|
@ Mihnea Dragomir
Da, mulțumesc de trimitere și de comentarii.
|
vremurile de pe urmă
"Înainte, când cereai apă, ți se dădea apă, iar acum ți se dau întrebări: de care? rece/cu gheață/fără? gazată/plată? dulce/naturală?
Și mai grav este în privința Ortodoxiei. Din păcate, pe foarte puțini îi mulțumește răspunsul că ești ortodox. Mulți te mai întreabă: pe stil vechi sau nou? de care patriarhie ții? ești ecumenist sau antiecumenisti? ești pentru deasa sau pentru rara împărtășire? și multe altele. Dar gândiți-vă că în primele secole era suficient să spui că ești creștin și orice altă întrebare era de prisos..." Ieromonah Petru Pruteanu |
Sotul ideal este acel sot pe care sotia il accepta si-l admira in felul in care el se manifesta. Si sotia ideala de asemenea – Pr Nicolae Tănase
|
Banii castigati din inselaciuni si nedreptati sunt bani blestemati
,,Banii câștigați prin minciuni, nedreptăți și vicleșug atrag blestemul dumnezeiesc asupra celor ce se fac partași de ei. Avocații și judecătorii care sunt părtinitori și mint cu scopul de a câștiga procese pe nedrept – mănâncă o pâine murdară. Doctorii care fac avorturi (sau orice altă muncă necinstită), care iau bani pe operații mai mult decât trebuie – mănâncă o pâine murdară. Patronii care nu-și plătesc angajații, sau nu le acordă drepturile ce li se cuvin, oprind banii pentru ei – mănâncă o pâine murdară. Aceia care au fost ajutați în vreun fel și li s-au prestat servicii dar fără să-și plătească muncitorii – mănâncă o pâine murdară. Cei care fac bani din afaceri necurate, vânzând la un preț dublu, câștigând bani din camătă – mănâncă o pâine murdară. Cei care împrumută și iau cu dobândă – mănâncă o pâine murdară. Cei care vând lucruri, haine sau mâncare stricată la preț de marfă bună, punând apă în vin sau în lapte, amestecând mere mici printre mere mari și luând același preț – mănâncă o pâine murdară. Banii câștigați din duminici și sărbători, nu sunt buni, sunt bani blestemați, Dumnezeu îngăduie să-i pierzi sau să ți se fure, pentru că întâi tu ai furat Ziua Lui – Sfânta Duminică. Sau îi pierzi pe la doctori și pe medicamente. Și toți cei care câștigă bani de pe urma nedreptăților, mințind și înșelând, asuprind și calomniind săraci, orfani, văduve, lipsiți, nevoiași, bolnavi – mănâncă o pâine murdară. Acești nedreptățiți strigă răzbunare, fiindcă li s-a furat dreptul lor câștigat prin muncă cinstită, cu sudoare, de banii lor folosindu-se tot bogații, asupritorii, ei cumpărându-și a doua vilă, a treia mașină, lipsind pe sărac de pâinea de pe masă. Câte lacrimi am strânge, dacă am stoarce toate casele și mașinile de lux ale bagaților? Și chiar de nu-i blesteamă nimeni pe acești asupritori, blestemul dumnezeiesc tot îi ajunge, căci se îmbolnăvesc ei sau copiii lor, pierzând acești bani îndoit pe la doctori, sau le mor vitele, sau pământul nu-și mai dă rodul ca altă dată… Căci nedreptatea este păcat strigător la cer!!! Dacă dintr-un lucru rău primești un câștig, socotește că acest beneficiu este un zălog al nenorocirii." Sursa: http://luminapentrucandeladinsuflet....nt-blestemati/ |
Citat:
isi ia salariul pe card, de fapt isi ia salariul de la o banca.Banca nu face altceva, decat sa tranzactioneze bani dintr-un cont in altul.Asta inseamna ca atunci cand banca iti varsa tie in cont salariul, banii aceiea provin o parte dintr-o dobanda a unui client, o alta parte dintr-o dobanda a altui client, o alta parte dintr-o dobanda a altui client si tot asa. Intrebare:cel care munceste cinstit si isi ia salariul, mananca la randul sau o paine murdara ? |
Citat:
Dacă angajatorul nu are destui bani și solicită băncii un împrumut, aceia pot fi oferiți de bancă din dobânzi( aici e vorba că angajatorul s-a ”întins mai mult decât e plapuma”), dar, chiar și așa, banii din contul muncitorului sunt de la angajator. |
Citat:
