„Arată-mi omul din tine şi eu ţi-L voi arăta pe Dumnezeu din mine“. Teofil al Antiohiei
"Ai fost creat liber si chemat spre libertate, aşa ca nu te face rob patimilor necurate !" Avva Talasie
"Nimic nu mi se pare mai atrăgător decât dialogul secret al sufletului cu el însuşi si cu Dumnezeu." Sfântul Grigorie de Nazianz
"Nu îl osândi pe aproapele tău, căci tu îi cunoşti păcatul, dar pocăinţa nu i-o ştii." Avva Dorotei
„Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus." Evanghelia după Marcu 16, 6
"Precum ochiul este atras de frumuseţea celor văzute, la fel mintea curată este atrasă de cunoştinţa celor nevăzute" Sfântul Maxim Mărturisitorul
"Nimic nu poate modela mai bine sufletul unui bărbat, decât femeia de lângă el." Sfântul Ioan Gura de Aur
"Treaba diavolului este sa îndruge multe, treaba noastră este să nu le ascultăm." Fericitul Augustin
"Evlavia cea dinafara, lipsită de evlavia cea dinăuntru, este precum teaca fără sabie." Sfântul Tihon de Zadonsk
“Iadul e durerea celor ce nu pot iubi” Dostoievski
“La Dumnezeu ajungem printr-un anume mod de viaţă, nu printr-un anume fel de a gândi.” Christos Yannaras
"Oamenii supravieţuiesc nu prin grija de ei înşişi, ci prin iubirea celorlalţi fata de ei." Lev Tolstoi
"Să nu ne întristăm când lunecam în greşeală, ci când stăruim în ea.” Sfântul Isaac Sirul
"Dacă în lume este mai întâi viaţa şi apoi moartea, în Biserica lui Hristos este mai întâi moartea şi apoi viaţa." Fericitul Augustin
"Fii prieten cu toţi oamenii, dar cu gândul petrece singur !" Sfântul Isaac Sirul
"Lucrul lui Dumnezeu este de a dărui harul, iar al tău de a-l primi si a-l păstra." Sfântul Chiril al Ierusalimului
"Nu-ţi descoperi gândurile tuturor, ci doar acelora care pot să-ţi vindece sufletul." Sfântul Antonie cel Mare
"Cine este bun, mai bun sa se facă, iar cine a biruit ispita, să se roage pentru cel care e încă în ispite." Părintele Paisie Olaru
"Nimic nu poate sfâşia trupul Bisericii atât de mult ca mândria." Sfântul Ioan Gură de Aur
"Neliniştile şi tulburările vieţii nu vin din schimbarea norocului, ci cauzele acestora sunt în noi înşine şi în puterea sufletului nostru." Sfântul Ioan Gură de Aur
"Cel ce nu cunoaşte postul, nu cunoaşte crucea." Sfântul Ioan Gură de Aur
"Chiar daca noi ne depărtăm de Dumnezeu, Dumnezeu rămâne aproape de noi." Sfântul Ioan Gură de Aur
"Un om este cu adevărat liber, atunci când acceptă să devină robul lui Dumnezeu." Sfântul Maxim Mărturisitorul
"Bogaţii vor ajunge în cer, când îi vor introduce acolo săracii”. Fericitul Augustin
"Scara ce duce în Împărăţie este ascunsă în sufletul tău." Sfântul Isaac Sirul
"Când eşti la oraş, diavolul vine sub diferite chipuri: un prieten, o carte, o femeie, un duşman; când eşti în singurătate, el vine personal." Părintele Ilie Cleopa
"Urmează pe Hristos nu doar la Înviere, ci şi la Cruce !" Patericul
"Daca nu îţi schimbi viata, la ce mai posteşti? Schimbarea bucatelor nu ajută la nimic”. Sfântul Ioan Gură de Aur
"Multe patimi sunt ascunse în sufletele noastre; ele ies la iveala de-abia când se arată lucrurile". Sf. Maxim Mărturisitorul
"Calea lui Hristos este Crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-a urcat vreodată la cer prin comoditate." Sfântul Isaac Sirul
"Păcatul este nedreptate: cine păcătuieşte, fie se nedreptăţeşte pe sine, fie nedreptăţeşte pe altul." Sfântul Ioan Gură de Aur
"Pe cel ce se bucură în Domnul, nici un necaz nu-l va scoate din bucuria lui." Sfântul Ioan Gură de Aur
"Credinţa în Înviere este adevărata mângâiere în suferinţi, în lupta cu ostenelile şi cu greutăţile vieţii." Sfântul Ioan Gură de Aur
"Intră în Biserică şi te căieşte; aici nu se trage la judecată, ci se dă iertarea păcatelor." Sfântul Ioan Gură de Aur
“Nimic nu este mai mare ca omul cu Dumnezeu şi nimic mai mic ca omul fără Dumnezeu.” Sfântul Tihon

