Pe mine m-a impresionat înregistrarea din alt punct de vedere. I-am auzit vocea părintelui Iulian care a mai oferit o mărturisire celor care au urechi de auzit. Multumesc.

Despre cele afirmate în legătură cu mărturisirea de credintă, de parintele Vulcanescu, nu pot zice nimic. Poate ca exemplarele au fost tipărite, dar depinde cine le-a împărt›it...

Cu drag, mă bucur că reuşit în sfârşit să nu-ţi mai stric inima. Ţi-am dat dovada unei minciuni clare a lui Vulcănescu. Într-o altă înregistrare face afirmaţii şi mai grave, nu vreau să pomenesc aici, părintele în cauză nu merită să fie târât în asemenea mizerii.

Din tot ceea ce scrii.
Cei care sunt impotriva cardurilor, permiselor etc., sunt ipocriti daca se deplaseaza s-au se folosesc in vreun fel de ele prin cei care le-au acceptat. N-au nevoie sa se deplaseze. Stau in natura si atat. Mananca ce cultiva, nici de medici n-au nevoie, nici de calculatoare. Sa traiasca ca pustnicii si-atunci poate-i crede cineva.

Depinde cine mă privește. Poate ca îmi lipsesc mai multe doage și vezi prost! Mai ales ca nu mai sunt la moda ciuberele cu doage!

Aici sunt de acord cu tine. Nu putem fi ipocriți în fata lui Dumnezeu. Însă exista soluții. Și vor exista pentru cei care le vor căuta cu sinceritate. Exista portofel electronic nenominal, exista posibilitatea sa ți se vireze banii intr-un cont bancar. Exista posibilitatea de a imita traiul pustnicior pentru a fi permanent în legătură cu Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu ne va lăsa. Exista și posibilitatea de a cădea din cauza comodității și a dorinței de a fi în rand cu lumea! Însă exista posibilitatea ca aceia care vor lua cip implantat sa sufere mai mult decât cei care nu vor accepta așa ceva.

Calea pocaintei launtrice. Jurnal duhovnicesc needitat, Sf. Ioan de Kronstadt.

http://www.librariasophia.ro/carti-C...f-so-6213.html

P.S. În special pentru tine, Antonia.

Îți mulțumesc din nou. Voi cauta sa o cumpăr. Am multă nevoie de pocăință. Știu eu de ce.
Dumnezeu sa ne ajute pe toți sa facem voia Sa.

Dacă tot te lauzi, zi-ne şi 9.

nu era franco-german, Tusculum e pe langa roma:

"Papa Benedict al VIII-lea (nume laic: Theophylact al II-lea de Tusculum; + 9 apr. 1024) a fost papă al Romei din 18 mai 1012 până la moartea sa. Numele lui înseamnă "cel binecuvântat" (lat.).

Viață

Benedict s-a născut ca fiu al contelui și al admiralului imperial Grigore de Tusculum din familia Tusculanilor care pe vremea aceea a avut foarte multă influență la Roma. A ajuns papă fiind încă laic. După alegera lui a predat titlul de conte moștenit de tatăl său fratelui Alberic. Pe fratele lui Romanus de Tusculum l-a numit duce de Roma."

despre filioque scrie si sf ioan damaschin, fara sa combata doctrina.

evident ca e pierdere de timp, pentru ca bati campii, nu ma mai feresc s-o spun.
deci, am intervenit pentru ca ai facut referiri repetate la galia si regatul franc, regat in care sf bonifaciu nu avea niciun fel de jurisdictie. francia din dreapta rinului nu exista ca atare, in sensul unui regat consolidat, pana la charlemagne. crestinarile facute la est de rin de sf bonifaciu au fost facute si cu sabia, nu le-au luat gatul ca saxonilor mai tarziu, dar exista sabia acolo, daca iti place sa crezi altceva sa fii sanatos!
nu stii ce insemna feudalismul, taticu, daca pepin ii spunea sfantului sa sara in sus 2 metri fii sigur ca facea tot posibilul sa reuseasca.

in concluzie, si chiar inchei cu asta, ca ma obosesti, daca sfantul bonifaciu a reformat biserica franca asa cum spui inseamna ca tot ceea ce sustii ca au facut aia rau mai tarziu i se datoreaza! punct! adica bati campii.

