Asta chiar n-am spus-o!

Aceasta deja e o altă problemă. Nu ţi-ai pus problema că ar fi putut deveni adventist în timp ce era angajat în cadrul armatei ca medic militar? Ce motiv ar avea să demisioneze? Vorbim desigur de o armată a unui stat democratic (nu vorbim de "medicii" lui Hitler).

e buna gluma. Chiar FOARTE buna! Cum ar putea deveni cineva adventist pe teatrul de operatiune (razboi) unde fiecare soldat e ocupat cu arma si NU cu Biblia? Doar daca unul (unii) din soldati e ADVENTIST si in loc sa-si faca datoria de soldat face prozelitism printre colegi. Stii tu ce stii, altfel nu ai fi venit cu ideea asta! Stii cum se spune: gura adventistului (pacatosului) ADEVAR graieste!

Nu e glumă deloc, e chiar realitate! Cunosc cazuri concrete în care oameni au auzit de adventism în [Primul] război. Cred că ţi-ai format o imagine greşită despre război... acolo nu se trage continuu la mitralieră ca-n filme...

Si daca au auzit de adventism in razboi, care e relevanta?

Daca o tara (X) are avea >95% populatie de credinta adventista, si ar incepe un razboi intre aceasta tara si o alta tara(Y) , nu cred ca adventistii nu ar lua parte la razboi si ar sta sa le fie omorate familiile si rudele.

Relevanţa e în contextul celor spuse de Ştefan Florin (postarea #1002).

Dacă sunteţi creştin, nu se poate să nu ştiţi principiul lui Hristos în această privinţă. Faceţi mare caz că noi nu mai suntem sub vechiul legământ, dar când e vorba să aplicaţi prevederile Noului Legământ vă faceţi că uitaţi principiul nonviolenţei şi al împăciuirii promovat de Hristos.

Nu fac nici un caz. Am facut o supozitie.
Dvs. spuneti ca nu vreti sa ucideti in razboi doar pentru ca stiti sunteti minoritari. Insa daca ati fi fost majoritari nu ati mai fi "comentat".

De când şi până când o majoritate (creştină !!!) are dreptul să ucidă?

Razboiul nu are ca rol uciderea, ci salvarea oamenilor si prevenirea unui rau mai mare.

Nu vă supăraţi că vă întreb: sunteţi discipol al lui Hristos, ori al lui Machiavelli?

Nimeni nu doreste sa existe razboi in lume. Iar in caz de razboi , si eu as vrea (ca si dvs.)sa fiu ajutor de medic si sa am grija de raniti. Insa eu , neavand cunostiinte in medicina , este aproape imposibil sa ma inscriu in formatia sanitarilor, pentru ca sunt multi medici si asistente care ar fi disponibile pentru front. Si , deci , ar fi sanse mari sa fiu obligat sa intru in armata si sa merg la lupta.
Pe de alta parte , nu sunt discipol al lui Machiavelli, ci incerc sa fiu al lui Hristos.

Foarte bine! Hai să ne comportăm ca atare şi în caz de război (Doamne fereşte!) să nu ucidem. Nu e nevoie să fi medic ori asistentă pentru a salva vieţi. Pe front brancardierii sunt cei mai expuşi în prima linie...