Cand angajatorul tau face un depozit la o banca, banca ia acei bani si ii pune in circulatie.Depozitul angatorului reprezinta pentru o banca o datorie a bancii catre client. Daca eu vin si solicit un credit , banca poate sa-mi puna la dispozitie imediat, banii cerutii de mine, pt ca banca ia o parte din contul clientului A, o parte din contul clientului B, o parte din contul clientului C,.....pana se completeaza suma dorita si mi-o da mie. Apoi atunci cand eu platesc la banca, rata si dobanda de fapt , din aceea rata , banca ia o parte si o pune inapoi in contul clientului A, apoi o parte in contul clientului B, etc, etc.Faptul ca banca imi cere dobanda este profitul ei , din care isi plateste salariatii. Cum se completeaza repede conturile clientilor A, B,C ? Prin reglarea dobanzilor de debit si de credit. Intotdeauna cel care face un credit la o banca va avea o dobanda mai mare decat cel care depune banii la o banca adica dobanda la credite va fi mai mare decat dobanda la depozite. Raportul de obicei este: dobanda la credit = 3.5 x dobanda la depozit. Adica dobanda la credite trebuies sa fie de cel putin 3.5 mai mare decat dobanda la depozite. Acest coeficient (3.5) este specific oricarei banci.Adica acesta poate varia de la banca la banca , in functie de cati clienti-creditori are banca si cati clienti-debitori are banca. Mai mult, cei care isi depun banii in banca, imprumuta banca, cei care au nevoie de bani de la banca, se imprumuta de la banca. Banca ia banii de la cei care imprumuta banca si le transfera celor care se imprumuta de la banca.Adica daca tu depui bani in banca iar eu am nevoie de bani de la banca, practic tu in mod indirect( prin banca) imi imprumuti mie bani(esti creditorul meu), iar eu in mod indirect(prin banca) iti platesc imprumutul si iti dau si dobanda.(adica iti sunt debitor). Banca ia o parte din dobanda pe care eu o platesc la banca si o adauga la dobanda ta.Practic banca realizeaza intre mine si tine o relatie de imprumut cu dobanda in care eu sunt cel datornic iar tu esti cel care imprumuta.Chestia funny vine de la faptul ca eu nu stiu ca tu esti cel care ma imprumuta iar tu nu stii ca eu sunt cel pe care-l imprumuti.Singura care stie este doar banca.Mai mult daca te duci la banca sa-ti arate cati oamenii ai creditat din contul tau, sau daca eu ma duc la banca sa-mi arate cine anume m-a imprumutat, banca va refuza sa-ti ofere dar si sa-mi ofere aceste informatii, pentru ca sunt clasificate ca "secret bancar". Daca dobanda de la depozite ar fi egala cu dobanda la credite atunci banca ar intra in faliment, pentru ca ea nu ar mai castiga nimic. Daca tu ai specifica ca vrei sa depui bani la banca dar vrei ca banca sa nu se atinga de ei, atunci banca ti-ar refuza banii, pentru ca nu are ce sa faca cu ei. Citat:
din alte conturi ale altor creditori + dobanda. Iar daca angatorul este creditor la banca, atunci banii angajatorului provin din alte conturi ale altor debitori + dobanda. In ambele situatii: atunci cand muncitorul isi ia banii de la banca, muncitorul este creditor iar angajatorul este debitor. Rezumand: creditor=cel care imprumuta si care ia dobanda pentru suma imprumutata debitor = cel care se imprumuta si plateste dobanda pentru suma imprumutata Daca te-ai duce la banca si i-ai intreba cu ce ar inlocui termenii de debitor si de creditor, banca ti-ar spune ca: debitor = datornic creditor = camatar. Asa ca draga Demetrius, in realitate toti suntem sau am fost debitorii unora si creditorii altora.Pardon, camatarii unora si datornicii altora, si nici macar nu am stiut.Doar banca stie. :105: |
Avem timp
Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, Sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, Sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine. Avem timp sa citim si sa scriem, Sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, Avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam. Avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele. Avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp. Sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile. Avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam. Avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem. Avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea. Avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta murim. de Octavian Paler |
"Un om sărac nu este un om fără bani. Un om sărac este cel ce nu are niciun vis."
