Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Rugaciuni (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5048)
-   -   Importanta RUGACIUNII (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=9071)

ioan cezar 09.02.2012 02:07:29

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 428102)
Spune Sfantul Ioan Scararul ca " plansul dupa Dumnezeu este o tristete a sufletului (pentru pacate), o simtire a inimii indurerate, care cauta pururea fara odihna pe Cel dupa care inseteaza... Plansul sau strapungerea inimii este o marturisire a pacatelor facute de minte lui Dumnezeu, un dialog nevazut, neincetat si indurerat, in care sufletuI isi recunoaste necontenit pacatele in fata lui Dumnezeu... " (Filocalia, vol. IX, pag. 164). Tot acelasi sfant spune ca plansul este al doilea botez; este mai mare decat botezul, deoarece botezul dintai ne curata de pacatele de mai inainte, iar botezul lacrimilor ne curateste de pacatele facute si dupa botez.

Plansul se naste din zdrobirea inimii pentru pacatele facute, din smerita cugetare, din aducerea aminte de moarte, de judecata si de muncile iadului in care se chinuiesc pacatosii. Acelasi lucru il spune si cuviosul Pimen: de nimic nu avem mai multa nevoie decat de minte treaza, caci din aceasta numai se nasc lacrimile si plansul cel mantuitor. Iar sfintii Arsenie cel Mare, Efrem Sirul, Isaac Sirul si altii, spun ca: " lacrimile la rugaciune sunt semn al milei lui Dumnezeu " caci prin lacrimi se linisteste vazduhul inimii. Si iarasi: " Sufletul ce si-a simtit pacatele sale incepe sa planga, caci le vede in lumina dumnezeirii ".

Sfantul Grigorie Palama spune ca plansul este de doua feluri: plansul mintii, adica intristarea din inima pentru pacatele noastre, fara lacrimi in ochi, asa cum avea fiul cel risipitor care zicea: " Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier de foame... " (Luca 15, 17); plansul cu lacrimi, al doilea fel de plans, mult mai inalt, care izvoraste din intristarea mintii si a inimii pentru pacatele noastre. Toti dumnezeiestii parinti spun la fel, ca lacrimile la rugaciune sunt un dar al lui Dumnezeu, ca foarte greu se castiga si foarte usor se pierd. Cei mai mari dusmani ai plansului si lacrimilor sunt: slabirea credintei, lenevirea la rugaciune, lacomia pantecelui, betia, rasul, trandavia, multa vorbire si mai ales slava desarta. Cand fiul risipitor cugeta cu durere in inima la casa Tatalui sau, avea plansul cel dintai, al minti; iar cand s-a intors la Tatal sau i i-a zis: " Tata, gresit-am la cer si inaintea Ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul Tau... (Luca 15, 18-19), atunci fiul cel pierdut a dobandit plansul cel de al doilea, al lacrimilor din inim

Foarte buna sinteza!
Slava lui Dumnezeu pentru toate darurile!

cristiboss56 09.02.2012 17:00:13

Citat:

În prealabil postat de ioan cezar (Post 428174)
Foarte buna sinteza!
Slava lui Dumnezeu pentru toate darurile!

. . .Amin !

Florin-Ionut 10.02.2012 10:37:08

Fraților,

Vă sînt recunoscător pentru ideile de mai sus. Cu toate acestea, nimeni dintre voi nu mi-a răspuns la întrebare: credeți sau nu credeți că, în momentul rugăciunii sincere, cu sau fără lacrimi, bunul Dumnezeu vă iartă atunci, pe loc, păcatele și greșelile pentru care cereți iertare?

Annyta 10.02.2012 11:24:46

Citat:

În prealabil postat de Florin-Ionut (Post 428450)
Fraților,

Vă sînt recunoscător pentru ideile de mai sus. Cu toate acestea, nimeni dintre voi nu mi-a răspuns la întrebare: credeți sau nu credeți că, în momentul rugăciunii sincere, cu sau fără lacrimi, bunul Dumnezeu vă iartă atunci, pe loc, păcatele și greșelile pentru care cereți iertare?

Imi permit un comentariu care sper sa nu te deranjeze, nefiind "da" sau "nu".
Raspunsul meu este "nu stiu, Dumnezeu stie".
Dar mai mult decat atat, cineva facea aici pe forum distinctia intre "iertarea pacatelor" si "suportarea consecintelor pacatelor noastre". Exemplul oferit era cel al regelui David - i se iarta pacatele, in urma pocaintei sale, dar urmeaza un numar de ani in care el sufera mai multe "necazuri", ca plata pentru acele pacate. Cel putin eu asa ma retinut.

