În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 448596)

Tocmai am făcut un duş şi mi-am tăiat unghiile. Am burtă, sunt guşat şi se vede la mine un început de chelie, mai ales dacă se uită cineva în jos la mine, fiindcă am un metru şaizeci. Dar am un fond bun. Ieşim în week-end la un film pe bulevard ?

În prealabil postat de andravenache (Post 447778)

Cat de bine te inteleg!
Ba chiar as spune ca sunt intr-o situatie mai "naspa" decat tine, avand in vedere ca am 31 de ani. Insa eu consider ca este un test. Uite, de exemplu, dupa ultima intalnire pe care am avut-o cu un tip de care imi placea mult (intalnire platonica, tin sa precizez), am hotarat sa ne mai vedem "duminica viitoare". Dimineata am fost la biserica si m-am rugat lui Dumnezeu sa imi arate daca acesta este persoana potrivita pentru mine. Barbatul nu a mai ajuns la intalnire, iar marti mi-a trimis un mail spunandu-mi ca e insurat dar nu se prea mai intelege cu nevasta. Incredibil cum raspunde Dumnezeu! Nu-i asa?
I-am raspuns la mail explicandu-i ca nici prin cap nu imi trece sa am o relatie cu un barbat insurat sau sa il incurajez sa se desparta si ca, de-altfel, nici daca ar divorta tot nu as putea fi cu el, din motive religioase. L-am sfatuiti sa incerce sa gaseasca o cale de a se intelege cu sotia. Insa trebuie sa-ti spun ca nu mi-a fost usor si m-am gandit atunci ca la ceea ce spusese Blaise Pascal la un moment dat: "Dacă mă încred în Dumnezeu şi El există, câştig infinit. Dacă mă încred în Dumnezeu şi El nu există, nu pierd nimic. Dacă nu am încredere în Dumnezeu şi El există, pierd infinit. Dacă nu am încredere în Dumnezeu şi El nu există, iarăşi nicio pierdere." - si mi-am spus ca nu e 100% adevarat pentru ca "uite, eu acum am de pierdut, ca daca nu credeam in Dumnezeu, faptul ca el e insurat nu ar fi fost o problema pentru mine si ... ce bine era sa am si eu pe cineva langa mine in viata asta si nu sa ma tot lupt singura cu ea."
Totusi, imi dau seama din ceea ce am citit pana acum din Biblie ca ceea ce Dumnezeu vrea de la noi este sa renuntam la "eu" si sa avem incredere totala in El, stiind si crezand ca El stie ce e mai bine pentru noi, indiferent daca asta inseamna ca ne vom marita mai devreme, mai tarziu sau deloc. E greu, e foarte greu, dar.... eu cred ca merita!
Si ma mai gandesc la exemplul lui Avraam care isi dorea un fiu si a ajuns la o varsta foarte inaintata si nu avea copii. S-a resemnat cu ideea (initial, pana nu a intervenit sfatul Sarei), acceptand voia lui Dumnezeu. Apoi Dumnezeu i-a promis un fiu, dar nu i-l-a dat imediat, pentru a-i verifica rabdarea si credinta. Atunci Avraam a cazut, caci nu a avut incredere in Dumnezeu ci a ascutat de sfatul sotiei lui si a avut un fiu cu roaba lui, cu Agar. Totusi Dumnezeu S-a tinut de cuvant si i-a dat un copil cand Avraam avea 99 de ani!!! Si nu numai ca i-a dat un copil, dar l-a si tinut in viata pana la 130 (parca), deci si-a vazut si copilul mare. Mai ar fi de mentionat ca Sarei nu ii mai venea demult menstruatia cand a ramas gravida.
Prin urmare, eu cred ca Dumnezeu poate face ORICE si EL STIE CEL MAI BINE daca trebuie sa ne maritam, cand trebuie sa o facem si cu cine.
Asta, bineinteles, nu ma opreste sa Il rog sa grabeasca acest moment.... dar apoi inchei rugaciunea cu "Faca-Se voia Ta!" Dumnezeu sa ne ajute sa ramanem tari in credinta!

