Ai vorbit ca un nepriceput, sau doar din placerea de a ma provoca.
Sfanta Scriptura are si oase, nu doar lapte.

Da simt ca nu faci nici un efort.Poate n-ai facut nici un efort sa ceri binecuvantare ptr ce scrii.Eu ptr un topic de aici am cerrut binecuvantare.
AlinB are dreptate iti bati joc de ortodoxie si de cei de pe Forum.Dar cei din administrarea Forrumului sunt prea blanzi, desi fratele CristiBoss ti-a spus de la obraz niste lucrruri.

Dar ce sa-i faci apa de gasca nu se prinde.Eu personal iti dadeam un moment inalatator de time out de 2-3 luni, ptr citit din Vietile Sfintilor ,Proloage etc.Iti mai reveneai. :32:

Nu soră, n-a vorbit ca un nepriceput. Asta-i măsura lui şi e bună, e frumoasă. Poate să şi-o îmbunătăţească mult mai mult, dar pentru că este aici şi pentru că se întreabă, citeşte, se străduieşte după puterea lui cât de bine poate, va avea şi rezultate frumoase, cu cât dă mai mult, cu atât va primi mai mult. Şi crede-mă, măsura lui de acum, e mai bună şi mai frumoasă decât poate a miliarde de oameni de pe pământ, de azi.

Să ne ajute Dumnezeu să ne înmulţim şi îmbunătăţim, cât mai mult şi mai bine, măsura.

Sfântul Praznic de azi, al Schimbării la Faţă a Mântuitorului, să vă schimbe şi sufletele voastre, cu belşug de iubire, smerenie, ascultare, discernământ şi rugăciune.

Doamne ajută.

Imi pare rau ca v.am facut sa va pierdeti timpul dandu.mi sfaturi,dar relatia despre care s.a discutat aici nu mai exista,din pacate. Am avut o cearta,de fapt mai mult el si.a spus ofurile,si m.a jignit intr.un mod foarte urat,a doua oara,iar pt mine deja e prea mult. Asa c bine zicea cineva aici,se pare ca doar eu eram cea care iubea orbeste,el mai putin. El era lovit in orgoliu ca eu tin cu parintii mai mult decat cu el. A facut multe pt mine,dar uneori are un caracter foarte urat si uita cu cine vorbeste ca ii e mama,frate,iubita. Simt ca am pierdut jumatate din mine,dar cu ajutorul lui Dumnezeu imi voi reveni si ma rog sa fiu puternica sa pot trece peste.

Dumnezeu sa te binecuvanteze!

Ştiam că aici se va ajunge, dar n-am vrut să cred. M-am luptat pentru voi, în dragostea ce vi-o port la amândoi, deşi nu vă cunosc, fiindcă pentru mine 8 ani sunt mai multe vieţi de oameni.
Am luptat pentru voi ca un nebun şi-am fost avocatul apărării, mai ales pentru acei 8 ani. Dar ştii cine-i de vină? Tu şi numai tu. Şi nimeni altul.
Dar eu nu mi-am pierdut timpul. Am crezut... Viu şi puternic... Şi încă cred... Asta face timpul câştigat...

Ştii de ce pentru tine e prea mult să te jignească a doua oară? Fiindcă te crezi şi te vezi foarte superioară lui... mult peste el, din toate privinţele...
Dar şi pentru că nu-l iubeşti...
Când iubeşti, vezi jignirea ca un compliment... fiindcă ştii că n-a zis-o cu ură, ştii că defapt omul ăla te iubeşte, chiar dacă îşi varsă din of-ul inimii şi neputinţei lui... Iubirea caută să înţeleagă... Să vindece...

Ştii de câte ori a fost jignit Hristos? De sute de ori. Şi astăzi e. Bătut cu pumnii, scuipat, biciuit, răstignit, ucis.
Iar tu?
Tu nu poţi să suporţi nişte jigniri. A doua oară. Nu spun să faci ca Hristos, ci să fi mediator, când îl vezi supărat, obosit, nervos, tu să-l calmezi, să-l odihneşti, să-l mângâi.
Dar tu l-ai aţâţat, l-ai instigat, l-ai cicălit şi împuns, l-ai provocat. Fiindcă nu-l mai iubeai...

Ai aşteptat să facă ceva, ce în raţiunea ta lipsită de iubire, însemna despărţirea...

Dacă l-ai fi iubit măcar câtuşi de puţin, nu erai aici pe forum, nu puneai întrebări, nu te îndoiai de relaţia ta cu el, nu te văitai, nu te smiorcăiai, nu veneai să ceri sfaturi, care oricum nu contau pentru tine, tu aveai deja în minte despărţirea de mai multe luni de zile. Şi în plus, nu numai că nu erai aici să ne arăţi îndoielile şi întunericul din inima ta, dar erai demult căsătorită cu el, poate aveai şi un copil, nu erai aici.

Da l-ai iubit atât de orbeşte, că n-ai mai văzut pe unde mergi de atâta iubire orbită... Daca-i ştii măcar ce vorbeşti...

