Minunată imagine! Dragostea lui Dumnezeu care îi arde pe păcătoşi în focul Iadului în eternitate... Iar cei mântuiţi stau şi privesc cum urlă de durere blestemaţii, mai aruncă câte un vreasc pe foc spunând cu mânie "Aşa vă trebuie! Arză-v-ar focul iubirii lui Dumnezeu să vă arză!" Şi tot aşa în decursul veacurilor eterne fără pic de milă şi strop de apă pe limbă (că doar aşa spune parabola celebră)!

Haideţi să schimbăm puţin metoda.:3: Nu, nu este o parabolă, trebuie interpretat ad-literam!
Nefericitul a făcut o datorie de 3 ori mai mare decât rezerva în aur din Trezoreria României! Cum a reuşit sclav fiind, ne veţi explica dvs.

Mi-e milă de dvs. că singura dovadă aţi găsit-o într-o carte necanonică, dar ce să fac? Mai căutaţi, poate...

Deja v-am adus două exemple, poate aţi uitat: Ioan 3,16 + Matei 10,28. Iar acolo (iar mi-e milă de dvs.) nu se vorbeşte despre moarte, ci despre pieire (nimicire, distrugere, ruină).

Aveţi dreptate, noi credem în înviere. Însă din moartea a doua (moartea de care vor avea parte nelegiuiţii) nu mai există înviere!

Interpretare tendentioasa.

Dar de ce sa schimbam? Nu este o parabola si nu un exemplu. Este o alegorie dace vreti sa ii spuneti asa. Dar fiind o parabola si respectand ce credeti dvs, corect ar fi fost sa se spuna ca l-a dat imparatul la moarte. Dar nu. Dvs interpretati cum vreti si nu cum ar rezulta citind obiectiv.

Evrei cred in nemurirea sufletului. Si asta va spun cu certitudine. Poate ii intrebati si pe ei pe ce se bazeaza. Oricum nu veti accepta nici un raspuns ptr ca dvs credeti ca il aveti pe cel corect. Eu nu sunt atat de milos. Fiecare si-o face cu mana lui. Aveti posibilitatea de a accepta adevarul si vi s-a si explicat de ce si totusi nu accepatati. Cand Iisus vorbeste despre Judecata spune ca cei pacatosi il vor intreba cand nu i-au slujit. Dvs nu veti putea spune ca nu ati stiut. Veti intreba daca nu ati vindecat si scos demoni in numele Lui si el va va spune ca nu va cunoaste.

Doar daca vreti sa intelegeti pieirea ca nimicire. Daca se intelege corect sensul adica "moarte" se refera la pierderea vietii vesnice, adica exact opusul a ceea ce ar putea castiga. Acum daca dvs aveti dreptate eu in cel mai rau caz dispar, adica oricum nu mai simt suferinta. Pacatosii pot sa isi faca de cap ca oricum nu li se intampla ceva rau. De fapt cei care cred ca la moarte fizica se termina totul au dreptate. Au fost rai si pacatosi ii suprima Dumnezeu si gata. Dar daca eu am dreptate sincer ar trebui sa va fie mila de dvs. E cam naspa.

A cui?

Ca să nu vă plictisesc spunând că e doar o parabolă, cum aţi prevăzut.

Da, evreii din cultul mozaic actual, cred în nemuirea sufletului. Această nenorocită erezie au importat-o din Babilon, apoi în perioada elenistică au "consolidat-o" prin intermediul filosofiei greceşti. Nimic nou sub soare, cam asta s-a întâmplat şi mai către noi... Cu toate acestea, profeţii VT şi apostolii NT n-au scos o vorbuliţă despre "nemurirea sufletului", sau "nemurirea mortului" - cum spune fr. Grasu. :3:

Cruntă absurditate! Adică pieirea n-ar fi nimicire, ci doar moarte care de fapt e nemurire (a sufletului)... Şi uite aşa, "a pieri" a ajuns sinonim cu "a trăi". Şi încă veşnic! Apoteoza absurdului! În aceste condiţii, mă întreb ce o mai fi însemnând la polul opus, viaţa veşnică a celor mântuiţi? Cumva distrugere, nimicire, ruină?

Staţi aşa că nu v-am dat osânda... nici n-aş avea căderea s-o fac... Şi n-am zis că osândiţii nu mai simt suferinţa... dimpotrivă o simt, atât cea fizică (focul), cât şi cea psihică (amarnica remuşcare şi condamnarea propriei conştiinţe)!

Ameninţarea cu flăcările iadului nu pocăieşte pe nimeni. Dacă ceva schimbă un om în bine, aceea e iubirea lui Dumnezeu

Minunată imagine! Dragostea lui Dumnezeu care îi arde pe păcătoşi în focul Iadului în eternitate... Iar cei mântuiţi stau şi privesc cum urlă de durere blestemaţii, mai aruncă câte un vreasc pe foc spunând cu mânie "Aşa vă trebuie! Arză-v-ar focul iubirii lui Dumnezeu să vă arză!" Şi tot aşa în decursul veacurilor eterne fără pic de milă şi strop de apă pe limbă (că doar aşa spune parabola celebră)!

Daca ard in acest foc pacatosii, a fost alegerea lor. Omul nu are liberul arbitru? Ce, Dumnezeu il baga pe om in Rai cu forta? Si chiar daca ar fi asa, acel om ar fi fericit in paradis? Eu cred ca nu pentru ca locul lui nu este acolo. Doamne ajuta!

