"Cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine; si cine Te va lauda in locuinta mortilor?" (Psalmi 6:5)

"Ce vei castiga daca-mi versi sangele si ma pogori in groapa? Poate sa Te laude tarana? Poate ea sa vesteasca credinciosia Ta?"(Psalmi 30:9)

"Nu mortii lauda pe Domnul si nici vre-unul din cei ce se pogoara in locul tacerii"(Psalmi 115:17)

"Caci nu locuinta mortilor Te lauda, nu moartea Te mareste, si cei ce s-au pogorat in groapa nu mai nadajduiesc in credinciosia Ta" (Isaia 38:18)

"In locuinta mortilor, in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune!"(Eclesiastul 9:10).

ASTEPT O INTERPRETARE DUHOVNICEASCA LA ACESTE VERSETE.

Vsovi,vorbeai de iubire,de indragostire.Da!,m-am indragostit prima data la varsta de 13 ani de profesorul meu de istorie(si directorul scolii),care avea vre-o 40 si ceva de ani.Pe la 16 ani m-am trezit ca tot de el eram indragostita,in tacere,bine-nteles.Ei bine,ce s-ar fi intamplat daca acest om mi-ar fi luat in consideratie simtamantul adolescentin,ce s-ar fi intmplat daca acesta ar fi profitat de mine?,sau unde as fi ajuns oare sa ma casatoresc cu acesta(sa spunem,prin absurditate).Ar fi iesit cu siguranta o nebunie,un hazard.Dar,inainte de toate nu ar fi permis nimeni aceasta,pentru ca nu traim in lumea lui nimeni,aveam un tutore,un indrumator.Poate ca iubirea mea crestea in completare la ceea ce-mi lipsea in sanul familiei,tatal meu fiind absolut neutru,poate ca iubirea mea reprezenta doar un refugiu nevinovat din necazurile familiei mele,orice ar fi putut reprezenta,numai maturitate nu,deci,din start ar fi foat exclusa posibilitatea unei decizii pentru perspectiva,in acest sens.
Asa este si cu manastirea,la o varsta frageda,este ca o indragostire,cineva iti deschide portile spre cunoasterea Divina,cineva incearca sa te convinga ca in manastire curge numai miere si lapte...pentru suflet,bine-nteles.Unii obisnuiesc,chiar sa racoleze fiinte credincioase,pentru viata monahala,aplicand metode diverse pentru aceasta.Odata intrat in manastire se spune ca este pacat sa mai pleci,daca "ai apucat sa mananci trei zile din borsul manastirii".si tot felul de preconceptii cu care se hraneste acest cadru,misterios,de altfel.Viata de manastire odata apucata,se spune ca este ireversibila dpdv spiritual,SI NU ESTE DREP,pentru ca ar trebui luati in consideratie mult mai multi factori care sa mearga in intarirea conceptului de dreptate.Dar nu va faceti griji,acestia sunt luati in consideratie,doar cand vor muschii celor ce elimina astfel de preconceptii,astfel ca uneori le subestimeaza chiar ei,fiindca MARELE PARADOX ESTE ca;sa pleci din manastire este pacat,dar sa fii dat afara din manastire nu mai este pacat(acestea doua cazuri,sub orice motivatie).Deci joci precum se canta,dar mai rau este ca joci propriul suflet.
Si in perioada inchizitiei,cei mai tirani si fara inima credinciosi si superiori au considerat ca sunt indreptatiti de Divinitate sa faca macel si grozaviile pe care toata lumea le cunoaste.De aceia nu ma iau dupa teoriile neputincioase din gura celor impatimiti,si ma iau dupa simtire si dupa faptele ce-mi sunt infatisate inainte-mi.

In Grecia,abia schimonahii sunt considerati adevaratii monahi si li se aplica sintagma de ireversibilitatea asupra statutului lor,si nu monahii.Schimonahii primesc acest periman,cu adevarat la o varsta inteleapta si lucida,dupa foarte multe experienta si dezvoltare spirituala,si mi se pare corect ca doar acestia sa fie considerati pe deplin calugari.Pentru ca monahii sunt facuti si la varste destul de mici,si dupa considerente mai mult sau mai putin corecte sau intaritoare.Nu ar trebui,in multe cazuri,sa le fie luata in consideratie calugaria acestora,mai ales cand chiar ei se dezic de acest statut la un moment dat.
Ancah,am meditat mai mult la afirmatia ta cu iertarea,si cred ca ai multa dreptate,de fapt intotdeauna am stiut ca asa este,si ca viata mea a luat un anume traseu dintr-un scop bine definit de Insusi Dumnezeu,chiar si dupa aparentele nonconformiste.Dar sincer,de multe ori nu vorbesc in numele meu...

Draga ory, vad ca nu prea au acoperire afirmatiile tale; nici viata ta din manastire, pe care ai invocat-o pentru credibilitate, nici acest procent cu tinerii din manastire. Iti place sa dai cu pietre si e pacat. Vorba multa saracia omului. Ar fi bine sa vorbesti cu un duhovnic batran si cu experienta, care sa te sfatuiasca de bine, caci stiut este ca vom da socoteala de vorbele noastre. Pe mine in orice caz nu m-ai convins. Cred ca exista un sambure de adevar in cele afirmate de tine, dar i-ai dat o amploare mult prea mare, incat tinde sa devina neadevar. Te rog sa ma ierti daca te-am suparat cu aceste cuvinte, dar aceasta e impresia pe care mi-au facut-o postarile tale. Doamne ajuta!