Bărbaţii au orgoliu, fiindcă vor să fie capi de familie, să conducă familia, să asigure siguranţa, traiul, banii, confortul, cuibul cum se spune.
Când femeia nu e mulţumită de realizările bărbatului, fiindcă s-a îmbolnăvit de dorinţa unor realizări mai mari, atunci începe să fie nemulţumită şi să-l lovească în orgoliu, în ceea ce crede că face el bine, strofocându-se în măsura lui, pentru cei ai lui.

Ai căutat nod în papură, motive goale... În plus, dacă-l iubeai cu adevărat, nu ţineai cu părinţii, fiindcă vroiai să-ţi întemeiezi o familie cu el, nu?
Ca tine, sunt atât de multe...
Ai călcat în picioare 8 ani din viaţa ta şi 8 ani din viaţa lui. Să-ţi spun să-ţi fie ruşine? Oricum nu-ţi pasă. Nu ştii ce-i aia ruşine...

Şi în ciuda faptului că a făcut multe pentru tine, tu totuşi le striveşti, le calci în picioare, le uiţi pe toate şi bagi în seamă fix "caracterul urât că uită cu cine vorbeşte". Dar ştii de ce face aşa? Ai căutat să-l înţelegi? Fiindcă e stresat, simte că nu-i sunt oamenii alături, şi îşi mai varsă şi el of-ul în cuvinte măcar.

Iar pentru acele cuvinte, unde el îşi arată... caracterul urât, desigur... e taxat aşa tare, că iubita lui de 8 ani, alege să-l părăsească. Ai manipulat, exploatat şi şantajat emoţional, acel băiat.

Fix jumate... :)
Nu, n-ai pierdut nici 1%, fiindcă nu îl mai iubeşti de multe luni de zile, nu ai mai căutat să-l înţelegi, să-i fi alături, să-l ridici, să-l "repari". Ba din contră, te simţi liberă, împăcată, acuma eşti cu adevărat femeie emancipată...
Oricum nu se ridică el până la nasu' tău, nu? Pentru ce să-l vezi pe el ca pe capul familiei tale?

Of vai... Dar ştii ce?
Ai să treci şi tu exact prin ce a trecut el. Ai să te iei cu vreun doctoraş şi se va purta cu tine, exact aşa cum te-ai purtat tu cu el, şi fiindca acela îţi va fi superior din multe puncte de vedere, vei vedea şi tu cum e, să se despartă cineva de tine pentru "caracterul urât că vei uita cu cine vorbeşti"...

Să te ferească Dumnezeu să ai copii cu doctoraşul ăla... Sau mai grav... să ajungi în scaunul cu rotile, să aştepţi doctoraşu' acela să-şi plimbe soţia în sus şi în jos...

Va fi mereu ocupat, doar şti cum e... Şi mereu va avea doctoriţe tinere pe lângă el... Înţelegi tu...

Demetrius ţi-a spus "Dumnezeu să te binecuvinteze", poate e preot, iar dacă nu-i, e protestant, fiindcă numai ei cred în nebunia pornită de Luther, că au harul preoţiei toţi şi deci trimit binecuvântările Domnului, în stânga şi-n dreapta şi-n sus şi-n jos.

Pentru ce să fi felicitată şi binecuvântată? Că ţi-ai bătut joc de omul ăla?

Se zice altceva... Dumnezeu să te ierte... Vai ţie...

Dumnezeu sa te binecuvanteze si pe tine, ca ai nevoie...

Dl. Igor nu va suparati dar nu aveti dreptate. Un om care iubeste nu isi jigneste partenereul cu atata usurinta si apoi nici nu ii pare rau. Ce trebuia sa fac,sa inghit si de data asta cum am mai facut.o odata? Acum o jignire,peste o luna o palma,ar trebui sa tac si sa suport ca doar il iubesc,nu? Si eu m.am certat cu el de multe oei dar niciodata nu l.am jignit,nu am uitat acel respect care trebuie sa fie intre noi indiferent de situatie.
Daca vroiam sa ne despartim o faceam demult,nu asteptam 8 ani...ba chiar acum o saptamana tot eu sa il intorc inapoi.

Iar referitor la cearta respectiva eu chiar am incercat sa aplanez conflictul,nu l.am atatat absolut deloc dar el a fost pus pe cearta. Sunt convinsa ca nu a vrut sa ma jigneasca,dar putea sa.si ceara scuze imediat cand a realizat,dar nu tot el e ala suparatul.