si daca ma mai enervezi cu filioque incep sa-ti pun ce am gasit scris despre asta, sunt o multime de sfinti acceptati de ortodoxie care vorbesc despre filioque, o multime. de fapt un papa latin a fost cel care s-a opus doctrinei, acceptata atunci in bizant. nu filioque a fost cauza schismei, nu era considerata o problema de nesurmontat la ora aia, cauza a fost politica, laica.

sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!

stii, ma flying, ce ma gandeam cu ceva timp in urma? de ce dintre toate chestiile mojice cu care ai fi incercat sa ma jignesti tu te-ai gandit tocmai la mancare? si la una grasa si nesanatoasa pe deasupra? pai eram in timpul postului mare!!! asta doreai tu! haleala, nene, la asta ti-era tie gandul! la costita, la porc, la unsoare! hmmm, ca sa vezi...
dar nu-i nimic, stii tu, ramane cum am stabilit!

decat post ca tine mai bine deloc, ma!

Ai spus ca toti ortodocsii ar trebui sa gandeasca asa, nu conteaza ce spun sfintii despre har si Biserica. In plus, cine nu gadeste asa are mandrie si e limitat.
Pe de alta parte, e posibil sa fi fost si o confuzie, in acel mesaj eu am scris despre cum trebuie sa gandeasca un ortodox si ced ca tu ai crezut ca spun despre Parintele Rafail. Eu chiar cred ca e foarte probabil ca Parintele Rafail sa nu cunoasca toate aceste detalii din invatatura, pentru ca nu statea sa caute aceste informatii. Deci nu era vorba de a fi aflat adevarul si a nu-l accepta.

Like! zburacila e un evlavios nesimtit.

Dar tu ce crezi, daca cineva se naste intr-o familie de atei trebuie sa ramana ateu, nu poate sa caute adevarul? Eu cred ca fiecare om trebuie sa caute adevarul, iar Mantuitorul ne-a spus ca cine cauta adevarul il va gasi. Un catolic care va cauta adevarul cu sinceritate il va gasi sigur. Era pe net povestea convertirii unui actor la ortodoxie: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recom...erviu-complet/
El era protestant, iar sotia catolica. Primul contact cu ortodoxia a fost in Romania, facea un film si s-a dus si la o biserica, iar la iesire a fost jefuit de niste tigani. Fiind protestant avea o parere proasta despre ortodoxie si catolicism. Dupa ce a vizitat Roma a inceput sa caute adevarul.

Citez: "M-am intors in Romania si am comandat o carte despre istoria crestinismului de Justo Gonzales. Desi era protestant, am aflat cate ceva.
Am petrecut trei ani cautand carti despre istoria crestinismului si nu am dat peste aproape nimic legat de Biserica din Est, pentru ca toate sunt scrise de istorici din Vest. Am inceput sa descopar ce consideram a fi biserica istorica. Si singura optiune conducea catre biserica Romei. Am citit Chesterton, Papa Paul al II-lea, Henry Newman… Dar erau lucruri despre romano-catolicism cu care nu puteam sa fiu de acord, lucruri ca infaibilitatea papei, mai ales cat de tarziu aceasta a devenit doctrina oficiala, pentru ca eu cautam o continuitate a credintei. Dupa trei ani am ajuns la un punct de cotitura. Am fost cu sotia mea la cateva slujbe catolice, probabil vreo 12 in acea calatorie, dar abia cand am fost la o slujba ortodoxa m-am simtit ca intr-una a vechii credinte. Eram pe punctul de a trece la romano-catolicism, insa ramasesera cateva lucruri importante cu care sufletul meu nu se impaca. Asa ca ma rugam lui Dumnezeu sa-mi arate o a treia usa. Imi spuneam, rugandu-ma la Dumnezeu, “Nu mai inteleg protestantismul, pentru ca, dupa mine, o casa care se divide nu poate rezista. Exista deja 23.000 de confesiuni, mii si mii de confesiuni doar in America… Cum se potriveste aceasta cu unitatea vechii credintei din primii 1000 de ani? Biserica Universala era una singura. Pana si biserica Romei s-a divizat, ei se considera ca fiind biserica adevarata. Dar in unitate sta esenta credintei." Si m-am rugat… Am avut multe nopti in care m-au framantat acestea, nopti “negre” sufletesti, o cautare chinuitoare a adevarului, pentru ca imi doream cu disperare unitatea credintei vechi [credinta primara – n.n.], si totusi era ceva in credinta romano-catolica care nu rezona cu mine. Cealalta optiune era sa raman protestant. Dupa trei ani am ajuns la sfarsitul acelei cautari, pana la urma m-am rugat spunand ca, probabil, in acest punct in care ma aflam, intrucat nu pot imbratisa pe deplin romano-catolicsimul, presupun ca voi fi nevoit sa raman protestantul care eram, unul “fara franciza”. Si nu stiu cum s-a intamplat, dar mi-a venit urmatorul gand: inainte de a renunta sa mai caut vechea credinta, trebuie sa studiez Marea Schisma. Imediat ce am cercetat aceasta, toate mi s-au luminat. Toate lucrurile au inceput sa se potriveasca. Nu stiu cum s-a intamplat, a fost ca intr-o ceata totul. Prima carte pe care am citit-o a fost a parintelui ortodox John Anthony McGuckin. Nu puteam sa o las din mana, o citeam si noaptea. Au urmat 4 ani in care am studiat, am citit invataturi despre ortodoxie.
A fost momentul in care am realizat ca daca in bisericile catolice simteam ca ma intorc in Evul Mediu, aici simteam ca sunt cu adevarat in Biserica originara, fiind in prezenta acelor icoane."