Daca sufletul e nemuritor si dupa moarte omul pacatos se duce in Iad unde este chinuit iar cel drept se ridica la Cer pentru a fi cu dreptii, in ce mai consta Invierea? ca si cel rau dar si cel drept sunt vii. A....stiu ce veti zice, ca Invierea consta in aceea ca sufletul celui drept primeste un trup. Dar...se pune intrebarea, daca sufletul traieste si asa, bine-mersi, la ce-i mai trebuie trup? Si doar la asta se rezuma Invierea, la faptul ca sufletul viu primeste o haina(trupul)?

trairea ortodoxa in Romania.
 

Nu imi place deloc ce vad in tara asta numita Romania, desi sunt roman, nascut in cultul ortodox si botezat ortodox si incerc sa fiu si ortodox (pt ca nu pot afirma inca ca sunt; a fi ortodox e lucru greu sa nu ne amagim cu titulatura, uitand de trairea in Duhul Sfant). Bate un vant de pustiire in sufletele multor romani si ei nu isi dau seama. Doritori de viata buna, multi cauta sa aiba un serviciu care sa le aduca bani si abia apoi se gandesc sa mai traiasca si spiritual. Odata angrenati in sistemul asta de viata, dupa model occidental, devin simple obiecte, dat fiind ca in ei Duhul Sfant lucreaza prea putin sau deloc. Ei traiesc cu viata pe care au primit-o la nastere si nu realizeaza ca aceasta viata se erodeaza si se pierde daca omul este interesat doar sa consume si sa se "distreze". Parintii generatiei actuale cauta sa satisfaca de la cele mai mici varste dorintele copiilor in loc sa ii educe in spirit crestin ortodox. Cred (de fapt sunt convins) ca Iisus Hristos are dreptate cand ne spune:
"27. Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl.
........................
7. Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung?
8. Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?"
Ma tem ca suntem si noi romanii intre cei de care Iisus Hristos face pomenire.
Oare credinta noastra a ajuns un automatism, o practica asemeni altor practici? Sper sa mai fie traitori in Romania care sa fie cu inima la Dumnezeu si sa nu il cinsteasca doar cu buzele.
"13. Şi a zis Domnul: "De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe, căci închinarea înaintea Mea nu este decât o rânduială omenească învăţată de la oameni."

Suferi de mandrie, saracul de tine....
 

Ce bati campii semidoctule? Adica experienta de viata a unor prooroci, a unor apostoli, a unor sfinti traitori in Hristos, marturia lor e mai prejos decat tine, mare personalitate spirituala (vai, nerecunoscuta!). Esti plin de mandrie si ai impresia ca lumea se invarte in jurul tau... Vai de tine, de prapadit! In fine, nu esti singurul, mai ai frati intru erezii....

Si....?
 

Si vrei raspuns? Asteapta... Il vei afla cand vei parasi aceasta dimensiune.

pt ca Dumnezeu l-a creeat pe om trup si suflet.La inviere omul va primi un trup glorificat, ceva de genul care l-a avut Hristos dupa invierea s-a din morti. Doamne ajuta!

Atunci care ar mai finalitatea? Toate pildele se refera la castigarea mantuiri, sau la pierderea ei. Nu cred ca aveti ce sa contestati pana acum. In pilda asta nu este vorba despre castigarea mantuirii, ci despre cum se pierde, adica neiertandu-ti aproapele. Dar finalitatea ultima este ce se intampla in vesnicie, nu? Fie mantuirea, iar aici nu se vorbeste despre ea, fie piederea ei, si atunci (pe baza credintei dvs) ar trebui sa se vorbeasca despre suprimare. Deci mult mai nimerita ar fi fost condamnarea la moarte. Eu niciodata din pedeapsa datornicului nu am sa am cum sa inteleg ca l-a nimicit Dumnezeu. Deci fie S-a exprimat gresit Mantuitorul, fie invataturta in care credeti este gresita.

Si Mantuitorul i-a lasat asa? Nu le-a spus si lor, ma sa stiti ca sufletul este muritor. Ca eu din pilde nu inteleg asta. Cel mai probabil nici evrei nu intelegeau.
Dar mai mult decat atat, i-a lasat Dumnezeu sa creada asta? Dumnezeu care ii corecta mereu? Spuneti prea multe prostii.

Viata vesnica e cam opusul ei. Deci daca a te chinui vesnic faptele pe care le-ai facut dumnevoastra o vedeti ca viata... Este existenta, dar nu viata. Existenta in lipsa Vietii. Viata o da Dumnezeu celor ce fac voia Lui.
Daca omul moare si totusi sufletul lui ajunge la Judecata inseamna ca moartea nu inseamna suprimare. Sau inseamna doar cand asa vreit dvs sa o interpretat?
Eeeeeeee stati linistit, ca daca aveti dreptate (Slava Domului ca nu aveti) osanda mi-o dau eu de acum. Va scutesc pe dvs de responsabilitate.

Da? Cand? Eu nu intelesesem asta pana acum.
Si daca e asa nu mai e Dumnezeu cel mai mare tortionar din Univers? Sau e cel mai mare tortionar din Univers doar daca este vesnic chinul? Ca Dumnezeu e drept asta am inteles. Dar mai e si bun. Si cum din bunatate, pe cei buni, care nici ei nu sunt buni, doar acceptabili, Dumnezeu ii rasplateste cu fericirea vesnica ptr cativa ani de slujire imperfecta, de ce, tot din bunatate, nu ii suprima direct pe pacatosi si ii chinuie mai intai? Ce satisfactie are Dumnezeu din asta, ca doar nu e cel mai mare tortionar din Univers. Vedeti cum e cand te bazezi pe i invatatura gresita la ce concluzii pe poate ajunge. Poate incercati totusi sa intelegeti ca dvs gresiti si ortodoxia nu.
Nici nu ar trebui. Daca cineva face voia Lui Dumnezeu formal, din frica (nici nu se poate asa ceva) raportat la Dumnezeu tot nu se poate mantui. E ca si datul de zeciuiala din izma, marar si chimen.