Henry Ford |
Citat:
|
Nu socoti drept un lucru de mică însemnătate împlinirea unei pofte ce pare de cea mai mică însemnătate: fiecare împlinire a poftei lasă negreșit o anumită întipărire în suflet, ce poate fi uneori foarte puternică, și sluji ca început al unui obicei vătămător. Oare știa cartoforul, atunci când s-a atins pentru prima oară de cărți, că jocul va fi patima lui ? Oare știa cel supus patimii beției, atunci când a băut prima votcă, știa că începe să se sinucidă ? Că așa numesc eu acest obicei nefericit, ce pierde atât sufletul, cât și trupul.
Sfântul Ignatie Briancianinov, "Cuvinte către cei care vor să se mântuiască" |
Nedumeriri...
Rasfoiam acest fir si am dat peste o discutie legata de Sf. Ioan Botezatorul si Iisus.
Mai intai intrebarea mea: 1. Avea si Sf. Ioan Botezatorul ucenici? Nu scrie ca era singuratic, in pustie? 2. Pentru Mirela - Exact nu stiu la ce va referiti in discutia aceea (tu si ceilalti), dar (va) intrebati daca Ioan Botezatorul il stia pe Iisus de dianinte de Botez. Eu nu stiu bine si multe, dar stiu ca atunci cand mamele lor s-au intalnit si ei erau in pantecele lor, Ioan l-a recunoscut pe varul sau si a sarit de bucurie sa-l vada. Intrebarea mai corecta era poate, daca stia ca el este cel trimis de Dumnezeu. Si aici ma gandesc eu ca au fost multi care il stiau cumva. Cred ca si Ioan era inzestrat de Dumnezeu cu anumite puteri de clarviziune si profetie si din vorbele lui la Botez rezulta ca Il stia. @Cristi - referitor la citatul pus in mesajul de mai sus. Este o confuzie la mijloc: jocurile de noroc (inclusiv de carti), alcoolismul, fumatul, sunt patimi. Si sunt rele Pofta este altceva. A-ti implini o pofta este altceva. De cele mai multe ori nu este ceva rau, ba dimpotriva. A-ti dori si a-ti implini dorinta/placerea/pofta de a manca o ciocolata, o prajitura, a cumpara o carte sau un lucru (util), de a vedea un spectacol este ceva care nu dauneaza, ci mai degraba face bine. Fara aceste mici placeri n-am mai avea de ce trai si am cadea in depresie. As adauga aici si dorinta arzatoare de a avea o familie, copii, de a iubi pe cineva. Cand nu mai ai placere de nimic esti deja in depresie, esti bolnav si este grav. Si mi-a placut mult aceasta pilda: "Unul dintre călugării ruÈi de la Mănăstirea "Sfântul Pantelimon", puÈin contrariat de faptul că Siluan Athonitul era un monah simplu Èi neînvăÈat, a întrebat bibliotecarul lavrei: "De ce oare se duc atâÈia oameni la el? Mi se pare că nu citeÈte totuÈi nimic". Bibliotecarul i-a răspuns: "Nu citeÈte nimic, dar face totul, pe când ceilalÈi citesc totul, dar nu fac nimic"." (Se potriveste multora...). Dar eu mai spun ceva: nici una din extreme nu este buna. |
Citat:
|
|
Avva Matoes a zis: „Trei bătrâni s-au dus la avva Pafnutie, numit Kefala, ca să-i ceară un cuvânt. Bătrânul le-a zis: «Ce vreți să vă spun, un cuvânt trupesc sau duhovnicesc?». Ei zic: «Duhovnicesc». Bătrânul zice: «Mergeți și iubiți chinul mai mult decât odihna, disprețul mai mult decât lauda și dăruiți mai mult decât luați»“.
|
1 atașament(e)
Din când în când, de actualitate.
|
Citat:
|
Smerenia îl face pe om fiu al lui Dumnezeu.
