În prealabil postat de VictorS (Post 397864)

A trecut o noapte lunga si grea in care m-am gandit la ce a fost. Am citit si recitit incurajarile si mustrarile (binevenite) voastre. Furia de ieri s-a mai domolit. Desi ieri ziceam ca nu mai trec pe la biserica cel putin o perioada pana ma linistesc azi in drum spre birou pasii m-au dus spre aceeasi biserica la care am fost zilnic in perioada asta. Desi eram hotarat sa abandonez am iesit din biserica cu gandul ca trebuie sa ma rog in continuare pentru impacarea noastra, pentru reunirea familiei si sa nu renunt. Poate ca sunt eu ca nu pot accepta deocamdata acest final si ma agat de o himera sau poate chiar asta trebuie sa fac; in orice caz sunt hotarat sa ma rog in continuare pentru impacare ca nu am nimic de pierdut. Pana cand ? Nu stiu, probabil pana o sa pierd orice urma de speranta in legatura cu aceasta posibila impacare.
Sper sa nu va suparati pe mine ca-mi schimb atitudinea de la o zi la alta sau chiar de la ora la ora dar sunt tare confuz :).

O zi buna
Doamne ajuta

În prealabil postat de monicapotop (Post 177894)

buna, ma numesc monica si sunt casatorita cu sotul meu de 4 ani jumatate. el este sufletul meu, ne cunoastem de cand eram copii si practic am crescut impreuna. necazul meu amar e ca nu putem avea copii. sotul a trecut printr-o operatie de un an si desi medicii ne dau putine sanse pentru a face copii, repectiv prin inseminare tot nu am reusit.
ne rugam seara de seara la bunul Dumnezeu sa se indure de noi. Nu stiu...as muri sa am o viata fara copii. Am cheltuit foarte mult pe medicamente si analize si tot felul si Dumnezeu ne-a scos in cale si oameni buni si mai putini buni. Stiu ca nu sunt raspunsuri de dat, dar durerea e foarte mare pentru amandoi si la 30 ani ni-e greu sa ne impacam cu ideea ca nu vom avea copii.

În prealabil postat de VictorS (Post 397753)

Este foarte greu sa mai gasesc motivatia sa ma rog. Sunt aproape sigur ca raspunsul o sa fie acelasi oricare ar fi motivul pentru care ma rog fie el sanatate, iertarea pacatelor sau mai stiu eu ce. La biserica daca e sa ma mai duc o sa ma duc probabil doar de frica judecatii. Am avut in perioada asta o experienta (nu personala) care mi-a aratat ca daca nu crezi ti-o iei urat de tot. Mi-ar fi placut ca relatia mea cu Domnul sa fie una bazata pe iubire, nu pe teama. In orice caz concluzia mea dupa aceasta perioada este ca daca ai ceva de rezolvat in viata, rezolva singur pentru ca cerand ajutor de la cineva ai toate sansele sa ramai cu ochii in soare.

În prealabil postat de VictorS (Post 397864)

A trecut o noapte lunga si grea in care m-am gandit la ce a fost. Am citit si recitit incurajarile si mustrarile (binevenite) voastre. Furia de ieri s-a mai domolit. Desi ieri ziceam ca nu mai trec pe la biserica cel putin o perioada pana ma linistesc azi in drum spre birou pasii m-au dus spre aceeasi biserica la care am fost zilnic in perioada asta. Desi eram hotarat sa abandonez am iesit din biserica cu gandul ca trebuie sa ma rog in continuare pentru impacarea noastra, pentru reunirea familiei si sa nu renunt. Poate ca sunt eu ca nu pot accepta deocamdata acest final si ma agat de o himera sau poate chiar asta trebuie sa fac; in orice caz sunt hotarat sa ma rog in continuare pentru impacare ca nu am nimic de pierdut. Pana cand ? Nu stiu, probabil pana o sa pierd orice urma de speranta in legatura cu aceasta posibila impacare.
Sper sa nu va suparati pe mine ca-mi schimb atitudinea de la o zi la alta sau chiar de la ora la ora dar sunt tare confuz :).

O zi buna
Doamne ajuta

În prealabil postat de truthtostone (Post 398014)

iubesc pe cine nu trebuie si ma sting incet. ma sufoc acasa,ies pe strada,ma uit in gol,iar acasa cad adesea jos si nu vreau sa ma ridic in picioare.

În prealabil postat de Adriana-Simona (Post 398061)

Te-ai intrebat vreodata ca poate nu iubesti cum trebuie?
Ca de iubit trebuie sa iubim si sa ne fie drag de toata lumea, doar ca in diverse feluri, de preferinta cat mai frateste si cat mai curat.
De la patimi vine tot raul, un duhovnic bun ar fi tare folositor in cazul tau, si un pic de smerenie.

În prealabil postat de costel (Post 398024)

Draga Victor, niciodata sa nu crezi ca Dumnezeu l-a dat uitarii pe cineva dintre noi. Nu te mai intreba de ce s-au intamplat toate acestea. Pune in locul acestor ganduri, gandul la Dumnezeu si vei avea parte de liniste si bucurie. Chiar daca pentru noi unele chemari sunt de neinteles, ia cele intamplate ca pe un mod de chemare a lui Dumnezeu catre El. Si de-ti va fi necesara impacarea, sa stii ca ea va veni prin lucrarea lui Dumnezeu.