Deut. 32:50

Şi mori pe munte şi te adaugă la poporul tău, cum a murit şi Aaron, fratele tău, pe muntele Hor şi s-a adăugat la poporul său,

4 Regi 22:19-20 ( 2 Imparati in Cornilescu )
Deoarece s-a muiat inima ta şi tu te-ai smerit înaintea Domnului, când ai auzit ce am grăit Eu asupra locului acestuia şi asupra locuitorilor lui, că vor fi ţinta groazei şi a blestemului, şi ji-ai rupt veşmintele şi ai plâns înaintea Mea, de aceea şi Eu te-am auzit, zice Domnul.

De aceea iată te voi adăuga la părinţii tăi şi vei fi pus în gropniţa ta cu pace; şi nu vor vedea ochii tăi toate acele nenorociri pe care le voi aduce asupra locului acestuia". Şi s-a adus regelui răspunsul acesta.

Este clar ca adaugarea la popor/parinti se refera la ceva mai mult decat la "obstescul sfarsit ".

Exact, cum poate fi sufletul in sange? E clar ca se refera la viata, ca principiu.

Dar eu nu am sustinut altceva.Eu stiu ca acelasi cuvant inseamna mai multe lucruri si in opinia mea nu e gresit ca in multe versiuni este tradus viata "caci viata lui este in el ".Dar acelasi lucru se intampla si atunci cand in Biblie acelasi cuvant se refera la toata fiinta.3000 de suflete inseamna 3000 de oameni.Dar sa sustii ca sufletul este Trupul + suflarea de viata cand insusi Hristos face o deosebire clara "Nu va temeti de cei ce ucid trupul dar nu pot ucide sufletul " este gresit.
Este gresit sa aduci argumente cum ca spiritele mortilor supravietuiesc folosindu-te de povestea cu Samuel si Saul dar in acelasi timp este gresit sa spui ca mortii nu stiu nimic folosindu-te de cele spuse in Ecclesiast.Asta inseamna sa citesti cartea cu ...partea dorsala si fara nici un pic de creier. E clar ca in Ecclesiast toata problema este tratata din punctul de vedere al oamenilor si in sensul asta totul este desertaciune si nedreptate.
Dar fiecare din noi stie deja "adevarul " .Cautam in Biblie si in viata dovezi care sa sustina deja adevarul pe care noi il stim.Santem in stare sa rastalmacim orice cum a facut 99 cu chestia aia cu Noe doar ca sa nu existe ceva impotriva a ceea ce noi deja credem.

Aici evident Isus se refera la perspectiva vietii vesnice, pe care i-o da Dumnezeu celui credincios si vrajmasul nu i-o poate lua.
In alta ordine de idei, unde invata Isus ca dupa moarte sufletul se duce in Cer? cand a inviat pe Lazar, de ce nu a spus despre sufletul lui, ca-l cheama din Cer pt a intra in trup? Isus a afirmat ca Lazar doarme. Asta se intampla cu mortul, este inconstient, ca intr-un somn.

Prima data trebuie sa ne lamurim daca sufletul inseamna Trupul + Suflarea de viata.Apoi ne putem lamuri si unde se afla si ce se intampla dupa moartea trupului.Daca Iisus a spus ca trupul poate fi ucis de vrajmas dar sufletul nu atunci inseamna ca sufletul este altceva decat trup + suflare de viata.Daca Pavel spune sa avem grija de trupul nostru,de sufletul nostru si de duhul nostru atunci inseamna ca sufletul iar este ceva diferit.Daca Petru ticluieste Psalmul in felul asta " despre învierea lui Hristos a prorocit şi a vorbit el, când a zis că sufletul Lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor şi trupul Lui nu va vedea putrezirea. " Fapte 2:31 Cornilescu .Inseamna ca iar Sufletul este ceva diferit de trup + suflarea de viata.Cum poate suflarea de viata sa se duca in Hades ?

:58: Cu asta ne-am lămurit de cum am citit Scriptura. Problema e la tine că tu nu crezi Scriptura, tu-l crezi doar pe Platon. Probabil ai şi icoana lui în sufragerie la loc de cinste.
Cât despre mine, eu cred Scriptura:



Petru tâlcuiește, Tradiția ticluiește...

suflarea de viata este duhul care se intoarce la Domnul, iar Hadesul este Iadul adica mormantul.

Zborul catre Dumnezeu are doua aripi:

una este dragostea de Dumnezeu iar cealalta frica de suferinte fara sfarsit.

