Oricât i-ar supăra pe unii, primii creştini au fost evrei.

Fiecare încearcă s-o confunde cu istoria propriei denominaţiuni. Cam aşa stau lucrurile cu Istoria.

Nu văd ce legătură aş avea eu cu acei criminali din istoria Statelor Unite. Probabil aceeaşi care o aveţi şi dvs. cu criminalul [aproape preot] ortodox I.V. Stalin.

Era preferabil să renunţaţi la acest punct dacă nu mi se adresează direct. De fapt nu mi se adresează nici indirect, eu nu sunt martor al lui Iehova şi nici C.T. Russel n-a fost adventist de ziua a şaptea.

Nu pot avea o opinie, pentru că n-am înţeles întrebarea.

Nu mă supără. Mă bucură că primii creștini au fost evrei. Asta înseamnă că pot să dau crezare și tradiției născute pe lângă Iisus Hristos care provine, în primul rând, de la evrei.


Ziceam că: „Istoria creștină se confundă cu istoria adventiștilor, baptiștilor sau penticostalilor, după caz, prin filieră americană?”
Ziceați că: „Fiecare încearcă s-o confunde cu istoria propriei denominaţiuni. Cam aşa stau lucrurile cu Istoria.”

Zic că: Istoria creștinismului nu se confundă cu istoria nicicărei denominațiuni (văd că preferați mai mult acest termen decât cel de „culte”). Istoria creștinismului este, pur și simplu, aceeași cu a creștinilor trăitori întru Hristos și aceștia nu au vreo denominațiune, sunt creștini ortodocși (ceva cu dreapta credință, dacă v-aduceți aminte), restul, fie-mi permis, au legătură directă cu comis-voiajorii ce împărțeau soluții de vindecare miraculoase, în secolele trecute prin SUA, iar, după ce oamenii s-au cam săturat de vindecări miraculoase, acei agenți comerciali au văzut că este mai profitabil să faci bani cu naivitatea și credulitatea oamenilor și au ales, ghici ce? Biblia! Care era la îndemână și din care puteai extrage orice verset pentru a-ți justifica orice „iluminare” și dacă dispuneai și de o retorică convingătoare, „curgeau adepții pe bandă rulantă”. Și au apărut, după cum se știe, toți neoprotestanții, urmași direcți ai rătăciților de prin Europa. (Și încă se mai nasc: în orășelul meu, există cel puțin trei denominațiuni specifice ale Martorilor lui Iehova: unii care se pretind încă „studenți în Biblie”, alții mai moderniști (care acceptă manifestările lumii contemporane, de pildă, dansul) și conservatorii care nici ei nu știu ce „conservă” pentru că doctrinele Martorilor se schimbă după cum li se năzare membrilor Corpului de guvernare.)

Ziceam că: Chiar nu vi se impune un adevăr de bun simț? Explozia tuturor cultelor neoprotestante a avut loc după "decimarea" populațiilor amerindiene de pe tărâmul american și nepoții celor cu convingeri de genul "A good indian is a death indian" au ales "decimarea spirituală" a europenilor prin "evanghelizare"?
Ziceați că: Nu văd ce legătură aş avea eu cu acei criminali din istoria Statelor Unite. Probabil aceeaşi care o aveţi şi dvs. cu criminalul [aproape preot] ortodox I.V. Stalin.

Zic că: Nu avem nici o legătură. Nici eu, cu așa-zisul preot ortodox în devenire I.V.Stalin, nici dvs. cu vajnicii colonizatori, ucigași ai „roșiilor” de pe continentul american.

Vorbeam despre explozia cultelor neoprotestante ca ciupercile după ploaie, după cum li s-a năzărit unora că botezul e foarte important (baptiștii) sau vorbirea în limbi și Ziua Cincizecimii (penticostalii) e deosebit de importantă, sau a doua venire, plus sau minus, ziua a șaptea (adventiștii) este de o importanță capitală, mai apoi, însuși numele lui Dumnezeu a intrat în discuție și a fost o temă de maximă nedumerire etc.
Domnule, ce-ar fi să mai apară vreo câțiva reducționiști axați pe ideea „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”? Se va demonstra doar atât: Biblia e susceptibilă de a fi interpretată de toți neaveniții după cum vor. Adică, din orice se poate demonstra orice atâta vreme cât stai departe de Iisus Hristos. Și cum agenții comerciali nu au în vedere produsul supus vânzării, ci doar profitul, imaginați-vă ce au devenit Sfintele Scripturi în mâinile lor.

Ziceam că: „Oare răstignirea lui Iisus Hristos pe un stâlp și nu pe cruce (studentul în Biblie, Charles T. Russel, a avut și el un periplu adventist de scurtă durată) nu este o aducere-aminte a stâlpului torturii de pe lângă wigwam-urile pielilor roșii? (Nu ți se adresează în mod direct...)”
Ziceați că: „Era preferabil să renunţaţi la acest punct dacă nu mi se adresează direct. De fapt nu mi se adresează nici indirect, eu nu sunt martor al lui Iehova şi nici C.T. Russel n-a fost adventist de ziua a şaptea.”

Zic că: mister C.T. Russel a voiajat și pe la adventiști, dar dacă vă deziceți de el, nu mai e problema mea. Oricum, e adevărat: s-a dezis el de dvs. (ca adventiști, vreau să spun).

