Pot sa si divorteze, in fata instantei civile. Acest lucru nu are nici o relevanta. Important este sa nu preacurveasca, si sa nu inceteze a incerca sa-si indeplineasca datoria de a trai impreuna, in masura posibilitatilor obiective.

Spuneti-mi, din punctul dumneavoastra de vedere, ce greutate mai au cuvintele acelea: "La bine si la rau" ? Casatoria ortodoxa este numai "la bine" ?!

tocmai situatia asta este absurda.
noi nu vorbim de cazuri ideale.

"la rau" nu se refera la violenta in familie.

Unde este partea fortata si rauvoitoare?

Deci atat timp cat divorteaza civil, nu va deranjeaza.
Tot e ceva.

Da, dar vezi tu, e o problema, pocainta ar inseamna sa renunte la persoana cu care sunt fericiti si sa admita ca sunt legati pe viata de o persoana cu care nu pot relationa.

Ori, daca isi omoara partenerul (fost sot/sotie) si se caiesc dupa, pot primi si iertarea (si mantuirea) si pot ramane si cu persoana in cauza.

Deci...

Spus asa sumar suna f. bine pentru tine, dar stii cum se zice "diavolul se ascunde in detalii".

Ceea ce este condamnat prin alte parti este mentalitatea (si metodele) anticonceptionala cu care sunt inzestrati viitorii insuratei de insasi Mother Catholic Church ca si cadou de nunta.
Asa ca nu trebuie sa ne miram ca familii de mai mult de doi copii nu prea ai sa vezi prin BRC.

Nu-i bai, nici cu ortodocsii nu-i treaba mai breaza la capitolul asta, dar macar nu primesc din Biserica instructiuni in acest sens si eu cred ca asta este o MARE diferenta.

Desigur, asta lasa loc si pentru mai putina ipocrizie, dar cu un pret tragic - pentru ca atunci cand ai 2-3-4-6+ avorturi la activ cam greu sa mai pacalesti pe cineva ca esti crestin ortodox.

Iar aici este condamnat faptul ca omul nu e lasat sa mai aiba o viata normala la care tanjeste daca casatoria a luat-o razna rau de tot.

Casatorit nu mai poate fi, calugar nu mai poate fi..nu toata lumea poate duce o astfel de povara.

Celibatul dupa cum vezi pare a fi greu chiar si pentru preotii care il propovaduiesc sub aceste forme extreme, ce sa mai zicem de un om obisnuit.

Stii, e vorba ceea cu fariseii care pun poveri mari pe umerii oamenilor, poveri care nici ei nu le pot purta..

Pai eu sunt fericit cu cele trei amante ale mele. Sa ma pocaiasc ?! Sa renunt la fericire ?! Hai sictir, eu nu pot relationa decat cu ele.

Iata si interpretarea fortata si rauvoitoare.





Domnul meu, ideea ca Biserica Catolica propavaduieste o mentalitate anticonceptionala este un neadevar, ca sa nu spun altele mai rele.

Dupa logica dumneavoastra, o viata normala inseamna sa poti face sex. Daca nu cu sotia, atunci cu alta sotie. Intr-o astfel de viziune, cei mai normali sunt musulmanii cu patru sotii.

Suna bine "in masura posibiliatilor obiective" adica idealul bate realitatea, cazurile in are aceste "posibilitati obiective" sunt zero le trecem sub presul idealului.

Depinde de fiecare prietene, nu poti vorbi pentru celalalt iar Biserica Ortodoxa nu te obliga sa fii victima alegerilor lui gresite.

Stii tu povestea aceea cu poveri prea mari pe umeri prea slabi..mai bine sa traiasca cu o singura femeie (alta) pana la sfarsitul vietii, de care sa fie legat de o afectiune sincera, cu o forma de binecuvantare, decat cu mai multe sub permanenta osanda, ca sa nu cumva sa calcam litera (cum ne place noua sa o intelegem).

Cum să mai fie căsătorit dacă este deja căsătorit ? Poligamia era deja desfiinţată în vremea vieţii pe pământ a lui Isus. Cu atât mai puţin o susţine Biserica, acum.
Căsătoria şi călugăria sunt stări de viaţă deosebite. Nu pot fi călugări persoanele căsătorite. Şi de ce ar fi, de fapt, călugăr ? Ca să trăiască în abstinenţă ? Păi, deja face asta. Tot aşa de bine eşti abstinent şi cu tonsură, şi fără tonsură.

"Fiţi sfinţi pentru că eu, Domnul, sunt sfânt".