Sunt doua aripi puternice care inalta repede sufletul la "vedere."

Copilul alearga spre mama din foc - si din frica de ardere si din iubire pentru cea care i-a dat viata.

Filosofia "sufletului trupesc" submineaza virtutea in doua feluri:

- o lipseste de frica mantuitoare care aspira sa scape de suferinta "intunericului".
Astfel, sufletul pierde mult din agilitate si paza mintii.

- leneveste sufletul si lasa poarta inimii deschisa pacatelor, pentru ca daca doar "inconstienta lina" este plata monstruozitatilor, este o afacere buna pentru cel ce greseste.

De aceea, este o filosofie inferioara care produce slabe rezultate duhovnicesti.

Iar cei ce sunt exersati in paza mintii o considera periculoasa, pentru ca lipseste sufletul de o putere psihologica esentiala.

Cei ce nu cred in iad se amagesc singuri si nu vor fi niciodata exigenti cu pacatele.

De aceea, nici nu experimenteaza curatenia bucuriilor duhovnicesti.

Mai omule de aia iti zic ca citesti Biblia cu partea dorsala .S-a facut omul nu sufletul.Acum daca tu-mi zici ca Anania credea ca omul este pamant si suflare de viata e altceva.Daca tu intelegi ca Omul = Sufletul asta e problema ta.. Dar poti aplica aceeasi judecata peste tot ? De ce imi zici mie ca sufletul din citatul meu din Fapte inseamna viata ? Nu mai inseamna omul ? Eu inteleg ca asa s-a facut omul viu iar sufletul pastreaza viata din ce a scris Anania.
Dar in citatul cu "Nu va temeti de cei ce ucid trupul dar nu pot ucide sufletul ... " ce inseamna ? Poate insemna viata ? Poate .Poate insemna trup + suflare de viata ? NICIODATA.
Dar cand Pavel spune sa ne pastram curate trupurile si sufletele si duhurile poate insemna sufletul - trup + suflare de viata ? NICIODATA.
Deci tu spui ca sufletul este numai o notiune care descrie fiinta intreaga dar poti aplica asta peste tot in biblie ? Si daca nu poti atunci de ce insisti ca sufletul este trupul + suflarea de viata ? Trupul + suflarea de viata este omul viu nu sufletul.

Profetule nu intelegi ? Explica citatul din Fapte in mod logic.Adica inlocuieste sufletul cu trup + suflare de viata.

"Mai înainte văzând, a vorbit despre învierea lui Hristos: că n-a fost lăsat în iad trupul si suflarea Lui de viata şi nici trupul Lui n-a văzut putreziciunea. "
Deci este sufletul cu totul altceva in citatul asta sau se potriveste daca inlocuim ?

prietene, care este originea cuvantului Hades si ce insemna el? De unde l-au preluat evanghelistii? Doamne ajuta!

Nu este altceva! Este exact ceea ce spune Moise, ce au tradus în limba greacă cei 70 de înţelepţi şi ce a tradus în română I.P.S. Bartolomeu Anania:


Acum dacă tu te socoteşti mai înţelept decât toţi aceşti 72 la un loc, atunci chiar că este "altceva" - las la latitudinea onor forumiştilor să aprecieze...:4:

Desigur că nu. Termenul [ψυχή] "suflet" are mai multe sensuri, la fel ca şi în limba română. Exemplu:

Evangheliştii scriindu-şi opera în limba greacă, au preluat termenul [άδης] din cultura greacă ca un corespondent al termenului ebraic Sheol- locuinţa morţilor, mormântul. Din nefericire, unii creştini îşi imaginează că pot lua acest termen cultural împreună cu tot bagajul lui mitologic: un Infern în care ard veşnic sufletele morţilor. http://yoursmiles.org/tsmile/demon/t1467.gif

Evreii numeau Sheol si nu intelegeau un loc de chinuri.

Oricum, Biblia arata ce este Hadesul.

Ce inteles are in propozitia de mai sus ? Sincer nu inteleg.Ce anume te doare.:24:
Ce sens are in "Mai înainte văzând, a vorbit despre învierea lui Hristos: că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui şi nici trupul Lui n-a văzut putreziciunea. " Ce anume este sufletul aici ? Este trupul ? Este suflarea de viata ? Ce anume este ?