Dobrin, tu cunosti "Catehismul Ortodox"? Daca da, imi poti spune de ce nu respectati toate invataturile din acest catehism, referitor la cele zece porunci? Ma refer la incalcari grosolane a "Catehismului Ortodox", la nivel de biserica (nu ca un caz particular).

Nu m-ai lamurit ce sint.Copii nascuti in familii orodoxe pana la botez nu sunt crestini.
Sa inteleg ca daca un copil de 14-16 ani minor fiind este lasat de parintii lui sa decida singur daca vrea sau nu sa primeasca botezul?
Ca are libertatea de a alege singur alt cult, ca poate merge la alta biserica si parintii accepta ,sunt atat de intelegatori incit nu intervin deloc in decizia lui? Nu prea cred si nici nu mi se pare normal sa fie asa.
Si atunci de ce trebuie sa astepti pana la 16 ani ca sa hotararsti tot tu ce e bine pentru copilul tau?
De ce sa nu fie crestin de la inceputul vietii lui ?

Ce inseamna pt tine sa fie crestini? Dupa invataturile Bibliei crestin e acela care asculta de Hristos. Ascultarea de El e o alegere personala, poate tu alegi pt copilul tau sa asculte de Hristos dar ce te faci daca el nu vrea sa asculte si prefera pacatul?Este el crestin?

Copilul trebuie invatat sa asculte de Dumnezeu si apoi va alege el. In Proverbe este un proverb care spune asa "invata copilul calea pe care sa mearga si cand va creste nu se va departa de ea". Asta ar trebui sa ii invete parintii pe copii, sa asculte de Dumnezeu


Aici nu e vorba de un cult, e vorba de credinta in Hristos si de dorinta de a trai dupa poruncile Lui. Parintii trebuie sa intervina in educarea lui ca apoi copilul sa stie ce trebuie sa urmeze.
Nu poti decide in locul copilului decat pana la o anumita varsta, apoi copilul devine adult si ia singur decizii.Ce faci daca nu coincid cu deciziile tale?

Mulţumesc joseph ben iacob, cam aceleaşi lucruri le spuneam şi eu.

In primul rand, ar trebui sa dai exemplu concret la ce anume faci referire cand spui ca nu se respecta catehismul referitor la cele 10 porunci la nievel de biserica.
In al doilea rand, omul este supus pacatului, indiferent unde se afla el si cine este el. Nimeni nu e perfect.
In al treilea rand nu pot sa raspund eu personal la intrebarea ta. Daca cineva greseste si nu respecta legea , nu pot sa spun eu de ce face cineva acest lucru. Cel care nu respecta, si care incalca grosolan regulile catehismului, cum spui tu, este singur in masura sa spuna de ce o face.

Intrebarea ta este extrem carcotasa, pusa doar pentru a starni cearta si polemici.

iti spun acum deoarece Hristos a zis ,,Ati auzit ca s-a zis celor din vechime,,sa va iubiti aproapele si sa va urati dusmanul,,DAR EU VA ZIC,,,,SA VA IUBITI SI DUSMANUL,,Deci urma o schimbare totala avand in vedere universalitatea crestinismului fata de iudaism,,astfel puteau si paganii sa devina crestini.

Dobrin, sunt nevoit sa-ti raspund a doua oara. Mi-a "disparut" o postare (corect spus, inca o postare).

Iata un exemplu de nerespectare a Catehismului Ortodox, referitor la Cele 10 Porunci Dumnezeiesti:

"""""""126. Care este porunca a patra?

Porunca a patra este aceasta: "Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca sa o sfintesti. Lucreaza sase zile si-ti fa in acelea toate treburile tale, iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau; sa nu faci in acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau, nici orice dobitoc al tau, nici strainul care ramane la tine. Ca in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, marea si toate cele ce sunt intr-insele, iar in ziua a saptea S-a odihnit. De aceea a binecuvantat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o" (Ies. 20, 8-11).

127. Ce invata porunca aceasta?

Aceasta porunca invata doua lucruri, si anume: datoria muncii in timpul celor sase zile ale saptamanii si datoria de a sarbatori ziua a saptea, ca zi de odihna, inchinata Domnului. """"""

(Extras din Catehismul Ortodox, cap. Cele 10 Porunci; vedeti aici: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nci-80579.html)

Ramane sa-mi raspundeti dvs. de ce nu se respecta aceasta invatatura ortodoxa.