22. Un frate s-a dus la avva Macarie egipteanul şi i-a zis: avvo, spune-mi cuvânt să mă mântuiesc! Şi i-a zis bătrânul: du-te la mormânt şi ocărăşte morţii! Deci ducându-se fratele, a ocărât şi a azvârlit cu pietre şi venind a vestit bătrânului. Şi i-a zis bătrânul: nimic nu ţi-au grăit? Iar el a răspuns: nu. I-a zis lui bătrânul: du-te şi mâine şi îi slăveşte! Deci mergând fratele, i-a slăvit zicând: apostolilor, sfinţilor şi drepţilor! Şi a venit la bătrânul şi i-a zis: i-am slăvit. Şi i-a zis bătrânul: nimic nu ţi-au răspuns? A zis fratele: nu. I-a zis lui bătrânul: ştii cu câte i-ai necinstit şi nimic nu ţi-au răspuns şi cu câte i-ai slăvit şi nimic nu ţi-au grăit? Aşa şi tu, dacă voieşti să te mântuieşti; fă-te mort; nici nedreptatea oamenilor, nici lauda lor să nu o socoteşti, ca cei morţi să fii şi poţi să te mântuieşti

http://www.pateric.ro/pentru-avva-macarie-egipteanul/

Mulțumim pentru citatele culese. :53: Astea mi-au plăcut cel mai mult. :)

aparut astazi pe site..
 

"Multi sunt cei care socotesc ca lucreaza dreptatea, dar care prin gandurile lor rele isi surpa faptele bune".
Marcu Monahul

Sa cerem luminare in nedumeriri - Sfantul Siluan Athonitul
 

Sunt oameni, si chiar oameni mari, care atunci cand se iveste o nedumerire, nu se intorc spre Domnul; or atunci trebuie sa spuna deschis:

Doamne, sunt un om pacatos si nu inteleg ce trebuie sa fac, dar Tu, Milostive, lumineaza-mi intelegerea cum si ce trebuie sa fac!

Domnul Cel Milostiv nu vrea ca sufletul nostru sa se cufunde in zapaceala care vine de la vrajmasul si ne insufla ce trebuie sa facem si ce nu trebuie sa facem.

Cand stim multe, sa multumim Domnului pentru cunoasterea data. Dar numai cunoasterea singura nu e de ajuns; trebuie sa fie in suflet si roadele Duhului [Ga 5, 22] sau macar un graunte mic care la vremea lui sa creasca si sa aduca roada multa [In 12,24].

Cand in minte patrund ganduri straine, atunci mintea se gandeste si la Dumnezeu si la lucruri, iar aceasta inseamna ca nu este implinita porunca de a iubi pe Dumnezeu din tot cugetul si din toata inima [Mt 22, 37]. Dar cand mintea e toata in Dumnezeu si nu in alte ganduri, atunci e implinita aceasta cea dintai porunca, desi nici atunci intru totul. (Sfantul Siluan Athonitul)

Foarte frumos citatul asta! Este unul din cele atat de dragi. De fapt toate scrierile Sf Siluan Athonitul imi sint foarte dragi. Toate scrierile lui (si felul in care expune) sint atat de adevarate si atat de actuale! Parca ar vorbi direct inimii mele.