Razboaiele au loc pentru ca nu se respecta porunca iubirii vrajmasului. Implinirea acestei porunci este imposibila la om fara ajutorul Domnului. Este imposibil sa iti vezi sotia violata si copiii ucisi si sa il iubesti pe cel ce a facut-o. Omeneste este imposibil. La Dumnezeu insa este posibil. Inima de mama a Sfintei Fecioare a fost strapunsa la vederea Fiului ei pe cruce, strapunsa asa cum i se prevestise in momentul prezentarii pruncului Iisus in Templu. Insa pe cruce Domnul nu a cerut razboi nici contra criminalilor Sai, nici razboi pentru apararea credintei si demnitatii evreilor aflati sub jug roman, si nu a facut-o nici inainte de a fi pe cruce. El a cerut opusul, sa fie iertati ucigasii Lui ca nu stiau ce fac. Si noi am fost sub ocupatie romana iar Decebal sau Burebista nu au cerut poporului sa plateasca in liniste tributul roman, asa cum a cerut Domnul evreilor care si ei asteptau un Decebal care sa-i elibereze de sub romani. Moartea Domnului pe cruce a permis omenirii sa aiba forta unei alte alegeri de aici inainte, alegerea iubirii dusmanului, chiar al ocupatorului si al ucigasilor, lucru imposibil in VT pentru ca omeneste este imposibil, acum insa este posibil cu putere de la Domnul, este posibil atunci cand se iubeste cu iubirea Domnului care spune: "Iarta-i Tata ca nu stiu ce fac". Este marea diferenta intre VT si NT. Apostolii nu au fost nici ipocriti si nici lasi pentru ca nu au razbunat moartea Domnului si pentru ca nu s-au ridicat la lupta impotriva romanilor pentru a-si scoate poporul de sub jugul roman. Aceasta misiune nu mai exista la crestini ci singura optiune este martiriul.

2 Cor 10:
3. Macar ca traim in firea pamanteasca, totusi nu ne luptam calauziti de firea pamanteasca.
4. Caci armele cu care ne luptam noi nu sunt supuse firii pamantesti, ci sunt puternice, intarite de Dumnezeu ca sa surpe intariturile.

Si stiti care erau armele apostolilor, nu? Credinta, rugaciune etc. sfarsind ca martiri si nu ca razboinici pe front.

apostolii fiind un exemplu pentru toti ceilalti.

Ai dreptate in ce zici referitor la lipsa de cateheza, lipsa de lipire de biserica, lipsa de invatare in cadrul Bisericii. Sunt multi responsabili pentru asta.
Dar inafara de primul paragraf restul sunt texte protestante. Gogosi peste gogosi peste gogosi.


Eficacitatii caii pe care merge? Asta este un text ieftin Doriana. E o gogoasa umflata rau de tot. Sunt texte de adormit copiii. Hristos nu a vorbit despre "eficacitate"; Hristos nu a zis incercati toate duhurile si care este mai "eficace" sa-l urmati. Argumentul "eficacitatii" pe care il invoci aici este total nescripturistic.


Oamenii pleaca in primul rand lipsa aproape totala de orice cunostinte ortodoxe; adica oamenii cara habar nu au cad plasa unui prozelitism si unor protestanti bine pregatiti, care ii conving pe cei nepriceputi.


Iar tu Doriana de unde stii ca esti unde trebuie?

Razboiul de aparare si cel de prevenire sunt justificate. Acem o multime de exemple in acest sens: Sf imparat cel intocmai cu apostolii Constantin cel Mare, Sf. Stefan cel mare, Sf Gheorghe purtatorul de biruinta, Sf. Dimitrie, Sf. Teodor Tiron.
Sf Constantin inaintea luptei care avea sa-i aduca demnitatea de imparat are un vis, o viziune in care i se arata semnl Sf. Cruci sub care se afla scris "In hoc signo vinces. A doua zi porunceste soldatilor sa-si deseneze pe scuturi semnul sfintei Cruci. De asemenea chiar si steagurile de lupta au fost insemnate cu semnul Sf Cruci. A urmat una dintre cele mai memorabile lupte din istorie armata lui Constantin de 5 ori mai putin numeroasa decat cea a lui Maxentiu invingand. Majoritatea tarilor crestine europene si-au "impodobit" steagurile de lupta cu semnul Sf. Cruci. Multe il patreaza si azi: Anglia. Elvetia, Norvegia, Danemarca, Suedia, Malta etc.
La noi pe langa semnul Sf. Cruci domnitorii Moldovei aveau mare evlavie la SF Gheorghe acesta fiind reprezentat pe steagul principal al armatei. Un astfel de steag al lui Stefan se pastreaza la manastiirea athonita Zografu, ctitorie a marelui domnitor.
Ostenii Sf. Stefan cel mare se impartaseau cu totii impreuna cu domnitorul inaintea unei mari batalii, iar in caz de victorie se postea 3 ziile pana seara doar cu paine si cu apa.