in dulcele stil clasic neo-protestant ati scos din context propozitii din catehismul ortodox pentru a arata chipurile ca Biserica Ortodoxa nu si-ar respecta propriul catehism,
in continuarea fragmentului extras de dumneata din catehism, gasim urmatoarele :
"In Vechiul Testament, poporul evreu a tinut si tine si astazi, ca zi de odihna, sambata, in amintirea eliberarii sale din robia Egiptului. Crestinii insa tin Duminica, fiindca in aceasta zi a inviat Mantuitorul din morti, aducand izbavirea din robia pacatului. Iar faptul acesta este de cea mai rnare insemnatate pentru ca, dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel: "Daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta noastra" (I Cor. 15, 14). Cum ca Mantuitorul a inviat in ziua Duminicii marturisesc limpede toti Sfintii Evanghelisti: "Iar in ziua intaia a saptamanii, Maria Magdalena a venit la mormant, dis-de-dimineata, fiind inca intuneric, si a vazut piatra rasturnata de pe mormant" (Ioan 20, 1; cf. Matei 28, 1-2; Marcu 16, 1-7; Luca 23, 54-56). Cuvintele "ziua intaia a saptamanii" sau "intr-una din sambete" exprima duminica, fiindca evreii numeau "sabat" sau "sambata" atat ziua a saptea, cat si intreaga saptamana. Iar zilele saptamanii le numeau astfel: Intaia zi dupa sambata, adica duminica, o numeau "intaia a sambetei" sau "intaia a sambetelor" sau "una dintre sambete". A doua zi dupa sambata sau luni o numeau a doua a sambetei, si asa mai departe. Din aceasta se intelege ca Mantuitorul a inviat in ziua de duminica. Apoi Duminica mai are insemnatate deosebita pentru crestini deoarece intr-o zi de duminica S-a pogorat Duhul Sfant peste Sfintii Apostoli (Fapte 2, 1-4). Crestinii tin duminica drept zi de odihna inchinata lui Dumnezeu, chiar de pe timpul Sfintilor Apostoli, dupa cum citim tot in Sfanta Scriptura: "In ziua intaia a saptamanii, adunandu-ne noi sa frangem painea, Pavel, care avea de gand sa plece a doua zi, a inceput sa le vorbeasca si a prelungit cuvantul lui pana la miezul noptii" (Fapte 20, 7). "A frange painea" inseamna ca Ucenicii se adunau sa faca rugaciuni, sa savarseasca Sfanta Liturghie si sa se impartaseasca. Prin urmare, Sfanta Liturghie se facea in zilele de duminica. Deci, tinand duminica in locul sambetei, crestinii nu calca nicidecum porunca a patra, caci ei traiesc dupa randuielile Mantuitorului si ale Sfintilor Sai Apostoli. Tot ca zile ale Domnului trebuie socotite, afara de duminici, si celelalte sarbatori randuite de Sfanta noastra Biserica Ortodoxa.

Nu am scos nimic din context. Dvs. puneti mare pret pe fragmentul, din Catehismul Ortodox, prin care vrea sa se arate ca daca sarbatoresti duminica, inseamna ca tii ziua a saptea si, in consecinta, respecti porunca a patra. Promovati o incalceala de idei, de nu se mai intelege nimic.

Sa ma explic:
- in Catehismul Ortodox, la cap. Cele 10 Porunci, punctele 126 si 127, suntem invatati "sa pazim ziua a saptea ca zi de odihna inchinata Domnului" (cum spune porunca);
- in contiuare, urmeaza fragmentul postat de dvs. care nu stiu ce vrea sa demonstreze: ori sa nu mai pazim ziua a saptea ci ziua intaia, ori ca duminica a devenit ziua a saptea ;
- Biblia Ortodoxa arata clar care este ziua intaia a saptamanii; ex: "Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt."(Marcu 16:2; Biblia Ortodoxa online, vedeti aici: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=53&cap=16).
- Catehismul ne invata sa pazim ziua a saptea, Poruncile ne invata sa pazim ziua a saptea, Biblia Ortodoxa ne arata ca ziua a saptea este sambata. Si totusi, printr-o imbirligatura de idei, ajungeti sa paziti ziua intaia (duminica);
- In plus, gasim indemn pentru pazirea duminicii si in capitolul "Despre Sarbatori" (din Catehismul Ortodox):

"""""""286. Pentru ce serbam Duminica?

Serbam Duminica, pentru ca:

a) E ziua cea dintai a creatiunii;

b) E ziua in care a inviat Domnul ("prima a sambetelor", adica "ziua intai a saptamanii"; Matei 28, 1-7 si Marcu 16, 2); """"""""(vedeti aici: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ori-80571.html).

Acum, ce sa mai inteleg? Duminicaeste si ziua a saptea si ziua intaia? Mare incalceala. Poate aveti dvs. o explicatie.

P.S. Eu ii inteleg pe cei care vor sa sarbatoreasca ziua intaia (duminica) pentru ca in aceasta zi a invia Mantuitorul. Este alegerea lor. Dar, nu-i inteleg de ce trebuie sa desfiinteze Porunca lui Dumnezeu si nu pazesc singura zi (din saptamana) pe care Dumnezeu a binecuvantat-o si a sfintit-o (ziua a saptea) .



1. Primii crestini, inclusiv Sfintii Apostoli, tineau ziua a saptea ca zi de odihna inchinata Domnului. Sfintii Apostoli nu s-au abatut de la Cele 10 Porunci si nici nu le-au modificat.
2. Frangerea painii se facea in fiecare zi: "Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă.."(Fapte 2:46 - Biblia Ortodoxa).
3. Incercarea de a gasi argumente pentru desfiintarea unei porunci Dumnezeiesti este un indemn de la cel rau.

Tot timpul trebuie sa invatam. Daca nu intelegeti textul asa cum se cuvine cititi-l de doua ori, de trei ori, pana veti intelege. Domnul sa fie cu noi toti.

