Femeia este iubita asa cum e iubita muzica, e iubit luxul. Este spirituala sau este sentimentala si este dorita. Dar ceea ce ea crede, ceea ce simte, ceea ce poarta in gand… nu intereseaza pe nimeni. – Antoine de Saint Exupery

Dupa ce iubesti femeia, priveste-o cum doarme in locul acela numai al ei. Asculta ce amintirile-ti spun, nu incerca si visurile sa i le iei. – Ionut Caragea

Femeile sunt creaturi menite sa fie iubite, nu intelese. – Oscar Wilde

Nicio femeie nu e frumoasa sau urata pana nu ajungi s-o cunosti. – Marin Preda

E curios cum umarul unei femei poate parea uneori de stanca pentru un barbat. – Necunoscut

Si ca sa nu fie decat despre femei...si despre barbat

Barbatii sunt respectabili doar daca, la randul lor, respecta. – Ralph Walso Emerson

Niciodata sa nu insulti o femeie care cade. Cine stie ce povara ii copleseste sarmanu-i suflet. – Victor Hugo

•Sunt dintre cei care au cerut tăcerii să strige şi durerii să spere. Octavian Paler

•Dacă nu îţi place ceva, schimbă acel ceva. Daca nu poţi schimba acel ceva atunci schimbă-ţi atitudinea. Nu te plânge. Maya Angelou

•Dacă dorim să continuăm a trăi pe aceasta planeta este nevoie de o schimbare de atitudine. Albert Einstein

•N-are nici un sens să te cerţi cu inevitabilul. James Russell Lowell

•Știu că prin ceea ce scriu nu pot schimba o lume greșită, dar pot schimba atitudinea greșită a lumii faţă de mine. Gavriil Stiharul

•N-am răspuns niciodată celor care mi-au făcut rău, considerând că e o pierdere de vreme. Corneliu Stefanache

•Ei ma urăsc că nu-s ca ei, eu îi iubesc că nu-s ca mine. Ion Minulescu

•Nu acord nici un fel de importanţă lucrurilor pe care alţii le ridică în slăvi sau le condamnă. Eu pur şi simplu îmi urmez instinctul. Wolfgang Amadeus Mozart

•Exist aşa cum sunt şi asta este suficient. Walt Whitman

•Evanghelia nu te îndeamnă să dai palme, ci să rabzi palme. Gavriil Stiharul

•Crestinismul este pentru cele ale sufletului, nu pentru cele ale mintii. Constantin Noica

•Cu cat studiez mai mult religiile cu atat sunt mai convins ca omul nu a venerat altceva decat pe el insusi. Richard Burton
•In Biblie ni se spune sa ne iubim semenii si de asemenea sa ne iubim dusmanii, probabil pentru ca in general sunt unii si aceiasi. Gilbert Keith Chesterton

•Sfintenia vine din dragoste, toti cei ce cred si iubesc cu adevarat sunt sfinti. Ioan Gura de Aur
•Dumnezeu nu umple decat atat cat este gol in noi. Henry de Montherlant

•Acela care L-a cautat odata pe Dumnezeu, sfarseste prin a-L gasi pretutindeni. Friedrich Leopold von Hardenberg

•Singurătatea e starea spirituala în care ne naştem, acea stare naturală şi adevărată. Mircea Eliade
•În singurătate înveţi rugăciunea şi meditaţia care îţi arată că ea, singurătatea, nu există. Ioan Gyuri Pascu
•Când eram mic… voiam să mă fac Dumnezeu. Dar nu realizam cât de greu este să iubeşti şi să fii întotdeauna singur. Ionuţ Caragea