Hrisstos nu ia scos pe evrei de sub jugul roman pentru ca nu aceasta era misiunea lui. Evreii datorita pacatelor isi meritau soarta ca popor la momentul respectiv. Ucigandu-l pe Hristos si strigand "Sangele lui asupra urmasilor urmasilor nostri" evrei s-au pricopsit cu o soarta si mai jalnica. Hristos spune:"Nu o sa ma mai vedeti decat atunci cand veti spune Binecuvantat este cel ce vine in numele Domnului" adica pana la sf veacurilor cand evreii vor accepta credinta crestina. Hristos, ca urmare a refuzului evreilor de a-i accepta invatatura mai spune: piatra pe piatra nu va ramane din Ierusalim. Peste 30 de ani romanii inabusind o puternica rascoala a evreilor darama Ierusalimul, ara locul pe care fusese orasul pentru a nu mai ramane nici un indiciu pentru a fi reconstruit si le interzice evreilor de a mai locui in tara sfanta. Urmeaza o pribegiei de 2000 de ani Holocaustul, toate pentru a spala sangele Mantuitoruliu de pe poporul evreu. Exista si conceptul de mantuire la nivel de neam. Israel a avut o evolutie in functie de cum a respectat perceptele primite prin Moise si de refuzul mesajului Mantuitorului. Cand a fost receptiv Dumnezeu a ucis imparati si regi tari pentru Israel dar atunci cand a uitat de Dumnezeu acesta a rimis plagi, nenorociri, moarte si robie.

Exagerezi cand vorbesti astfel
Avem in sinaxar o martira crestina care si-a luat viata pentru a scapa unui viol. S-a rugat pentru a fi scapata de aceasta necinste dar in fata iminentei violului s-a aruncat pe geam. De asemenea in BO pentru viol primeste canon de pocainta si victima. Este absurd ce zici: sa stai impasibil in astfel de situatii

Da' ce esti matale in pielea fiecarui adventist sa stii ce gandeste?

Pozitia oficiala a AZS (ne-reformistii) e clara: se indica "evitarea participarii la acte de violenta si varsare de sange atat pe timp de pace cat si de razboi" dar acorda membrilor sai "libertatea absoluta de a-si sluji tara, in orice timp si in orice loc, potrivit cu indemnurile convigerilor constiintei sale personale". (sesiunea Comitetului executiv al Diviziunii Europene a Bisericii AZS de la Gland, Elvetia)

Binenteles ca asta a dat apa la moara reformistilor considerand asta o pozitie ambigua fatza de "Legea lui Dumnezeu".

Da' ce eşti matale în pielea fiecărui adventist să ştii ce gândeşte când citeşte acea rezoluţie? Ba mai mult, să-ţi permiţi a prezuma că interpretarea e în sens negativ, urmând ca conştiinţa adventistului să-l îndemne la călcarea poruncii a VI-a?

Eu asa cred in sensul ca apostolii au incercat sa faca in viata lor ceea ce Domnul ceruse, si din moment ce ei ii vor judeca pe evrei, inseamna ca au si reusit sa duca la bun sfarsit cerintele Domnului. Iar sfarsitul lor a fost martiriul dupa o viata traita in pace cu ceilalti si in iubire in ciuda ocupatiei pagane romane si violentei celorlalti potrivnici lor. Nu au raspuns niciodata cu violenta, pentru nici un motiv. Asa cum le poruncise Domnul sa faca. Toti au fost niste mielusei la fel ca Domnul. Si eu cred ca si noi trebuie sa facem la fel, cred ca acesta este intelesul la faptul ca traieste Hristos in noi. La fel ca El ne luam crucea iubirii in spate si ne lasam calcati in picioare, scuipati si palmuiti, ripostand doar prin cuvant si invatatura, eventual fuga, dar niciodata prin violenta fizica si cu atat mai putin prin ucidere.

N-am asumat ca tine ca TOTI ar vrea sa participe combativ intr-un razboi asa cum TU crezi ca NU ar face asta.

