parohie
 

Imaginile si ceea ce am ascultat mi-au placut. Dar nu am simtit ceva deosebit, pentru ca nu sunt direct legata sufleteste de aceasta Biserica. E la fel ca la multe alte Biserici din tara unde preotii sunt implicati activ in viata enoriasilor.
Sa va dea Bunul Dumnezeu bucurii duhovnicesti si impacare cu adevarat frateasca in sanul parohiei!

Doamne ajuta!

Referitor la subiectul topicului
 

Într un dialog cu părintele Arsenie Papacioc , acesta amintea că unii au un principiu stupid : să te împărtăşeşti pentru a recupera timpul cât ai stat neâmpărtăşit. Depinde , spunea Sfinţia Sa, de căinţa fiecăruia . Depinde şi de el cum plânge, cât îi pare de rău şi lui de ce a făcut. Nu timpul decide, ci sfărâmarea inimii, pregătirea ta interioară. Că Seântul Ioan Gură de Aur întreabă: "Să spună : cine este pregătit pentru Sfintele Taine în fiecare zi ? " . Postul nu este condiţia sine qua non. Dar, pentru că te mai smereşte , pentru că ţi-l recomandă duhovnicul, că e foarte bun ca mijlob, primeşte-l. Şi aş vrea să ştiu cine a avut viaţă mai lungă decât cei care au fost mari postitori ?

Un articol de bun simţ şi folositor
 

Pe prima pagină a saitului Adrian Cocoşilă, semnează un articol interesant şi de bun simţ intitulat "Neparticiparea la împărtăşire ". Am reţinut un fragment ce poate spune multe : "Pentru neparticiparea la împărtăşanie se invocă drept răspuns - oamenii nu sunt vrednici să se apropie de Trupul şi Sângele Domnului. Sfântul Apostol Pavel spune că omul trebuie să se cerceteze pe sine atunci când doreşte să se împărtăşească , însă niciodată nu spune : < Voi cei vrednici împărtăşiţi-vă, iar voi cei nevrednici să vă abţineţi>. Părintele Alexander Schmemann zice : < în întreaga creaţie , nimeni nu este vrednic ca prin virtuţile sale, să se apropie de Trupul şi Sângele Domnului şi ca urmare, pregătirea nu constă în calculul şi analiza "pregătirii" şi a "nepregătirii" , ci în răspunsul iubirii la iubire".

Si sa nu uitam Cristi ca in rugaciunile de dinainte de Sfanta Impartasanie sunt puse inaintea noastra numai exemple de oameni care au cazut deci nevrednici, insa s-au pocaint (femeia cea desfranata, talharul, etc. )

Aşa este George, pentru că Dumnezeu S-a întrupat şi a pătimit în primul rând pentru cei nevrednici şi pe toţi I-a iubit şi-I iubeşte în egală măsură. Când ajung acasă, primul lucru ce-l fac , este în a da în faţa icoanei , Slavă lui Dumnezeu pentru toate, dar mai ales că am rezistat unor ispite de peste zi şi apoi aprind candela. Fără El, efectiv aşi fi complet pierdut ! ! !

Da, asa este! De fapt nu este nevoie sa ne spovedm de fiecare data, pentru ca prin impartasanie, daca o luam cu dragoste si pocainta, se iarta pacatele pe care le facem mereu si mai ales se vindeca pacatosenia.

Din Scrierile unor Sfinti Parinti din Athos, eu am inteles ca trebuie sa ne cercetam foarte bine pana si gandurile. Chiar si din rugaciunile care se spun inainte de Sfanta Impartasanie reiese ca trebuie sa avem multa evlavie fata de Trupul si Sangele Mantuitorului pentru ca acesta sa nu ne arda in loc sa ne mantuiasca, daca Il luam cu nevrednicie. Cand ne impartasim, e Hristos in noi daca ducem o viata crestina si ne pregatim cu post si cu rugaciune pentru acest moment important si ne curatam cum se cuvine casa sufletului. Altminteri, am inteles ca exista posibilitatea ca Hristos sa nu cineze in noi, ci sa ne lase doar painea si vinul sa le inghitim.

Ceea ce curata Dumnezeu prin rugaciunile preotului nimeni nu are voie sa numeasca spurcat. Daca preotul care este duhovnic cu simtul raspunderii se face garant si se roaga pentru noi, putem dobandi iertarea pacatelor. Iertarea pacatelor se face prin pocainta, nu prin Sfanta Impartasanie! Sfanta Impartasanie ne ofera Har daca facem pocainta, adica ne ajuta sa progresam duhovniceste. Altminteri, toata lumea s-ar mantui numai luand Sfanta Impartasanie!

Vad ca incet si sigur ideile catolice patrund si la noi si asta nu e bine. Ori suntem ortodocsi si marturisim pana la capat acest lucru, ori schimbam denumirea site-ului. O ortodoxie cu practici catolice nu mai e Ortodoxie.

Cum se spune la impartasanie? 'Se impartaseste robul sau roaba lui Dumnezeu N, pentru iertarea pacatelor si viata vesnica'.
Asta e formula ortodoxa, nu catolica.
Se vede si din rugaciunile dinainte de impartasanie pe care le citim acasa: ne rugam printre altele ca prin uimpartasanie sa fim curatiti de pacate.
Pacatul nu este numai un acft concret, ci este boala fiintei noastre, departarea de Dumnezeu. Numai prin focul dumnezeiesc luat cu credinta si dorinta de a ne schimba se poate curata aceasta 'boala' a pacatului.
Pacatele se iarta prin spovedanie, dar SI prin impartasanie. Impartasania e pecetea vietii noastre, e pecetea si a pocaintei noastre pe care o manifestam mai ales in taina spovedaniei, dar si in restul timpului.

In multe locuri se practica impartasania deasa, si fara spovedanie necesara de fiecare data: Grecia, tarile arabe, tarile din Europa occidentala.
A se citi scrierile parintelui Alexandru Schmemann in acest sens.

Nu ne mantuim automat, luand impartasania, ci luand-o cu credinta si frica de Dumnezeu (cum se spune tot la slujba ortodoxa), si facand-o sa dea roade in viata noastra.

Parintele zice mereu ca deasa Spovedanie este cheia intelegerii lucrurilor.
Spovedania curateste mintea si inima, in vederea primirii Dumnezeiestilor lui Hristos Taine.

Din deasa Spovedanie va veni si o Impartasanie mai deasa, insa in timp, potrivit fiecaruia.