Daca omul nu isi pune in valoare inteligenta spre bine, o foloseste diavolul spre rau." Parintele Paisie Aghioritul
Impaca-te cu Dumnezeu si multi oameni vor veni sa se impace cu tine”. Sfantul Serafim din Sarov
"Unde este Dumnezeu, acolo este tot binele. Unde nu este Dumnezeu, acolo toate sunt rele." Sfantul Dimitrie al Rostovului
Cine poarta razboi cu diavolul, tine pacea cu Dumnezeu." Sfantul Ioan Gura de Aur
"Dumnezeu sta la poarta inimii, cersind iubirea noastra”. Sfantul Ioan Scararul
"Adesea, cerul este mai aproape de noi atunci cand ne aplecam, decat atunci cand ne indreptam in sus." Sfantul Grigorie Teologul
"Acolo unde nu este smerenie, nu este nici Dumnezeu".Sfantul Macarie
"Mai mare este ajutorul ce-ti vine din pazire, decat ajutorul din fapte”.Sfantul Isaac Sirul
"Nu atacul gandului este pacat, ci convorbirea prieteneasca a mintii cu el”. Marcu Ascetul
"A te mania este in firea omului, dar a inabusi mania e in firea crestinului."Fericitul Ieronim
Suferiti de pe urma unui om rau? Iertati-l, ca sa nu fie astfel doi oameni rai." Fericitul Augustin
"Nimic nu impiedica mai mult starea de vorba cu Dumnezeu, decat starea de vorba cu lumea." Sfantul Ioan Scararul
"Am vazut pe multi oameni cazand in pacat din pricina vorbelor lor, insa aproape pe nimeni din pricina tacerii". Sfantul Ambrozie
"Tacerea va fi vorbirea veacului ce va sa vina”. Sfantul Isaac Sirul
"Daca cetatea sufletului nu are zidul tacerii, ea ramane descoperita sagetilor dusmanului." Sfantul Grigorie cel Mare
"Fara rugaciune neincetata, nu ne putem apropia de Dumnezeu." Sfantul Isaac Sirul
"Nu orice om care petrece in liniste este smerit cugetator, dar orice smerit cugetator petrece in liniste." Sfantul Isaac Sirul
"De ar fi cineva, chiar si Petru sau Pavel sau Iacov sau Ioan, si i-ar lipsi ajutorul dumnezeiesc, usor ar fi de invins; s-ar impiedica si ar cadea." Sfantul Ioan Gura de Aur
"A raspunde la rau cu rau este dovada de slabiciune". Ernest Bernea
"Unde este intelepciunea lui Dumnezeu nu mai este nevoie de intelepciunea oamenilor." Sfantul Ioan Gura de Aur
"Sa-ti iei crucea inseamna sa depasesti situatiile pe care ti le ofera viata cotidiana". Teofil Paraian
"Maniosul este un epileptic sufletesc”. Sfantul Ioan Scararul
"Pacatosul se ascunde de Dumnezeu, sfantul se ascunde in Dumnezeu" Fericitul Augustin
"Domnul este ascuns in poruncile Sale. Si cei ce-l cauta pe El, Il gasesc pe masura implinirii lor." Sfantul Marcu Ascetul
"A sti sa taci este o virtute mai mare decat a sti sa vorbesti”. Sfantul Ambrozie
"Pe calea binelui, mai degraba obosesti odihnindu-te, decat ostenindu-te”. Sfantul Vasile cel Mare
A iubi cineva pe cel drag este un lucru al firii; a iubi cineva si pe vrajmasi este un lucru al harului." Sfantul Ioan Gura de Aur
"Nu este alta mare atat de involburata ca viata preotului, si el nu are alta scapare decat rugaciunea neincetata." Sfantul Ioan Gura de Aur
"Cine este bun, mai bun sa se faca, iar cine a biruit ispita, sa se roage pentru cel care e inca in ispite." Parintele Paisie Olaru
"In mintea stramba si lucrul drept se stramba" Arsenie Boca
Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !

"Trei sunt starile sufletesti in care putem sa facem binele, cum zice Sfantul Vasile. Facem binele fie temandu-ne de chinuri, si atunci suntem in stare de robi; fie pentru a lua plata, si atunci suntem in simtirea simbriasului; fie pentru binele insusi, si atunci suntem in simtirea fiului. Caci fiul nu face voia tatalui din frica, nici ca unul care voieste sa ia de la el plata, ci ca unul care voieste sa-l slujeasca pe el insusi, care voieste sa-l cinsteasca si sa-l odihneasca in el insusi." - Ava Dorotei

Despre rugaciune!
 

Rugăciunea este unitatea de măsură a dragostei. (Fer. Augustin)

Rugăciunea este o iarbă de vindecare şi de folos, dar, dacă nu ştim unde se cade s-o punem, nu vindecă boala noastră. (Sf. Ioan Gură de Aur)

Rugăciunea este lucrarea credinţei, arătarea celor nădăjduite, iubirea realizată, mişcarea îngerească, puterea celor fără trupuri, descoperirea inimii, nădejdea mântuirii, semnul sfinţirii, devenirea sfinţeniei, cunoaşterea lui Dumnezeu, unirea Duhului Sfânt, bucuria lui Iisus, veselia sufletului, mila lui Dumnezeu, semnul împăcării, pecetea lui Hristos, steaua de dimineaţă a inimilor, descoperirea lui Dumnezeu, izvorul tăcerii, pecetea lăcaşului îngeresc. (Sf. Grigorie Sinaitul)

Rugăciunea este unitatea de măsură a dragostei. (Fer. Augustin)

Când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca păgânii (...) Ştie Tatăl vostru de ce aveţi nevoie mai înainte ca să cereţi voi. (Biblia)

Mântuirea şi rugăciunea nu stau în vorbe. (Biblia)

Nimic nu mi se pare mai atrăgător decât dialogul secret al sufletului cu el însuşi şi cu Dumnezeu. (Sf. Grigorie de Nazianz)

Aceasta este rugăciunea adevărată : a tăcea şi a asculta vocea fără cuvinte a lui Dumnezeu din adâncul inimii, a înceta să lucrezi de unul singur, a pătrunde în lucrarea lui Dumnezeu. (pr. Kallistos Ware)

