...:) E amuzant dialogul nostru....:)
Mirela, de la inceput am pus ghilimele, te rog sa revezi postarea de la care ai pornit observatia cu paradoxul.. Deci nu o luam la propriu, ca-i bizar (monstru biologic). Cuavntul e duhovnicesc, gasim in Scriptura scris negru pe alb. Iar "talcuirea" mea e aceea, de comuniune a dragostei. E miezul Tainei Nuntii... Eu asa vad, fara nici o gluma (ca treaba e chiar serioasa, de fapt, ca sa devin acum serios de tot: e pur si simplu sfanta sau, ma rog, sfintitoare.)

Toata dihotomia pleaca de la faptul ca trup, cu sau fara ghilimele, este antagonic cu duhovnicesc (care nici macar nu e similar cu sufletesc). Asa ca eu as zice ca nu trebuie fortata nota, oricat de frumos pare a fi a ne lasa in voia scrisului.

In fine, nu vreau sa te supar, deci nu mai insist pe subiect. O seara frumoasa!

Surioara, acu ca m-ai pus pe jar, trebuie sa te faci partasa la suferinta mea...:)
Hai sa vedem Scriptura, mai intai.
Matei, 19, 5-6:
<Si a zis: "Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup",
Asa incat nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta.">

Oare Mantuitorul se refera aici la corp? La soma? Nu e limpede ca Domnul vorbeste duhovniceste?

Asadar, cred ca putem trece peste aparenta confruntare intre sensul primar al termenilor, altminteri nici nu e posibil sa prindem duhul versetelor...
Distinctia dintre trup si duh nu este operanta aici, nu este potrivita pentru acest loc, pentru acest verset.
Sensul termenului de "trup" este cel de unitate in duh, in suflet, in cele ale vietii inimii si cugetului etc.

Si iarasi, Mirela, revezi te rog expresiile gen Biserica-trup-madulare-Cap Hristos etc.
Nu de corp e vorba, ci de natura duhovniceasca. DESPRE UNITATE, caci trup inseamna organism, viu, indivizibil. Precum trupul nu se poate imparti fara ca partile taiate sa nu moara, la fel si Biserica, unitate duhovniceasca, nu poate fi sfasiata, impartita, cel mult madularele neroditoare se taie si sunt aruncate-n foc. Spus metaforic, analogic, nici nu mai stiu cum sa zic... Mea culpa pentru neputinta zicerii! (poate ma ajuta un teolog...)

Nici ca gasesc acum o expresie mai fericita decat cea pe care ai numit-o "paradox": da, repet, un singur trup duhovnicesc! Nimic mai adevarat. Asta-i Biserica! Asta e Taina Cununiei! Adevarul nu se exprima musai liniar si omogen, ci uneori tocmai prin ciocniri de sensuri, prin limbaje tipic-poeticesti... Ne-a invatat Insusi Mantuitorul Hristos! Laudat fie Domnul in vecii vecilor!

P.S. Poate ne lamureste Mihailc in legatura cu anumite particularitati ale corpului/trupului omenesc in icoane: degetele subtiate si nefiresc de lungi, care NU respecta legile firii si nici anatomia umana obisnuita, apoi anumite componente ale palmelor precum si ale fruntii care sunt puternic reliefate, ca niste saculeti/ventriculi doldora de continut (ma duce gandul deopotriva la virilitate, la seminal, la bogatie, la plinatate sau deplinatate si totodata la pneuma...) Nu despre corp/soma e vorba in aceste reprezentari din icoane, ci despre insusiri ale trupului duhovnicesc, indraznesc sa zic eu... Ne ajuti, Mihailc?...

Ba tocmai dimpotriva: trebuie sa fortam nota! E musai, nicidecum altfel.
Altminteri picam din Teologie.
Nu placerea/voia scrisului ne obliga, ci insasi Teologia, natura ei aparte...

Nu eu conduc scrisul ci, Doamne iarta-ma de zicere, Teologia imi carmuieste scrisul... (of, vai de oasele mele, ca am zis-o, spre bucuria vanatorilor mandriei mele...:)) Intelegerea teologica, atat cat am, ca sa ma exprim mai corect si mai simplu.

(Oare zic bine? Cum iti pare, sora draga...)

Ioane, greșești foarte grav (mă mir că nu te-a corectat vreun teolog până acum).

Acolo unde scrie că vor fi un singur trup, chiar la TRUP se referă (vrei să-ți desenez cum arată? Uită-te la Brâncuși, Poarta Sărutului.) Nu e vorba de niciun "trup duhovnicesc". Hellooo !!

Asa o fi, Mirela... Mai cuget, multam de sugestie...:)

P.S. Esti sigura ca Brancusi facea tocmai exprimarea plastica a cuvantului biblic in statuia aceea?... Eu am auzit ca nu prea se omora cu Biblia si ca bea vartos, in timpul muncii, odata reusind sa dea gata 3 butoaie cu vin in doar 24 ore cu amicul sau Modigliani. Stiu si eu?... In astfel de stari o fi incurcat versetele intre ele si cine stie ce-o fi vrut maestrul sa exprime de fapt...
Eu nu l-as lua pe Brancusi ca invatator al Evangheliei prin piatra. Chit ca era solid ca stanca (Petru)...:)

ești simpatic, dar..
 

Aoleu, frate, iar ai luat-o pe ulei?
Da' cine-a zis că Brâncuși tălmăcește evanghelia??
Era doar un mod de a mă scăpa pe mine de desen. :)

Ce te face sa fii asa sigura?
"Teologul" Brancusi? :)

Nu, teologii care au mai scris aici pe forum.

Bine ar fi sa ne dai niste referinte despre trupul de care vorbim, daca ai cumva la-ndemana, ca eu mi-am epuizat gloantele...:)

P.S. Raman ferm pe pozitie: e trup duhovnicesc, e aceelasi mesaj continut si in imaginea plastica a Bisericii ca trup al Carei Cap este Hristos (avem si pe catapeteasma aceeasi reprezentare, iconografic - sfintii sunt corpul sau madularele, Preasfanta Nascatoare este comparabila cu gatul, iar Domnul este Capul). Totul fiind duhovnicesc, nimic altceva.
Trupul corp/soma merge de unde a venit: in tarina.