Uite si ce inseamna ca s-a facut omul intru suflet viu pentru Anania :

T. M.: „şi s'a făcut omul fiinţă vie“. „S'a făcut“: a devenit; a trecut în alt mod de existenţă. În LXX: „şi s'a făcut omul întru suflet viu“ (eis psyhín zoosãn), care poate fi tradus şi: „întru suflet care trăieşte“, adică nemuritor. Sufletul omului (altceva decât „viaţa“) s'a născut din suflarea lui Dumnezeu şi l-a învăluit (l-a îmbrăcat) pe om odată cu aceasta, dar şi cu tendinţa de a fi „absorbit“: particula eis înseamnă şi „întru“ (înlăuntru) şi „spre“ (direcţie, scop). În 1 Par 12, 19 se spune că Duhul „l-a îmbrăcat“ pe Amasai, care a rostit o profeţie: tot astfel pe Ghedeon (Jd 6, 34). Acest endýo înseamnă „a îmbrăca“, cu sensul de a lua complet în stăpânire; „a se îmbrăca“ = a intra în posesia cuiva sau a ceva. În acest sens duhovnicesc îl va folosi Pavel în Rm 13, 14: „îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos“, în Ga 3, 27: „în Hristos v'aţi îmbrăcat“ şi în Col 3, 12: „îmbrăcaţi-vă cu simţăminte de'ndurare, de bunătate“. Aşadar, omul nu e o simplă „fiinţă vie“, asemenea tuturor celorlalte, ci trup cu suflet viu, aparţinând celor două lumi, materială şi spirituală. Având un caracter antinomic (în acelaşi timp exterior şi interior trupului), el este – ontologic – apt şi pentru experienţele mistice (extaz şi entaz).

Aşa este expresia, n-ai auzit-o niciodată? Cum să te doară "sufletul", dacă este imaterial? Este un alt sens al termenului decât cel comun.

Nu este nimic! Te legi la cap fără să te doară. În original nu există cuvântul "suflet" în Fapte 2,31 (iar ai uitat să specifici!:33:). Ţi-am selectat versetul în cele mai vechi manuscrise disponibile: Codex Bezae, Codex Vaticanus şi Codex Alexandrinus. Dacă găseşti cuvântul "suflet" îl mănânc cu ambalaj cu tot (chiar dacă are ferecături de aur):
http://img707.imageshack.us/img707/5...te231bezae.jpg
http://img692.imageshack.us/img692/9...1vaticanus.jpg
http://img214.imageshack.us/img214/9...exandrinus.jpg

Adică tot ce trăieşte este nemuritor:50: Hai să fim serioşi!

Exista cuvantul in primul citat in Fapte 2:27 .Asta e iar rea credinta.Intr-adevar in 2:31 nu exista dar se intelege ce este "cel sfânt al Tău " din primul citat caci Petru se refera la trup si ce anume era in Hades.Acolo Petru spune clar ca sufletul era cel care merge in Hades la fel cum scrie in Psalm.

Eu ti-am dat ceea ce a inteles Anania .Poti cauta biblia online daca nu o ai si o sa vezi ca are deslusiri pentru multe versete.Sufletul este nemuritor in sensul ca este nascut din Suflarea Domnului pe cand trupul este din pamant.Pentru mine are sens,adica oricum era normal ca Anania sa aibe o astfel de explicatie.
Problema e ca degeaba ne certam noi,fiecare ramane cu adevarul lui si lumea oricum nu intelege nimic.Acum inteleg si eu ce inseamna "invartosarea inimii ".
Hai sa incheiem totusi si sa ne vedem de alte lucruri.

Uite am incercat sa aduc textul cat mai aproape de original utilizand Cornilescu si stergand expresia "sufletul Lui " din 2:31

căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor şi nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea.
Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii şi Mă vei umple de bucurie cu starea Ta de faţă.”
Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi.

Fiindcă David era proroc şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie,
despre învierea lui Hristos a prorocit şi a vorbit el, când a zis că nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor şi trupul Lui nu va vedea putrezirea.

Adică îmi citezi versetul 31 fără a-i da referinţa, iar acum mă trimiţi la versetul 27 şi zici de mine că-s de rea credinţă... Mulţumesc!

Adică ce a înţeles părintele Usca că ar fi înţeles Anania... Nu e acelaşi lucru... Şi chiar dacă ar fi... important e ce a scris Moise şi ce au tradus cei 70 de înţelepţi căci au fost inspiraţi de Duhul lui Dumnezeu. Spune că nu-i aşa...

De acord.

Parcă ziceai că încheiem...

exact. Luca 16 si Apocalipsa. Doamne ajuta!