Doamne, fă din mine o unealtă a Păcii Tale ! (Francisc din Assisi)

Ceea ce facem cu scopul de a mântui lumea este o rugăciune. A face mereu bine înseamnă a te ruga necontenit. (Catherine de Sienne)

Lucrul cel mai important în rugăciune este de a sta în faţa lui Dumnezeu cu mintea coborâtă în inimă. (Sf. Teofan Zăvorâtul)

Tu erai înlăuntrul meu, dar vai, eu însumi eram înafara mea. (Fer. Augustin)

Despre rugaciune
 

Rugăciunea este, după fiinţa ei, apropierea şi unirea omului cu Dumnezeu ; iar după lucrare, rugăciunea este puterea susţinătoare a lumii, împăcarea cu Dumnezeu (...) . (Sf. Ioan Scărarul)

Liniştea este neîntreruptă închinare lui Dumnezeu şi statornicie în faţa Lui. (Sf. Ioan Scărarul)

Cerul este, adesea, mai aproape de noi atunci când ne aplecăm, decât atunci când ne îndreptăm în sus. (Sf. Grigorie de Nazianz)

Numai Dumnezeu, cu nesfârşirea Lui, poate ţine sufletul absorbit în contemplarea Lui, adică în linişte, fără trecerea necesară de la un lucru mărginit la altul. (pr. Dumitru Stăniloae)

Rugăciunea îl eliberează pe om, îl degajă de natura exterioară şi de sine însuşi. În acest fel, ea ţine sufletul deschis către Dumnezeu ca Persoană. Cel ce nu se roagă rămâne rob, închis în mecanismul complex al naturii exterioare şi al înclinaţiilor patimilor sale, care îl domină pe om mai mult decât o face natura. Rugăciunea asigură libertatea (...). (pr. Dumitru Stăniloae)

Rugăciunea nu este urmarea meritelor noastre, ci a îndurării lui Dumnezeu. (Toma d'Aquino)

Dacă te vei ruga pentru toţi, toţi se vor ruga pentru tine. (Fer. Augustin)

Inima cea mai milostivă este aceea care arde pentru toată făptura, pentru oameni, pentru păsări, pentru demoni şi pentru toată zidirea. (Sf. Isaac Sirul)

Nici fecioare, nici femei măritate, nici monah, nici mirean, ci o hotărâre dreaptă caută Dumnezeu. Şi, primind-o ca pe însăşi fapta, trimite aceluia Duhul Sfânt pentru a lucra împreună cu el, pentru a îndrepta viaţa tuturor celor ce vor să se mântuiască. (Sf. Macarie)

Este necesar să ne rugăm cu evlavie, fiindcă noi singuri, fără ajutorul lui Dumnezeu, nu avem puterea să învingem ispitele. (...) Rugăciunea este lucrul cel mai simplu şi, în acelaşi timp, cel mai dificil. (Sf. Ioan de Kronstadt)

Ce să facă Dumnezeu cu mulţumirile noastre, când cu faptele Îi arătăm doar nemulţumire ? (Sf. Ioan de Kronstadt)

Rugăciunea este o stare de permanentă recunoştinţă. (Sf. Ioan de Kronstadt)

Mandria cunostintei
 

In Concentration Sutra Buddha says:

If someone generates attachment when hearing Dharma,
And anger when hearing non-Dharma,
And out of pride destructively refutes later,
They will experience suffering through the force of their pride.

din Pateric
 

'Cainele este mai bun decat mine, caci si dragoste are si la judecata nu vine.'

Despre tristeti, necazuri,suferinte, incercari si masura omului de a le depasi - un cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur - http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...ii-b1-p199.htm

Omul virtuos nu este atras la fapta buna nici de frica ghenei si nici de Imparatia Cerurilor, ci de insasi dragostea de fata de Hristos (Sf. Ioan Hrisostom).

In acceptiunea mea, cel mai patrunzator citat din cate am citit:

"Ca mai buna este mila Ta decat viata!"

Psalmul 62, David.



Iubirea dumnezeiasca este mai presus de orice bine, este mai presus de orice frumusete.

Candva oamenii aveau cruci de lemn si inimi de aur.
Acum au cruci de aur si inimi de lemn.

“Un șef de cabinet îl oprește, scurt: – ”Mă rog, cine ești dumneata?” Și Nae se recomandă: – ”Eu sunt Nae – și, după un timp – …Ionescu.” – ”Nae Ionescu?” face șeful de cabinet nedumerit, numele nespunându-i nimic deosebit. ”Și ce doriți? Profesiunea dumneavoastră!” – ”Negustor, îi răspunde atunci Nae Ionescu. Negustor de cărți. Și când am vreme mai fac, așa, și pe profesorul universitar…”

Momentul acesta imi aminteste de un altul, similar, cu Eugen Ionesco, in Franta.