Multumesc mult Ekaterina!

Doamne ajută.

Minunate cuvinte. Să tot citeşti...

Un cuvînt al Sfîntului Ioan Gură de Aur:

"De aceea, vă rog, să citim cu multă rîvnă Dumnezeieştile Scripturi. Dacă vom citi des cele scrise în ele, ne vom îmbogăţi şi cunoştinţele. Este cu neputinţă să rămîi fără de folos cînd citeşti cu rîvnă şi mult dor Dumnezeieştile cuvinte. Cînd luăm deci în mînă Sfînta Scriptură, să ne încordăm mintea, să ne adunăm gîndurile, şi să alungăm din suflet orice gînd lumesc. Aşa să citim Scripturile! Cu multă evlavie, cu multă luare-aminte." - Sfîntul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia 35.

Bucurii de la citirea Sfintelor Scripturi.

Ai văzut? Oameni din lume şi fac lucrare duhovnicească. Iar voi aici sunteţi ca nişte prinţese. Ia gândeşte-te la o mamă care are patru copii, unul întârziat mintal, altul bolnav psihic, altul anemic, iar al patrulea care umblă nopţile pe drumuri. Iar cu soţul ei – cine ştie ce fel de om o mai fi şi acela – să aibă, sărmana, alte necazuri. Şi să suporte atâtea şi atâtea fără să cârtească sau să răbufnească şi fără să aibă cui să-şi spună durerea sa, căci unele lucruri din familie nu se pot spune oriunde. Se poate, de pildă, ca bărbatul să plece de acasă şi să nu-i lase nici mâncare. Să nu aibă, sărmana, nici bani să plătească chiria şi să vrea să o scoată din casă. Să fie nevoită să lucreze oriunde, să întâmpine primejdii, apoi să vină să-ţi spună: „Fă rugăciune să mă păzească Dumnezeu cel puţin de aceste primejdii!”. Sau, bărbatul ei să fie beţiv, să nu lucreze, ci să meargă numai la cafenea şi ea să fie nevoită să spele scările blocurilor. Iar acela să vină beat la miezul nopţii, să o bată şi să-i ceară banii pe care i-a câştigat ea, sau să meargă el însuşi să-i ia de la cei la care a lucrat femeia lui. Aceasta este adevărată mucenicie.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003)

nu fapta, cât nevoința
 

"Zis-a un bătrân: este un om care mănâncă mult și încă nu se satură și este altul care mănâncă puțin și se satură. Deci, cel ce mănâncă mult și încă i-ar mai trebui, are mai mare plată decât cel care mănâncă puțin și se satură."

Cuvânt din Pateric despre cum este sufletul omului

Într-o cetate era o femeie frumoasă care avea mulţi ibovnici; venind la ea un boier, i-a zis: „promite-mi că îmi vei fi fidelă şi eu te voi lua de soţie”. Iar ea a promis. Aşa că boierul a dus-o la conacul lui. Iar ibovnicii ei căutând-o ziceau: „cutare boier a luat-o la casa lui. Dacă vom merge la uşa lui şi va afla, ne va pedepsi; deci haideţi pe după casă să-i fluierăm ei iar ea, cunoscând glasul fluierăturii, se va pogorî la noi; astfel noi vom fi nevinovaţi…” Însă ea auzind fluieratura şi-a astupat urechile şi s-a încuiat în cămara cea mai dinăuntru a casei.

Femeia păcătoasă este sufletul; ibovnicii ei sunt patimile iar boierul este Hristos; casa cea mai dinăuntru este lăcaşul cel veşnic, iar cei ce îi fluieră ei sunt viclenii draci. Neascultându-i, omul înţelept aleargă către Domnul.

Sursa: Patericul egiptean, Avva Ioan Colov

http://sfantulmunteathos.wordpress.com/

Se pare ca aceste mesaje, cuprinzand citate din Sfintii Parinti, cad greu in stomacele unora de pe aici, de vreme ce cel, care a citat, Daniel_ortodox, a fost banat.
Unul ca acesta cu usurinta e banat; dar altii, care sunt sarcastici si jignesc, au voie sa continue cu acest stil, nestingheriti; nu numai nestingheriti, dar sunt si incurajati. Ce vremuri am ajuns sa traim!
Suntem in Post si ma doare sufletul sa vad asa lucruri petrecându-se pe Forumul Crestin-Ortodox.

