Doamne ajuta!
 

Tricesimusquintus, daca ti-ai facut cont pe acest site si vorbesti cu crestinii ortodocsi e semn bun...statornici in credinta aceasta suntem!Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Să ne ajute Domnul! Încă un punct comun: statornicia în credință (fiecare în a lui):41: Să zicem că asta e de bine...

Tu vorbesti de statornicie in credinta ???...daca te nasteai adventist pute-ai sa vorbesti, dar tu esti ca Iuda Iscarioteanul ...
Tu nu ai credinta mai trice., tu ai fost indoctrinat in ac. credinta (AZS), iar acum vii si vb de statornicie...tu esti ca si cainele care se muta de la un stapan la altu, unde ciolanu ii mai mare acolo ii place mai mult...

Evanghelia si Crezul
 

Iustin, este vina mea ca nu am fost explicit. Prin faptul ca tu m-ai intrebat despre Crez si eu ti-am raspuns despre Evanghelie, am vrut sa dau un raspuns general. Adica, tot ceea ce este in armonie cu Evanghelia lui Hristos, este demn de crezut si urmat. Crezul reprezinta o sinteza a nadejdii pe care ne-o da Evanghelia lui Hristos. In afara de 2 puncte din Crez, celelalte sunt pura Evanghelie.

Asta am si inceput. Consider crezul ca fiind o frumoasa talmacire a unei parti din Evanghelie.

Aici vorbesti despre o alta latura a Evangheliei lui Hristos (partea morala). O gasim si pe aceasta, frumos explicata (conform cu Sfanta Scriptura), in "Invatatura de credinta ortodoxa" (ex: capitolele "Legea morala", "Cele 10 Porunci", "Dragostea crestina", "Fericirile - predica de pe munte", etc.)

Asa cum am mai spus, daca aceste invataturi ar fi mai mult aprofundate si aplicate, am avea foarte multe puncte comune practice (nu numai teoretice). Din pacate, se pune prea mare accent pe invataturile bisericesti, in detrimentul celor din Evanghelia lui Hristos si a Sfintilor Sai Apostoli.

Din punct de vedere al invataturilor, am observat ca se propovaduieste aceeasi Evanghelie. Multe din invataturile adventiste, referitoare la Evanghelie, pot sta la un loc cu invataturile din credinta ortodoxa (le gasesti chiar pe acest site).

Faptul ca in Biserica Ortodoxa se propovaduieste altceva, este problema celor care propovaduiesc. Inseamna ca nu cunosc sau nu respecta "Invatatura de credinta ortodoxa" si Evanghelia.

Eu as putea, foarte usor, sa propovaduiesc Evanghelia lui Hristos, in biserica adventista, inspirandu-ma din "Invatatura de credinta ortodoxa". Am citit cateva capitole care m-au surprins in mod placut.

Dacă mă nășteam adventist ai fi avut motive să vorbești de ”îndoctrinare”, dar așa e nefondată acuza ta. De asemeni nepotrivită parabola cu câinele: ciolanu' mai mare e la stâna ortodoxă.

Latura morala ,mesajul moral al evangheliei,este nu numai partea noastra comuna ,a tuturor oamenilor ,dar este si scopul Ortodoxiei. Orice invatatura despre har,slujbe,rugaciune sau altceva ,are ca scop ultim desavarsirea omului,pentru a aduce roada iubirii. Sfintii nu posteau si nu se chinuiau pentru lauda lor,pentru 'performanta' de a sta zile,luni nemanacati ,ci pentru a castiga nepatimirea si smerenia ,care duceau la umplerea sufletului lor de dragoste,pentru intreaga lume,fara exceptii.
Daca cineva e ortodox doar in vorbe si invataturi,dar nu are roadele iubirii de aproapele derivate din curatenia sufleteasca ,e doar o 'arama sunatoare'
Fara exceptie ,toti sfintii ortodoxiei sustin aceasta.

Si daca mureai la 5 ani...ce ai fi fost totusi?:65:

Ceea ce spune Scriptura: ţ ă r â n ă .:20:

Ca din intamplare citeam acest pasaj despre sf Siluan Athonitul

„Isihie înseamnă ad litteram pacea sufletului. Prea adeseori avem tendinţa de a asimila această pace detaşării, cu întreg fundalul ei oriental; de repliere pe sine, vag atinsă de dispreţ faţă de ceilalţi , sau pentru materie. Să o spunem din nou: isihasmul nu este un turn de fildeş şi vederea luminii îndum-nezeitoare nu e răsplata unei lupte individuale sau rezultatul aplicării unei metode; ea este în însăşi inima Evangheliei şi la această inimă ne readuce Sfântul Siluan. Aducându-ne aminte că nu există har, nu există pace a sufletului, fără compasiune, fără iubire din ce în ce mai largă pentru om şi lume, el repetă cu tărie că nu există mântuire, nu există har, fără răstignire. A-ţi iubi vrăjmaşii e o cruce enormă, e cuvântul cel mai radical nou, cel mai răscolitor şi mai crucifiant. A-ţi iubi vrăjmaşii e din*colo de natură, înseamnă realmente a trece dincolo de tine însuţi, a te deschide cum şi-a deschis El bra*ţele pe cruce, a participa la iubirea lui Dumnezeu pentru oameni."