Obosit , nu de scris, ci de lume, se duce la psihiatru. Ii spune ce tulburari de intelegere a lumii are, iar medicul il sfatuieste sa scrie. Ionesco si-a iesit din fire: "de 30 de ani asta fac, domnule!"
Dupa un moment de deruta, medicul ii spune:
- Apucati-va de pictat!

Asa a inceput Ionescu o cariera impresionanta de pictor. Niciun personaj de-al sau nu are gura...

Rugaminte LaPetitMoc
 

Daca sunteti la Paris poate dati o fuga pana in acest loc.V-as mai ruga,cand aveti timp,daca sunteti la Paris,sa mergeti si la mormantul lui,din cimitirul Montparnasse,sa mai faca cineva putin curat.Oamenii isi aduc aminte de el doar cand are loc o celebrare.Daca nu s-a putut respecta ultima si singura sa dorinta,sa fie ingropat acasa,la Hobita,macar curat sa-i faca cineva printre straini.

,,Pe Brancusi l-am avut doar pe bancnote. In rest, Romania l-a refuzat cat era in viata. Si il ignora si dupa moarte. In timp ce Franta se lauda cu operele lui, Romania nici macar nu se straduieste sa-i aduca in tara osemintele. Cativa admiratori vor sa faca ce n-au reusit autoritatile. Se lovesc insa de nepasarea acestora. Cat a stat la Paris, Brancusi a trait romaneste. Si-a aranjat pana si atelierul ca o casa taraneasca. Si tot la Romania s-a gandit atunci cand a vrut sa doneze operele sale, impreuna cu atelierul, autoritatilor de la Bucuresti. Comunistii insa nu au considerat ca este important sa primeasca sculpturile artistului. Asa ca Brancusi a lasat totul statului francez. Si uite asa, Romania a pierdut sculpturi in valoare de milioane de euro.

Francezii au stiut sa aprecieze creatiile lui. Mii de turisti viziteaza Muzeul de Arta din Paris, dar si mormantul lui Brancusi.Statul roman nici macar nu se intereseaza de operele din tara ale artistului. Casa memoriala de la Hobita este in paragina, iar ansamblul de la Targu Jiu nu este inclus in circuitele turistice.Romania nu a participat la niciuna dintre licitatiile organizate de-a lungul anilor. Mai multe de 80 la suta din obiectele personale si opere ale sculptorului au fost deja cumparate de altii, cu peste 1 milion si jumatate de euro. Doar 16 sculpturi ale artistului se afla in muzeele romanesti. Celelalte sunt in colectii private de peste hotare."

O natiune care isi uita trecutul nu are viitor.

Biserica ortodoxa romana din Paris face eforturi pentru a stramuta mormantul lui Brancusi in pamantul patriei natale, asa cum si-a dorit artistul.

Nu sunt in Paris, dar cand ajung ma duc de obicei la toate mormintele noastre din Montparnasse.

PS: vezi pe contul care mi-a fost banat (nici azi nu am aflat de ce), postasem imagini din atelierul lui Brancusi.

Eu am fost la mormantul lui acum mult timp.Era acoperit de iedera,parasit si trist.Eram cu o doamna din Bucuresti.A izbucnit in plans in hohote cand a vazut cum aratat mormantul.A doua zi am revenit cu o maturica,lumanari,si ce am mai putut aduce.S-a pus saraca femeie in genunchi si a curatat tot mormantul.Plangea si curata.M-a socat.Nu mai stiu cum o chema.Nu a plecat pana nu a curatat tot.Sa nu uitati sa treceti pe acolo daca puteti.Dumnezeu sa va ajute.

Francezii apreciaza tot ce inseamna cultura. Este incredibil de bogata viata culturala aici. Baierele creierului si ale timpului sa te tina, ca loc se face mereu pentru cultura.

Petre Tutea - 6 Septembrie 1902
 

Cristi,eu am idei putine si fixe.De aceea sunt mereu odihnit si vesnic tanar:).Medical se numeste ca sunt imbecil. O sa fiu cel mai tanar intre cei care nu mai cuvanta.Hai sa-ti las si eu ceva.

,,Sergiu Mihalcea: Cit timp a stat in clinica Petre Tutea?
Pavel Chirila: Vreo sase luni, opt luni, pina la moarte. Da .

Sergiu Mihalcea: Ati dezvoltat o relatie umana cu Petre Tutea in perioada aceea?
Pavel Chirila: El era un om care nu a scris aproape deloc, altii scriau ceea ce el vorbea. In schimb, el avea o carisma speciala pe care nu am mai intilnit-0 cred la nimeni sau la foarte putini oameni.Vorbele lui aveau un impact extraordinar asupra celor care il ascultau.Aveau un mesaj atit de puternic, incit era imposibil sa nu te transforme, sa nu ajunga la inima ta . Trairile lui personale, poate inflexiunea vocii, poate darul lui de a comunica prin cuvinte si nu prin scris l-a facut…. el daca spunea chiar o vorba banala era imposibil sa nu intelegi ceva din asta si sa nu iti ramina in minte.