În prealabil postat de andravenache (Post 448662)

Din experienta, fiecare spune ca e mai bine cum e celalalt. Adica aia casatoriti le spun celor necasatoriti: "ferice de voi, ca nu aveti griji". Cei necasatoriti spun casatorititlor: "ferice de voi ca aveti cu cine imparti grijile"
Si tot din experienta mea... mai mari sunt regretele pentru ceva ce nu ai facut decat pentru ceva ce ai facut ;)

În prealabil postat de andravenache (Post 447778)

Cat de bine te inteleg!
Ba chiar as spune ca sunt intr-o situatie mai "naspa" decat tine, avand in vedere ca am 31 de ani. Insa eu consider ca este un test. Uite, de exemplu, dupa ultima intalnire pe care am avut-o cu un tip de care imi placea mult (intalnire platonica, tin sa precizez), am hotarat sa ne mai vedem "duminica viitoare". Dimineata am fost la biserica si m-am rugat lui Dumnezeu sa imi arate daca acesta este persoana potrivita pentru mine. Barbatul nu a mai ajuns la intalnire, iar marti mi-a trimis un mail spunandu-mi ca e insurat dar nu se prea mai intelege cu nevasta. Incredibil cum raspunde Dumnezeu! Nu-i asa?
I-am raspuns la mail explicandu-i ca nici prin cap nu imi trece sa am o relatie cu un barbat insurat sau sa il incurajez sa se desparta si ca, de-altfel, nici daca ar divorta tot nu as putea fi cu el, din motive religioase. L-am sfatuiti sa incerce sa gaseasca o cale de a se intelege cu sotia. Insa trebuie sa-ti spun ca nu mi-a fost usor si m-am gandit atunci ca la ceea ce spusese Blaise Pascal la un moment dat: "Dacă mă încred în Dumnezeu şi El există, câştig infinit. Dacă mă încred în Dumnezeu şi El nu există, nu pierd nimic. Dacă nu am încredere în Dumnezeu şi El există, pierd infinit. Dacă nu am încredere în Dumnezeu şi El nu există, iarăşi nicio pierdere." - si mi-am spus ca nu e 100% adevarat pentru ca "uite, eu acum am de pierdut, ca daca nu credeam in Dumnezeu, faptul ca el e insurat nu ar fi fost o problema pentru mine si ... ce bine era sa am si eu pe cineva langa mine in viata asta si nu sa ma tot lupt singura cu ea."
Totusi, imi dau seama din ceea ce am citit pana acum din Biblie ca ceea ce Dumnezeu vrea de la noi este sa renuntam la "eu" si sa avem incredere totala in El, stiind si crezand ca El stie ce e mai bine pentru noi, indiferent daca asta inseamna ca ne vom marita mai devreme, mai tarziu sau deloc. E greu, e foarte greu, dar.... eu cred ca merita!
Si ma mai gandesc la exemplul lui Avraam care isi dorea un fiu si a ajuns la o varsta foarte inaintata si nu avea copii. S-a resemnat cu ideea (initial, pana nu a intervenit sfatul Sarei), acceptand voia lui Dumnezeu. Apoi Dumnezeu i-a promis un fiu, dar nu i-l-a dat imediat, pentru a-i verifica rabdarea si credinta. Atunci Avraam a cazut, caci nu a avut incredere in Dumnezeu ci a ascutat de sfatul sotiei lui si a avut un fiu cu roaba lui, cu Agar. Totusi Dumnezeu S-a tinut de cuvant si i-a dat un copil cand Avraam avea 99 de ani!!! Si nu numai ca i-a dat un copil, dar l-a si tinut in viata pana la 130 (parca), deci si-a vazut si copilul mare. Mai ar fi de mentionat ca Sarei nu ii mai venea demult menstruatia cand a ramas gravida.
Prin urmare, eu cred ca Dumnezeu poate face ORICE si EL STIE CEL MAI BINE daca trebuie sa ne maritam, cand trebuie sa o facem si cu cine.
Asta, bineinteles, nu ma opreste sa Il rog sa grabeasca acest moment.... dar apoi inchei rugaciunea cu "Faca-Se voia Ta!" Dumnezeu sa ne ajute sa ramanem tari in credinta!