SERBAREA DUMINICII


Biserica a hotarit, dintru inceput, de pe timpul Sfintilor Apostoli, ca ziua intii din saptamina sa fie sarbatorita prin cult public si sa fie socotita ca zi de odihna pentru crestini. Aceasta este Duminica - ziua Domnului (Apocalipsa I, 10), ea apartine Domnului Hristos si a fost ridicata la aceasta cinstire pentru ca in aceasta zi - de duminica - s-a intimplat cel mai mare eveniment al crestinitatii, invierea Domnului Hristos.
Ca zi de odihna in Vechiul Testament a fost sarbatorita ziua simbetei. Pentru crestini insemnatatea acelei zile dispare si locul ei il preia Duminica, cu noul ei sens. In adevar, in Vechiul Testament, evreii conform poruncii a IV-a din Decalog sarbatoreau ca zi de odihna sub numele de sabat, simbata, sarbatorea instituita de Moise: “Adu-ti aminte de ziua odihnei (simbetei) ca sa o sfintesti. Lucreaza sase zile, si fa in acelea toate treburile tale, iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau; sa nu face in acea zi nici un lucru... caci in sase zile a facut Dumnezeu cerul si pamintul ... iar in ziua a saptea s-a odihinit. De aceea a binecuvintat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o” (Iesire XX, 8-11).
Sarbatorirea simbetei la evrei se efectua bazata pe doua fapte: a) datorita faptului ca insusi Dumnezeu s-a odihnit in ziua a saptea si a sfintit-o. “Si a binecuvintat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca intr-insa s-a odihnit de toate lucrurile Sale” (Facere I, 3; cf. Iesire XX, 11). b) ea se mai serba ca amintire a iesirii, a eliberarii poporului evreu din Egipt. “Adu-ti aminte ca ai fost rob in pamintul Egiptului si Domnul le-a scos de acolo... si de aceea ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau sa pazesti ziua odihnei si sa o tii cu sfintenie” (Deuteronom V, 15).
In Vechiul Testament s-a orinduit prima data, s-a instituit deci serbarea simbetei, cu ocazia stringerii manei din pustie, data de Dumnezeu evreilor. Ei stringeau mana in fiecare zi pentru ziua respectiva iar in preziua simbetei stringeau pentru doua zile, caci a doua zi simbata nu era, fiind zi de odihna (Iesire XVI, 23-30). Serbarea simbetei s-a consfintit prin porunca a patra din Decalog fapt amintit la inceput (Iesire XX, 8-11).
Serbarea simbetei a fost numai pentru Vechiul Testament. In Noul Testament s-a hotarit a se serba Duminica ca amintire a Invierii Domnului. Caci desi simbata era denumita “legamint vesnic”, “sa pazeasca deci fiii lui Israel ziua odihnei, praznuind ziua odihnei din neam in neam ca un legamint vesnic” (Iesire XXXI, 16), totusi pentru epoca mesinaica s-a prezis o alta zi. Profetul Zaharia spune: “In ziua aceea, zice Domnul, fiecare din voi va pofti pe aproapele sau sub vita si smochinul sau” (Zaharia III, 10). Ziua aceea, e ziua invierii, precum spune Psalmistul: “Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram” (CXVII, 24).
Domnul Hristos a calcat simbata prin: vindecarea omului cu mina uscata (Matei XII, 10-13); vindecarea slabanogului de la lacul Viteza (Ioan V, 1-13); vindecarea orbului din nastere (Ioan IX, 1-14). Mintuitorul nerespectind simbata, a spus ca El este mai mare decit simbata, este domn al simbetei (Matei XII, 8; Marcu II, 28).
La sinodul din Ierusalim, printre cele patru dispozitiuni, pe care trebuiau sa le respecte cei care intrau in crestinism, simbata nu exista (Fapte XV, 29). Sfintul Pavel mustra pe galatenii si colosenii care vor sa se intoarca la sarbatorile iudaice. “Nimeni sa nu va judece pentru mincare sau bautura, sau cu privire la vreo sarbatore, sau luna noua sau simbete, care sint umbra celor viitoare, iar trupul (este) al lui Hristos” (Coloseni II, 16; cf. Galateni IV, 9-11. Porunca a patra din Decalog, nu e amintita nicaieri in Noul Testament spre a fi respectata.
Serbarea simbetei din Vechiul Testament a fost inlocuita prin serbarea Dumincii, precum s-a amintit, zi in care a inviat Domnul Hristos. “Dupa ce a trecut simbata, cind se lumina de ziua intii a saptaminii (duminca) au venit Maria Magdalena si cealalta Marie, ca sa vada mormintul” (Matei XXVIII, 1). “Si dupa ce a inviat dimineata, in ziua cea dintii a saptaminii (duminca), El s-a aratat Mariei Magdalena” (Marcu XVI, 9; Luca XXIV, 1).