Sergiu Mihalcea: Se observa o schimbare a lui pentru ca ii erati alaturi cu o intreaga comunitate aici?
Pavel Chirila: Da. El s-a simtit foarte bine aici. Este adevarat ca atunci cind l-am luat noi de acasa era si in virsta , era si bolnav , nu avea pe cineva sigur in jurul lui pentru ca el nu a avut familie, numai niste nepoti mai departe care s-au ocupat de el. Dar avea nevoie de ingrijire permanenta la varsta lui si la problemele de sanatate pe care le avea.Faptul ca a fost vizitat de foarte multi oameni, uneori obositor de multi, a trebuit sa mai punem frina la aceste vizite , l-a ajutat sa socializeze tot timpul.

Sergiu Mihalcea: Era un om care credea cu tarie in creationism. Spunea: “din maimuta poate te-ai nascut tu , eu sunt creat”.
Pavel Chirila:Era un filozof crestin autentic.Am dus odata , mereu povestesc acest episod pentru ca este frumos, am dus un regizor la el in rezerva , un amic al meu, un om de cultura si un intelectual bun, spunea intotdeauna ca este evreu si ateu. A auzit de Petre Tutea si a fost dornic sa il cunoasca. Spiritul lui cautator, iscoditor si de bun intelectual a spus vreau sa il cunosc pe omul acesta. Toata lumea spune ca este cel mai mare filozof crestin in viata . Nu l-au lasat asistentele sa intre pentru ca Petre Tutea era obosit si a venit sa ma roage sa ii inlesnesc vizita. L-am insotit chiar eu cunoscindu-l bine si mi-am propus urcand scarile sa il prezint lui Petre Tutea chiar cu cuvintele lui. Nu am apucat sa il prezint.Imediat ce am intrat Petre Tutea a inceput sa vorbeasca,avea deseori stilul acesta monologal. A spus:Crestinismul este ultima mare religie a lumii.Amicul meu a intrebat: de ce?

Petre Tutea a raspuns fundamental scripturistic , foarte frumos,pentru ca este singura religie din lume care iti cere sa-ti iubesti vrajmasul.Deci, una superioara ei nu mai poate sa apara. Ceva superior acestui imperativ nu exista."

Multumesc mult , caci mereu ma odihnesti prin postarile tale ! Ai idei putine , dar bune si mai ales sanatoase , si mai ales ai o inima MARE . Nu o sa uit binefacerile tale catre mine si catre Biserica mea de suflet , si nu in ultimul rand sfaturile tale intelepte ! :6:

Si eu te imbratisez Cristi,mereu ai tu o vorba buna-n traista ta.Deschizi usa,pui masa,intimpini cu bucurie pe toata lumea.Asa esti tu.Eu,m-am gandit adesea,abuzez de citate.Vreau sa fac pe desteptu si din nefericire cateodata imi si iese mascarada.Oricum,am citit recent un mic articol scris de Andrei Plesu,intitulat ,,Citatul ca arma alba".Imi dedic si imi aplic palmele din acest articol :)

,,De obicei, a fi un autor des citat e un simptom al gloriei, o încununare. În literatura de specialitate, numărul lucrărilor în care apari ca referinţă a devenit chiar un criteriu de validitate ştiinţifică. Există o mare cantitate de site-uri care te introduc într-o junglă practic infinită de „vorbe celebre“. S-ar zice că, dacă le citeşti, înţelegi tot: sînt ample compendii de înţelepciune, care acoperă întreaga problematică a lumii şi adună laolaltă toată floarea aforisticii, de la Platon la Valeriu Butulescu. Am cunoscut o mulţime de inşi care ţin în buzunar caieţele dolofane pline de sentinţe solemne, bune de plasat în felurite conversaţii de salon. Alţii răspund oricărei întrebări printr-o puzderie de citate bine memorate, ceea ce îi dispensează de efortul şi răspunderea unei opinii personale.

Citatul e un excelent auxiliar, atunci cînd vrei să epatezi, să te legitimezi, să-ţi camuflezi lipsa de idei. Nu zic că, în sine, a practica citatul e dezonorant. Dar e un fapt că, de multe ori, cel care citează nu are discernămîntul, civilizaţia, adecvarea necesare pentru a se folosi decent de citat: ba mai mult, citează în aşa fel încît se compromite nu numai pe sine, dar şi pe autorul – inocent – al citatului.