Ideea era alta, contrar a ceea ce lasi impresia, AZS nu condamna participarea in razboi la modul combativ sau meserii cum ar fi cea de politist sau altele asemanatoare care include folosirea violentei sau poate conduce la ucidere.

De altfel asta e si unul din argumentele cheie ale AZS "reformati" impotriva celorlalti, ei sunt cei care sustin non-combativitatea totala si neconditionata.

Esti AZS reformat?

Nu pot fi deacord cu dvs. Domnul a spus pe cruce: "Tata iarta-i ca nu stiu ce fac". Iar Tatal cu siguranta L-a ascultat si i-a iertat pe evrei. Deci restul sunt speculatii. Motivul spulberarii Templului este un altul: Templul era la evrei locul de intalnire cu Dumnezeu, locul unde marele Preot facea jertfa de sange pentru iertarea pacatelor. Dupa moartea si invierea Domnului, aceste jertfe nu isi mai au sensul pentru ca Marele preot este acum Domnul iar jertfa de sange pentru iertarea pacatelor este acum cea Euharistica prin care luam trupul si sangele Domnului. Ca atare Templul evreu trebuia sa dispara si locul lui trebuia ocupat in asa fel incat Templul sa nu mai poata fi reconstruit. Conform profetiilor, evreii il asteapta pe Mesia, doar Mesia poate reconstrui Templul si este unul din semnele care il insoteste si prin care se va face cunoscut lor. Ei nu au inteles cuvintele Domnului care a spus: distrugeti acest Templu iar eu il voi reconstrui in trei zile, vorbind astfel de Trupul Sau ce urma sa moara si sa invieze. Ca atare, Templul este acum acest trup al Domnului, adica noi toti, Temple ale Duhului Sfant iar Jertfa facuta de Marele Preot pentru noi, pentru iertarea pacatelor, este Jertfa Euharistica, de aceea Templul evreu a fost ras de pe fata pamantului si evreii risipiti, pentru ca via a fost luata de la lucratorii cei dintai si data la altii care sa aduca mai multa roada. Iar roada este cea a iubirii aratata de Domnul. Spuneti ca misiunea lui nu a fost sa elibereze evreii dar gresiti, misiunea Lui a fost tocmai eliberarea in primul rand al evreilor si apoi a celorlalti, dar nu de sub jugul roman ci de sub jugul pacatului si a mortii. Iar aceasta misiune este valabila pana azi, si a fost indeplinita de toti apostolii si martirii care nu au raspuns urii si violentei tot cu violenta ci cu pace, iubire, rugaciune si mai ales credinta in Imparatia Domnului care nu este din aceasta lume. Domnul a spus foarte clar: daca Imparatia Lui ar fi fost din aceasta lume, ingerii din Cer s-ar fi batut pentru El.
De aceea cei care au facut razboaie "crestine" au gresit pentru ca s-au batut pentru imparatii din aceasta lume. Faptul ca au fost buni strategi militari nu inseamna mare lucru, romanii au fost astfel de strategi dintotdeauna, si inainte de venirea Domnului nu numai dupa. Deci faptul ca un mare imparat roman cum a fost Constantin cel Mare nu este semnul ca ar fi fost mare crestin. Daca ar fi primat credinta, nu ar fi amanat botezul sau pana inainte de moarte. Si la fel cu toti razboinicii, din prea putina credinta au facut razboi. Daca ar fi avut credinta mai tare ar fi murit martiri ca apostolii, nu eroi.

