Sa-i lasam pe copii sa-si traiasca frumos copilaria, cu basme care au fermecat copilaria tuturor. Rigiditatea nu duce la nimic bun.Notiunile teologice trebuie introduse cu mult tact, pentru ca de multe ori nu facem decat sa-i indepartam pentru totdeauna de credinta.Un copil nu trebuie sa fie un neadaptat intr-o era a vitezei.Avem nevoie de profesori, de medici, de ingineri, de preoti... si cum vor intelege copiii care este drumul lor in viata, care este cea mai buna alegere, daca ii vom tine in ignoranta.Omul are nevoie de cultura generala, pentru a se intelege cu semenii lui, pentru a-i intelege si pentru a le respecta munca.Asadar, toate isi au rostul lor.E bine sa-i ferim de ceea ce este vatamator si nu vor sti sa inteleaga decat la o deplina maturitate.

Repet: cunoasterea este buna cat timp ne ajuta sa ne ridicam mintea de la cele pamantesti la cele ceresti.
De altfel, cand ii citesc copilului carti despre animale sau despre univers subliniez faptul ca Dumnezeu le-a facut pe toate (ceea ce nu este prezent in carte, desigur). Matematica este f utila deoarece structureaza mintea copilului, o ajuta sa se desprinda de concret si sa opereze cu notiuni abstracte, il ajuta sa descopere patternuri si regularitati, ii organizeaza reprezentarea timpului si spatiului etc... Pe scurt il ajuta sa inteleaga lumea, ca (sper eu) prin contemplarea ei sa ajunga cu gandul la Dumnezeu.
Uite, ti-am raspuns, desi stiu ca erai ironica.

Nu ma deranjeaza faptul ca esti directa, dimpotriva, este un plus.

Incerc pe cat posibil sa-mi cresc copiii sa-mi feresc copiii de ceea ce nu este necesar.. si nu reusesc f mult deoarece nu sunt singura prezenta in viata lor. Nu cresc intr-un glob de sticla..

Nu eram deloc ironica, te vad atat de hotarata in postari incat acord foarte mare atentie celor afirmate de tine, in ideea de a intelege motivatia determinarii tale.
Din explicatia ta referitoare la rolul matematicii in educatia unui copil, deduc ca nici literatura (cu tot ceea ce implica ea) n-ar fi de lepadat. Mintea trebuie incurajata sa si exploreze, nu numai sa regaseasca tipare in tot ceea ce ne inconjoara. Acest lucru presupune acceptarea conventiilor literare, cu alte cuvinte participarea activa (in calitate de cititor) la jocul propus de scriitor. Insa acest joc poate fi presarat cu episoade erotice, proiectii fanteziste, eludari flagrante ale realului, etc. Tot acest instrumentar literar are foarte putin in comun cu rigoarea ortodoxa, insa contribuie (zic eu) decisiv la conturarea personalitatii unui om in formare.

Am auzit de curand o vorba care zicea: "cine citeste, traieste dublu" - in sensul de experimentare prin lectura a unor stari pe care in viata reala nu avem prea des ocazia de-a le trai. Mi-a placut mult aceasta idee.

Crezi?
Cunosc un om care nu a citit nici un roman. Nici macar lecturile obligatorii din liceu! Nimic.
Azi este medic chirurg. Nu doar bun profesionist, ci exceptional.
Crezi ca i-a daunat lipsa de lectura?

(La un moment dat a fost nevoit sa realizeze niste scrisori de prezentare in vederea angajarii. Sa le zicem scrisori de motivare.. dar erau mai mult decat atat ca expuneau filosofia lui de viata, credintele lui profunde etc..
Dupa ce s-a angajat, lucra probabil de vreun an cand a gasit scrisoarea lui inramata in biroul directorului, care, om batran, a zis ca de cand lucreaza nu a intalnit pe cineva atat de talentat la scris. Si intr-adevar scrie foarte bine. Poate ca vei spune ca daca ar fi citit ar fi ajuns scriitor.. dar atunci unii oameni ar fi murit, nu exagerez).

Pai cam asta este problema. Traiesti experientele descrise de altcineva.
Dar daca omul acel este plin de patimi? Te faci partas trairilor lui?

Lectura este o necesitate- devii cult, stii sa te exprimi, te formezi ca om, inveti sa deschizi usi, sa porti o discutie, capeti experienta de viata, iti dezvolti procesele gandirii si mai ales, te indrepti spre educatia permanenta, atat de necesara in cariera.

Eu cred ca daca refuzi prea mult ispitele de acest gen, risti sa le traiesti altfel.
Facandu-ne partasi prin literatura unor stari chiar patimase, eu cred ca putem practica un fel de catarsis (curatire).

Iar un copil crescut fara povesti traieste amputat de o parte din istoria umanitatii. Fara arhetipurile cuprinse in toate aceste povesti.
Acest copil nu mai intelege nici parabolele evangheliei asa cum le intelegeam primii lor auditori.
Vad asta la unii din elevii mei, care au pierdut cultura populara fara sa o dobandeasca pe cea de la scoala (termina scoala fara sa stie sa citeasca corect uneori), se hranesc din subultura moderna, si pur si simplu nu inteleg ce-i aia o parabola. Sensul simbolului, a metaforei, a imaginii, le sunt complect straine.

Eu cred ca mintea omului trebuie sa fie un pamant bogat - numai astfel ea va putea fi fecundata de samanta invataturii lui Hristos.

Este vorba probabil de un om extrem de inteligent si cu un talent pentru scris pe care daca si l-ar fi dezvoltat si prin lecturi ar fi devenit, cine stie, un scriitor celebru.

De unde stii, de altfel, ca aceasta lipsa nu i-a facut mintea arida si pentru credinta?
Multi oameni nu inteleg si nu apreciaza Biblia, nu vad stralucirea de adevar care emana din ea, si pentru ca nu au citit povesti si nu au citit literatura, ci numai ziare sau atrticole (fie ele stiintifice). (Da, stiu, exista si alte motive si culturanu este o garantie pentru cunoasterea adevarurui..)

Sigur!
Ce vroiam eu sa zic este ca nu ajunge doar samanta, trebuie si pamantul sa fie bogat.