Repet, acest argument il am de la unii preoti. Ei cred ca realizeaza ce inseamna a fi preot.

Noi vorbim aici de faptul ca pacatul de opreste de a te impartasi, chiar si cel mai mic pacat. Acest lucru nu vad de ce nu ar fi valabil si pentru preoti. Preotii savarsesc tainele insa sunt tot oameni, nu sunt exclusi de la slabiciunea omeneasca. Deci, din acest punct de vedere ma pun pe picior de egalitate cu el (bineinteles, nu ma compar cu nimeni personal, vorbesc in general)
Orice preot bun se simte nevrednic de tainele pe care le savarseste, de altfel.

Nici eu nu inteleg deplin ce inseamna a fi preot, dar argumentul tau schioapata.
Cred ca un preot ar trebui sa vorbeasca despre astfel de lucruri.
Si nu, nu ne putem compara cu ei. Ei au fost chemati de Dumnezeu sa-I slujeasca Lui. Prin ei se savarsesc Tainele Bisericii.
Ei fac multe lucruri pe care mirenii nu le pot face.
Ei intra in altar.. inseamna ca ai voie si tu sa intri in altar ca esti si tu om.. si ce mai spui acolo? Exista reguli clare. Le intelegem sau nu, mai putin conteaza, in primul rand trebuie sa ne supunem lor ca altfel nu ne asemanam cu Hristos, ci cu vrasmasul Lui.

Da, f interesant, ca te faci ca nu intelegi...

Incearca sa mai citesti din vietile sfintilor si vei descoperi, ca aceaasta este atitudinea corecta, pe care trebuie sa o ia credinciosul. Si sfintii s-au numit pacatosi pana la sfarsitul vietii lor, caci asta asteapta Dumnezeu de la noi: sa fim smeriti, nu sa constientizam virtutile, ca sa dam ocazie diavolului sa ne atace.
" Păcatul nu este o categorie de acţiuni specifice de la care înfrânându-ne de­venim „fără de păcat”, ci mai degrabă un fel de plasă care ne prinde şi din care nu mai putem scăpa niciodată în această viaţă[/. Cu cât trăim mai adânc Ortodo­xia, cu atât ne simţim mai păcătoşi, pentru că vedem mai limpede plasa în care este prinsă viaţa noastră; aşa se face că omul care săvârşeşte mai puţine păcate se simte mai păcătos decât cel ce săvârşeşte mai multe păcate." Cuv. Seraphim Rose

Inca un exemplu:
Staretul Kuksa nu-i condamna niciodata pe cei pacatosi si nu-i indeparta, ci dimpotriva, compatimitor, ii primea intotdeauna pe acestia. El spunea:
“Si eu sunt pacatos si iubesc pe cei pacatosi. Nu e om pe pamant care sa nu fi gresit. Numai Dumnezeu singur este fara de pacat, iar noi toti suntem pacatosi“. (Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiev)

Sunt unii crestini care savarsesc pacate mai "usoare", dar o fac in mod repetat si nu se pot descotorosi de ele, sunt deja patimi. in cazul acesta, oricat de usor ar parea pacatul, el devine cel mai grav. cand ni se spune sa nu judecam pacatele altora, inseamna ca se cere de la noi o aplecare asupra propriilor pacate, o judecata subiectiva.
scopul Sfintei Impartasanii este salasluirea lui Hristos in noi si restaurarea chipului pierdut prin caderea in pacat.legatura a fost restaurata prin Hristos, noi doar trebuie sa ne aliniem cu toata fiinta la ea. Euharistia este CENTRUL vietii liturgice si a vietii crestine in totalitatea ei. prefacerea painii si a vinului in Trupul si Sangele Domnului este CEA MAI MARE MINUNE care se savarseste pe pamant, mai mare decat oricare alta. Si este o minune la care putem fi toti partasi, si spre asta suntem chemati permanent. Din pacate in zilele noastre a intrat aceasta ispita printre noi, de a sustine ideea rarei impartasanii, de parca am supune vrednicia noastra fata de aceasta mare minune sub legile timpului, uitand in acest fel de clipa crestina, de momentul crestin, aspecte definitorii pentru pocainta.