Parintii sunt impotriva
 

Draga mea, realizez prin ce treci.Este foarte greu sa gasesti pe cineva care sa te iubeasca si sa te si respecte in aceeasi masura. Insa, desi te-am batut mult la cap sa ai grija ce faci, de data asta nu pot sa spun suta la suta cat este el de vinovat.Desigur, este urat sa jignesti o femeie, sa-i spui vorbe urate, sa o injuri, sa o lovesti.Aceasta nu-i iubire.
Pe de alta parte insa nu stiu in amanunt in ce constau nemultumirile lui si chiar nu are rost sa ni le spui cu amanuntul, sa iti faci viata publica, sa te golesti de toate intimitatile tale in fata unor oameni, care tocmai fiindca sunt oameni judeca omeneste.
Insa jignirile unui barbat spun aproape totul despre el.
Nu te necaji, fruntea sus. De cate ori ai cazut, nu deznadajdui, scola-te si mergi mai departe. Sa nu uiti cat de mult ne iubeste Dumnezeu pe toti si tuturor ne face numai bine, insa intr-un mod stiut doar de El. Ca sa nu devina paradoxale intamplarile din viata ta incearca sa ai o relatie cu Dumnezeu.Te vad un suflet cald si iubitor, o fata cuminte cu adevarat, cum rar mai intalnesti azi.
De aceea te sfatuiesc sa incerci sa ai o relatie cu Dumnezeu, ca si cu un prieten iubit, ca si cu un parinte-prieten. Daca pe parintii tai ii saluti dimineata, le spui vorbe frumoase, ii saruti cand pleci undeva, ori cand vii inapoi, tot asa trebuie sa construiesti o relatie si cu Dumnezeu, ca si cu o veritabila Persoana. Caci El fiind vesnic prezent langa noi, noi ne comportam ca si cand nici nu ar exista. Cum te-ai simti daca mama, sau tata, s-ar scula dimineata si nici nu te-ar baga in seama, nu ti-ar adresa nicio vorba, nicio privire? Cam asa facem noi cu Dumnezeu, desi El ne iubeste infinit mai mult decat ne-ar putea iubi un muritor.
De aceea cauta sa stai de vorba cu Dumnezeu, sa-i aduci cinstire dimineata cand te scoli, cum te pricepi tu si cum simti, sa-l rogi sa te ajute in dilemele tale, in rezolvarea problemelor tale, sa-ti arate calea pe care trebuie sa mergi. Si vei simti ca El iti raspunde tainic, ca te calauzeste tainic, ca incep sa se intample minuni in viata ta, ca vei incepe sa te transformi, ca vei vedea lumea cu alti ochi. Seara sa-i spui macar doua cuvinte, iar daca poti chiar mai multe, sa-i multumesti, sa te rogi pentru tine, pentru parinti, pentru toti oamenii. Dar cu simplitate si sincer, ca un copil care nu gandeste raul.
Si vei vedea ce minunat lucreaza Dumnezeu.
Nu fi dezamagita, viata ta abia incepe, chiar si aceasta experienta urata iti va folosi in viata.

Nu sta acum sa plangi si sa te gandesti mereu la suferinta ta, sau sa te vaieti, cazand in obsesie, ci cauta sa iesi din depresie, sa faci ceva practic, sport, curatenie, etc., sau cauta sa stai de vorba cu mama ta, dar roag-o sa faca in asa fel incat sa nu degenerati in cearta, ci sa-ti fie alaturi ca o adevarata mama, caci ai nevoie de ea, de spijinul ei, de prientenia ei. Nu te ascunde de ea, caci mama ta nu-ti doreste niciodata raul. Nu doar ea ci si tu trebuie sa faci acest efort de a incepe o prietenie frumoasa cu ea.
Daca insa ea cauta sa-ti controleze fiecare minut, daca te pisalogeste, daca simti ca nu te asculta si nu stie decat sa te invinuiasca fara mila, atunci iart-o si tu, dar nu renunta totusi la prietenia cu ea .Fii mai deschisa, mai spontana, mai vesela, mai atenta cu ea, cauta sa-i dovedesti cat de mult o iubesti si o apreciezi,si poti sa i-o dovesti chiar si prin cuvinte.
In ziua de azi multi copii s-au indepartat mult de parinti si nu mai stiu unii de altii, parand mai degraba niste dusmani.
Dumnezeu sa te ajute si sa-ti dea putere sa treci cu bine peste acest necaz si sa pui inceput bun in viata ta!

"Dar El, întorcându-Se şi uitându-Se la ucenicii Săi, a certat pe Petru şi i-a zis: Mergi, înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor." - Marcu 8, 33; Matei 16, 23.

L-a jignit Hristos pe Petru? Normal. Şi-a cerut iertare Hristos? Nu. Merita Petru? Da normal că merita.

În fine, nu mai intru în alte detalii. Nu ştii să gestionezi nişte reguli de bun simţ faţă de tine şi alte persoane, dar mai ales mai mult. Problema e alta... De unde îţi vin neputinţele astea şi cum se poate opri cauza asta?

Nu vrei să primeşti şi să împlineşti nimic din ce te învăţ şi nimic din binele ce ţi l-am dorit. Harul este peste tot în lume, dar oamenii dacă nu se deschid să-l primească, să lucreze cu el, să-l înmulţească, să-l dăruiască... singuri îşi fac rău şi suferă...

Nu eşti pregătită să te respecţi, să te ajuţi, să te vindeci, nici pe tine, nici pe ceilalţi, nu eşti pregătită să devii soţie şi nici mamă. Dar nădăjduim, eu cel puţin, nădăjduiesc mult în îmbunătăţirea ta, surioară... Şi sunt convins că vei reuşi.

Iartă-mă şi Dumnezeu să ne ierte.