrădăcinaţi,
13. Valuri sălbatice ale mării, care îşi spumegă ruşinea lor, stele rătăcitoare, cărora întunericul întunericului li se păstrează în veşnicie.
14. Dar şi Enoh, al şaptelea de la Adam, a proorocit despre aceştia, zicând: Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Lui,
15. Ca să facă judecată împotriva tuturor şi să mustre pe toţi nelegiuiţii de toate faptele nelegiuirii lor, în care au făcut fărădelege, şi de toate cuvintele de ocară pe care ei, păcătoşi, netemători de Dumnezeu, le-au rostit împotriva Lui.
16. Aceştia sunt cârtitori, nemulţumiţi cu starea lor, umblând după poftele lor şi gura lor grăieşte lucruri trufaşe, deşi, pentru folos, dau unor feţe mare cinste.
17. Voi, însă, iubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele zise mai dinainte de către apostolii Domnului nostru Iisus Hristos,
18. Că ei vă spuneau: În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori, umblând potrivit cu poftele lor nelegiuite.
19. Aceştia sunt cei ce fac dezbinări, (oameni) fireşti, care nu au Duhul.
20. Dar voi, iubiţilor, zidiţi-vă pe voi înşivă, întru a voastră prea sfântă credinţă, rugându-vă în Duhul Sfânt.
21. Păziţi-vă întru dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viaţă veşnică.
22. Şi pe unii, şovăitori, mustraţi-i,
23. Pe alţii, smulgându-i din foc, mântuiţi-i; de alţii, însă, fie-vă milă cu frică, urând şi cămaşa spurcată de pe trupul lor.
24. Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere şi să vă pună înaintea slavei Lui, neprihăniţi cu bucurie mare,
25. Singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slavă, preamărire, putere şi stăpânire, mai înainte de tot veacul şi acum şi întru toţi vecii. Amin!

Matei 10, 32-36 şi 11, 1
 

Duminica a III-a după Rusalii
 

 http://www.basilica.ro/_upload/img/1...9605820798.jpg



'Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi viclean, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.'

(Matei 6, 22-33)

"Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi, zicând: "Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?". Iar ei au răspuns: "Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci". Şi le-a zis: "Dar voi cine ziceţi că sunt?". Răspunzând, Simon Petru a zis: "Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu". Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: "Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri. Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri."

(Matei 16, 13-19)

• http://www.ziarullumina.ro/imagine.p...ile0122750.jpg

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...4104376446.jpg



'În vremea aceea, pe când Iisus intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai spune un cuvânt şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: Nici în Israel n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut! Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.'

(Matei 8, 5-13)

5 Iulie - Joia celei de-a V-a săptămâni după Rusalii
 

Apostolul :

Romans 15.17-29

In Christ Jesus, then, I have reason to be proud of my work for God. For I will not venture to speak of anything except what Christ has wrought through me to win obedience from the Gentiles, by word and deed, by the power of signs and wonders, by the power of the Holy Spirit, so that from Jerusalem and as far round as Illyricum I have fully preached the gospel of Christ, thus making it my ambition to preach the gospel, not where Christ has already been named, lest I build on another man’s foundation, but as it is written, “They shall see who have never been told of him, and they shall understand who have never heard of him.” This is the reason why I have so often been hindered from coming to you. But now, since I no longer have any room for work in these regions, and since I have longed for many years to come to you, I hope to see you in passing as I go to Spain, and to be sped on my journey there by you, once I have enjoyed your company for a little. At present, however, I am going to Jerusalem with aid for the saints. For Macedonia and Achaia have been pleased to make some contribution for the poor among the saints at Jerusalem; they were pleased to do it, and indeed they are in debt to them, for if the Gentiles have come to share in their spiritual blessings, they ought also to be of service to them in material blessings. When therefore I have completed this, and have delivered to them what has been raised, I shall go on by way of you to Spain; and I know that when I come to you I shall come in the fulness of the blessing of Christ.