Stiu la cine la va referiti si ii cunosc destul de bine pe acei oameni(nu personal)dar de aici,de zi cu zi...
In timp,am reusit sa prind omul si dincolo de ecran,fie ca am discutat pe langa subiectul topicului fie ca am discutat pe privat;toti sunt oameni frumosi - nu as putea sa spun nimic rau despre nimeni de pe forum. Ca mai sunt discutii pe langa opinii diferite,asta va exista intotdeauna si chiar sunt contructive.
Important este sa nu luam totul atat de serios cand vine vorba de noi insine,sa stim sa trecem cu vederea ,sa fim mai relaxati.
Si eu am avut un singur incident cu Cezar Ioan,care intr-o faza mai proasta m-a facut proasta :)
M-am suparat si eu la randul meu si l-am improscat cand de fapt trebuia sa fiu mai calma,daca asta este opinia omului despre mine ce pot sa-i fac? La ce bun sa ma supar?
Zilele trecute in urma discutiei cu o ruda mai cu problem,m-am ales cu eticheta de"parsiva"...I-am multumit si nu m-am suparat,ba chiar I-am zis ca sa fii parsiv este o adevarata calitate in ziua de azi.
Oamenii ne pot vedea diferit in momentele noastre proaste sau mai putin bune;daca am exersa mai mult smerenia nu ne-am mai supara atat cand cineva ne-ar jigni sau ni se adreseaza sarcastic pt ca nu ne atinge orgoliul.
Nu doresc sa sugerez ca dvs nu ati fi smerita,dvs va cunoasteti ...

De multe ori cand privesc la replicile dintre dvs si cei care"va necajesc"ma intreb de ce nu renuntati dvs prima :) banuiesc ca daca nu s-ar mai alimenta rezervorul de discutii nici aceia nu ar mai reveni cu replici si mai usturatoare.
Nu intotdeauna cel mai slab renunta :)


In alta ordine de idei,imi pare rau ca l-au banat pe Daniel(vorbea dansul cam mult si se inflacara prea tare dar nu facea rau),cum de altfel imi pare rau si pt Cezar;tot mai sper sa revina ei sub alta forma!
Numai bine tuturor.

Multumesc, Yasmina, pentru acest raspuns; nu m-am asteptat sa il primesc atat de repede si mai ales atat de amplu!.
Din punctul meu de vedere, noi aici facem un schimb de idei, nimic altceva. Iar dupa mine "a fi prost" este egal cu "a nu te descurca acceptabil intr-o anumita situatie", si nu este egal cu "a fi idiot", caci facem prost si pe cineva care este inteligent, dar nu se ridica la asteptarile noastre si ne dezamageste intr-o anumita situatie. Deci, in final, este vorba de o diferenta de opinie, nimic altceva. De ce sa ma supar, ca altii au alta opinie?!? La mine este deformatie profesionala, daca pot spune asa, de a veni cu argumente, care sa sustina parerea enuntata de mine. Consider, ca o problema trebuie analizata in mod exhaustiv - ma rog, in masura in care ne sta in putinta! - Iata deci, de unde insistenta mea. Nu sunt obligata sa accept din oficiu un alt punct de vedere, atata timp cat pot veni cu contra-argumente. A asculta si contra-argumentele celorlalti face parte din comunicare; din pacate insa, in loc de argumente, unii servesc injurii; ori injuriile nu sunt argumente, ci sunt doar dovada lipsei de argumente.

In rest, ma bucur ca si tie iti pare rau de banarea lui Daniel. Limbajul lui, intalnit mai mult in cartile de teologie, nu a placut unora. Ce sa-i faci?!? Nu gandim cu totii la fel si nu ne plac aceleasi lucruri. Dar, sa acceptam lumea cum este, caci nu o putem schimba. Dezamagirea mea este aceea ca nici macar in aceasta nisha, numita Forumul crestin-ortodox, se intampla aceste respingeri a celor cu gandire ortodoxa.