In ziua invierii Sale, Domnul Hristos s-a aratat viu femeilor mironosite (Matei XXVIII, 9) lui Petru (Luca XXIV, 34), celor doi ucenici in drum spre Emaus (Luca XXIV, 13-15); Apostolilor fara Toma. Si fiind seara, in ziua aceea, intiia a saptaminii (duminica) si usile fiind incuiate, unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus (Ioan XX, 19), dupa opt zile impreuna cu Toma (Ioan XX, 26).
De asemene, in ziua Cincizecimii - tot in zi de duminica - s-a pogorit Duhul Sfint (Fapte II, 1-5), in ziua duminicii a primit Sfintul Ioan descoperirea (Apocalipsa I, 10). Apostolii savirseau sfinta Euharistie (Fapte XX, 7); primii crestini stringeau ajutoare tot cu ocazia sarbatoririi duminicii. “In ziua intii a saptaminii (duminica) fiecare dintre voi sa-si puna deoparte, stringind cit poate...” (I Corinteni XVI, 2).
Deci, incepind de la Apostoli si de la primii crestini Biserica a sarbatorit ca zi de odihna, Duminica.
Totusi sint unii crestini care afirma si sustin ca simbata este o datorie obligatorie pentru toti si pentru totdeauna, este o lege universala, pentru ca Dumnezeu a binecuvintat-o si a sfintit-o (Facere II, 2-3). Deci avem datoria s-o respectam toti.
In adevar, Dumnezeu s-a odihnit si a binecuvintat ziua a saptea. Dar, El n-a poruncit omului s-o tina ca zi de odihna si sarbatoare. De altfel, nici nu era nevoie. Omul era in rai si munca era usoara, el nu avea nevoie de odihna. Dupa caderea in pacat, munca a devenit mai grea. Insa, chiar atunci omul n-a serbat ziua a saptea. Nu se spune nicaieri ca Noe, Avraam sau Iacov ar fi serbat simbata. Moise a instituit sabatul, spre a curma nemultumirile poporului din pustie, care murmura din cauza greutatilor, facindu-I sa-si aminteasca de Dumnezeu care-l scosese din robie.
Cit despre odihna Domnului din ziua a saptea aceasta insemna sfirsitul creatiei. Caci nu ni se mai spune ca “s-a facut seara si s-a facut dimineata”; n-a mai urmat o alta zi, ci ziua a saptea insemneza epoca de dupa creatie, pina la sfirsitul lumii, in care Dumnezeu nu mai creeaza, dar desigur El are grija de lume. De aceea aceasta epoca se numeste sabat, odihna. Ea priveste pe Dumnezeu. Insa ziua de odihna pentru om, vine printr-o porunca, prin porunca lui Moise (Iesire XVI, 23-30 si Iesire XX, 8-11) (cf. Deheleanu).
Se mai afirma aceiasi crestini ca totusi serbarea simbetei este obligatori si pentru toti crestinii pentru ca Domnul Hristos n-s desfiintat poruncile legii vechi. Astfel, El spune: “Sa nu socotiti ca am venit sa stric legea sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa plinesc” (Matei V, 17).
Insa, adevarul spuselor Mintuitorului este urmatorul: in Domnul Hristos s-au implinit profetiile mesianice. El admite in esenta Sa legea morala a Vechiului Testament, dar o desavirseste, o adinceste si o completeaza cu noi sfaturi si porunci. De aceea, El spune: “Ati auzit ca s-a zis celor de demult... Eu insa va spun voua” (Matei V, 21-22). Multe lucruri din legea veche erau umbre, simboale, prefigurati ale Noului Testament care trebuiau sa dispara si au disparut. Mai mult, El a infiintat o lege noua. Astfel, la infiintarea Sfintei Euharistii El spune: “Acesta este singele Meu, al legii celei noi...” (Matei XXVI, 28; Luca XXII, 20). Deci printre institutiile din legea veche care s-au desfiintat ca nemaiavind nici un rost este si serbarea simbetei.
Se mai afirma de crestinii atit de iubitori ai Vechiului Testament si ai sabatului, ca acesta totusi trebuie tinut pentru ca era si inainte de Moise. Caci in Decalog se spune “Adu-ti aminte de ziua odihnei...” (Iesire XX, 8).
Insa s-a amintit ca simbata nu s-a instituit de Moise prin proclamarea Decalogului, ci citva timp mai inainte, cu ocazia stringerii manei din pustie, fapt amintit in capitolul XVI, 23-30. Deci, “adu-ti aminte” din Iesire XX, 8, se refera la acest moment si nu la o perioada de timp mai veche.

