Pai nu ai avea ce comenta, deoarece a fost in mod convenabil scos din texte si din CONtexte!

Ratiune si Credinta
 

Nu va bazati va rog pe prejudecati, Inchizitia i-a tratat foarte dur pe cei care negau puterea ratiunii umane si necesitatea demonstrarii lui Dumnezeu.

Ratiune si Credinta
 

Reincarnarea se demonstreaza prin ratiune ca fiind imposibila.

Saracul vsovivi, daca nici la inchizitie nu il putem incadra... unde o fi un loc si pentru el? :)

Adevarul este unul singur SI NU DEPINDE DE NIMIC! De inteligenta depind multe, dar nu conditioneaza inteligenta,ADEVARUL...Nu stiu daca intelegeti ce spun stimabilule...:-)

Vezi ca poti inainta si pe veriticala, nu doar pe orizontala..:10: ( nu tre` sa imi raspunzi,am inteles ca nu mai poti :32: )

Da-mi exemplu de ADEVAR care sa nu depinda de inteligenta :)

Ratiune si Credinta
 

In primul rand,textul nu l-am trecut in ghilimele, fiindca nu este ad-literam Eu am dat o explicatie a gandirii Sfantului Toma,pe care am inteles-o citind relatia ratiune-credinta la Toma de Aquino expusa in "Filosofia in Evul Mediu" a lui E. Gilson.Citez:"Dimpotriva,avem datoria sa inaintam cat se poate de mult cu interpretarea rationalana datelor credintei,sa urcam prin ratiune la revelatie si sa coboram din nou de la revelatie la ratiune"-in cazul theologiei, si:"In invatatura Scripturii exista taina si nedemonstrabil,dar exista si inteligibil si DEMONSTRABIL.Or,atunci cand ni se lasa posibilitatea alegerii,e mai bine sa intelegem decat sa credem.Dumnezeu a zis:Ego sum qui sum.Acest cuvabt este de ajuns ca sa-i impuna nestiutorului credinta in existenta lui Dumnezeu;dar el nu-l scuteste pe metafisician,al carui obiect propriu este fiinta ca fiinta,sa caute ce ne invata un asemenea cuvant despre ceea ce este Dumnezeu."Acuma faptul ca cunoasterea prin ratiune este superioara prin natura ei celei prin credinta, este un adevar epistemologic atat in cazul lui Toma cat si in cazul lui Augustin.Exact textul nu-l cunosc momentan.In cazul lui Toma ar putea fi si "De Veritate", dar in mod sigur prezinta inconvenientele cunoasterii prin credinta in"Summa de Gentes".Imi amintesc sigur ca in aceasta ultima am gasit o Questiune in acest sens.Si in manualul meu de Epistemologie pune acest lucru, mai ales in diferenta dintre credinta-oarba de tip Luther-Kant-Jaspers si credinta-rationala de tip Toma d'Aquino.
Acum, credinta are o suprematie in fata ratiunii din punctul de vedere al adevarului afirmat, fiind garantat de catre insusi autoritatea divina,dar repet este inferioara ratiunii prin natura cunoasterii: Adica pe langa motive rationale, credinta presupune si o adeziune voluntara:"nu credem daca nu vrem". De aceea,in Cer fiind viziunea directa a lui Dumnezeu,nu exista credinta,fiindca nu si-ar avea rostul si ar fi semn de imperfectiune. De aceea din nou Toma d'Aquino referiindu-se la Isus Cristos,spune ca fiind Dumnezeu nu avea nici CREDINTA si nici SPERANTA,ci doar DRAGOSTE(ma refer la virtutile theologale).

Adevarul despre care eu vorbesc este Iisus Hristos!
Dar iti pot da si un alt exemplu de adevar.Afara PLOUA.E un adevar neconditionat de inteligenta.

Ratiune si Credinta
 

Pentru a fi ADEVAR trebuie sa se dea relatia intre INTELIGENTA si OBIECT.Deci adevarul,consista intr-o relatie in care se afirma sau se neaga ceva. Sf. Toma d'Aquino se intreaba:Dacanu ar exista nici o creatura inteligenta,ar exista Adevar? Raspunde:Da,Adevarul divin ,Dumnezeu fiind INTELIGENTA ABSOLUTA.Dar apoi zice:Iar daca am face o abstractie zicand ca daca nu ar exista nici Dumnezeu,atunci ar exista vre-un Adevar. Raspuns:NU,fiindca ADEVARUL in fond se afla in INTELIGENTA,care face relatia de afirmatie,negatie.
Asa daca nu afirmi si nu negi, nu are cum sa existe adevar.De exemplu:"Caine", "Porc","Carte"..........Adevarat sau fals?..........pffffffffffffffff...........nici una,nici alta.