Iar in ceea ce priveste smerenia mea, Yasmina, inca nu am ajuns atat de departe; dar sper, sa o obtin din mila lui Dumnezeu, ca eu singura sunt neputincioasa.

Daniel_Ortodox nu a fost banat ptr postarea de pe acest topic, sau pentru limbajul teologic.
Ci pentru limbajul deplasat din postarea #290 de pe topicul "Calea către mântuire".
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...231#post554231

Wow,un mesaj vulcanic cum nu am mai vazut de mult pe forum;banuiesc ca cei ca in ziua respectiva a uitat ca se afla in post :))

apropos de smerenie
 

Un frate s-a dus la avva Macarie Egipteanul şi i-a zis: avvo, spune-mi cuvânt să mă mântuiesc! Şi i-a zis bătrânul: du-te la mormânt şi ocărăşte morţii! Deci ducându-se fratele a ocărât şi a azvârlit cu pietre şi venind a vestit bătrânului. Şi l-a întrebat bătrânul: nimic nu ţi-au grăit? Iar el a răspuns: nu. I-a zis lui bătrânul: du-te şi mâine şi – de data asta – îi slăveşte! Deci mergând fratele, i-a slăvit zicând: apostolilor, sfinţilor şi drepţilor! Şi întorcându-se la bătrân i-a zis: i-am slăvit. Şi l-a întrebat bătrânul: nimic nu ţi-au răspuns? A zis fratele: nu. I-a zis lui bătrânul: ştii cu câte i-ai necinstit şi nimic nu ţi-au răspuns? Şi cu câte i-ai slăvit şi nimic nu ţi-au grăit? Aşa şi tu, dacă voieşti să te mântuieşti fă-te mort; nici nedreptatea oamenilor, nici lauda lor să nu le socoteşti; ca cei morţi să fii şi poţi să te mântuieşti. (Pateric, Avva Macarie)

Amin!
Multumim, Yasmina, pentru acest cuvant intelept, din care avem cu totii de invatat, daca vrem sa ne mantuim.

Despre smerenie și dreapta socoteală cu Părintele Sofian Boghiu
 

- Unii Sfinti Părinti consideră că vârful virtutilor ar fi dreapta socoteală. Aceasta si pentru că o smerenie înteleasă gresit se poate transforma într-o lipsă totală de atitudine. Ce ne puteti spune?

- Sfântul Siluan Athonitul ne îndeamnă să ne apropiem de această idee a Sfintilor Părinti, care se găseste si în Filocalie: aceea a dreptei socoteli. Dreapta socoteală sau echilibrul în viata noastră înseamnă a merge pe o cale dumnezeiască, pe calea de mijloc. Acest echilibru al vietii să-l avem totdeauna în fata noastră. Pentru că se întâmplă să fie abateri la stânga sau la dreapta. Cineva care este evlavios si doreste să facă voia lui Dumnezeu si să plinească poruncile se angajează în post, în rugăciune, în milostenie, în asprimea vietii si este foarte bine. Dar să meargă pe o cale echilibrată.

http://corortodox.blogspot.com/2010/...si-despre.html

de la părintele Porfirie citire
 

"O prea mare tristețe și supărare nu sunt de la Dumnezeu, ci capcană a diavolului."

pilda de azi - nu citește nimic, dar face totul
 

Unul dintre călugării ruși de la Mănăstirea "Sfântul Pantelimon", puțin contrariat de faptul că Siluan Athonitul era un monah simplu și neînvățat, a întrebat bibliotecarul lavrei: "De ce oare se duc atâția oameni la el? Mi se pare că nu citește totuși nimic". Bibliotecarul i-a răspuns: "Nu citește nimic, dar face totul, pe când ceilalți citesc totul, dar nu fac nimic".

Cand nu-l "inghiti" pe aproapele tau tu esti problema.