Si acum am si eu o intrebare: ce inseamna de fapt "iertarea pacatelor"? Poate fi faptul ca acele pacate nu vor mai fi pomenite la judecata, dar ni se ofera aici, in aceasta viata, posibilitatea sa le rascumparam, cu ajutorul lui Dumnezeu?

Cu scuzele de rigoare daca sunt pe langa subiect.

Florin-Ionut 10.02.2012 11:57:18

Citat:

În prealabil postat de Annyta (Post 428474)
Si acum am si eu o intrebare: ce inseamna de fapt "iertarea pacatelor"? Poate fi faptul ca acele pacate nu vor mai fi pomenite la judecata, dar ni se ofera aici, in aceasta viata, posibilitatea sa le rascumparam, cu ajutorul lui Dumnezeu?

Da, consecințele păcatelor rămîn chiar dacă am fost iertați. E în firea lucrurilor. Este ca atunci cînd la 60 de ani cineva care a fost foarte neglijent cu alimentația s-ar hotărî să se "pocăiască" și să mănînce sănătos, avînd în același timp pretenția ca bolile pe care le-a sădit în trupul său de-a lungul vieții să nu-l mai deranjeze niciodată.

Hristos ne-a răcumpărat păcatele, nu noi înșine. Noi avem credința și decizia sinceră să nu le mai comitem.

Păcatele și de fapt toate evenimentele ascunse ale istoriei vor ieși la iveală la Judecata de Apoi în lumina Adevărului. Este scris în Biblie pe undeva. Dar păcatele iertate vor fi șterse, pe cînd celelalte vor rămîne pe conștiința păcătoșilor în veci.

Annyta 10.02.2012 12:44:48

Multumescm, Florin Ionut, pentru raspuns!

Mihnea Dragomir 10.02.2012 15:42:01

Citat:

În prealabil postat de Florin-Ionut (Post 428450)
Fraților,

Vă sînt recunoscător pentru ideile de mai sus. Cu toate acestea, nimeni dintre voi nu mi-a răspuns la întrebare: credeți sau nu credeți că, în momentul rugăciunii sincere, cu sau fără lacrimi, bunul Dumnezeu vă iartă atunci, pe loc, păcatele și greșelile pentru care cereți iertare?

Eu cred că, în urma rugăciunii sincere, Dumnezeu iartă unele păcate mai ușoare. Pe de altă parte, cred că tot în urma rugăciunii sincere, ne întărește în hotărârea de a dobândi iertarea lui Dumnezeu și pentru celelalte păcate mai mari, prin spovadă.

Florin-Ionut 10.02.2012 16:08:57

Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 428568)
Eu cred că, în urma rugăciunii sincere, Dumnezeu iartă unele păcate mai ușoare. Pe de altă parte, cred că tot în urma rugăciunii sincere, ne întărește în hotărârea de a dobândi iertarea lui Dumnezeu și pentru celelalte păcate mai mari, prin spovadă.

Ideea asta îmi amintește de o discuție mai veche despre primirea Împărtășaniei, unde spune că:
Toți trebuie să ne spovedim, spune Sfântul Simeon al Thesalonicului, și mireni, și călugări, și preoți, și arhierei…” atunci când simțim că ne apasă păcate grele.
Sfântul Nicolae Cabasila. În Erminia sa el spune astfel: Cât timp suntem uniți și păstrăm legătura cu Hristos, trăim viață sfântă, sorbind izvor de sfințenie prin Sfintele Taine; dar dacă ne despărțim de Biserică – Trupul tainic al Său , în zadar vom gusta din Sfintele Taine, căci seva de viață nu mai curge prin mădularele moarte și tăiate. Și cine desparte mădularele de Trup? „Păcatele voastre stau ca un zid despărțitor între Mine și voi”, zice Domnul. Dar oare orice păcat ucide pe om? Nicidecum! Ci numai păcatul de moarte. Tocmai de aceea se și numește de moarte; căci există păcate care nu sunt spre moarte, spune Sfântul Ioan (I Ioan 5,17). Prin urmare credincioșii care n‑au săvârșit păcate de moarte nu sunt întru nimic opriți să se împărtășească cu Sfintele Taine și să devină părtași la sfințire, ca unii ce sunt încă mădulare vii, pentru că păstrează unitatea cu Capul (Hristos).Mai mult decât atât, în tratatul său Despre viața în Hristos, Nicolae Cabasila face o afirmație și mai directă spunând: pe cât este de nedrept să te împărtășești din Sfintele Daruri dacă ai săvârșit păcat de moarte și nu te‑ai spovedit, tot pe atât de mare greșeală ar fi să fugi de această Pâinecând n‑ai greșit de moarte!
Aici vorbește despre Împărtășanie, dar noi discutăm despre iertarea în sine. Deci este posibil ca doar păcatele de moarte să fie iertate prin rugăciunea particulară sau a Bisericii la Liturghie și la alte slujbe.

