Zice Scriptura si traditia Bisericii. Daca asta are vreo relevanta...sau credibilitate pentru tine.

Si asta ce inseamna dpdv al conceptiei antropologice? Ca pe langa migratia sufletului dintr-un trup in altul, si trupurile migreaza de la un suflet la altul? Sau ce?
Oricum, nu conteaza. Biserica nu are asemenea invataturi.


Viata ca idee, concept abstract, impersonal. Nu? Neapartinand nimanui si tuturor. Dar de la Dumnezeu, dat nediferentiat de la papadie, molusca, girafa, om, inger, fara nicio distinctie ontologica. Nu? Omul nefiind cu nimic mai mult in lista celor ce primesc acest dar.
La ce atatea discutii? Daca pe trup nu trebuie pus accent, pe suflet, nu, pe unitatea si unicitatea trup-suflet, nici atat...

Pericolul este sa gresim, de aia am zis mister. E incifrat ca in parte cunostem. Deci eu prefer sa astept decat sa o iau inainte cu presupusa...

Pt. Florin
Marele secret, dupa parerea mea si a altora, e ca Cel-ce-este-Fiinta-prin-excelenta, de aceea si tocmai de aceea S-a facut ca unul-din-lut, tocmai pentru ca lutul (creat la baza din nimic) sa aiba si el sansa de a se impartasi vesnic prin har de Fiinta.
"La inceput a fost Cuvantul (Logosul, spirit pur prin excelenta) si Cuvantul S-a facut trup (materie, lut, carne si sange)."(vezi prologul Evangheliei de la Ioan).

De aceea Dumnezeu S-a facut om, pentru ca omul ( fiecare din noi) sa se faca dumnezeu prin har, ramanand tot creatura fara sa se confunde sau contopeasca nediferentiat vreodata cu Creatorul, ca picatura in ocean, dupa cum sugereaza ambiguitatile budhiste.
Creatura ramane creatura in vesnicie. Niciodata nu se poate uni in esenta cu Creatorul. Doar prin har. Asta afirma crestinismul. Daca un budhist crede asta, nu prea mai are cum sa ramana budhist. Iar daca nu crede, n-ar cum sa fie crestin. Cele doua optiuni sunt ireconciliabile, oricat am vrea sa dam vina pe dihotomismul in alb-negru al omului cazut.

Pentru tine cat de importanta e invatatura despre Intruparea Unuia din Treime? Aduce acest eveniment vreo schimbare ontologica asupra firii umane? Si inainte de Intrupare si dupa Intrupare, relatia omului cu Dumnezeu e la fel? Ontologic, vorbind.

Si, daca nu te superi, la ce te-a rugat ahilpterodactil mai sus, sa adaugi la lista cu diferente intre budhism si crestinism inca una. Poti sa pui in paralel cele doua conceptii despre antropogeneza, in crestinism si budhism, te rog.

Tu chiar crezi ca o sa faca asta?

Acolo unde poate sa rasuceasca problema in asa fel incat sa-i pice bine cat de cat si interlocutorul sa-l lase in pace - ca in cazul tau de exeplu, raspunde.

Altfel, nu.

Ok, am inteles, ai dat-o la intors facandu-te ca nu pricepi.
Crestinismul respinge ideea de reincarnare.
Pseudo-budhismul tau se infrupta copios din ea.

Si totusi ai dat-o rasucita ca pana la urma exista o viziune comuna.

Nu este, si tu stii asta si cine nu e prost si citeste topicul stie ca perspectivele sunt ireconciliabile.
Si nu doar in chestiunea asta.

Serios? Si de unde perceptia asta "dihotomica"?
Are si budhismul o varianta la caderea din Rai?

Asta poti sa o marchezi la diferenta fata de crestinism.
Mai ales ca "Marea apocalipsa asa zis budista" nu are nici o legatura cu Parusia.

Si asta tu ai crezut-o pur si simplu pentru ca a zis-o un pierde vara dintr-o religie care e budhista - adica are legatura cu budha si invatatura lui, cum e marul paduret portocala exotica.

Pai una la mana, pana i un sfant vine si pe urma pleaca
Cel putin are o intrare in lumea (nasterea) asta si o iesire (moartea).

A doua la mana, in crestinism prin "golirea de sine" se intelege renuntarea la falsul eu, cel cu aplecare spre pacat.

"Budhismul" matale intelege un soi de personalizare, de spalare pe creier.
Ca totul in "budhismul" tau este "fenomen" si "trecator" si etc.

