Citat:
În prealabil postat de Sebastiana
Apropos,sa-mi fie cu iertare,ca fac o mica paranteza,dar cand ai scris numele Mantuitorului,in celalat topic despre Tanacu,ai scris NUMELE MANTUITORULUI cu un singur "I".Esti ortodox?La noi,la ortodocsi este scris NUMELE MANTUITORULUI cu 2doi "I"-uri si anume IISUS HRISTOS.Eu cand am gresit NUMELE LUI,scapand o litera("S"),din greseala,si fara sa vreau bineinteles,m-am corectat imediat.Isus scris cu un "I" am citit in mai multe carti ca inseamna altceva,si anume magar.Vezi ca am citit in mai multe carti,stiu sigur asta si nu te mint.Scris cu doi"II-uri" este corect NUMELE MANTUITORULUI IISUS HRISTOS,ca tot te dai tu cu DUMNEZEU "cel ales si "marele" intelept""atunci demonstreza ca stii sa scrii corect NUMELE MANTUITORULUI IISUS HRISTOS.Sincer vorbind,cu cine esti cu adevarat?,iarta-mi indiscretia si intrebarea prea directa.
|
A fost o scapare, scriu Iisus.
Gresesti, asta e Teologie "dupa ureche". In Ebraica "hamor" inseamna magar, iar "more" invatator, articulat "hamore" este invatarorul. De aici si confuzia - am putea spune, in limba romana, ca cele doua sunt paronime.
Totodata, în ebraica se folosesc pentru "magar" sau "magarita" cuvintele "ayir" si "aton", iar in greaca se folosesc cuvintele "onos", "polos", sau "upozughion"."
In limba greaca, limba in care s-a scris in original "Noul Testament" apare (ca pronuntie) numele "Iesu Christu", cu un "u" lung (in "Christu"). Numele "Iesu" provine de la cuvantul ebraic "Jehosua" (limba ebraica a fost limba originara a Vechiului Testament), care inseamna "Jahwe este Mantuitor" (Matei 1, 21). In ambele cazuri, numele incepe cu "Je", care - in pronuntia curenta Ð devine un lung "i". Motivul, deci, pentru care ortodocsii considera necesar ca in romaneste sa se scrie "Iisus" in loc de "Isus" este sa se respecte oarecum pronuntia originara.
In vremea lui Isus, numele acesta era foarte obisnuit in Palestina (cum la noi ar fi Ion). Teologii ortodocsi au considerat necesar sa foloseasca numele "Iisus" pentru Mantuitor, ca sa faca distinctie clara intre Iisus Cristos si ceilalti oameni care aveau tot numele de "Isus". Deci - cu alte cuvinte - pentru a sublinia unicitatea lui Isus Cristos.
Motivele acestea reprezinta alegerea pe care au facut-o ortodocsii. Desigur, au o anumita justificare, dar aceasta este doar o problema de redactare textuala, fara repercusiune asupra relatiei individului cu Dumnezeu. Cei care au ales numele simplu "Isus" (cu un singur "i") nu pot fi incorecti, deoarece vocalele lungi in limba romana nu se transcriu neaparat prin dublarea vocalei respective (de exemplu in cuvantul "mic", vocala "i" este scurta, in cuvantul "inima", vocala "i" este lunga; se foloseste adaugarea unui "i" atunci cand s-ar face confuzie intre cuvinte; de ex: "copii" este cuvantul la plural nearticulat; "copiii" - acelasi cuvant, dar articulat).
Referitor la cuvantul "Isus" sau "Iisus" nu este nici o greseala, orice forma se scrie. Este o problema de optiune, care trebuie respectata, pentru ca fiecare varianta are argumentele ei. Crestinii neortodocsi considera ca, din punctul de vedere al limbii romane, forma "Isus" este mai apropiata regulilor acestei limbi. Dar nu e gresita nici cealalta varianta ("Iisus"). Aceasta disputa nu trebuie sa reprezinte un motiv de dispute intre culte. Ce s-ar putea spune despre numele "Jesus" (pronuntie "Gizaz") la englezi, sau despre "Elninho" (pronuntie "Elninio") la portughezi? Sunt ei mai putin credinciosi sau mai putin corecti, din cauza ca pronunta numele in acest fel? E o problema de limba, de optiune libera.