Din Iad vor fi scosi mortii ca sa fie judecati.
Apoi vor fi aruncati pacatosii in Iazul de foc. Si Iadul va fi aruncat tot in Iazul de foc ca si Moartea. Prin urmare Iadul este mormantul, care dispare in moartea a 2-a ca si prima moarte. Adica nu va mai muri nimeni. Asta e intelesul.

pai daca moartea v-a fi aruncata in Iazul de foc, ce rost mai are sa fie aruncat si Iadul (mormantul) acolo? Fara moarte, Iadul (mormantul) NU ar exista. Una (Moartea) o genereaza pe cealalta (Iadul). Nu-i asa? Doamne ajuta!

Aşa o fi... dar aceste două "personaje" trebuie aruncate în foc împreună pentru a fi nimicite. Moartea va fi ultimul vrăjmaş nimicit:


Dacă "moarte nu va mai fi", pe cale logică nici Iad nu va mai fi. După consumarea în foc a acestor personificări, nu va mai fi nici moarte, nici Iad. Va rămâne doar viaţa eternă pentru cei mântuiţi.

daca:
- Iadul este loc de chin ;
- Iazul este loc de chin ;
- Iadul este aruncat in Iaz
-----------------------------
ce rost are sa arunci un loc de chin in alt loc de chin, dupa ce in prealabil ai scos mortii din primul loc de chin?

Sufletul moare
 

"Spune, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie." (Geneza 12,13 - versiunea Cornilescu).

În originalul ebraic, termenul este [נֶפֶשׁ] nefesh, adică suflet.
În traducerea Septuaginta, termenul este [ψυχή] psiche, adică suflet.

Deci sufletul poate să moară, nu este "nemuritor".

Poate să moară în sensul de a fi despărţit de Dumnezeu (adică sensul în care au murit sufletele lui Adam şi Eva în ziua în care au păcătuit), nu în sensul de îşi înceta existenţa.

Contextul din Geneza 12,13 nu îndreptăţeşte deloc acest sens.

Am mai pus această întrebare şi niciun adventist nu mi-a răspuns.

Dumnezeu a spus, clar şi neechivoc: "În ziua în care veţi mânca din el veţi muri"

Atenţie, nu a spus: veţi deveni muritori, vă veţi pierde nemurirea etc.

A spus: Veţi muri. În acea zi, veţi muri.

Deci, a minţit Dumnezeu ?

La această întrebare eu am răspuns şi nu o dată... Dumnezeu n-a minţit, căci în acea zi chiar au început să moară. Şi nu doar din punct de vedere spiritual, ci şi fizic. Procesul de degradare fizică a fiinţei umane a început în acel moment cu moartea primelor celule, finalizându-se câteva sute de ani mai târziu cu "moartea sufletului"- ca să zic aşa. Adică ţărâna a intrat în ţărână, suflarea de viaţă a mers la Dumnezeu, iar sufletul (fiinţa umană vie) a... murit.

Dumnezeu a spus "clar şi neechivoc" (în originalul ebraic): "în ziua în care veţi mânca din el, veţi muri murind".

Cred ca trebuie sa ne dati unele lamuriri, la urmatoarele probleme, generate de afirmatia dvs.:
- Adam si Eva, desi mai aveau viata in ei, aveau suflete moarte;
- mortii din zilele noastre, desi sunt morti, au "suflete" (in intelesul dvs.) vii.

Incercati, va rog, sa lamuriti acest paradox. Unde isi continua fantomele ("sufletele") de morti existenta?

P.S. Cred ca cel mai bine ar trebui sa incepeti prin a cerceta ce inseamna "suflet", in acceptiunea biblica. Ideea ca "sufletul" este ceva precum o fantoma a mortului, va baga in multe incalceli si fundaturi.

Dimpotrivă, ideea dumneavoastră că sufletul ar fi "ceva precum o fantomă a mortului", vă bagă în diverse aiureli.

Ortodoxia nu învaţă că sufletul este "ceva precum o fantomă a mortului", iar dumneavoastră, cel puţin din respect pentru ortodocşii şi catolicii care cred în nemurirea sufletului, aţi face foarte frumos dacă aţi înceta să utilizaţi asemenea expresii caraghioase şi insultătoare.

Sensul la care mă refer eu este la fel de valabil în cazul protopărinţilor şi în cazul contemporanilor noştri.

Sufletul, deşi a fost zidit de către Dumnezeu să nu dispară, ci să existe veşnic, poate fi rupt din starea de graţie sfinţitoare care îl îndreptăţeşte să se afle alături de Dumnezeu.