În aceste condiţii, citatul funcţionează ca o armă albă. Îşi ucide scurt şi sîngeros sursa, lăsînd să se înţeleagă că celebrităţile lumii sînt o adunătură de caraghioşi, de maeştri ai platitudinii. Dacă sub aforismul: „Dumnezeu este un adevăr universal“ pui numele lui Einstein, Einstein iese prost. Cînd citezi, trebuie să ai mereu conştiinţa că orice citat subîntinde o reţea, ilustrează un context larg şi nu se poate percepe într-o lumină clară decît pe fundalul suitei de idei în care se integrează. Altfel, e ca şi cum ai izola dintr-o frază o prepoziţie sau o silabă. Dacă, din Constantin Noica, alegi propoziţii de genul: „Tragicul se naşte din aburul vieţii“ sau „Fiecare filozof explică, în felul său, aceleaşi lucruri, pare-se“, nu reuşeşti decît să confecţionezi portretul unui scriitor de mîna a doua şi al unui gînditor cotropit de banalităţi.

Nu e nevoie de Constantin Noica, dacă vrei să spui că toţi filozofii se ocupă cam de aceleaşi probleme. Culmi de banalitate pot fi extrase şi din Shakespeare, dacă cel care îl citeşte nu-i ştie întregul şi îi atribuie „descoperiri“ de duzină: „Căderea e un mijloc de a te ridica mai sus“ exprimă un adevăr pe care îl poţi auzi de la orice mătuşă trecută prin viaţă, de la orice şpriţar de cartier. Printre marile vorbe de duh shakespeariene, am găsit, ca citat autonom, şi „Restul e tăcere“. Care rest? Ce nu e tăcere? – se întreabă, perplex, cel care n-a citit Hamlet şi dă peste această obscură afirmaţie. De ce i s-a părut antologatorului că are dinainte o afirmaţie plină de miez? În sine, ea nu comunică, de fapt, nimic. Tot din Shakespeare este extras şi panseul următor: „Oamenii care vorbesc puţin sînt cei mai buni“. De la „dacă tăceai filozof rămîneai“ la „tăcerea e de aur“, folclorul sapienţial e plin de asemenea declaraţii şi nu avea nevoie de tonul apodictic al scriitorului englez pentru a se reformula.

De curînd, am lansat o carte la Cluj. Am încercat să spun ceva despre conţinutul ultimei mele cărţi şi, la urmă, cu colocvialitatea inerentă stilului oral, am suspendat prelungirea discursului cu o frază de genul: „Veţi vedea, de altfel, şi singuri, ce se mai găseşte în acest jurnal“. O gazetă grăbită să rezume vorbirea mea titrează: „Andrei Pleşu: În jurnal veţi vedea ce veţi găsi“, ca şi cum ar fi vorba de o idee centrală a cărţii sau a discursului meu. Cineva care n-a fost de faţă poate crede că m-am epuizat, la Cluj, în vorbe goale. Oi fi spus, probabil, şi vreo prostie. Dar textul citat nu e nici măcar atît. L-am citit stupefiat şi am înghiţit în sec. Citatul a izbit din plin: dacă tăceam, filozof rămîneam..." :)

Cu drag, prietenul tau aiurit.

Relatia dintre efortul personal si binecuvantare
 

Efortul personal se aseamana cu apucarea viguroasa cu amandoua mainile a funiei.

Binecuvantarea ne trage in sus.

Numai cand reusim sa gustam frumusetea si libertatea in Dumnezeu,
ni se deschid ochii sufletului si vedem clar ca toate cele lumesti sunt in natura suferintei.

Pana atunci, aceasta suferinta poate fi doar rationata din cele vazute.

Imediat avem realizarea spontanta a renuntarii,
adica sufletul se indeparteaza de la sine de cele cei provoaca suferinta si se lipeste cu mare caldura de Dumnezeu.

Mica credinta se aprinde, devenind o flacara mare care arde cu putere.

Ce încântat este Dracul când vede fidelitatea supuşilor săi.
Albina dacă n-ar face miere, ar fi tratată ca o muscă.
Dacă femeile se poartă tot mai goale, cum să îşi păstreze căldura interioară ?
Mincinosule, de ce te superi dacă ai fost minţit ?
Suferinţele Evelor sunt egale cu ispitele lor.
Solutia unei probleme este egala cu distanta dintre pamant si genunchi.

Trei nestemate
 

Toate fiintele aflate in pericol cauta refugiu.
Unele se ascund in pamant, altele in vagauni, altele in averi...insa,
singurele refugii care au putere reala de protectie sunt cele trei giuvaeruri:

Isus - Dumnezeu este prima nestemata de mare pret, mult dorita.
Invataturile Sale - sunt a doua nestemata.
Sfintii Lui - sunt a treia nestemata.

Intelegerea profunda a naturii fiecarui giuvaer este calea spre inima mantuirii.

"Gasesc scapare in Isus, invataturile Sale si sfintii Lui (comunitatea sufletelor ceresti). "

Calatoria spre rai incepe efectiv, doar cand sufletul simte gustul dulce al refugiului in cele trei nestemate.

Luminos si Radiant
 

Cand rabdarea din dragoste este desavarsita,
frumusetea interioara se revarsa in exterior ca o lumina blanda.
Se spune ca cel ce are aceasta virtute este Luminos si se afla pe treapta a treia a urcusului duhovnicesc.