Continuare:

Se mai aminteste si un alt argument in sprijinul respectarii simbetei. Astfel se spune ca simbata nu se poate inlocui caci a fost data de Dumnezeu ca “legamint vesnic”. “Sa pazeasca deci fiii lui Israel ziua odihnei, praznuind ziua odihnei din neam in neam, ca un legamint vesnic” (Iesire XXXI, 160. Insa, sub numele de semn sau legamint vesnic se intelege timpul Vechiului Testament, pina la venirea Mintuitorului. Crestinii nu mai sint sub lege, ci sub har: “Caci pacatul nu va avea stapinire asupra noastra, fiindca nu sinteti sub lege, ci sub har” (Iesire XII, 14) si totusi nimeni n-o mai serbeaza.
In continuarea sustinerii simbetei se afirma ca si Mintuitorul ca si Apostolii Sai serbau simbata, pentru ca se simbata, pentru ca se duceau simbata la sinagoga (Luca IV, 16), dupa cum procedau si Apostolii Sai (Fapte XVI, 13).
In adevar, atit Domnul Hristos, cit si Apostolii Sai frecventau simbata sinagogile, dar nu pentru ca respectau simbata, ci pentru ca in acea zi erau adunati iudeii acolo si puteau sa le propovaduiasca Legea cea noua.
Se mai spune de sustinatorii simbetei, ca ea se serba si in timpul Noului Testament, aducindu-se drept dovada faptul ca si femeile mironosite care urmau pe Mintuitorul o servau. Astfel, se spune in Evanghelia Luca: “Femeile care au venit cu El din Galileea (femeile mironosite) au privit mormintul si cum a fost pus trupul Lui. Si, intorcindu-se au pregatit miresme si miruri, iar simbata s-au odihnit, dupa Lege” (Luca XXIII, 55-56).
In adevar, femeile mironosite s-au odihnit simbata “dupa lege” caci, la moartea Mintuitorului ele erau inca sub imperiul legii vechi. Legea noua a inceput dupa invierea Mintuitorului. Chiar Mintuitorul a aratat - sustin partizanii simbetei - ca serbarea acesteia va fi in vigoare pina la sfirsitul lumii. “Rugati-va spune El, sa nu fie fuga voastra iarna, nici simbata” (Matei XXIV, 20).
Insa, in versertul respectiv, nu este vorba de sfirsitul lumii, ci de sfirsitul Ierusalismului. La Ierusalim, simbata se inchideau portile cetatii si nici nu era permis evreilor sa faca decit un anumit numar de mile. Desigur ca daca acel flagel ar surveni simbata, locuitorii Ierusalimului ar fi mult stingheriti, in fuga lor.
Tot pentru serbarea simbatei, se mai invoca si spusele Sf. Pavel din epistola catre Evrei (IV, 4-11), unde este vorba despre “odihna” din ziua a saptea a lui Dumnezeu, pe care El a promis-o si poporului Sau. Ori, cum poporul sau in ultima instanta sint crestinii, ei trebuie sa tina odihna simbetei.
Or, aici in locul respectiv, care este mai dificil de interpretat, nu este vorba de odihna simbetei, ci de odihna imparatiei cerurilor, aici avem trei feluri de odihna: a) tara odihnei din Canaan; b) Odihna lui Dumnezeu din ziua creatiei si c) Odihna sau fericirea din imparatia cerurilor. Primele doua odihne simbolizeaza odihna din imparatia cerurilor de care crestinii se vor invrednici daca vor asculta cuvintului lui Dumnezeu (cf. dr. P. Deheleanu). In sfirsit, se mai sustine de partizanii serbarii simbetei ca la inceput toti crestinii au serbat simbata, pina la Constantin cel Mare, care a introdus serbarea duminicii in crestinism.
Insa din scrisoarea lui Pliniul cel Tinar catre Traian (111), ca si din marturiile Sf, Iustin Martirul, Clement al Alexandriei si alte marturii din sec. I si II se constata ca Duminica a fost serbata din primele veacuri ale crestinismului, chiar de la Sf. Apostoli ai Mintuitorului. Constantin cel Mare a oficializat serbarea Duminicii, pentru ca ea era deja existenta, se sarbatorea de crestini. El nu avea nici un interes sa schimbe religia crestina.

Pr. Prof. I. Constantinescu,
"Indrumator pastoral", Arhiepiscopia Bucurestilor, 1981, pag. 94-97

Straine777, mai ai mult de studiat pana ti se va descalci totul in minte daca afirmi ca totul e o mare incalceala.

Cât se poate de fals! Sfinții apostoli au murit și au trebuit să mai treacă încă 200 de ani până când s-a instituit ca prima zi a săptămânii să fie sărbătorită "prin cult public" de către creștini. Era zi de odihnă și de serbare publică în Imperiu de sute de ani buni, însă această sărbătoare nu avea nici o conotație creștină ori iudaică, era ziua închinată soarelui (Dies Solis) -zeul principal adorat de păgânii din Imperiul Roman.

Trebuie sa asezam in istorie, in ordinea in care s-au intamplat, faptele, ca sa fim corecti. Bizuinta dvs , pe nestiinta omului de rand face sa triumfe neadevarul. Dar este un triumf fals, o victorie falsa a dvs , nu a dvs personal ca om, ci a doctrinei dvs. pentru ca, cel care are mintea limpede si studiaza indeajuns, cu ajutorul lui Dumnezeu poate discerne adevarul.

Crestinismul nu trebuie amestecat cu paganismul niciodata. Doar prin simplul fapt ca paganii serbau zeul soarelui duminica, asta inainte de trezirea umanitatii prin constientizarea unui singur Dumnezeu si deci nasterea omului credincios, nu inseamna ca duminica trebuie desconsiderata. Reminiscente ale paganismului au fost si vor fi intotdeauna. Isus Hristos a inviat duminica, dupa dvs ar fi trebuit sa invieze sambata? doar pentru ca paganii aveau sarbatoarea soarelui duminica?

Am spus ca cine nu intelege textul sa il citeasca de doua sau trei ori. Sunt sigura ca dvs ati inteles textul dar nu vreti sa recunoasteti. Doar faceti ce fac toti cei din tagma dvs, rasuciti, invartiti, rasturnati si rastalmaciti, totul, chiar si istoria.