Si deci starea spirituala absoluta este aia in care omul nu mai stie ce e ala eu, non-eu, sus, jos, etc.

Si dupa tine Iisus ce este?
"Bodhisattva" - adica un reflector din asta sau Dumnzeu deplin in trup?

De fapt. ce sa mai intreb, ai comis-o deja:

Din ce zicea Florin in citatul de mai jos...

... si daca sustine ca accepta invatatura crestina despre Inaltarea cu trupul la cer, eu inteleg ca, in sincretismul asta, Iisus nici macar Bodhisattva (sfant) nu e, fiindca dupa moarte n-a ales sa se reincarneze iar.

Florin, ori una, ori alta. Ca invataturi de credinta, budhismul si crestinismul sunt total ireconciliabile. Nu poti sa te indulcesti de miere cu otrava, fara sa ramai nevatamat.

Si e gol (vacuum). Doar mintea (cereasca, spirituala si ea, dealtfel) are impresia ca exista si altceva in afara golului. Care vacuum e spiritual, ceresc - conform marelui secret (pe care il detii tu si ni-l impartasesti si noua, ca sa nu mai fie chiar asa secret)....

Auzi Florine, uneori nu iti vine sa razi? Asa, hodoronc tronc, cand iti dai seama (o mai faci, oare?) de ce incalcituri iti trec prin cap...

Precum in Cer asa si pe Pamant...pentru cei Fericiti nu este nicio diferenta. Toate sunt cunoscute asa cum sunt de fapt.

Este suficient sa intelegem "forma" Lui Iisus inainte de a se naste. De a aparea ochilor lumii "continut" intr-un vas.

Iisus se "reincarneaza", dupa voie, in fiecare zambet pe care poate il primim de la cineva, in fiecare mangaiere sau alinare venita de la cei de langa noi.

Nu este dificil de inteles atunci cand pricepem adevarata forma a Lui Iisus/Dumnezeu.

Florin, in crestinism, dincolo de misterul ei apofatic, invatatura de credinta bazata pe revelatie e cristalizata si exprimata dogmatic pe cat se poate de limpede in conditiile noastre de fapturi limitate. Nu merge cu termeni vagi, incerti, de genul a ce afirmi mai sus despre "forma" lui Iisus, cu apetenta asta pentru confuzie si ambiguitati legate de firea divina si natura celorlalte specii, unde in budism, din ce spui, sunt toate o apa si un pamant, un panteism confuz si nediferentiat.

In credinta ortodoxa, Hristos are o identitate precisa, certa, nu se confunda niciodata cu nimeni. Nici cu sfintii. Pana la Intrupare, nu se poate vorbi de vreo "forma" a Fiului.
Odata cu plonjonul lui Dumnezeu in timp-spatiu-materie, adica odata cu Intruparea, Fiul nu mai e ceea ce e din vesnicie, adica Spirit pur fara vreo forma, asemeni Tatalui si Sf. Duh, ci are o constitutie umana de care nu S-a lepadat dupa Inviere si Inaltarea la cer. Fiul S-a facut ce nu era (lut), ramanand si ceea ce era (spirit pur). Si ramane asa in veci.
Pentru tine ce importanta are "vasul" in care S-a lasat continut Fiul? De ce nu ne putea mantui si fara sa se lase continut intr-un trup?


In crestinismul ortodox, natura Creatorului nu se amesteca cu natura omului, necum cu a altor specii de fapturi.
Invatatura dreapta despre Intruparea Fiului este absolut esentiala si de importanta ontologica cruciala ( nu doar etica, morala, pilduitoare) pentru creatura numita om, despartita ontologic prin pacat de Creator.

Fara impartasirea/unirea omului cu/de Hristos in "forma" ( ca sa folosesc termenul pomenit de tine) pe care o are odata cu Intruparea, Invierea si Inaltarea la cer, adica aceea de Trup uman indumnezeit si indumnezeitor, omul n-ar avea absolut nicio sansa sa depaseasca hiatusul ontologic dintre creatura cazuta in pacat si Creator.

Daca ar fi avut vreuna, Intruparea n-ar fi trebuit sa se intample. Or, din ce scrii pe aici, pentru tine nu pare sa aiba importanta capitala.

Poti sa crezi in ce vrei, dar nici intr-un caz sa nu-ti inchipui ca ceea ce ce propovaduiesti pe aici are vreo legatura cu crestinismul.

