Cu alte cuvinte, duhul se odihnește când trupul se nevoiește. Nu poți participa la jertfa lui Hristos decât printr-o atitudine similară. Sf. Chriril al Alexandriei spunea că la Dumnezeu se intră în stare de jertfă.

1. A intra intr-o biserica si a te ruga privat este una si este normal si firesc.
Dumnezeu si cei ai Lui sunt pretutindeni. Fiecare se roaga Lor.
Vorbim aici de biserici care apartin unor confesiuni crestine (apropiate): ortodocsi, catolici cu ramificatiile lor. Toti se roaga aceluiasi Dumnezeu si Maicii Sale si la multi sfinti comuni.

Am avut ocazia sa vizitez de exemplu biserica din Bari und se afla moastele Sf. Nicolae. Acolo se inchina toti si sunt cozi imense: ortodocsi din diverse tari si catolici.
Care este problema? De ce au fost duse moaste si alte obiecte sfinte in biserici catolice, se pune intrebarea. Stiti sa-mi spuneti? De ce Sf. Nicolae nu este in Grecia si altii ca El asemenea?

A asista la slujbe in biserici de alte confesiuni, este alta treaba. Poti sa asisti, poti sa te rogi pentru tine. Ca sa participi efectiv inseamna sa cunosti limba slujbei mai intai.
Chiar si un ortodox in biserica de ala nationalitate are probleme de intelegere a slujbei. Nu toti stiu greaca, rusa, albaneza, romana, etc. Dar macar cunosti componentele slujbei si poti sa spui anumite rugaciuni in limba ta.
In alta tara te duci acolo unde poti.
Abia exista biserici ortodoxe (romanesti) si preoti mai ales, in diaspora. Si vina nu este (numai) a noastra pentru asta.
Nu trebuie sa te impartasesti la alte confesiuni. Dar in rest nu vad problema.

2. Despre banci/scaune s-a mai discutat.
Mai intai ca ar trebui ca la fiecare biserica sa se tina o lectie speciala in care sa se explice partea cu ingenunchiatul si diverse pozitii si gesturi. Sa fie chair afisate. Lumea nu le stie!!!!! sau nu le stie corect.
Cati ingenunchiaza intre Pasti si Inaltare!
Am vazut ca exista un intreg curs la facultatea de teologie pentru aceste aspecte. Am citit undeva chiar acest curs.
Voi cunoasteti aceste reguli? Am sa mai caut si eu si am spun aici niste lucruri esentiale.

Cu bancile (nu scaune) sunt niste avantaje. Poti ingenunchia ordonat pe ele. Ai spatiu, poti sa te ajuti cand te ridici, poti sa tii un obiect, o carte de rugaciuni.
Sunt multi oameni care trebuie sa se aseze pe parcursul slujbei, omanei cu probleme de sanatate, batrani. Unii nu pot ingenunchia, sau nu pot sa ridice dupa aceea.Sunt oameni cu dureri mari de coloana, genunchi, etc.
Egoismul asta feroce...la ortodocsi.

In bisericile ortodoxe este mereu gramadasi inghesuiala. Nici nu ai loc sa stai, sau sa ingenunchezi. Stai cu fundul in nasul celuilalt, sau calci/lovesti oamenii. Cu bancile asa ceva nu se intampla. Este ordine si respect pentru fiecare.
Sunt banci speciale pentru biserici, cu loc pentru ingenunchiat si pentru pus carte de rugaciuni, geanta.

Sigur ca cel mai bine te simti in biserica de credinta si limba ta, dar este loc si de mai bine si trebuie sa ne si adaptam. E mai bine decat sa renuntam de tot la biserica.

Cu atât mai mult: dacă e înghesuială și așa, unde să mai pui și bănci? Îți dai seama că ar fi necesar mai mult spațiu?

Ca aproape întotdeauna, Sophia are o părere originală şi nu neapărat corectă a ce şi cum <trebuie să> se desfăşoare lucrurile-n biserică.

Daca este vointa si iubire de aproape, se pot face niste lucruri.
Daca la fiecare lucru o dam cu "nu se poate", atunci sa nu mai cerem pe alta parte.
Cate nu cereti in credinta?! Si cine nu le poate e dupa voi rau crestin.
Dar mai bine sa nu tinem cont de suferinta si efortul unora si sa-i dam afara din biserica.
Nu va doresc sa aveti vreodata dureri sa nu puteti sta in picioare.
Sunt oameni cu carje, bastoane, rolatoare etc.
Aia sa nu mai vina la biserica?

De unde până unde cele ce zici matale acolo?
Strana pentru ce crezi că e?

Da, cum spune sophia, poate unii nu sunt in stare sa faca nevointa de care spuneti voi, adica sa stea 4 ore in picioare.
Sa stiti ca somnul ma ia si daca stau in picioare, si daca stau jos.
Daca ar fi banci, eu as sta cu placere pe ele. Dar nu sunt, asa ca nu am de ales si stau in picioare. E bine si asa.

De acord că nu-i uș™or; altfel nu s-ar mai chema nevoință. Iar pentru cei care chiar nu pot, este strana. Am văzut, însă, bătrâni care mă făceau de rușine, îngenunchind pe mai toată durata slujbei. Adevărul e că generaț›iile mai tinere sunt mai slăbănoage decât cele vechi ș™i decât cei de la ț›ară. Suntem obișnuiț›i să stăm tot timpul pe scaun și muș™chii ni s-au atrofiat.
Încă un motiv să ne luăm ca reper tradiț›ia decât să renunț›ăm la ea potrivindu-ne slăbiciunilor noastre.
Aș™ zice că Ortodoxia este o mamă viguroasă, care-și creș™te copiii cu o anumită asprime binefăcătoare, pregătindu-i în permanență pentru luptă.

Cel mai adesea nu realizăm, însă efortul acela de a sta în picioare sau de a îngenunchia 2-3 ore la o slujbă are legătură cu efortul de a rezista plăcerilor în general; te face oarecum stăpân peste trupul tău, cu slăbiciunile și preferințele lui; te întărește în hotărârea de a merge pe calea pe care ți-ai ales-o.

Pai cum sa fie pacat? Pacatul vine cand nu te rogi..oriunde ai fi :)

Eu stiam ca atunci cand cineva se roaga, adica deja se afla intr-un efort duhovnicesc, atunci se inteteste ispita. Gasiti asta pe undeva prin pateric.