Cat despre viol, nu justifica sinuciderea. Va pot da cazuri atat din carti, cat si din viata unor femei pe care le cunosc, despre modul cum se poate scapa de violatori. O sa va spun unul din cazuri, o intamplare din viata unei fete foarte apropiate mie. Se intorcea seara de la biserica, si ajungand la lift, in fata usii era un barbat care si el astepta sa coboare liftul. Fara sa banuiasca nimic, si fiind cu mintea si sufletul inca la cele traite in biserica, se trezeste dintr-o data impinsa de barbat in perete, barbat care incepe sa-si puna mainile pe ea. Tremurand din toate incheieturile, striga cat poate de tare: "Iisuse scapa-ma!". In momentul iimediat urmator, o forta il impinge pe barbat cat colo. Acesta alb ca varul, dand sa fuga, ii arunca peste umar: "si te-a scapat, nu?". Dupa care fuge, in timp ce fata mai apuca sa-i zica: "sa te ierte Dumnezeu". Dupa care ia liftul si intra in casa. A doua zi, oriunde mergea pe strada avea frica si impresia ca iar va fi atacata, vedea violatori peste tot, nicicum nu se linistea. Plangea si spunea ca nu-i drept ca barbatii sa profite asa de femei doar pentru ca au forta fizica. Si tot plangand si tremurand de frica, ii spune duhovnicului cele patite. Acesta ii raspunde: "sa vii sa-ti citesc". Fata nu se duce deindata, sub socul celor intamplate, era cam pierduta, nu mai judeca limpede. Rezultatul: cat pe ce sa fie atacata iar intr-un parc public, sau poate era doar spaima ei care vedea peste tot violatori. Vorbeste iar cu duhovnicul si acesta ii raspunde: "nu ti-am spus sa vii sa-ti citesc?". De data asta intelege cuvantul duhovnicului si merge sa-i citeasca. Dupa ce preotul i-a citit niste dezlegari pentru astfel de situatii, fata s-a linistit COMPLET, toata teama, frica si revolta impotriva barbatilor potentiali violatori au disparut si acum are o viata fericita de familie si viitoare mamica.
Si pot sa va dau si alte exemple din ziua de azi, toate arata ca sinuciderea nu este o optiune ci un esec in credinta.

Nu sunt adventist reformist, sunt adventist de ziua a şaptea, iar Biserica mea nu doar că condamnă participarea în război la modul combativ, ci condamnă războiul în sine în toate formele lui. La ucidere (involuntară) poate conduce absolut orice în lumea aceasta a păcatului, de la bisturiul chirurgului până la cea mai nevinovată floare oferită cadou.

Şi un ultim lucru în acest dialog absurd: de pe ce poziţie faci dumneata apologia adventismului reformist? Cumva din perspectiva unui înger şi a unei Biserici de heruvimi? Ţin să-ţi amintesc că militarii români din Afganistan şi Irak nu sunt penticostali ori adventişti, ci ortodocşi; iar Poliţia Română nu are niciun regulament care să stipuleze împuşcarea în cap a infractorului.

Eu am venit cu un comunicat oficial al "bisericii" dumitale din care rezulta altceva decat ce sustii tu.

Poate vrei sa spui ca acel "doar" e scapat din greseala si atunci suntem de acord.

Daca nu, poate vii si tu cu unul din care sa rezulte ceea ce sustii - ca AZS condamna participarea combativa in razboi si daca da, ce sanctiuni administreaza membrilor care inalca aceasta regula(?).

E usor sa te dai idealist si sa condamni la modul general razboiul - problema este ca realitatea e mult mai complexa.
Dar daca asa da bine la imagine..


Chiar nu fac apologetica reformista, nu stiu de unde ai scos tu chestia asta.

Ba dimpotriva, vad ca pozitia sustinuta de tine este cea reformista, AZS "nereformisti" sustin altceva dupa cum am scris: participarea la activitati cu caracter potential violent ramane la latitudinea fiecarui individ.

Ha? Ce diversiune mai e si asta?

Sunt si penticostali si baptisti, asta va spun sigur.

Eu cred ca acest text oficial este clar si infirma pozitia eronata adoptata de domnul "osuta" care vrea sa convinga ca biserica domniei sale este un pasnica.

Pai este pasnica, n-a declarat razboi la nimeni cu arma in mana..:)
Razboiul se poarta in alte planuri - financiar mai ales.