Fiindca, daca pentru tine Iisus e orice faptura zambitoare, si nu O Persoana anume, unica, care vietuieste perihoretic si in firea divina alaturi de Tatal si Duhul Sfant, dar si in firea umana, dimpreuna cu cei incorporati in Ecclesia, fara sa se confunde nediferentiat cu vreuna dintre creaturi, atunci ar fi bine sa fii informat ca budhismul tau si crestinismul nu vorbesc despre acelasi Iisus.
Pare a fi simpatic si cumsecade, Isusul tau budhist, dar din pacate, nu e suficient calificat pentru a-l trece pe vreun om peste haul dintre creatura si Creator, cascat prin pacat.

Hristos Domnul sa ne lumineze pe toti si sa nu ne lasa prada confuziei duhurilor incetosate ale sincretismelor pierzatoare de suflet!

.....:)
Sarumana!

In budism, asisderea, nicio fiinta nu se confunda una cu cealalta.

Functia cognitiva discriminatorie a unicitatii fiecarei fiinte este iconografic reprezentata de Buddha Amithaba.

Pe aceasta baza, a identificarii unicului din fiecare fiinta este venerat ca Buddha Compasiunii.

Sondand abisul fiecarei fiinte descoperim ca toate izvorasc din Tatal.

Atunci cand realizam aceasta, ne asemanam Fiului Risipitor care se intoarce Acasa. Stie de unde vine si ramane cu Tatal.

--------------

Nu am afirmat ca Iisus este fiecare persoana zambitoare, ca se confunda cu faptura. Sensul celor afirmate anterior este acela ca nicio miscare virtuoasa a inimii nu ne apartine exclusiv, ca ea vine din adancul nostru, dincolo de eul nostru. "Fara Mine nu puteti face nimic."

Zambetul este o "intrupare" a Frumosului de dincolo de noi insine.

Perihoreza intre fiinte nu poate fi inteleasa facand abstractie de apofatism.

Pentru ca desi toate se interpatrund, fiecare aspect al realitatii isi pastreaza unicitatea.

Budismul poate fi respins pentru ca nu face referire explicit la Iisus, dar nu pentru ca ar sustine ca toate fiintele se confunda intre ele afirmatie evident neadevarata.

"Confundarea" si "neconfundarea" sunt categorii mentale care tin exclusiv de modul de intelegere catafatic al realitatii. Adancimea intelegerii apofatice este inexprimabila.

Aha, pentru ca nu L-ai intalnit inca pe Hristos, dar ai auzit tu ceva ceva, te-ai gandit ca un substitut la fel de bun ar fi o conceptie potetico-filosofica despre Hristos.

Ei bine, nu este.

Deci unicitatea fiecarei fiinta, e reprezentata de o fiinta unica.
Super logica, ce sa mai.

Ar trebui sa te hotaresti pana la urma, ce este real, Sfanta Treime sau nu stiu cati de SuperBudha imaginari?

Apropo, nu cumva ai o concepti filosofica si despre Sf. Treime prin care sa o reduci la tot felul de manifestari poetic-imaginare?

Nu pentru ca s-ar confunda, ci pentru ca respinge diferentele considerandu-le rodul unor "procese fara substanta".

Si adancimea prostiei si perversiunii umane este inexprimabila, dar asta nu o face sa fie altceva decat este, chiar si daca o ambalezi frumos in cuvinte sucite si rupte din contextul lor originar.

crezi ca pe el il intereseaza tot ceea ce i scris mai sus?

The Buddhist master Vasubandhu used various examples to show how attachment to sense pleasures creates suffering.

Moths are ensnared by attachment to visual forms when they fly into the flame;

Deer to sounds when they are enticed by the hunter's flute;

Flies to smells when they land on food and are swatted;

Fish to food when they are impaled on the hook;

And elephants to tactile sensations when they sink helplessly into mud.

Meanwhile, humans are ensnared by attachment to all five!

Da, si Hristos saracul probabil de asta o suferit, ca era atasat de cele 5 simturi.

Care apropo, nu sunt doar 5.

Mahayana - Despre Bodhisattva
Calea celor mari, aprinsi de dragoste (Maha)


Mari /Maha - pentru ca inima lor este mare, imbratiseaza cu dragoste toate fapturile. Diferenta dintre nevoitorul hina (mic) si cel maha (mare) este ca de la pamant la cer.

Se spune ca nevoitorul este {mic} - pentru ca in inima lui se cuprinde doar pe sine. Lucreaza doar la salvarea proprie.