Repet aici un mic citat din textul de mai sus.
Domnul Hristos a calcat simbata prin: vindecarea omului cu mina uscata (Matei XII, 10-13); vindecarea slabanogului de la lacul Viteza (Ioan V, 1-13); vindecarea orbului din nastere (Ioan IX, 1-14). Mintuitorul nerespectind simbata, a spus ca El este mai mare decit simbata, este domn al simbetei (Matei XII, 8; Marcu II, 28).
La sinodul din Ierusalim, printre cele patru dispozitiuni, pe care trebuiau sa le respecte cei care intrau in crestinism, simbata nu exista (Fapte XV, 29). Sfintul Pavel mustra pe galatenii si colosenii care vor sa se intoarca la sarbatorile iudaice. “Nimeni sa nu va judece pentru mincare sau bautura, sau cu privire la vreo sarbatore, sau luna noua sau simbete, care sint umbra celor viitoare, iar trupul (este) al lui Hristos” (Coloseni II, 16; cf. Galateni IV, 9-11. Porunca a patra din Decalog, nu e amintita nicaieri in Noul Testament spre a fi respectata.

Cred că glumiți... Vorbiți de adevăr și de istorie cu atâta lejeritate. Păi numiți vă rog o singură perioadă în istoria sacră (a Sfintelor Scripturi) în care sâmbăta n-a fost ziua de odihnă și de cult- zi binecuvântată și sfințită de Dumnezeu. Iar apoi numiți o singură ocazie de la Începuturi până la apostoli inclusiv în care ziua întâia a săptămânii să fie zi sfântă. Și în final întrebați-vă unde este corectitudinea și adevărul...

Nu. Trebuie doar să fie pe locul în care a hotărât-o Dumnezeu încă de la Creațiune: prima zi a săptămânii. Niciodată ca zi a șaptea-zi sfântă.

Dar cine a spus asta? Sau: a cerut vreodată Hristos să fie serbată ziua învierii Lui? Iar ziua învierii Lui a fost 16 Nisan, zi ce s-a nimerit a fi duminica în anul respectiv, anul următor a fost joia, iar anul acesta chiar sâmbăta.:3:

Vă dați seama ce afirmați? Adică Domnul Hristos a fost un nelegiuit? A călcat El vreodată Legea lui Dumnezeu? Hotărât NU! Că a călcat prescripțiile absurde ale fariseilor, da. Însă nu confundați legile omului cu Legea lui Dumnezeu. Nu confundați legea omenească (decretul duminical al lui Constantin cel Mare 321) cu Legea lui Dumnezeu (porunca a IV-a din Decalog).

Nu există nici celelalte 8 porunci din 10 (excepție porunca a VII-a din Decalog). Acesta nu e motiv pentru creștini de a fura, minți, ucide, etc.

Așa cum s-a mai amintit, traducerea ortodoxă este voit falsificată la acest verset. Este vorba nu de sâmbete, ci de sabate- respectiv sabate ceremoniale. Adică exact acele sabate ceremoniale, luni noi, jertfe de mâncare și băutură ale Umbrei Vechiului Legământ puse aici în antiteză cu "trupul lui Hristos".

Postarea mea cuprinde un citat din scrierile:
Pr. Prof. I. Constantinescu,
"Indrumator pastoral", Arhiepiscopia Bucurestilor, 1981, pag. 94-97
Deci daca desfaceti in acest fel cele spuse de cinstitul preot, aveti macar bunul simt sa va adresati personal dansului ci nu mie. Faceti o scrisoare catre arhiepiscopie in care spuneti ce va nemultumeste in citatul dat de mine din scrierile Pr. Preot I. Constantinescu.

In legatura cu traducerea ortodoxa asa zis voit falsificata. Nu vreau sa va spun decat doar atat:
deci e vorba de sabate . sabat vine de la cuvantul savato - σαβατω in greceste este sambata. Deci sa nu traducem cuvantul sambata ci sa lasam sabat ca apoi sa poata veni nus ce secta sa spuna ca e sabat ceremonial adica nus ce altceva, un fel de incalcitura sectara tipica.

Sfat. Datii inainte cu incalcitul, rastalmacitul, rasucitul, invartitul, despicatul, ca asa ne stimulati pe noi bunii crestini sa citim si sa invatam si sa ne aplecam asupra celor Sfinte si mai mult sa nu uitam de bunul Dumnezeu , de Fiul Sau si de Sfanta Cruce a rastignirii.

Pilda. Cand un batran preot suferea ingrozitor de durerea unui picior care nu il lasa sa isi faca cum trebuie rugaciunile zilnice, s-a rugat cu ardoare la Dumnezeu sa ii ia durerea sa poata sa se roage mai bine. Si Dumnezeu l-a ascultat si durerea a disparut dar batranul preot atunci bucuros a zis: ia sa ma odihnesc oleaca ca grea povara am dus pana acum. Si s-a odihnit si apoi iar sa odihnit pana si-a dat seama ca odihna prea multa este, si truda la rugaciune prea putina. Si atunci a cazut in genunchi si ia spus lui Dumnezeu: da-mi Doamne durerea inapoi ca ce mult eram atunci aproape de Tine si ce mult ma rugam atunci Tie.