Aici ai dreptate, era roman. Papii din timpul Schismei erau franco-germani, am confundat eu. Papa Benedict VIII, in schimb, se aliase cu regele franc, caruia ii ceruse ajutorul pentru a deveni papa. Din aceasta cauza a facut o concesie, rostind Crezul cu Filioque, pentru prima data un papa facand asta. Bizantinii afland, i-au declarat eretici pe romani si latini si le-au aruncat impartasania. Acum a inceput dezbinarea, continuata cu Schisma din 1054.

Cătălin, și oamenii de tipul Părintelui Rafail ar putea, dacă ar considera importante aspectele care te preocupă pe tine, să le caute, și le-ar găsi. Faptul că nu le caută înseamnă, după mine, că ei, de fapt, caută altceva. Sau, mai bine zis, pe Altcineva.

Ai ocolit raspunsul si ai venit cu o poveste care , sincer, nu ma impresioneaza.

Pentru atei si necrestini sunt responsabili crestinii. Unii isi asuma, altii nu.

Desi toate link-urile pe care le-ai dat sustineau exact ce spusesem si eu (fie ca erau in romana sau engleza), tu inca sustii versiunea ta. Pari partenerul ideal de discutie. :) Si oricum, discutia pornise de la scrisoarea Sfantului Bonifaciu catre Papa Zaharia, ceea ce s-a intamplat dupa era doar o completare. Crestinarile facute de Sfantul Bonifaciu nu au fost facute nici macar sub amenintare, pentru ca nu se faceau crestinari in acest fel, e o onoare sa faca cineva parte din Biserica, nu se aduce cu forta, se da examen. In primele secole cei ce doreau sa devina crestini erau urmariti un timp, sa se vada daca merita sa faca parte din Biserica si sa fie botezati. Carol cel Mare a facut convertiri fortate pentru ca scopul era politic, se spune ca nu prea era mare evlavios.
Stiu destul de multe despre acest subiect, mai ales ca am discutat de multe ori cu catolici pe tema asta, inclusiv pe acest forum. Un singur sfat a scris despre Filioque, Fer. Augustin (desi unele surse spun ca nu e foarte sigur ca asta a vrut sa spuna). Probabil de aici l-au luat vizigotii, apare prima data la un sinod la lor de la Toledo, sfarsitul sec. VI. Il preiau francii, care il impun in teritoriile care ajung sub stapanirea lor. Dupa inceputul conlucrarii cu Roma tin doua sinoade in care este adoptata aceasta dogma. Cand vor sa-l introduca in Crez Papa Leon III tipareste pe portile bisericii crezul in latina si greaca, fara Filioque. In scurt timp afla si bizantinii ca francii raspandesc crezul cu Filioque, are loc mica schisma din timpul sfantului Fotie cel Mare, se impaca la sinodul din 879, cand papa Ioan VIII da vina pe franci pentru impunerea Filioque si cearta cu rasaritenii. Apoi vine anul 1014, restul am scris mai sus.

In primul rand, din moment ce am scris ca il cita pe acel teolog din sec. XIX, inseamna ca a cautat o explicatie. In al doilea rand, nu exista traire fara dogma, pentur ca ar fi pietism. Intotdeauna invatatura este impreuna cu trairea.

Si nu e evident ca nepomenitorii, noii stilisti, sint pietisti?