Toate sunt grele. Şi să nu curveşti. Şi să nu furi. Şi să nu iei în zadar numele Domnului. Toate. Cine a spus că toată lumea, sau marea majoritate, ar fi în curs de mântuire ?

De nervi, ati deviat de la realitatile discutate. BO nu binecuvinteaza asa ceva.


Deloc, este solutia logica si evidenta care deriva de aici astfel incat toata lumea sa fie fericita si mantuita.
Intr-o societate catolica, divorturile legale moral s-ar putea finaliza la calau, prin tragere la sorti. Si cine ar zice ca e un lucru rau?
In mod sigur rata divorturilor va scadea substantial.
Si vor disparea si problemele cu partajul!

Domnul meu:
1. Ii invata pe tineri cum sa procedeze ca sa nu faca copii? Da!
2. Ii invata ca sunt o serie de scuze de care se poate trage si se pot intinde f. usor astfel incat sa se fereasca de a avea (alti) copii? Da!

Ce ar trebui sa mai faca ca sa fiti de acord cu mine?
Sa imparta prezervative?
Nu ca n-ar fi pe cale sa o faca dupa cum au fost discutii recente..

Nu, gresit, inseamna sa poti sa ai o relatie normala cu un om, ca de la barbat la femeie, sa ai copii cu acea persoana, sa le poti oferi o familie, nu jumatate de familie, etc.
Daca erai fericit cu prietenii asexuate, nu te mai casatoreai de la bun inceput.

Pana la cele patru sotii este o cale lunga pe care numai imaginatia dumitale stimulata de lipsa de argumente o poate strabate.

Nu stiu care sint formele extreme. Preotii nostri propovaduiesc castitatea si ei insisi sint primii care o practica. Asa ca ei nu pun absolut nici o povara pe umerii nostri. Proverbul "fa ce face popa nu ce spune popa" e unul ortodox; noi, catolicii, am fost invatati de mici sa ascultam de preot, pentru ca ascultind de preot ascultam chiar de Domnul nostru Isus Cristos.

Deasemenea, preotii nostri si Biserica Catolica ne invata sa Il punem pe Domnul nostru Isus Cristos in centrul vietii noastre. Daca facem asa povara Lui e usoara, oricit de mari ar fi problemele din casatorie sau familie. Crestinii catolici (si probabil si cei ortodocsi) stiu ca Dumnezeu nu pune pe umerii nostri o povara mai mare decit putem duce. Si nu e nici un sentiment mai placut decit acela in care simti ca iti este foarte greu, ii ceri ajutorul Domnului, iar apoi cistigi de doua ori: o data ca greutatea pe care o ai de dus devine usoara, pentru ca Domnul duce acea greutate, iar apoi poti oferi acea greutate ca o mica jertfa pentru cei din Purgator, de exemplu, fie ca sint ortodocsi, catolici sau pagini.

Deci daca Isus Cristos e centru vietii noastre, incercam sa-L imitam. Daca Il imitam atunci orice decizie pe care o luam, mare sau mica, o luam cu responsabilitate si maturitate. Iar daca am gresit, sau poate ni se pare doar ca am gresit, tot la Domnul nostru Isus Cristos trebuie sa ne intoarcem si sa-i cerem ajutorul, iar El nu ne va refuza. N-am auzit pina acum nici o persoana care sa fie refuzata de Domnul Isus Cristos.

Casatorit de fapt, nu casatorit doar in acte.
Nu credeam ca tocmai dvs. v-ar scapa acesta diferenta.

Sau probabil din cauza propagandei duse in sensul casatoriei ca lege mai presus de substanta, nu reusit sa mai vedeti oamenii si implicit aceasta diferenta deloc minora?

Ar avea dreptul sa traiasca in manastire, iar asta ar incuraja/ajuta abstinenta.
Ori, nu poate asa ceva..trebuie sa fie si calugar (de factum) sa traiasca si in mijlocul ispitelor.

In regula, sunt oameni care aleg aceasta cale si chiar pot sa o duca, dar asta pentru ca au o vocatie si au ales sa faca asta, nu ca au fost fortati de imprejurari cand vocatia pe care au ales-o si pentru care se simteau chemati era alta.

Corect, dar sfintenia nu se manifesta sablomatic.

Cine a spus ca trebuie sa pui poveri prea mari pe umerii unui om pentru ca textele de la Matei 5:32 si Matei 19:9 iti place sa le intelegi total anapoda?

Si nu doar atat..