Fără smerenie nicio lucrare nu împrăstie mireasmă. E ca si când am spune: nicio mâncare nu este gustoasă dacă nu pui sare. Dacă nu pui smerenie în lucrarea ta, mică sau mare, nu are niciun sens. Nici gust, nici bună-mireasmă, nici frumusețe, pentru că nu are în ea conținuturile potrivite, care vindecă. Căci mândria este otravă, distruge totul, orice conținut de folos ar cuprinde sufletul, îl otrăveste, îl anulează definitiv. Vedem lucrări mari ale oamenilor care, neavând smerenie în ele, sunt nefolositoare. Dumnezeu le respinge pe toate. Fără să ai mândrie, nu-l poți judeca pe om. Smerenia este aceea care îl scapă pe om. De aceea si părinții zic: faptele lipsite de smerenie nu-l fac pe om fiu al lui Dumnezeu; însă smerenia fără fapte îl face pe om fiu al lui Dumnezeu. (Părintele Efrem Athonitul, Despre credință și mântuire, Ed. Bunavestire, Galați, 2003, p. 21). |
"Omul care-i osândește pe alții seamănă cu oglinda care-i reflectă pe toți în ea, dar pe sine nu se vede".
Sf. Dimitrie al Rostovului |
De la Părintele Sofronie Saharov
"Având gânduri bune pentru ceilalți, veți putea vedea în orice persoană pe care o veți întâlni o ființă scumpă. În schimb, având gânduri urâte, fața voastră, energiile voastre psihice vă vor irosi relațiile și vă vor afecta anturajul. Când harul este cu tine, nu mai vezi defectele altora; nu mai vezi decât suferințele și dragostea pentru frați"
( Părintele Sofronie Saharov) |
Citat:
Dacă îmi permiteți postez un link pe care unii îl pot considera util: http://www.cartifrumoase.ro/carte/ne...mnezeu--i34926 |
pilda zilei
"Nu locul îl mântuiește pe om, ci voința lui. Adam a căzut chiar în rai, în timp ce Lot s-a păzit chiar în Sodoma."
Sf. Efrem Sirul |
Daca simti ca nu mai poti duce suferinta
"Grădinarul retează pomii ca să crească mai repede și mai bine. Însă dacă retează prea mult din crengi și din tulpină, pomul se usucă.
Crede, așadar, că niciodată suferința ta nu poate întrece măsura. Dumnezeu veghează asupra fiecărui om mai cu grijă decât oricare grădinar asupra pomilor săi! Bine spune Nil Sinaitul: „Dacă olarul știe cât timp trebuie să țină oala în foc ca să fie arsă fără să se spargă, cu atât mai mult va ști Dumnezeu măsura suferințelor noastre”. Crede că mai tare putere de judecată are Dumnezeu decât omul!" (Sfântul Nicolae Velimirovici ) |
despre viciile arogantei cunostiintelor!
"Inteligenta este aroganta educata."
"Inteligența singură fără inteligența inimii este doar o simplă logică și nu e mare lucru de ea." |
Curios lucru, inteligența a ajuns să fie considerată defect de caracter... Aroganță...