Cand nevointa din dragoste este desavarsita,
lumina frumusetii din inima incepe sa radieze cu mare putere.
Se spune ca cel ce are aceasta virtute este Radiant si se afla pe treapta a patra a urcusului duhovnicesc.

If this body, which is one unit,
Will break into separate pieces
Of flesh and bone at death,
What can be said of my relationships?

"Guide to Bodhisattva Way of Life" Shantideva

Fericirea isi are originea in suferinta, si, oricat de mult am dori sa traim numai in fericire, este absolut imposibil, intrucat fara suferinta, aceasta niciodata nu-si va arata miraculosul spectru. – Sorin Cerin

stars
 

"I met in the street a very poor young man who was in love. His hat was old, his coat worn, his cloak was out at the elbows, the water passed through his shoes, - and the stars through his soul." Victor Hugo

CUGETĂRILE CUVIOSULUI PĂRINTE VICHENTIE MĂLĂU

Acestea au fost scrise cu mâna Sfinţiei Sale pe strănile Paraclisului “Adormirea Maicii Domnului” din Mănăstirea Secu

1. Omul rău e cu desăvârşire rău când se preface că e bun.

2. O conştiinţă fără Dumnezeu e ca un tribunal fără judecători.

3. A nu te mânia niciodată e semn de mare înţelepciune.

4. Mânia e o scurtă nebunie.

5. Leneşul e frate cu cerşetorul.

6. Trândăvia e mama tuturor păcatelor.

7. Durerea este o învăţătură.

8. În anii durerii am învăţat să mă rog.

9. A ponegri pe altul e cea mai mare crimă.

10. Altora să ierţi totdeauna, ţie niciodată.

11. Din faptele tale vei fi judecată slugă vicleană.

12. O cameră fără cărţi e ca un trup fără suflet.

13. Acel ce ştie să înduioşeze ştie tot.

14. Nimic nu e mai liber ca cugetarea.

Cifra 40 in Biblie
 

,,În zilele lui Noe, ploaia a căzut pe pământ 40 de zile şi 40 de nopţi (Genesa 7:4).Isaac era în vârstă de 40 de ani când a luat de nevastă pe Rebeca (Genesa 25:20).Esau era în vârstă de 40 de ani când a luat de nevastă pe Iudita (Genesa 26:34).Israel a mâncat mană timp de 40 de ani (Exod 16:35).

Moise a fost cu Dumnezeu pe munte 40 de zile şi 40 de nopţi (Exod 24:18).Picioarele de argint sunt în grupuri de 40 (Exod 26:19,21).Moise a fost din nou cu Dumnezeu 40 de zile şi 40 de nopţi (Exod 34:28).Moise avea 40 de ani când i-a venit în inimă dorinţa să cerceteze pe poporul său (Faptele Apost. 7:23).Moise a condus pe Israel din Egipt la vârsta de 80 de ani (de 2 ori 40), şi, după 40 de ani în pustie, a murit la vârsta de 120 de ani (de 3 ori 40; Deuteronom 34:7).Iscoadele au cercetat ţara Canaanului timp de 40 de zile (Numeri 13:25).De aceea, Dumnezeu a făcut pe Israel să rătăcească 40 de ani (Numeri 14:33-34).40 de lovituri era maximul pedepsei prin biciuire (Deuteronom 25:3).

Caleb avea 40 de ani când a iscodit ţara Canaanului (Iosua 14:7).Dumnezeu a îngăduit ca ţara să aibă odihnă 40 de ani (Judecători 3:11).Dumnezeu a îngăduit din nou ca ţara să aibă odihnă 40 de ani (Judecători 5:31) si a îngăduit din nou ca ţara să aibă odihnă 40 de ani (Judecători 8:28).Abdon (un judecător în Israel) a avut 40 de fii (Judecători 12:14).Israel a făcut ce nu plăcea Domnului; Dumnezeu i-a dat în mâinile duşmanilor timp de 40 de ani (Judecători 13:1).Eli a fost judecător în Israel 40 de ani (1 Samuel 4:18).Goliat s-a înfăţişat înaintea lui Israel timp de 40 de zile (1 Samuel 17:16).Saul a domnit 40 de ani (Faptele Apostolilor 13:21).Iş-Boşet (fiul lui Saul) avea 40 de ani când a început să domnească (2 Samuel 2:10).David a domnit peste Israel timp de 40 de ani (2 Samuel 5:4, 1 Împăraţi 2:11)