Îmi cer scuze, acest lucru n-a reieșit nici dintr-o trimitere, nici măcar din niște semne ale citării. Am crezut în naivitatea mea că era o postare laborioasă de-a dvs.

Deoarece e tocmai sabat și trebuie să mă grăbesc la biserică, vă promit că vă răspund cu toată atenția la problema aceasta mai pe îndelete. Mulțumesc pentru înțelegere.

Să vă audă Bunul Dumnezeu!

sambata a fost ziua de odihna a evreilor, semn al vechiului legamant si nu ni se adreseaza noua;solemnitatea sambetei a fost transferata duminicii;

Am demonstrat cu texte de la un Părinte Apostolic, cum este Ignatie Teoforul, că ţinerea duminicii ca ziua învierii Mântuitorului Hristos este la fel de veche precum Biserica.
Vezi:http://www.crestinortodox.ro/forum/s...5&postcount=13

a mai fost demonstrat.. duminica a fost tinuta inca de pe vremea apostolilor fiind si ziua in care Sf. Ioan a primit Apocalipsa;

legea veche a fost abolita la cruce;

Am ajuns acasă de la biserică și așa cum v-am promis vă răspund:
 

Păi e mai corect să lăsăm sabat acolo unde și apostolul a scris în greacă σάββατον (ori σάββατα) și nu ziua lui Saturn. Adică a folosit o transliterare din ebraică (mai precis: aramaică) în greacă, termenul שבהdesemnând odihnă ori zi nelucrătoare. "Sabatele" acelea puteau fi sărbători ceremoniale nelucrătoare altele decât sabatul zilei a șaptea (sâmbăta). În traducere trebuie ținut cont și de context nu [doar] de orientarea doctrinară a traducătorului.

Cine a efectuat acest "transfer" și mai ales în virtutea cărui mandat? Căci Dumnezeu nu Și-a modificat niciodată Legea lui sfântă și veșnică ca și El.

Dumnezeu nu Şi-a modificat legea, ci a desăvârşit-o prin Iisus Hristos, cu alte cuvinte a modificat-o prin desăvârşire. Aşa şi sâmbăta a fost desăvârşită prin Duminică, ziua învierii lui Hristos.

Dacă ar fi fost ținută încă de pe vremea apostolilor, ar fi fost menționată schimbarea în Faptele Apostolilor, ori măcar în epistole. Știți ce controverse a iscat renunțarea la circumcizie- la urma urmei o practică exclusiv evreiască. O renunțare la Sabat pe vremea apostolilor ar fi iscat o adevărată revoluție ce nu putea trece neobservată de autorii inspirați ai NT.
"Argumentele" aduse în favoarea duminicii din scrierile sf.Ignație pe lângă faptul că nu reprezintă vocea autorizată a sfinților apostoli, mai sunt și de proveniență dubioasă binecunoscut fiiind faptul că scrierile au fost adnotate, interpolate ori chiar falsificate pe de-a-ntregul în sec.V.

Dacă Apocalipsa chiar ar fi fost scrisă în Ziua Domnului, aceasta nu putea fi alta decât sâmbăta, căci în tot Imperiul Roman duminica era cunoscută drept Dies Solis și nu Dies Domini în sec.I.

Dumnezeu prin invierea lui Iisus Hristos din morti in virtutea caruia ne este oferita si odihna vesnica.

În ceea ce priveşte scrierile sfântului Ignatie (nu Ignaţie) acestea sunt acceptate pe baza dovezilor ştiinţifice. Faptul că există anumite scrieri care au fost atribuite pe nedrept lui Ignatie Teoforul, asta nu înseamnă că toate scrierile lui Ignatie Teoforul ar fi nişte contrafaceri. Dealtfel, este dovedită ştiinţific valabilitatea epistolelor sale, iar eu personal nu am citat niciodată din acele scrieri care au fost contrafăcute şi atribuite pe nedrept lui Ignatie Teoforul.

Primii crestini serbau si duminica lucru ce se vede si in Faptele Apostolilor.

Unde, mai exact ?

Dumnezeu nu face asemenea "transferuri" pe ascuns, ci le comunică prin proorocii Lui (Amos 3,7). Iar comunicările "altor evanghelii" (cum ar fi că a greșit cu Decalogul și a fost nevoit să-l corecteze) nici nu sunt de domeniul Său... se ocupă altcineva...

Aceeași întrebare voiam să i-o pun, mi-ați luat-o-nainte:3:

Aşa este şi tu ştii prea bine cine, pui de ucigă-l toaca ce eşti !! Numai cp voi veniţi cu alte evanghelii prin mistificarea celor care sunt deja, prin urmare se vede de unde sunteţi şi ai cui sunteţi.

Duminica era cunoscuta de catre paganii romani drept Dies Solis.De catre crestini ziua Domnului era identificata cu ziua lui Iisus Hristos, a Invierii Sale , a Imparatiei si a Parousiei.Sf. Ignatie in scrisoarea catre Magnezieni numeste ziua invierii lui Hristos(duminica) , Ziua Domnului.

Fapte 20:7

Vezi Evrei 4:7-9.

Aşteaptă-te imediat să răstălmăcească tot înţelesul acelor versete.

Lasa-l sa o faca pe spinarea lui o face..

Problema este că acele versete au altă traducere în biblia lor adventistă.