În cazul acesta, ok: Slavă prostiei! Odă oligofrenilor! Laudă idioților! (Și când mă gândesc că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu...) |
Citat:
Normalitatea este atunci cand orice om urmeaza o scoala sau citeste 1 million de carti deoarece este indragostit de procesul de cunoastere iar nu pt ca urmareste sa-si ascunda frustarile existentiale intr-o activitate la indemana lui. Care frustari se intorc inapoi la alti semeni de-ai nostri sunt forma sudalmelor,jignirilor,grosolaniilor si mitocaniilor,ba ca ar fi idioti,ba ca nu se urca la standardele literatilor,ba ca nu au pus caciulita pe a. Oricum prostia ca si necredinta este doar un status de moment;un prost ordinar are toate sansele sa acumuleze la randul lui cunostiinte precum un pacatos are sanse sa devina Sfant! Problema de timp! P.S.=nu cunostiintele sunt rele sau darul inteligentei(cum ai inteles)ci atitudinea oamenilor(aroganta ziceam eu). Nici banii nu sunt rai ci atitudinea oamenilor vizavi de ei. |
Ei, așa cum ai formulat acum, parcă mai merge. Mă temeam că ai ajuns să arunci pruncul odată cu lăturile...:)
Inteligența (adică acea capacitate de a înțelege și de a rezolva probleme, de a crea soluții și de a dezvolta viața personală și a celor din jur) este un dar al lui Dumnezeu. Marea problemă este în ce sens folosim acest dar. Dacă inteligența e orientată în sens moral și e îngemănată cu iubirea, atunci e minunat. dacă nu, e chiar îngrozitor. Personal, consider totuși că un om rău nu e inteligent. Trebuie să fii prost ca să fii rău. Sau pripit, sau de-a dreptul neatent... În fine, să ne dea Dumnezeu o inteligență mereu orientată spre El și hrănită cu El! |
Citat:
Ceea ce supara este mizeria morala a unora,trufia nebuneasca care a venit odata cu acumularea de cunostiinte. Deseori am asistat la faze de viata stranii,in care persoane odata scolite si cu titluri,preferau sa moara de foame decat sa ocupe niste joburi mai prejos o tzara de pregatirea lor de altadata. Cineva,de care imi era mila ca este somer de anul trecut din toamna,mi-a spus cu repros si dusmanie:"cum sa ma duc la compania X pe 70 mil.mai?eu ca absolvent de MBA nu-mi permit asta,CV-ul meu are 7 pagini!Fostul meu salariu era de 125 mil..." Ei poftim! De cata cruzime am fost in stare,sa trimit omul la munca"numai"pe 70 mil./luna ...asta in conditiile in care mereu imi trimiteam parintii sa-l viziteze cu diverse atentii,asa ca pt un om in nevoie,somer... |
Rabda ocara si necinstirea cu vitejie si luare aminte
Când te va ocărî cineva sau nu te va băga în seamă, atunci fii cu luare-aminte la gândurile mâniei, ca nu cumva despărțindu-te de dragoste prin întristare, să te așeze în ținutul urii.
Când suferi ocara sau necinstea, înțelege că ai dobândit mult folos, căci pentru necinste s-a aruncat afară din tine slava deșartă. (Sfântul Maxim Mărturisitorul ) |
Citat:
Un citat care mi-a mers la suflet! Multam fain! |
Citat:
|
pilda zilei
Pericolul neorânduielii
Povestea Gheron Iosif despre un călugăr îmbunătătit pe nume Teofilact, pe care l-a cunoscut în Muntele Athos, că tinea cu străsnicie la respectarea programului de viată si a ordinii. Se pare că ar fi spus unui frate ce dorea să se nevoiască alături de el: "Ascultă, fiule, dacă vei ramane cu mine, vreau ca în viata ta să ai o rânduială si un program, pentru că fără acestea nu te faci călugăr. Priveste în jur lucrurile noastre, asa cum ti le spun: acolo este urciorul nostru, alături ceasca, acolo sunt lighenele, dincolo posmagii si celelalte, precum le vezi. Vreau să le gasesc totdeauna acolo. Dacă din întâmplare faci vreo greseală, prima dată îti voi aduce aminte de locul exact al lucrului, dar nu voi suferi a doua oară. Dacă continui pentru a treia oară neoranduiala, te voi ruga să-ti iei lucrurile tale si să pleci, ca măcar pe mine să nu mă tulburi, dacă tu nu vrei să te folosesti". |
Citat:
|
A mai fost o pildă, despre omul cu urciorul cu ulei care a reușit să nu verse nicio picătură din el.