Daca harul celui mic {hina} este ca o scanteie, harul celui mare {Maha} este ca un soare.

-------


Cel mic rabda pentru sufletul sau, cel mare rabda pentru toti.

Cel mare intelege ca toate sufletele se interpatrund tainic, ca daca lucreaza o virtute, in chip tainic, o lucreaza pentru toate fapturile. Ca daca greseste, greseste fata de toata faptura. Ca sufletele nu sunt insule, ci lumini care se interpatrund.

Generozitatea, disciplina morala, rabdarea, evlavia, contemplatia si intelepciunea - toate sunt asumate din dragoste pentru fapturi.

Mahayana - Despre Bodhisattva


Un Bodhisattva intelege limpede ca in fiecare om se cuprinde toata umanitatea,

ca in fiecare faptura se cuprind toate fapturile.

Nu te poti opri, nu-i asa?

Asta ce este, un soi de creatura magica din imaginarul budhist? :)

Un Bodhisattva este un Crestin matur.

Da' e botezat?

ori e crestin, ori este budhist!

Pai vrea sa ne convinga ca e un soi de afi mai istetz decat un crestin.
El cel putin asa se crede.
Nu e crestin, e mai mult decat atat.

Nu mai e nevoie sa lucreze la mantuirea lui, el deja sufera pentru toata fiintele si mantuirea lor, etc.
Hristic, ce sa mai, pentru ce sa mai aiba nevoie de Hristos?

Hristos oricum e o poveste asa, un zambet, o mangaiere, nu o persoana ceva..

Asumarea unei identitati, fie budiste, crestine sau oricare alta clasa de identitati (spectrul poate fi infinit) este specific gandirii catafatice - care opereaza prin raportare la forme/elaborari mentale.

Fixatia mentala reprezinta incapacitatea de a sesiza relativul numenului, faptul ca este derivat printr-un proces cauzal/circumstantial - ca nu are o esenta preexistenta. Nu sesizeaza transparenta identitatii.

hmmm... MAI MULT CA PERFECTUL-gramatica budhista

amice, nu ti se pare ca te implici in PREA MULTE cuvinte complicate unde se vorbeste PREA MULT, fara sa spuna NIMIC?

Vezi tu, "budhismul" matale e varza tocmai din cauza asta, pentru ca nu stie nici macar ABC -ul spiritualitatii care e adanc intimparit in natura umana: diferenta intre bine si rau, lumina si intuneric, etc.

Sigur, iti poti ascunde ignoranta sub tot felul de formulari care se vor sofisticate si intelepte dar realitatea ramana aceeasi: n-ai absolvit nici macar scoala primara a spiritualitatii.

Si asta explica si pentru cei mai naivi, de ce "budhismul" asta e profund dauntor - pentru ca indeparteaza omul de un sistem de valori, oferindu-i in schimb ...nimicul sub texte de genul "iubire universala", "mantuirea tuturo fiintelor", etc.

Pai cum poti sa vorbesti de mantuirea tuturor fiintelor cand tu insuti nici macar nu stii sa aplici o elementara delimintare de cele rele?

vacuitatea budismului.

O observatie corecta!

A nu sesiza vacuitatea budismului, inseamna a pierde esenta invataturii!


Ahilp, te felicit pentru aceasta!

Dharma nu are o esenta proprie, ca de altfel niciun alt fenomen.

Pentru a nu se parea ca vacuitatea este "ceva" si a genera astfel o fixatie, Buddha invatat si forme mai subtile de contemplatie - vacuitatea vacuitatii.

Aceasta este a patra forma de contemplatie scripturala din cele 16 metode mai avansate de patrundere apofatica a formei. V()

V (1.interior, 2.exterior, 3.simultaneitatii interior-exterior, 4.vacuitate,... )

Mantuirea in budism este inteleasa sub forma:

1) Obiectiv minimal (obtinerea unei note de trecere sa spunem 5 / calificativ satisfacator) - renasterea ca fiinta samsarica cu ratiune - (crestinism - doi banuti) - poate fi chiar in paradisuri gen kama loka, rupa loka

2) Obiectiv mediu (calificativ bun) - transcenderea samsarei "prin nasterea din adevar" (eliberarea de agregate care se transforma) - (crestinism - cinci banuti)

3)Obiectiv final (calificativ foarte bun) - Iluminarea - exclusiv urmand calea Bodhisattvica -patimire in fiecare cuanta de efort, din dragoste pentru toate fapturile existente (crestinism 10 banuti)

-----

Daca suntem neglijenti cu mintea noastra, ne afundam in samsara (mai ales atunci cand suntem agresivi cu alte fapturi), ne inecam - nu luam nota de trecere la sfarsitul acestei vieti.