Cand stomacul nu mai poate sa "digere" mancarurile pe care le inghiti, inseamna ca ai o problema, esti un om care sufera. Si, daca iti doresti sanatatea, va trebui sa te ingrijesti sa afli modul potrivit prin care sa-ti vindeci stomacul.

Acelasi lucru este valabil si cu "stomacul" care se numeste suflet. Cand nu-l "inghiti" pe aproapele tau, cand, asa cum se spune, nu-l ai la inima, tu esti problema, nu aproapele tau! Deci esti in postura celui care sufera! Si daca iti doresti sanatatea, tu va trebui sa te indrepti, nu aproapele tau.
Arhimandrit Vasilios Bacoianis

'Sometimes men are tested by pleasure, sometimes by distress or by physical suffering. By means of His prescriptions the Physician of souls administers the remedy according to the cause of the passions lying hidden in the soul.'

St. Maximos the Confessor

http://www.doxologia.ro/sites/defaul..._psaltirea.jpg

Îmi scrie odată un intelectual care se frământa cu mintea: «Îmi este foarte greu. Aparent, toate sunt bune, treburile merg bine, familia este fericită, soţia este bună. Dar nenorocirea este că nu am cui să deschid sufletul la ceea ce tânjesc eu, soţia nu se pricepe, iar copiii sunt încă mici. Ce să fac? Cum să mă eliberez de urât şi de durere?».

Eu l-am sfătuit să citească Psaltirea. Acolo, în Psalmul 93, este un verset: «Când s-au înmulţit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu». Luaţi-vă după acest stih şi începeţi să citiţi Psaltirea. Cred că Dumnezeu vă va mângâia. A mai trecut un oarecare timp şi primesc o scrisoare. «V-am ascultat, am început să citesc Psaltirea şi nimicuţa nu înţeleg». Îi răspund: «Marele Stareţ Ambrozie, la astfel de mărturisiri, răspundea: Tu nu înţelegi, dar diavolii înţeleg minunat şi fug afară. Citeşte deocamdată fără să înţelegi. Iar cândva vei începe să înţelegi...».

Şi vouă vă repet: citiţi Psaltirea în fiecare zi, câte puţin, şi Domnul nu vă va lăsa pe voi şi cu mila Sa va fi întotdeauna Ajutătorul şi Mângâietorul vostru.”

(Starețul Varsanufie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 238)

Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru
 

Cercetaţi-vă vieţile şi fiţi atenţi la lucrurile care nu sunt necesare pentru voi şi care vă complică mai mult viaţa.
Căutaţi simplitatea în viaţa voastră şi apoi veţi descoperi Împărăţia lui Dumnezeu înăuntrul vostru.


sursa: http://orthodoxwayoflife.blogspot.ro via www.doxologia.ro

Dumnezeu e ascuns în poruncile Sale. (Sfântul Marcu Ascetul)

O ipotetica rugaciune a Botezatorului
 

Exista un pasaj, in Noul Testament, cand ucenicii il roaga pe Iisus sa-i invete sa se roage, aducand ca argument faptul ca Ioan Botezatorul isi invata ucenicii cum sa se roage (Luca 11:1).Si astfel Iisus ii invata rugaciunea clasica a crestinismului, Tatal nostru, insa multi si-au pus o intrebare: cum ii invata Ioan sa se roage pe ucenicii sai? Noul Testament pastreaza tacerea, eventual se poate incerca o posibila reconstructie pe baza specificului persoanei, contextului si predicarii Botezatorului, dar nu ar fi decat o presupunere, fara a fi sustinuta de dovezi.

In acesta sectiunea, a presupunerilor,se pare ca ar exista manuscrise siriace(?) sau un manuscris mandeean la Bodleian Library ( Universitatea Oxford) in care s-ar regasi doua versiuni,una scurta si una mai lunga,a unei rugaciuni a lui Ioan, atribuita lui de catre mandeeni.Tinand cont de specificul acestei abordari religioase, mandeeana,este greu de spus( foarte putin probabil) daca aceasta rugaciune chiar ii apartine lui Ioan sau (cel mai probabil) este o productie tarzie care zugraveste mai degraba felul cum oamenii isi imaginau ca Ioan s-a fi rugat.Este o interesanta schita a mentalitatii dintr-o perioada a crestinismului,sub aceste auspicii o postez.