Și în românește : http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=70&cap=15

Din Epistola a doua către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel
 

Capitolul 3

1. În sfârşit, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi, ca cuvântul Domnului să se răspândească şi să se preamărească, ca şi la voi,
2. Şi ca să ne izbăvim de oamenii cei nesocotiţi şi vicleni. Căci credinţa nu este a tuturor;
3. Dar credincios este Domnul, Care vă va întări şi vă va păzi de cel viclean.
4. Despre voi, încredinţaţi suntem în Domnul, că cele ce vă poruncim, voi le faceţi şi le veţi face.
5. Iar Domnul să îndrepteze inimile voastre spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
6. Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi.
7. Căci voi înşivă ştiţi cum trebuie să vă asemănaţi nouă, că noi n-am umblat fără rânduială între voi,
8. Nici n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci, cu muncă şi cu trudă, am lucrat noaptea şi ziua, ca să nu împovărăm pe nimeni dintre voi.
9. Nu doar că n-avem putere, ci ca să ne dăm pe noi înşine pildă vouă, spre a ne urma.
10. Căci şi când ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce.
11. Pentru că auzim că unii de la voi umblă fără rânduială, nelucrând nimic, ci iscodind.
12. Dar unora ca aceştia le poruncim şi-i rugăm, în Domnul Iisus Hristos, ca să muncească în linişte şi să-şi mănânce pâinea lor.
13. Iar voi, fraţilor, nu pregetaţi să faceţi ce e bine.
14. Şi dacă vreunul nu ascultă de cuvântul nostru prin epistolă, pe acela să-l însemnaţi şi să nu mai aveţi cu el nici un amestec, ca să-i fie ruşine.
15. Dar să nu-l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci povăţuiţi-l ca pe un frate.
16. Şi Însuşi Domnul păcii să vă dăruiască vouă pace totdeauna şi în tot chipul! Domnul fie cu voi cu toţi!
17. Salutarea cu mâna mea - a lui Pavel; acesta este semnul meu în orice scrisoare. Aşa scriu.
18. Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toţi! Amin.

Iată ce bine arată Sf. Ap. Pavel , a ne feri de cei ce ne smintesc , de cei ce viclenesc , de cei de altă credinţă , de cei ce nu umblă în rânduială ! E una a urî , şi alta în a ne feri , a fugii de ei , de a-i ignora .E şi o vorbă din popor atât de înţeleaptă :"spune cu cine umbli ca să-ţi spun cine eşti . . ."

Sărbătoritul Zilei (5 Iulie) : Sf. Atanasie Atonitul
 

Venerable Athanasios, founder of the Great Lavra on Mt Athos, and his 6 disciples (1000)

Luke 6.17-23

And he came down with them and stood on a level place, with a great crowd of his disciples and a great multitude of people from all Judea and Jerusalem and the seacoast of Tyre and Sidon, who came to hear him and to be healed of their diseases; and those who were troubled with unclean spirits were cured. And all the crowd sought to touch him, for power came forth from him and healed them all. And he lifted up his eyes on his disciples, and said: “Blessed are you poor, for yours is the kingdom of God. Blessed are you that hunger now, for you shall be satisfied. “Blessed are you that weep now, for you shall laugh. Blessed are you when men hate you, and when they exclude you and revile you, and cast out your name as evil, on account of the Son of man! Rejoice in that day, and leap for joy, for behold, your reward is great in heaven; for so their fathers did to the prophets.

Galateans 5.22-6.2

But the fruit of the Spirit is love, joy, peace, patience, kindness, goodness, faithfulness, gentleness, self-control; against such there is no law. And those who belong to Christ Jesus have crucified the flesh with its passions and desires. If we live by the Spirit, let us also walk by the Spirit. Let us have no self-conceit, no provoking of one another, no envy of one another.
Brethren, if a man is overtaken in any trespass, you who are spiritual should restore him in a spirit of gentleness. Look to yourself, lest you too be tempted. Bear one another’s burdens, and so fulfil the law of Christ.

și pe românește :

"Şi coborând împreună cu ei, a stat în loc şes, El şi mulţime multă de ucenici ai Săi şi mulţime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră ca să-L asculte şi să se vindece de bolile lor. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi. Şi El, ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă veseliţi, că, iată, plata voastră multă este în cer; pentru că tot aşa făceau proorocilor părinţii lor." (Sf. Evanghelie dupa Luca, 6: 17-23)


"Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm. Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii. Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l, pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită. Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos." (Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel, 5:22-6:2)

Duminica a V-a după Rusalii -(Vindecarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarei)
 

• http://www.ziarullumina.ro/imagine.p...ile0065836.jpg

Matei 8, 28-34; 9, 1




"În vremea aceea, trecând Iisus dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, lasă-ne să intrăm în turma de porci. Atunci El le-a zis: Duceţi-vă! Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi, iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii. Şi, iată, toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor. Şi, intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa."


