În prealabil postat de fallen (Post 589006)

Daca o sa am timp o sa ma joc, normal, daca nu o sa se joace el, au o sa faca curat, de-abia asteapta sa-mi arate cat de vrednic e el n comparatie cu mine, si dc nu facem fata poate o aduce chiar pe ma-sa ( doamne fereste, eu am o problema grava cu suportatul criticilor sau cand incearca cineva sa-mi demonstreze ca e mai vrednic si eu sunt varza, daca se ntampka asta cred ca eu imi iau lumea in cap si plec :(.....)

Chiar azi am auzit ca conform unui sondaj copiii si-ar dori cel mai mult de la parintii lor sa nu mai fie asa stresati :) si sa se joace mai mult cu ei, ceea ce imi amintesc ca azi ca mi-am dorit si eu de la ai mei pana tarziu ( nu sa se joace cu mine, dar sa nu mai fie stresati si sa se bucure si ei de ceva in viata asta...

Problema e insa ca s-ar putea ca ce mis eintampla sa fie si din vina mea, ca si eu sun foarte intoleranta fata de prostia altora...mai ales la copii chiar nu pot sa tolerez cand vad combinatia de stupiditate cu tupeu; pe vremea noastra daca dadeam asemenea replici stupide si nonsalante la intrebari de bunsimt, eram " trozniti" atat acasa cat si la scoala.....si de-asta poate nii ceilalti nu sunt induratori cu greselile si neputintele mele...
Si nu numai cu prostia sunt intoleranta, ci cu multe alte aspecte care nu-mi convin...de ex cand citesc cele scrise de unii si altii si ma enervez si nu apuc sa va raspund, ca ma intrerup unii si altii cu diversetreburi, dealtfel indreptatite, simt ca imi explodeaza capul de nervi...
Si iar imi stresez copilul aiurea...
Poate nici nu artrebui sa mai intru pe net, in ultima vreme gasesc numai motive de enervare si suparare in orice, atat cele care mi se intampka in viata dezicuzi cat si in cele care le citesc pe net :(... acum adev e ca sunt prea stresata si preocupata de problemele mele si de ce o sa se intampke cu copilu ca sa ma pot " detasa" si concentra si la problemele altora si ca sa ma preocupe si acestea ( care vitamina e mai buna, care tratament, care insecticid...la n** ba cu toate, pan' la urma....

În prealabil postat de fallen (Post 592474)

Cu lucrurile care le faci sau nu le faci...era o poveste si in biblie parca cu doi fii, unul care a zis ca face, fara indoiala ce i s-a cerut, dar nu a facut, si altul care a comentat si cartit ca nu poate ca are alta treaba, etc, dar ana l urma a facut...ei bine in viata is preferati cei din prima categorie, paradoxal...

În prealabil postat de AlinB (Post 592509)

Doar pana la prima, cel mult a doua dezamagire.




Ce, chiar nu erai de mult lamurita ca n-ai sa fii tratata echitabil in relatia asta?
Si totusi ai acceptat-o asa cum e, ti-ai facut iluzii ca lucrurile se vor schimba peste noapte sau de ce?

În prealabil postat de fallen (Post 592535)

Asa e in toate relatiile. Arata ca poti si ti se va cere si mai mult. La serviciu nu e la fel ???

În prealabil postat de fallen (Post 593112)

Mergeti voi acasa la consorti/consoarte si spuneti ca ati demisionat pt ca erati abuzati si vi se cerea mai mult decat puteati sau era drept, corect, intra in atributiile voastre sa faceti. Si dc nu va inteleg intoarceti-va la parinti acasa, eventual cu 1 dintre sau toti copiii care-i aveti, si spuneti-le acelasi lucru, ca n v'au inteles partenerii de ce v-ati lasat serviciul... ( de parca ei, sotii/sotiile si parintii vostri nu sunt nevoiti sa sufere si ei la randul lr abuzuri si nedreptati ca sa va fie bine in casa, la toata familia....)