,,Sfant Parinte pazeste-ne prin puterea Ta, arata-ne slava Ta facandu-ni-l cunoscut pe Fiul Tau, si umple-ne, Domnul nostru,cu Spiritul Tau care aduce lumina prin cunoasterea Ta."

rugăciunea Sf. Ioan Botezătorul
 

Dar știa Ioan că Hristos este Fiul lui Dumnezeu? Unde se spune asta? înainte de Botez.

Rugaciunea ar fi fost data dupa botez, daca Hristos avea deja ucenici.

Buna intrebare ar spune cei din sfera istorico-critica.Biblic vorbind ei ar aduce ca argument pasajul din Ioan 1: 31: ,,Şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă." sau Ioan 1: 33: ,,Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt.".(citatele sunt din versiunea ortodoxa)

Insa atunci apare o alta problema,ce sens ar mai avea intrebarea din Matei 3:13-14 ,,În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el.Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?".Daca Ioan nu stia cine este,ce rost mai avea sa spuna asa ceva inainte de Botez?

Cumva eu cred ca Ioan a stiut si nu a stiut,sau cel putin a descoperit gradual.Am citit in acest sens un articol al domnului Marius Matei in care se spunea asa: ,,Ioan a indrumat spiritual largi multimi la nisipurile de la Iordan, cerandu-le parere de rau pentru erorile impotriva Neatinsului si impunand botezul cu apa, in vederea iminentei veniri a lui Dumnezeu facut om pe pamant. El chiar credea ca securea sta la baza copacului si tot ceea ce e neroditor se taie si se arunca in foc. Ulterior va intelege ca acum a venit Hristos Mielul, care iarta, iar nu Judecatorul, care pedepseste.". Aceasta abordare face complet logica intrebarea lui Ioan, din inchisoare, catre Iisus ( Matei 11:1-6),altfel nu ar avea nici un sens ca Ioan sa sa aiba dificultati de intelegere.

Oricum ( ca sa nu sar complet parleazul topicului :) ,,rugaciunea"cu pricina este prea ,,crestina" pt a fi mandeeana si prea gnostica pentru a fi compatibila cu iudaismul din timpul lui Ioan sau cu mesajul sau axat nu pe cunoastere cat pe o pocainta imediata :)

Sa recitim:
Ce anume este gnostic in textul de mai sus ?

Daca mi-ati fi lasat fraza completa ar fi avut un sens,poate.Ioan nu a predicat cunoasterea,ci pocainta imediata in fata unei Judecati despre care credea cu tarie ca urma sa inceapa.Unii dintre ucenicii sai,dupa cum puteti vedea in FA 19,sau cel putin unii dintre cei botezati de Ioan nici macar nu auzisera,la momentul intalnirii cu Pavel la Efes,despre faptul ca fusese dat Duhul Sfant.Ei stiau doar de acel botez initial al pocaintei.Din aceasta perspectiva respectiva rugaciune pare cel putin bizara pentru Ioan chiar si daca o asociez(cel putin) fortat cu tema botezului cu ,,Duhul Sfant si cu foc"din predicarea sa.

De ce prea ,,gnostica"?Mandeeni,nu numai din perspectiva semnificatiei numelui lor in aramaica,aveau o oarecare(cel putin) tendinta gnostica.Tema cunoasterii si tema luminii sunt des intalnite intr-o scriere a lor, intitulata ,,Cartea lui Ioan" :) unde sunt binecuvantari precum ,, In the name of great life may hallowed Light be glorified" sau exortatii care incep asa ,, From de Light region, have I, Life's Gnosis come forth, from thee, thou glorious dwelling". Deasemenea, in 1920, Lidzbarski a tradus imne liturgice mandeene si exista unul despre inaltarea celor saraci, unde, pe langa cele doua teme, se mai adauga una:Shekinah.