Locul sfânt din Templu avea o lungime de 40 de coţi (1 Împăraţi 6:17).Capacitatea lighenelor din Templu era de 40 de baţi (unitate de măsură) (1 Împăraţi 7:38).Solomon a domnit 40 de ani, întocmai ca tatăl său (1 Împăraţi 11:42).Ilie a mâncat o mâncare care i-a dat putere 40 de zile (1 Împăraţi 19:8).Ioas a domnit 40 de ani la Ierusalim (2 Împăraţi 12:1).Egiptul urma să fie prefăcut într-o pustietate pentru 40 de ani (Ezechiel 29:11-12).Templul (simbolic) al lui Ezechiel are o lungime de 40 de coţi (Ezechiel 41:2).Curţile exterioare ale templului lui Ezechiel aveau o lungime de 40 de coţi (Ezechiel 46:22).Dumnezeu i-a dat cetăţii Ninive 40 de zile să se pocăiască (Iona 3:4).Isus a postit 40 de zile şi 40 de nopţi (Matei 4:2) si a fost ispitit 40 de zile (Luca 4:2, Marcu 1:13).Mantuitorul a rămas pe pământ 40 de zile după învierea Sa (Faptele Apostolilor 1:3)."

Nu este Gematria :) dar sunt destule elemente interesante,din perspectiva contextului in care apare acesta cifra.

Inainte de a deveni o filozofica amaraciune, cartea e o fagaduinta, o bucurie, o calatorie prin suflete, ganduri si frumuseti.

Solomon
 

''Daca visele se nasc din multimea grijilor noastre, prostia nebunului se cunoaste din multimea cuvintelor sale'' - Solomon

„Nu ai cum să trăiești ca un creștin, ca un creștin se poate doar muri”

În Hristos, locuieste dupa fiinta toata plinatatea Dumnezeirii. ( Sfântul Maxim Marturisitorul)
Dumnezeu era în Hristos, împacând lumea cu Sine. ( Sfântul Maxim Marturisitorul)
De Tatal ne apropiem prin Fiul. ( Sfântul Atanasie cel Mare)
Iisus Se face ascultator Tatalui, vindecând propria noastra neascultare (...) si devine pentru noi modelul unei ascultari fara de care nu exista mântuire. ( Sfântul Ioan Damaschin)
Iisus ne-a împacat, prin Sine, cu Tatal si între noi. ( Sfântul Maxim Marturisitorul)
În Hristos, Dumnezeu devine partas la conditia omului, pentru ca acesta sa aiba posibilitatea trecerii spre El. ( pr. Ion Bria)
Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat si, prin aceasta, a început recapitularea noastra în Sine. ( Sfântul Irineu)

A song rapidly invoking blessings
 

"Your love could be a joyful smile,
But my love is a plaintive song.
Oh, God please listen this longing heart."

Anton Pann
 

POVESTEA VORBII
Spun c-a fost odată un crai oarecare
Ce avea din fire un nas foarte mare;
El îsi vedea bine cusurul ce-l are,
Dar tot gândea cum că poate i să pare.
Supusii si altii, carii întrebase,
Că îi sade bine îl încredintase.
Căci cine-ndrăzneste la unul mai mare
Să-i spuie de fată cusurul ce-l are?
Tot pe acea vreme s-în acea cetate
Era s-o cocoană gheboasă în spate,
Ce o amăgise lingăii să crează
Că ea e în lume cea dintâe rază,
Cu poezii, versuri o încorunase
S-a se tinea zână o înfumurase.

Aceasta se duse la craiul odată,
Cu alt oarecine având judecată,
Si văzând că craiul hatâr ei nu-i face
Să vorbească-n parte-i după cum îi place,
Prerumpând cuvântul, zise cu mirare
- Va - a - ai de mine, ce nas ai mare!
Pe craiul cu astă vorbă îl împunse,
Dar deocamdată nimic nu răspunse.
Ea însă părându-i că nu auzise
Între alte vorbe iară îi mai zise.
Craiul si aceasta o-nghiti cu noduri,
Ea nu-nceta însă de a-i da iar bolduri
Si mai zise iarăsi: - Ce ciudat îmi pare!
N-am mai văzut încă asfel de nas mare!
Se înăspri craiul si zise: - Cocoană!
Stii că esti cu totul ciudată persoană!
Ce îmi tot spui mie că-mi e nasul mare
Si nu-ti vezi cocoasa ce-o porti în spinare?
Si judeci p-al altui, el t-e greutate.
Plecând ea să meargă si iesind în tindă,
Zise craiul iară, privind în oglindă:
„Nu a fost minciună ce a zis nestine
Că greu se cunoaste cineva pe sine!“

Revelatia ne învata ca Dumnezeu este dragoste. Existenta îsi are începutul, de asemenea, în dragoste ca dar al lui Dumnezeu. Rascumpararea si nasterea noastra din nou s-a facut tot prin dragoste, o dragoste atât de mare, încât a dus la jertfa Fiului lui Dumnezeu. Semnele Rascumpararii trebuie sa reveleze în cele din urma si in noi <chipul> lui Dumnezeu, aceasta realitate fundamentala, pentru a putea spune : omul este dragoste. ( pr. Constantin Galeriu)