legat de pacate, da, ai dreptate este multa absurditate aici. eu sunt crestin mai mult cu vorba, caci am multe patimi si pacate. uneori imi pare rau ca incerc sa-mi pacalesc fratii prin vorbe si evlavie falsa, cand, de fapt, doar eu stiu ce e in sufletul meu. exact aici stau, in punctul acesta, asta e situatia concreta. incerc sa contientizez asta cat mai mult, mai putin cu mintea si mai mult cu sufletul. In Pateric am gasit, sau in alta parte, o istorioara a unui avva pe care l-a gasit ucenicul sau plangand la rugaciune, in chilie. Si l-a intrebat de ce plange, iar avva i-a raspuns ca isi plange pacatele. Ucenicul i-a spus "Dar nu ai pacate, avvo!" iar sfantul i-a raspuns "Daca ai stii cate pacate am, nici trei suflete nu ar ajunge sa le planga pe toate". aceasta este simtirea tainica a pacatelor proprii, de care sunt departe.
Legat de aplecarea noastra spre toate pacatele, trebuie facuta o distinctie aici. una este pacatul si alta este patima. patima este o obisnuinta. daca am avea TOATE patimile, ar fi vai si amar, dar Dumnezeu nu ingaduie aceasta ispita pentru ca este greu sa lupti chiar si cu una singura uneori. insa un pacat are mai multe manifestari. uciderea de exemplu, oricat de straina ni s-ar parea noua, poate lua forma uciderii fizice dar si a uciderii din suflet, prin judecata aproapelui. oricat de greu ne-ar fi sa acceptam, tot ucidere este. si asa fiecare pacat, are o manifestare mai "grava" si una mai "usoara". de fapt este vorba de acelasi pacat, daca ii diminuam importanta nu ne poate ajuta aceasta cu absolut nimic, poate doar sa punem capul pe perna mai linistiti, dar nu acesta este scopul nostru. :) Doamne ajuta!

Nu mai intru aici, ca numai va smintesc, si "vai de cel prin care vine sminteala"... Sa va raspunda si altcineva (alt preot) care este mai invatat si are mai multa experienta decat am eu....

Parinte George,
ba eu cred ca ar trebui sa ramanei tu cu noi. Avem nevoie de dumneavoastra aici. Eu va citesc cu mare bucurie si interes postarile.


Cat despre acest subiect, eu cred ca v-ati facut datoria de PREOT. Nu e vina sfintiei voastre ca unii vor sa primeasca ceea ce ce corect si altii nu!

Are parintele Arsenie o vorba pe care cred ca o stiti multi.;
'Eu mi-am facut datoria de crestin. Am spus ce am avut de spus"

Undeva in urma mi-am spus si eu parerea legata de sfanta Impartasanie fara spovedanie. Cine vrea sa tina cont sa tina cine nu, faca ce vrea.

Asa cum ati spus si sfintia voastra am spus si eu. Fiecare sa faca ascultare de duhovnic. Daca el da dezlegare fara spovedanie, va da socoteala. Dumneavoastra v-ati facut datoria de preot. Ati spus. NU E BINE ASA!!!

Acum stiu si cei ce NU au stiut. Alegerea este a lor.

Va rog sa nu plecati de pe forum.
Binecuvantati si iertati. Nu ne uitati la rugaciune..
In rest, bucurie tuturor!

Eu cred, Anna, ca mai degraba tu nu ai inteles ceva din functia preotului.
Una este functia, si alta este persoana.
Datorita functiei - hirotoniei - preotul poate face lucruri in numele credinciosilor, poate savarsi tainele. De asta tine tot ce face in altar, si de aceea credinciosii nehirotoniti nu ar trebui sa intre in altar.
Insa el, ca om, face parte tot din randul credinciosilor. Ba de la el se cer si mai multe decat de la un alt credincios, pe plan duhovnicesc, nu mai putine (mai putina spovedanie, in cazul asta).
Imi pare rau ca parintele George nu vrea sa mai raspunda intrebarilor. Poate alt preot o va face. Vei vedea ca si ei isi pun poate aceasta intrebare (repet, eu o stiu de la preoti).

Nu, nu ma fac ca nu inteleg -- dar nu imi explic cum ceea ce spune preotul care vine in parohie nu face doi bani.