Nu Ancah,cred ca teoriile tale nu au acoperire,decat teoretica.....Daca vrei sa vezi rosul albastru si invers,este problema ta,eu nu am vorbit din carti...si sa stii ca postarile mele vin din realitate,din viata de zi cu zi,din ceea ce cred si marturisesc,si traiesc.Asta sunt eu,si sunt oricum,dar mincionoasa si iresponsabila NU,tu crezi ceea ce vrei si hraneste-te la infinit cu teorii,daca acestea-ti sunt mai plauzibile decat faptele si realitatea din jur,si din interiorul tau.N-ai decat.
Cam cum vrei sa-ti pot confirma eu ca este adevarat ca majoritatea celor plecati in manastire sunt copii si adolescenti?Nu am cum,dar nici nu vorbesc din carti.Iar viata mea din manastire nu are legatura cu ceea ce scriu atat de amplu despre specificul ei,ci absolut tot ceea ce cunosc,si este o diferenta.ORICUM STIU CA VETI RAMANE SUBIECTIVI,VA COMPLACETI ASTFEL PRETINZAND SIMULTAN CA ACEST SUBIECTIVISM MA SUSTINE CREZAMANTUL.ESTE O AMAGIRE!!!NUMAI FAPTELE VA POT CONFIRMA CREZAMANTUL,NIMIC ALTCEVA!!!

EU NU INCERC SA CONVING PE NIMENI DE NIMIC SI NU MA DAU IN VANT DUPA APRECIERI,daca as fi asa m-as transforma si eu intr-o superficiala si subiectiva.Dar nu ma intereseaza ce credeti voi despre postarile mele,ci doar ceea ce credeti voi,in general.Insa,intotdeauna in viata v-a prima experienta si fapta,dupa care teoria,fiindca,dupa cum am mai spus,pentru teorie nu este nevoie decat sa nu fii analfabet.

ory, teoriile sunt teoretice, iar practica le confirma veridicitatea.
Despre care viata a ta in manastire scrii, de vreme ce tot tu ne-ai spus ca nu ai trait in manastire, legaturile tale cu manastirea fiind numai tangentiale, ca ale oricarui mirean. Sa respectam adevarul.
Netraind in manastire si cele spuse de tine sunt tot teoretice, caci nu poti cunoaste realitatea din toate manastirile; poti doar generaliza, cu urmarile de rigoare.
Am fost si eu de curand la doua manastiri, dar nu am vazut nici un copil de 15-16 ani. Copilul nefiind major, e nevoie de acceptul parintilor. Pe de alta parte, se constata insa o revigorare a manastirilor; sunt multi, de toate varstele atrasi de viata in manastire.
Stiu insa, ca unele manastiri se ocupa de copii abandonati, ceea ce e cu totul altceva.

ory incearca te rog sa fi mai putin patimasa in scris. Patima nu e buna.

Dar...suntem de mult off-topic.

Am deschis unul dintre link-uri. Am avut, un pic, impresia ca citesc ceva din religiile orientale. Parca eram sfatuit cum sa ating nirvana. Cred ca Biblia este mai clara si mai pe inteles decat scrierile pe care mi le-ai indicat. Sfanta Scriptura nu a fost trimisa numai unei anumite categorii de oameni ci ne-a fost trimisa tuturor.

Daca vrei sa citesti ce spune Sfanta Scriptura despre sfintire, (cuvantul "indumnezeire" este prea pompos, si nu l-am gasit in Scriptura)gasesti in epistola catre efeseni la cap. 4 incepand cu vers. 24. "Sa va imbracati in omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si o sfintenie care o da adevarul"(vers 24). Apoi, urmeaza niste invataturi ,in acest sens, foarte clare si pe intelesul fiecarui om.

Sfanta Scriptura, in comparatie cu scrierile multor asa zisi "sfinti parinti", este mult mai aproape de noi. Ne ofera ceea ce avem nevoie sa stim pentru viata noastra de zi cu zi. Pot gasi in Sfanta Scriptura explicatii limpezi referitoare la orice aspect important al vietii mele.

Daca ar fi sa aleg intre Biblie sau traditie (despre asta se discuta in topic), fara nici o ezitare as alege Biblia.

Pr. Staniloaie este mai filozofic, si de aceea poate mai greu de inteles; l-as asemana ca stil cu Sf. Maxim Marturisitorul. Poate ca indumnezeirea omului nu e chiar simplu de inteles. Sa nu dam vina pe Pr.Staniloaie, ci pe incapacitatea noastra mentala de a cuprinde cele din imparatia lui Dumnezeu. Pana cand nu ne-am ingrijit de sfintirea noastra, prin indepartarea balastului pe care il purtam cu noi, va fi un lucru greu de realizat. Abia dupa aceea se va putea salaslui Duhul Sfant in inima noastra. Atunci vom intelege cu usurinta. Pana atunci vom pluti pe suprafata limbajului biblic si ne vom amagi, din cauza aparentei sale simplitati, ca l-am inteles.
Patrunderea bibliei necesita rabdare, perseverenta si indrumatori iscusiti, pe care ii gasesti in persoana Sfintilor Parinti.
Indumnezeirea este mentionata si in biblie. Sfintii au ajuns la ea prin rugaciune si isihie.
Te indemn, deci, draga mariann, sa te imbogatesti cu aceste nestemate lasate noua de Sfintii Parinti, menite sa ne lumineze in citirea Sfintei Scripturi.

Mariann,ai scris foarte sugestiv despre Sf,Scriptura,despre importanta acesteia si folosul ei in viata oamenilor,sunt perfect de-acord cu tine!!!