http://www.basilica.ro/_upload/img/1...0502514321.jpg

Matei 13, 10-23
 

"În vremea aceea, apropiindu-se de Iisus, ucenicii I-au zis: pentru ce le vorbeşti lor în pilde? Iar El, răspunzând, a zis: pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, iar lor nu li s-a dat. Căci celui care are, i se va mai da şi îi va prisosi, iar de la cel care nu are, şi ceea ce are i se va lua. De aceea le vorbesc în pilde, căci, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg. Şi se împlineşte cu dânşii proorocia lui Isaia, care zice: cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege; şi cu ochii veţi privi, dar nu veţi vedea, pentru că s-a învârtoşat inima poporului acestuia; căci cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să priceapă şi să se întoarcă şi Eu să-i vindec. Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud. Adevărat vă spun vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce vedeţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit. Deci voi ascultaţi pilda semănătorului. La cel care aude învăţătura împărăţiei cerurilor şi n-o înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ceea ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânţa cea semănată lângă drum. Iar cea semănată în loc pietros, acesta este omul care aude această învăţătură şi îndată o primeşte cu bucurie, însă nu are rădăcină în sine, ci ţine numai o vreme; iar când vine necazul sau prigoana pentru această învăţătură, îndată se şi leapădă de ea. Cea semănată în spini, acesta este cel care aude această învăţătură, dar grija acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei îneacă învăţătura şi o face neroditoare. Iar sămânţa semănată în pământ bun, acesta este cel care aude învăţătura şi o înţelege, deci care aduce roadă, unul o sută, altul şaizeci, iar altul treizeci."

Matei 13, 24-30
 

"Zis-a Domnul pilda aceasta: asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa. Dar, pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui şi a semănat neghină printre grâu, apoi şi s-a dus. Iar dacă a crescut paiul şi a făcut roadă, atunci s-au arătat şi neghinele. Şi, venind, slujitirii stăpânului casei i-au zis: stăpâne, nu ai semănat tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină? El le-a răspuns: un om vrăjmaş a făcut aceasta. Iar slujitorii i-au zis: vrei, atunci, să ne ducem şi să le plivim? El însă le-a zis: nu! Ca nu cumva plivind neghinele, să smulgeţi şi grâul împreună cu ele. Lăsaţi să crească amândouă împreună până la seceriş şi atunci, la vremea secerişului, voi zice secerătorilor: pliviţi întâi neghinele şi le legaţi snopi, ca să le ardem; iar grâul adunaţi-l în hambarul meu."

11 Iulie - Miercurea celei de-a VI-a săptămâni după Rusalii
 

Apostolul :

1 Corinthians 2.9-3.8

But, as it is written, “What no eye has seen, nor ear heard, nor the heart of man conceived, what God has prepared for those who love him,” God has revealed to us through the Spirit. For the Spirit searches everything, even the depths of God. For what person knows a man’s thoughts except the spirit of the man which is in him? So also no one comprehends the thoughts of God except the Spirit of God. Now we have received not the spirit of the world, but the Spirit which is from God, that we might understand the gifts bestowed on us by God. And we impart this in words not taught by human wisdom but taught by the Spirit, interpreting spiritual truths to those who possess the Spirit. The unspiritual man does not receive the gifts of the Spirit of God, for they are folly to him, and he is not able to understand them because they are spiritually discerned. The spiritual man judges all things, but is himself to be judged by no one. “For who has known the mind of the Lord so as to instruct him?” But we have the mind of Christ.

But I, brethren, could not address you as spiritual men, but as men of the flesh, as babes in Christ. I fed you with milk, not solid food; for you were not ready for it; and even yet you are not ready, for you are still of the flesh. For while there is jealousy and strife among you, are you not of the flesh, and behaving like ordinary men? For when one says, “I belong to Paul,” and another, “I belong to Apollos,” are you not merely men? What then is Apollos? What is Paul? Servants through whom you believed, as the Lord assigned to each. I planted, Apollos watered, but God gave the growth. So neither he who plants nor he who waters is anything, but only God who gives the growth. He who plants and he who waters are equal, and each shall receive his wages according to his labor.

Și în românește : http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12&cap=2

13 Iulie - Vinerea celei de-a VI-a săptămâni după Rusalii
 

Matthew 13. 44-54

The kingdom of heaven is like treasure hidden in a field, which a man found and covered up; then in his joy he goes and sells all that he has and buys that field. Again, the kingdom of heaven is like a merchant in search of fine pearls, who, on finding one pearl of great value, went and sold all that he had and bought it. Again, the kingdom of heaven is like a net which was thrown into the sea and gathered fish of every kind; when it was full, men drew it ashore and sat down and sorted the good into vessels but threw away the bad. So it will be at the close of the age. The angels will come out and separate the evil from the righteous, and throw them into the furnace of fire; there men will weep and gnash their teeth. Have you understood all this?” They said to him, “Yes.” And he said to them, “Therefore every scribe who has been trained for the kingdom of heaven is like a householder who brings out of his treasure what is new and what is old.” And when Jesus had finished these parables, he went away from there, and coming to his own country he taught them in their synagogue, so that they were astonished, and said, “Where did this man get this wisdom and these mighty works?