Sunt pentru rânduială, dar să nu uităm de Dumnezeu. Adică, concentrându-ne pe regulile autofixate, să nu uităm țelul nostru de căpătâi. Mai ales că în nebunia lumii de azi, e foarte ușor să nu ne iasă totul așa cum ne dorim. |
Simplitatea care mantuieste
O, simplitate a inimii! O, credință necugetătoare de cele viclene!
Cât de prețioasă și de plăcută ești înaintea lui Dumnezeu, cât ești de mântuitoare oamenilor! Iată, a venit în lume Dumnezeu în trup să mântuiască neamul omenesc, și Lui Îi trebuia să Își aleagă ajutoare dintre oameni. Cine a fost găsit vrednic să fie ajutor al lui Dumnezeu-Cuvântul? Niște oameni simpli, neștiutori de carte! (Sfântul Ioan de Kronstadt, Spicul viu, Editura Sophia, BucureÈti, 2009, p. 27) Sursa: http://www.doxologia.ro/cuvant-de-fo...are-mantuieste |
Citat:
Gheron Iosif se ocupa îndeaproape de rânduiala celor din obște. Nu concepea o rânduială în afara relației duhovnicești. Simțul lui duhovnicesc era unul al comuniunii, înainte de toate. Din comuniunea lui cu Dumnezeu și cu toate puterile cerești, precum și cu cei din obște izvora și rânduiala tuturor și a fiecăruia. * Cândva am solicitat o rânduială unui preot. Îmi amintesc foarte bine ce răspuns mi-a dat: tăcere și privire care exprima "nu-i treaba mea, de ce mă întrebi pe mine?". Nu eram fiul duhovnicesc al sfinției sale. * Rânduiala capătă sens și rod duhovnicesc înlăuntrul relației dintre preot și fiul duhovnicesc. Este o componentă organică a vieții acesteia binecuvântate, de relație dintre părinte și fiu. Orice părere dinafara relației referitor la rânduială și orice părere personală netrecută prin filtrul spovedaniei și ascultării - sunt ispită și formă a căderii. * Ascultarea și rânduiala bună încep cu mărturisirea statornică și tot mai subțire a gândurilor. * Dacă îmi permiți o ultimă opinie: tocmai faptul că nu-ți iese rânduiala ar trebui să te bucure. Și să fii cu luare-aminte la tâlcul acestei statornice nereușite. E treabă de duhovnic, frate! |
despre orânduială / neorânduială
Vă multumesc tuturor pentru postări ! :)
Dragă GPalama, Să stii că era o pildă pe undeva si despre neorânduiala cea bună ... n-o mai găsesc acum, dar esenta era că un părinte călugăr îsi tinea camera în neoranduială, tocmai pentru ca să-i aducă aminte de neorânduiala pe care o are în suflet, si la care are în primul rând de lucrat. Părerea mea este că toate aceste pilde trebuie luate cu discernământ, cu dreaptă socoteală si nu ad literam. Uneori ni se potriveste una, alteori chiar pilda contrară. În cazul de fată, si eu sunt mai înclinată spre pilda cea cu ordinea, ceea ce înseamnă a avea un program de viată organizat, dar să avem grijă să nu cădem în extremă, uitând de Dumnezeu. Doamne ajută! |
despre dreapta socoteală
Un frate l-a întrebat pe avva Pimen:
– Mi-a rămas o moștenire; ce să fac cu ea? – Du-te și peste trei zile vino, că o să-ți spun. El veni, cum îi hotărâse bătrânul, care îi spuse: – Ce să-ți spun, frate? Dacă-ți spun „dă-o la biserică”, acolo se fac ospețe. Dacă-ți spun „dă-o neamurilor tale”, atunci n-ai răsplată. Dacă-ți spun „dă-o săracilor”, ești fără grijă. Deci fă ce vrei, nu e treaba mea. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean |
|
Nu dispretui lucrurile mici; o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric.
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 01:44:49. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.