Eu cred ca am raspuns, povestirea avea ca scop sa arate cat timp a cautat adevarul, cel putin sapte ani. Tu ai spus daca e predestinat cineva sa se nasca in alta religie, nu exista predestinare si toti au aceeasi sansa. Toti trebuie sa caute adevarul, avantajul unui ortodox e ca adevarul e chiar sub ochii lor. Dar si eu am fost botezat ortodox si apoi am devenit agnostic, deci a trebuit sa caut adevarul si eu. Tara noastra este ortoodxa pentru ca stramosii nostri nu si-au lasat credinta si si-au aparat-o cand a fost cazul. Au fost ortodocsi si turcii, si egiptenii si apusenii, etc. Trebuie sa avem mare respect fata de inaintasii nostri, care au tinut credinta cea dreapta in ciuda vicisitudinilor vremii.

Nu, la ei e opusul, ravna si exagerare, plus intelegerea gresita a invataturii.

Se pare ca te faci ca nu intelegi. Din moment ce tu sustii ca, sigur,nu exista mantuire dincolo de Biserica Ortodoxa, inseamna ca tu crezi ca un crestin practicant si care nu se indoieste de invataturile bisericii lui deci n-are nici un motiv sa caute in alta parte, este predestinat la osanda vesnica sau plateste pacatele parintilor/ stramosilor lui.

Just! Boaitele nespalate sustin erezia eclesiologica ca...nu mai este Har in Tainele savirsite in BOR! Doamne iarta-ma, era sa scriu una din alea de-ale mele care m-au facut faimos pe forum. :D

Cataline, cind au fost turcii ortodocsi?! Pe Terra sau in Agartha? :)

Adevarul adevarat este ca pana la urma caftelile au fost strict politice, nu religioase.
Sigur, cand ai o mare mardeala in fatza si mai esti si in inferioritate, sa arunci ceva religie acolo conteaza, adevarul este ca de multe ori rezultatul n-a fost tocmai cel scontat iar religia a ramas bine mersi.

Si alt tragic adevar, ca dupa atatea secole de lupta glorioasa, romanul a inchinat steagul in fata ciumei rosii, si inr-un fel sau altul, si de data asta credinta a supravietuit cat de cat, depinde din ce unghiu privesti.

Ala statistic, in care suntem > 80% ortodocsi, sau ala al prezentei bisericesti, saptamanale, in care suntem < 10%.

Si aztecii. Si amerindienii. Sigur.
Si elefanteii roz cu doctrine de adormit copiii ca sa doarma si ei linistiti dupa ce fiecare e trimis acolo unde merita: la mantuire garantata sau iad garantat.

Pai cum bre Parintii capadocieni unde au trait ? In URSS ? :)

Si erau turci?! Great Vitiate, hear him!
Frate, turcii, atit Gok, selgiucizi, si otomani, nu au fost crestini, cel putin nu ca masse, nici macar citeva saptamini din istoria lor. Urmasii grecilor capadocieni din pacate au fost masacrati de ciinii masonici din haita Junilor Turci, in cadrul primului genocid etnico-religios al lumii "moderne". Urmasii lor, din care foarte probabil sint rude indepartate ai sfintilor capadocieni si pontici, au ajuns fie in Grecia, fie in State (foarte putini in Dobrogea).
Grecii capadocieni si pontici vorbeau un dialect interesant care semana mult cu greaca liturgica a Bizantului.
Odihneasca-se in pace victimele sociopatilor politici!

Populatia bre care traia acolo era crestina. Ca nu predicau parintii la pereti, se pare ca aveau ceva succes daca au ramas in istorie. Nu mai vorbim despre Rumelia.

Da, dar nu erau turci. Catalin asa zicea, ca turcii au fost ortodocsi. Nu fusera, bre, nici in somn.

Erau greci capadocieni si pontici. O populatie foarte veche, cu ceva singe hattit, hittit, persan...

Eşti fenomenal cum interpretezi şi schimbi sensul ideii. Nu am spus că toţi ortodocşii trebuie să gândească aşa, ci m-am referit strict la Parintele Rafail, care "nu spune ca se mantuiesc si cei din afara Bisericii, spune ca nu stie".