1 Corinthians 4. 5-8

Therefore do not pronounce judgment before the time, before the Lord comes, who will bring to light the things now hidden in darkness and will disclose the purposes of the heart. Then every man will receive his commendation from God. I have applied all this to myself and Apollos for your benefit, brethren, that you may learn by us not to go beyond what is written, that none of you may be puffed up in favor of one against another. For who sees anything different in you? What have you that you did not receive? If then you received it, why do you boast as if it were not a gift? Already you are filled! Already you have become rich! Without us you have become kings! And would that you did reign, so that we might share the rule with you!

Și în românește:

Evanghelia : http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=13

Apostolul : http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12&cap=4

Evanghelia Duminicii a VI-a după Rusalii-(Matei 9, 1-8)
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...7325876066.jpg
(Vindecarea slăbănogului din Capernaum).

'În vremea aceea, intrând în corabie, Iisus a trecut marea înapoi şi a venit în cetatea Sa. Şi, iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale! Dar unii dintre cărturari ziceau în sinea lor: Acesta huleşte. Şi Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne?, a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Ridică-te şi umblă? Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Ridică-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta. Şi ridicându-se, s-a dus la casa lui. Iar mulţimile, văzând acestea, s-au spăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Care dă oamenilor asemenea putere."

16 Iulie - Lunea celei de-a VII-a săptămâni după Rusalii
 

Apostolul :

1 Corinthians 5.9-6.11

I wrote to you in my letter not to associate with immoral men; not at all meaning the immoral of this world, or the greedy and robbers, or idolaters, since then you would need to go out of the world. But rather I wrote to you not to associate with any one who bears the name of brother if he is guilty of immorality or greed, or is an idolater, reviler, drunkard, or robber – not even to eat with such a one. For what have I to do with judging outsiders? Is it not those inside the church whom you are to judge? God judges those outside. “Drive out the wicked person from among you.”

When one of you has a grievance against a brother, does he dare go to law before the unrighteous instead of the saints? Do you not know that the saints will judge the world? And if the world is to be judged by you, are you incompetent to try trivial cases? Do you not know that we are to judge angels? How much more, matters pertaining to this life! If then you have such cases, why do you lay them before those who are least esteemed by the church? I say this to your shame. Can it be that there is no man among you wise enough to decide between members of the brotherhood, but brother goes to law against brother, and that before unbelievers? To have lawsuits at all with one another is defeat for you. Why not rather suffer wrong? Why not rather be defrauded? But you yourselves wrong and defraud, and that even your own brethren. Do you not know that the unrighteous will not inherit the kingdom of God? Do not be deceived; neither the immoral, nor idolaters, nor adulterers, nor sexual perverts, nor thieves, nor the greedy, nor drunkards, nor revilers, nor robbers will inherit the kingdom of God. And such were some of you. But you were washed, you were sanctified, you were justified in the name of the Lord Jesus Christ and in the Spirit of our God.

Și în românește : http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12&cap=5

Duminica a VII-a după Rusalii - (Vindecarea a doi orbi şi a unui mut din Capernaum)
 

• http://www.ziarullumina.ro/imagine.p...ile0071815.jpgMatei 9, 27-35

"În vremea aceea, pe când trecea Iisus, doi orbi se ţineau după El strigând şi zicând: Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David! Iar după ce a intrat El în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta?
Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni să nu ştie. Dar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela. Şi plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. Şi, fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulţimile se minunau, zicând: Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni. Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor."

21 Iulie - Sâmbăta celei de-a VII-a săptămâni după Rusalii
 

Apostolul :


Romans 12.1-3

I appeal to you therefore, brethren, by the mercies of God, to present your bodies as a living sacrifice, holy and acceptable to God, which is your spiritual worship. Do not be conformed to this world but be transformed by the renewal of your mind, that you may prove what is the will of God, what is good and acceptable and perfect. For by the grace given to me I bid every one among you not to think of himself more highly than he ought to think, but to think with sober judgment, each according to the measure of faith which God has assigned him.