Mai jos se arată care ar fi aceste păcate de moarte.
Pentru a clarifica și mai mult lucrurile, dorim să arătăm care sunt aceste păcate de moarte pentru care Sfinții Părinți opresc de la Împărtășanie. Povățuirile de la sfârșitul Liturghierului opresc de la Împărtășanie pentru următoarele păcate: trufia, iubirea de argint, desfrânarea (sub orice formă: malahie, adulter, sodomie, gomorie etc.), mânia și răzbunarea, lăcomia, zavistia și lenevirea spre faptele cele bune. La acestea se adaugă o altă categorie de păcate la fel de grave (sau chiar mai grave unele dintre ele) și care, de asemenea, opresc automat de la Împărtășanie. Acestea sunt: minciuna și mărturia falsă, descântecul și vrăjitoria (atât cel care face, cât și cel căruia i se face), furtul sau orice alt fel de nedreptate socială, bătaia și omorul (inclusiv avortul), răspândirea sau simpla aderență la o idee sectară (eretică) sau antieclesială, furtul de cele sfinte și nerespectarea rânduielilor bisericești (suprimarea samovolnică a posturilor, afară de motiv de boală; comuniunea euharistică cu eterodocșii; încălcarea gravă a Canoanelor bisericești etc.), hula împotriva lui Dumnezeu și negarea existenței Lui, fie prin ateism, fie prin sincretism (creștinism + yoga, credința în reîncarnare, meditația transcendentală etc.
Consider că un creștin autentic nu comite aceste păcate de moarte enumerate mai sus decît poate accidental sau foarte rar, din varii motive, (de exemplu mînia care ne mai ia uneori prin surprindere...) astfel încît celelalte păcate pe care le face poate mai mult din greșeală sau dintr-o oarecare neputință i se pot ierta și prin simpla rugăciune spusă cu credință și cu speranța iertării.

CelMandru 16.02.2012 11:08:23

Sfântul Teofan Zăvorâtul, spune în cartea sa - Viața lăuntrică, despre rugăciunea neîncetată:

"Dumnezeu vrea să Îl sâcâim cu rugăciunile noastre, nu pentru El – căci El știe totul – ci pentru noi, ca să fim mereu gata să primim milostivirea Sa, oricând ar binevoi El să ne-o dea. Rugăciunea este întinderea mâinilor spre Dumnezeu, pentru primirea îndurării Sale. Cel ce se roagă neîncetat, acela are mereu mâinile întinse; și oricând ar binevoi Domnul să-l miluiască, el este întotdeauna gata să-I primească miluirea. Închipuiește-ți un binefăcător care împarte milostenii, dar nu la ore stabilite, și obișnuiește să le pună direct în mâinile întinse și să-i treacă cu vederea pe cei care, căscând gura prin alte părți, nu le întind. În acest fel, dintre cei veniți, cei care au mâinile întinse primesc întotdeauna, iar cei ce nu le întind nu primesc. Mai târziu, degeaba mai ceri. La fel, Dumnezeu, când Își va împărți îndurările, nu va sta la povești, ci va spune numai: „Să aveți mereu mâinile întinse spre Mine în rugăciune, pentru ca, oricând voi binevoi să împart milostenii, voi să fiți gata să le primiți”. Astfel, cel ce se roagă neîncetat nu va pierde niciodată miluirea, iar cel ce nu se roagă mereu, acela să nu se mire că o va pierde."

George.m 20.02.2012 00:57:35

Cuviosul Iosif Isihastul spune ca "asa cum, daca suflarea omului inceteaza, acesta moare, tot asa moare si sufletul fara Rugaciune neintrerupta. Caci trupul cel viu adoarme atunci cand incepe sa fie parasit de staruinta Rugaciunii si se inmultesc patimile. Pentru ca vrasmasul nu doarme, ci lupta continuu impotriva nostra.

Si asa cum pruncul care se zamisleste in pantecele mamei, daca inceteaza a mai respira, se sufoca si moare, tot asa se intampla si cu zamislirea cea duhovniceasca, daca inceteaza lucrarea mintii.

Deci, striga continuu: Dumnezeule, Iti place ceea ce fac acum? Dumnezeule, este voia Ta aceasta? - si continuu, ziua si noaptea, sa vorbesti lui Dumnezeu, cu toata simplitatea, ca un fiu fata de Tatal sau. Atunci vei simti dragostea Tatalui si grija dumnezeiasca. Si tremuri ca nu cumva sa superi pe bunul tau Parinte, care te iubeste atat de mult fara nici un interes propriu. El a murit pentru tine pe Cruce".


Ora este GMT +3. Ora este acum 14:17:59.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.