Uite aici dialogul: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=986

Da, da...eu cred că tu ai crezut...veşnicele interpretări. :))

Ţi-am spus eu, tu îl ai la degetul mic pe părintele Rafail. ...:))
Eu tind că cred că este un om citit, dar cu siguranţă nu din articole de pe net. Apoi, are mai mulţi ani de experinţă duhovnicească decât vârsta ta, experinţă formată în jurul unui Stareţ cu multă experinţă. Sfatul meu este să-i faci o vizită şi să-i spui de aceste detalii din învăţătură, să afle şi el adevărul. :)

Ovidiu, iti dai seama ce inseamna intrarea lui Catalin in viata bisericeasca publica? Fug eterodocsii din Ro ca pasarile migratoare...si asta, pentru ca exista si o frica de plictiseala...:)))))))))))))

Eh, inca unul in plus pe aici care crede ca ce ii zboara lui prin cap e "invatatura ortodoxa autentica"..

De asta si fudulia ramane pacatul favorit al diavolului, greu de observat, dezastruoasa in consecinte..

Cred ca mai usor ajunge in rai un pagan ignorant decat un ortodox fudul si care culme a rautati, se sumeteste asupra mantuirii altora de care nu are habar.

Nu cumva dumneata iti razi de acest Marcus Eugenicus al zilelor noastre ? Eu il vad, intr-o zi, in sinodul BOR, unde pre multi are sa raspopeasca. Nu m-am gandit pana acum, dar ai dreptate: iata ca eu, eterodox, am fugit din Ro ca o pasare migratoare, anticipandu-l deja pe I.P.S.P.F. Catalin Brasoveanul in scaun.

Dacă te referi la Kallistos Ware, e un teolog contemporan. putin mai bătrân ca părintele Rafail. Ai presupus, doar, că părintele Rafail îl cita. Însă nu mi se pare relevantă originea unei idei, ci dacă o împărtăsesti ori nu. Nici în Ortodoxie, oricât ar fi ea de conservatoare, nu e totul static, desi tu îmi dai impresia că asa ai dori să fie.

Cu privire la acel întelept - după părerea mea - ''nu stiu'', versus al tău ''stiu'', cred că el face diferenta între iconomie si acrivie, pe care o întelegi în privinta botezului, dar nu si în privinta posibilitătii mânuirii eterodocsilor. Acrivia este ceea ce te caracterizează, de aici si rigiditatea care ti se reprosează.
Din fericire, nu toti marii duhovnici sau/si teologi ortodocsi sunt asa.

Părintele Iustin Pârvu povestea cu tristete cum, după ani grei de închisoare, venind la părintele Cleopa să se spovedească - din câte am înteles - acesta începuse să răsfoiască cărti grele de canoane.

Părintele Arsenie Papacioc, iarăsi, spunea, cu privire la asprimea/acrivia părintelui Cleopa, că, spre deosebire de acesta, el preferă să vadă în sufletul omului o tâșnire către Hristos, punând mai putin accent pe nevointă (tot de iconomie e vorba).

Când esti în afară si cauti calea către Hristos, esti cucerit dacă Îl întâlnesti, în Biserică, cu bratele deschise către toti, gata să primească pe oricine. Orice limitare a dragostei Sale, însă, te va pune pe gânduri si te va face să dai înapoi, cu teama că nu este Cel pe care-L căutai. De aceea, cei cu ajutorul cărora multi s-au întors în Biserică sunt tocmai duhovnici din categoria celor cu mare deschidere, ca părintele Sofronie, Rafail, Kallistos Ware, Stăniloae, Galeriu ș.a.

Însă, cum fiecare problemă pe care o avem cu privire la credintă se spune că o regăsim în Evanghelie, despre cea privind ecumenismul e vorba mai ales în întâlnirea Mântuitorului cu femeia samarineancă. Aceasta făcând parte dintre ''eterodocsii'' vremii, ucenicii au fost surprinsi că Domnul stă de vorbă cu ea. ''Mântuirea din iudei este'', îi zice Domnul, care din acel neam Se născuse; dar îi dăruieste, în acelasi timp, Apa vie.

Am putea noi să parafrazăm că mântuirea în Biserică o aflăm.

Da, dar Domnul ne poate surprinde si pe noi, dacă vrea să stea de vorbă cu ''samarinenii''.

pai nu prea e asa, tot ce se stie la ora asta duce catre faptul ca vlahii de la sud de dunare apartineau de biserica latina, ortodoxia o datoram bulgarilor, cam cum au patit-o saxonii. despre vlahii de la nord nu stim mare lucru, cert e ca primul episcop l-am avut foarte tarziu, prin sec 14-15