Eu cred ca rugaciunea respectiva este de fapt gnostica (in sensul larg al termenului) si a fost conservata de mandeeni fara a fi neaparat creatia lor, dar intrucat mandeeni sunt unul din produsele principale ale gnosticismului persan(alaturi de maniheism) posibil sa o fi preluat intr-un cadru mai obscur al transmiterii.Cum spuneam la inceputul acelei postari:ipoteze.

Sorry, dar tot nu m-am convins că Ioan știa înainte de Botez că Iisus este Fiul lui Dumnezeu.
Mesia, da, mai ales că L-a și întrebat dacă e El sau să aștepte pe altul.
Mă rog, oi avea eu lacune - nici nu mă mir :D - dar unde scrie în VT că Mesia era Fiul lui Dumnezeu?

Și eu zic că este prea "creștină" pentru a-i fi atribuită Sf. Ioan Botezătorul.

PS: m-am documentat și eu cine erau mandeenii ăștia de care se vorbește și nu erau chiar prietenii creștinilor :)

Nu neapărat - că era vorba de cum își învăța Ioan Botezătorul ucenicii lui cum să se roage.

Mi-ar fi foarte greu sa va conving si sa va spun de ce.Discutia merge in trei directii,despre care s-au scris biblioteci:cum intelegeau evreii figura lui Mesia in VT, ce asteptau in zilele lui Ioan Botezatorul si ce intelegea Ioan din perspectiva propriei sale predicari.Este imposibil sa poti cuprinde toate cele trei teme in postari mai mult sau mai putin pe scurt,pt ca ele practic trec prin toata istoria iudaismului,cu toate ramificatiile ei religioase.Ar fi o munca uriasa sa incerci sa sintetizezi numai ce s-a scris pe a doua categorie,asteptarile evreilor in timpul lui Ioan,asteptari care puteau fi extrem de diferite de la un grup religios la altul.

Cat despre raportul Iisus-Ioan eu as incerca sa va formulez un raspuns dar cred ca va depasi cu foarte mult limitele ortodoxe ale acestui forum,intrand intr-un fel de analize cu care suficient de multi nu sunt obisnuiti si pot intelege gresit anumite perspective.De aceea ma voi mai gandi si daca cumva ajung la concluzia ca pot scrie ceva fara a starni confuzie generala :) atunci o voi face.Daca nu atunci o sa va recomand,printr-un pm,doua carti pe acest subiect cu precizarile de rigoare ca sa stiti la ce sa va asteptati,pe genul acesta de analiza.

Oups,a inceput ziua d munca :) Numai bine.

Temele sunt intr-adevar exhaustive, dar poate n-ar strica de scris si aici cateva cuvinte, daca tot s-a deschis subiectul.
Sau poate deschizi un topic separat.

O zi minunata si o saptamana cu spor tuturor! :)

"Oamenii care au dragoste și bunătate se aseamănă cu îngerii care transmit bucurie și veselie, oriunde s-ar afla."
Părintele Paisie Aghioritul

II Regi (II Samuel) 7: 12-14.

Desigur, ca atatea altele din Biblie, cuvantul lui Dumnezeu se poate interpreta si s-a interpretat. "Fiu al lui Dumnezeu" poate avea un sens mai larg si apare, chiar in Biblie, cu sens de "om placut lui Dumnezeu". Cu alte cuvinte, distinctia "fiu al lui Dumnezeu dupa natura, care este Unul Singur" si "fiu al lui Dumnezeu dupa adoptie", care sunt toti cei ce Il urmeaza, nu e evidenta. Ea a stat ascunsa oamenilor, a stat ascunsa o vreme si apostolilor, care realizasera deja ecuatia "Isus=Mesia", dar nu si ecuatia "Mesia = Fiul lui Dumnezeu dupa natura". Poate ca a stat o vreme ascunsa si lui Ioan Ori poate ca Ioan intuia ceva, dupa cum a intuit inca de cand a saltat in pantecele Sfintei Elisabeta, dar nu indraznea sa gandeasca ceea ce era de nagandit: Dumnezeu facut El Insusi om.