---------

Ascensiunea in lumile samsarice mai inalte presupune in mod necesar practicarea "binelui" si renuntarea la "rau" - se numeste SILA - disciplina morala.

Transcenderea tuturor transformarilor presupune in mod necesar exersarea intelepciunii apofatice. Aceasta vede dincolo de bine si rau, asa cum privim printr-o fereastra cu zone mai murdare sau mai curate. Binele si raul exista in sine doar pentru cei ce nu percep transparenta existentei. Marul din care a muscat Adam si Eva le-a intunecat mintea - pana atunci goliciunea nu era un rau in sine.


Indumnezeirea presupune in mod necesar dragoste pentru toate fiintele. Si pentru tine Alin.

Mantuirea in crestinism e un concept radical opus, cu toate ca tu incerci sa-l siluiesti in favoarea "budhismului", pentru ca:

1. Nu exista samsara, o singura viata omul are in care poate dobandi mantuirea sau pierzania vesnica.

2. Paradisul este finalitatea si nu cine stie ce stare intermediara spre un scop dubios

3. Existenta nu este "transparenta", este lumea creata de Dumnzeu pentru Om si in care omul a adus coruptia pentru neascultare.

4. Oricat s-ar incapatana dracul sa-ti spuna ca nu exista bina si rau, ele exista si intre ele se afla liberul arbitru al omului

5. Poti canta cat vrei despre "mantuirea tuturor fiintelor", dar singura Persoana abilitata si care efectiv a facut ceva in directia asta este Iisus Hristos.
Ceilalti cu pretentii in directia asta, cum a spus si El: "Hoti si talhari".

Practic ceea ce faci tu, este sa-l respingi, negi, dai la o parte pe Cel care a murit pe cruce pentru pacatele tale (Hristos) in favoarea unuia grasan care a murit de indigestie (Budha).

SI macar daca ar fi vorba de el, dar toate filosofiile pretentioase pe care le numesti "budhism" n-au nimic de a face cu el, sunt niste inventii tarzii pe care din motive care nu reusesc sa le nteleg, ai naivitatea sa le inghiti pe nemestecate.


Serios?
Dar ia zi tu, neascultarea de porunca lui Dumnezeu era ceva rau sau nu, fie si inainte sa muste din "pom" (vezi ca scrie nicaieri ca era un mar).

Revolta lui Satan impotriva lui Dumnzeu a fost ceva bun sau rau ? (nimeni n-a muscat din nici un "mar" atunci).

Desi dragostea la modul absolut e virtutea suprema, ea nu poate exista fara alte virtuti, cum ar fi cel al discernamantului sau ascultarii.

Vezi tu, cand Eva i-a dat lui Adam sa muste din fructul oprit, n-a facut-o din ura, ci probabil, din dragoste, cu intentia de a-i oferi ceva bun, crezand la randul ei ca a facut o alegere buna, a ales sa dea ascultare sarpelui, nu lui Dumnzeu.

Dar vai, fiind la randul ei victima unei alegeri proaste, dragostea cu care a facut gestul a fost si ea una..otravita.

Asa ca vezi si tu la ce voce pleci urechea..pentru ca atat timp cat asculti de sarpe, dragostea ta e una..otravita.

Si tu sau alte fiinte de ce ar avea?

calificative, date omului de cine?

Ce inseamna "eu"? Prin extensie toate "eurile": - tu, el/ea, noi, voi, ei ?

Eul este trupul?

Cum apare eul?

Este o diferenta de esenta intre un "eu" si alt "eu"?

In crestinism, Hristos a facut o evaluare pe intelesul omului - talantii.

Eu cred ca Imparatia Lui Dumnezeu se intinde pana unde fiinta mai pastreaza cel putin uzul ratiunii. Mai jos este intunericul.

Defineste ratiunea.

Un om care face fapte rele nu este neaparat un om irational, nu este nebun, ci mai degraba un om care isi foloseste prost ratiunea.

Te iluzionezi singur cu povestea "budhista" cum ca nu exista rau, ci e vorba doar de "ignoranta" care se vindeca de la sine prin nu stiu cate mii de cicluri de reincarnare.