În prealabil postat de andravenache (Post 448980)

dar .... avand in vedere ca nu ma intereseaza daca barbatul respectiv va fi scund sau inalt, chel sau pletos, gras sau slab, cu ochi albastri, caprui sau verzi s.a.m.d, oare cat de pretentioasa sunt?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 448596)

Tocmai am făcut un duş şi mi-am tăiat unghiile. Am burtă, sunt guşat şi se vede la mine un început de chelie, mai ales dacă se uită cineva în jos la mine, fiindcă am un metru şaizeci. Dar am un fond bun. Ieşim în week-end la un film pe bulevard ?

În prealabil postat de andravenache (Post 448587)

persoana care a initiat discutia este o femeie matura care cauta un partener pentru tot restul vietii.

În prealabil postat de Cornel Urs (Post 449005)

dar...probabil daca aspectul fizic nu este atat de important, totusi nu poti spune ca o fata culta ca tine va accepta unul fara studii superioare (care sa si fie...nu doar o diploma cumparata)...si astfel variantele se restrang simtitor.

În prealabil postat de andravenache (Post 448980)

In nici un caz nu vad intr-o manastire!!! .... oricum, nu cred ca Dumnezeu vrea sa ii slujim astfel --> vezi Ioan, cap. 17:
"17:15 Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.
17:16 Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.
17:17 Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.
17:18 Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume. "

si .. . referitor la mesajul tau de mai sus: Cand spun ca e voia lui Dumnezeu nu ma refer la faptul ca incearca sa nu chinuie vreun barbat (oricum multumesc pentru incredere :P ) ci la faptul ca ma pune pe mine la incercare. Daca tie Dumnezeu ti-ar spune ca vrea sa te testeze cat de mult il iubesti prin a alege: sa ramai nemaritata (toata viata) sau sa te mariti calcand cel putin una dintre poruncile lui (si, deci, renuntand la viata vesnica alaturi de El), ce ai raspunde? Sau poate ca o sa ma ajute sa gasesc persoana potrivita pentru mine mult mai tarziu decat ma astept eu si restul lumii - dar pentru asta trebuie sa am incredere deplina in El si sa nu iau "problema" in mainile mele, casatorindu-ma cu vreun barbat care, de exemplu, este divortat.
Referitor la felul de a fi, nu zic ca nu am si eu defectele mele, dar ma gandesc ca, asa cum am prieteni, colegi de serviciu si sefi care nu numai ca ma suporta dar ma si apreciaza, probabil ca nu sunt chiar asa de rea. Pe de-alta parte am cunoscut fete foarte incapatanate, despre care lumea spunea ca nu or sa se marite niciodata si care au deja vreo 5 ani de casnicie la aceasta data. Sunt altele care sunt feministe sau doar rasfatate si nu fac nimic prin casa... dar si astea s-au maritat. Poti spune despre mine cel mult ca sunt pretentioasa pentru ca am 31 de ani si totusi nu as accepta o relatie cu un barbat care a fost sau este insurat (acesta fiind, dealtfel, si singurul criteriu eliminatoriu - singura mea pretentie). Da, vreau sa fac voia lui Dumnezeu si unii considera ca asta inseamna ca sunt pretentioasa, dar .... avand in vedere ca nu ma intereseaza daca barbatul respectiv va fi scund sau inalt, chel sau pletos, gras sau slab, cu ochi albastri, caprui sau verzi s.a.m.d, oare cat de pretentioasa sunt?