În comunicatul cu pricina nu există niciun "doar". În plus ai evitat să postezi întreaga frază din articolul respectiv, tocmai pentru că lămurea problema. Pentru corectitudine:

"Deşi poziţia de necombatanţă a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea este clară, Biserica lasă fiecărui membru libertatea de a decide în această complicată problemă etică. Din punct de vedere istoric poziţia sa a fost de a acorda fiecărui membru “libertate absolută de a-şi sluji ţara oricând şi oriunde, conform convingerilor personale” (Review and Herald, 6 martie 1924)."

Trebuie să mai adaug că articolul spune "oricând şi oriunde", nu "oricum" - ceea ce ar fi putut lăsa să se înţeleagă inclusiv cu baioneta şi grenada ofensivă de mână.

Aşa cum reiese din întreaga frază de mai sus, principiul necombatanţei Bisericii reiese evident chiar şi din articolul incriminat de tine. "Sancţiunea" pentru ucidere este invariabil aceeaşi: pierderea calităţii de membru. Punct.

Ai scris, dar fraza aceasta reprezintă propriul tău
aport la dezinformare, ea negăsindu-se în comunicat.

Nu e nicio diversiune, e urmare a afirmaţiei tale că acţiunea poliţistului "poate conduce la ucidere". Eu nu cred că statutul poliţistului prevede uciderea chiar şi în cazul celor mai periculoşi infractori.

Adventistii americani au bani investiti in industria de razboi, si ei si martorii lui iehova.

Nu ştiu. Eu sunt adventist de ziua a şaptea. Baptiştii şi penticostalii v-ar putea lămuri în această chestiune.

Cu "textul oficial" ne-am cam lămurit, iar în ce priveşte "agresivitatea bisericii" nu cred că aveţi exemple în care Biserica AZŞ să fi iniţiat vreun război, ori să fi îndemnat la ucidere cu crucea în faţa armatelor...

Pai, tocmai ce ati spus:

deci sustineti ca penticostalii nu sunt ca soldati in Afganistan sau Irak; eu v-am spus ca exista, apoi bateti in retragere spunand ca, de fapt, nu stiti ! Daca nu stiti, de ce va aventurati in afirmatii ?

Nu in asta consta discutia, daca BAZS a pornit sau e in stare sa porneasca un razboi ci daca tinerii AZS, cu exceptia celor reformisti, participa la razboi, indiferent ce fel de razboi. Si da, ei participa. Ca nu va convine ca ati fost descoperit ca mare mincinos, e problema dumneavoastra.

Şi chestiunea aceasta am lămurit-o, nu ştiu de ce mai reveniţi... În ţările în care serviciul militar e obligatoriu, tinerii AZŞ "participă" la război, însă fără a ucide; iar în ţările unde există serviciu alternativ, tinerii AZŞ optează pentru acesta.

V-am mai rugat o dată să încetaţi cu acuza de "mincinos". Mai bine v-aţi concentra pe informaţia (să ştiţi că n-am uitat-o) despre prietenul dvs. (căruia nu-i mai ştiţi numele:10:) sărac din Republica Moldova care a fost exclus pentru neplata zecimii. Apoi vă recâştigaţi dreptul de a-i judeca pe alţii de minciună. Dacă l-aţi avut vreodată...

...dupa ce in prealabil au invatat sa manuiasca diferite arme, aici ati spus adevarul si daca un adventist este gradat intr-o armata oarecare, nu e nicio problema (desi scopul pentru care este acolo si banii pe care-i ia nu pot fi trecute cu vederea).

Eu vorbeam de "participare" între ghilimele şi de serviciul militar obligatoriu, nu de angajare în armată pe bază de contract.

Aceasta informatie adevarata, pe care v-am furnizat-o, o sa va tulbure in cele mai cumplite cosmaruri, nici nu o veti putea uita vreodata.

Singura senzaţie care mi-a lăsat-o este cea a unei poveşti ticluite şi apoi proptite cu altă minciună. Şi observ că nu depuneţi nici cel mai mic efort în a schimba opinia mea şi a celorlalţi forumişti. Eu v-am iertat înainte ca s-o cereţi, dar recunoaşteţi neadevărul din acea poveste pentru a mai putea fi credibil pe acest forum...