Această rupere o numesc "moarte a sufletului", ea se întâmplă cu voia noastră, prin păcat, şi poate fi remediată, tot cu voia noastră, dar şi cu, mai ales, pocăinţa noastră, de către Dumnezeu, prin harul lui Isus Cristos.

Morţi sufleteşte şi separaţi de Dunezeu au fost Adam şi Eva când au ales să-L creadă drept mincinos şi să Îi încalce porunca; morţi sufleteşte suntem şi noi atunci când păcătuim.

Nu-l putem face mincinos pe Dumnezeu (sau, mă rog, putem, cu consecinţele de rigoare): Adam şi Eva au murit în ziua în care au mâncat din fructul oprit, şi întreaga spiţă umană împreună cu ei.

Nu au "început să moară", cum susţine domnul Trice, ci "au murit", cum a spus Dumnezeu.

Spuneti-mi dvs. ce termen sa folosesc pentru a desemna acea entitate, care paraseste trupul mortului si traieste, in continuare, independent, constient si activ. Eu ii zic fantoma. Oferiti-mi dvs. un alt termen (exclus "suflet nemuritor", pentru ca as contrazice Biblia).



Conform teoriei dvs., eu (pacatosul) sunt in starea de"moarte a sufletului". Paradoxal, dar daca voi muri (deadevaratelea - cu ingropaciune), sufletul meu va fi viu (se va plimba prin purgatoriu, va fi intins de diavoli, etc).

Este ca in poezia lui Eminescu ("La steaua"). Azi traiesc dar sufletul este mort. Maine sunt mort dar sufletul va fi viu.

P.S. Am remarcat un singur adevar din spusele dvs.: sufletul moare (nu este "suflet nemuritor").

Ce inseamna "suflet" in contextul afirmatiei de mai sus? Se poate intelege ca este vorba de fiinta umana in intregime?

Este vorba despre latura spirituală a fiinţei umane, acea latură care a fost creată "după chipul şi asemănara lui Dumnezeu".

Urmare a unirii cu materia din care este alcătuit corpul uman, avem "fiinţa umană în întregime", trup şi suflet, acea fiinţă umană a cărei restaurare completă o aşteptăm la Judecata de Apoi, urmare a învierii trupurilor.

Bineînţeles că au murit şi din punct de vedere spiritual, în sensul pe care-l dă Scriptura: "morţi în greşeli şi păcate". Dar ei au început să moară şi la modul cel mai concret, fizic. Aşa cum le-a spus Dumnezeu: [מוֺת תָּמוּת] "murind tu vei muri" (Geneza 2,17).

Despre această moarte spunea versetul postat mai devreme de mine:

"Spune, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie." (Geneza 12,13 - versiunea Cornilescu).

verset interpretat de dumneavoastră în ciuda evidenţei ca fiind moarte spirituală a sufletului. Nu, stimate domn... aici e vorba literalmente de posibilitatea ca sufletului să moară.

Na, dacă nu puteţi să-i spuneţi suflet, sau spirit, laolaltă cu restul creştinătăţii, puteţi să-i spuneţi şi balabulalolubu, din punctul meu de vedere. Eu vorbeam strict despre respect când v-am făcut sugestia. Aţi mai putea să-i spuneţi "sufletul, în accepţiunea ortodoxă". Încă o dată, este chestiune de respect.

Dumneavoastră ce termen vă place să auziţi din gura unui ortodox: "Aberaţiile adventiste", sau "învăţătura adventistă" ?

În primul rând, eu nu mă încumet să judec starea sufletului dumneavoastră. Dar, Biserica ne învaţă că dacă aveţi păcate de moarte, adică dacă aţi încălcat în mod liber şi conştient o poruncă a Domnului, atunci, după moarte, vă aşteaptă o eternitate în separaţie de Dumnezeu. Deaorece noi considerăm o asemenea stare ca fiind chiar mai rea decât moartea, încercăm, în general, să facem ce putem pentru a ne feri de ea.

Domnule, faceţi aceeaşi nefericită confuzie ca şi fraţii noştri ortodocşi... "Fiinţa umană în întregime" zidită la început de Creator era trup şi suflare de viaţă, nu "trup şi suflet". Sufletul viu a rezultat în urma acestei uniri. Căci chiar aşa spune Scriptura (Gen 2,7): "suflet viu", asta presupunând că poate exista şi un suflet mort.