Și în românește : http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=70&cap=12


Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească, Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit. Căci, prin harul ce mi s-a dat, spun fiecăruia din voi să nu cugete despre sine mai mult decât trebuie să cugete, ci să cugete fiecare spre a fi înţelept, precum Dumnezeu i-a împărţit măsura credinţei. (Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 12, 1-3)

Evanghelia din duminica a VII -a dupa Rusalii (Matei 9, 27-35) ne aduce in prim plan alte doua minuni savarsite de Mantuitorul nostru , minuni savarsite nu din dorinta de a arata puterea Lui nemarginita , ci sunt minuni savarsite din marea Lui iubire pentru oameni . Iubirea Lui este tulburata de farisei , din cauza INVIDIEI lor , precum si azi se intampla , caci INVIDIA este o boala a sufletului care distruge incet dar sigur sufletul invidiosului . Asa ca , Domnul nostru Iisus Hristos ne indeamna sa savarsim binele , chiar daca suntem huliti , judecati , urati sau invidiati de catre unii din jurul nostru .

Pe principiul acesta s-a concentrat si predica pe care am ascultat-o ieri - la noi in biserica, un parinte ajunge, vrand-nevrand, de fiecare data cand predica, la acest aspect al urii, al tinerii minte a raului, al supararii, al invidiei care domneste printre chiar si printre cei bine-credinciosi (ortodocsi). Spunea parintele ca degeaba postim si ne rugam, caci aceste jertfe nu sunt bine primite Domnului daca tinem dusmanie. Cu rabdare si cu smerenie reusim sa le ducem pe toate si chiar sa indreptam si pe fratele nostru, dar sa ne rugam Domnului pentru cei care ne-au gresit sa ii miluiasca, sa ii lumineze, sa ii imblanzeasca, in niciun caz sa ii pedepseasca, "sa le arate lor", ca, alfel, tot ce le gandim lor rau se va rasfrange, intr-un final, asupra noastra. Si apoi nu stim de unde vin pe capul nostru nenorocirile.
Am ascultat zilele acestea un cuvant foarte ziditor la Trinitas, al unui parinte asa bland si luminos, staret la man. Halmyris, daca am retinut bine, care spunea ca e usor sa iti ierti aproapele daca ii observi cu atentie si faptele bune, nu doar cele rele, si astfel vei spune: uite, fratele meu a facut asta gresit, dar dincolo ia uite ce bine a facut! Si nu exista om care sa aiba atat fapte bune, cat si fapte rele. In plus, a atras atentia si asupra faptului ca fiecare dintre noi este raspunzator in fata Domnului pentru tot ce face si nu iti poti trage la judecata fratele, pentru ca nu omului ii greseste cand greseste, ci Domnului.

Acum, stiu ca e usor de zis si mai greu de facut, dar cele care nu sunt posibile la om sunt posibile la Dumnezeu. Daca spui: Doamne, ajuta-ma sa iert, ca vezi ca sunt om slab, te ajuta Domnul.

23 Iulie - Lunea celei de-a VIII-a săptămâni după Rusalii
 

Apostolul :


1 Corinthians 9.13-18

Do you not know that those who are employed in the temple service get their food from the temple, and those who serve at the altar share in the sacrificial offerings? In the same way, the Lord commanded that those who proclaim the gospel should get their living by the gospel. But I have made no use of any of these rights, nor am I writing this to secure any such provision. For I would rather die than have any one deprive me of my ground for boasting. For if I preach the gospel, that gives me no ground for boasting. For necessity is laid upon me. Woe to me if I do not preach the gospel! For if I do this of my own will, I have a reward; but if not of my own will, I am entrusted with a commission. What then is my reward? Just this: that in my preaching I may make the gospel free of charge, not making full use of my right in the gospel.

Și în românește : http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12&cap=9


Au nu ştiţi că cei ce săvârşesc cele sfinte mănâncă de la templu şi cei ce slujesc altarului au parte de la altar? Tot aşa a poruncit şi Domnul celor ce propovăduiesc Evanghelia, ca să trăiască din Evanghelie. Dar eu nu m-am folosit de nimic din acestea şi nu am scris acestea, ca să se facă cu mine aşa. Căci mai bine este pentru mine să mor, decât să-mi zădărnicească cineva lauda. Căci dacă vestesc Evanghelia, nu-mi este laudă, pentru că stă asupra mea datoria. Căci, vai mie dacă nu voi binevesti! Căci dacă fac aceasta de bună voie, am plată; dar dacă o fac fără voie, am numai o slujire încredinţată. Care este, deci, plata mea? Că, binevestind, pun fără plată Evanghelia lui Hristos înaintea oamenilor, fără să mă folosesc de dreptul meu din Evanghelie.(Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 9, 13-18)