În prealabil postat de sophia (Post 224942)

@Anna

Nu!!! Talantii sunt altceva: sunt talentul, puterile date fiecaruia pentru a face ceva.
In pilda respectiva:
Unuia i-a dat 3 talanti si i-a cheltuit aiurea.
Altuia i-a dat doi si la fel.
Ultimului i-a dat un talant si la sfarsit (cand s-a intors), a gasit ca acesta il inmultise, facuse ceva util cu el.
Poate fi: credinta, talent pus in folosinta in viata, capacitati/forte, etc. Exista mai multe interpretari aici.

În prealabil postat de sophia (Post 224929)

1. Vad ca si tu intelegi tare greu, inclusiv scripturile.
Nu mi-e clara "imaculata conceptie" si exact de ce au ajuns la ea. Si legatura cu reincarnare chiar nu stiu de unde ai luat-o si ce vrei cu ea. Nu se reincarneaza nimeni!
Eu iti repet ce scrie in scripturi:
Ioachim si Ana erau batrani si isi doreau copii. Dumnezeu le-a auzit rugaciunea si ca rasplata a credintei lor, le-a dat o fetita. Le-a dat-o El si putea sa n-o faca. Putea sa le dea alt copil, sa le dea un baiat.
Dumnezeu stie exact ce si cui ii da, stie totul despre fiecare din noi, din pantecele mamei. Asa spun preotii cel putin si eu cred ca este asa.
Revin la Maria. Pe ea a facut-o asa cum a fost si pe ea a ales-o pentru al purta pe Fiu in pantece.
Putea sa-L dea altcuiva, altei femei. Pe ea a ales-o de la cap la coada. Mai mult nu stiu nici eu. Tu stii alta varianta decat asta?
Acum nu scrie clar daca Ioachim si Ana au mai avut relatii, dar se presupune. La noi la ortodoxi, cel putin.
Numai Iisus a fost facut fara relatii trupesti.
Eu ma refer la faptul ca Dumnezeu daruieste copii, ajuta ca realtiile trupesti sa fie fertile. Din pacate nu la toata lumea:20:
Mai este ceva: Iisus spune mereu si mereu: trebuie sa fie asa, ca asa este scris, ca El face ce Ii este scris. La ce se referea si la ce scripturi, nu stiu. Deci e ceva lasat de Tatal, chiar ianinte de Biblie. La moartea pe cruce spune: "Faptuitu-sa" (probabil ca se referea la voia Tatalui, la ceea ce fusese scris/planuit de acesta)

2. Ce baza sa am? Ceea ce simt si gandesc. Folosesti termeni f. duri. Fiecare are dreptul la gandurile si sentimentele sale, chiar daca nu am avut contributie la "Facere" (nu stiu la ce te referi aici). Nu stiu ce rau fac (altora), caci eu nu fac decat sa-mi recunosc limitele si sa traiesc cr4edinta asa cum pot. Nu m-am dus sa iau pe nimeni de guler in biserica, sau la mitropolie. Care e problema ta de fapt?
Si de unde ai convingerea ca tu si altii stiu in mod corect invatatura B.O? Daca gresesti si tu si altii ca tine? Preiei citate, dar esti convinsa ca ai priceput ce citesti si le folosesti corect?
Eu nu sunt asa de sigura de mine si nici nu judec pe altii cum faceti voi.
Si repet: problema mea nu este credinta lasata de Dumnezeu, ci ceea ce au priceput/pricep, interpreteaza si fac oamenii (inclusiv clerul). Oamenii denatureaza si asta ma deranjeaza.

În prealabil postat de Jane

Vreau sa spun ca e un sentiment foarte confortabil, e ok sa nu intelegi si sa cauti sa intelegi. Data viitoare zi si tu, Doamne, eu nu pricep ce-a spus Sfantul asta, dar Tu l-ai iubit si i-ai dat intelepciune, eu habar nu am ce tot indruga, dar uite ma tin de vestmantul lui si incerc sa fac ce zice el, ca nu mi-o fi rau.

Si cu toate placerile si bunatatile din lume pe care ni le-a dat Dumnezeu, mai mare si mai mare e sa renunti la toate pentru El. Nu facem noi asta, in lume, o fac unii, cine stie cati. Din aceia care se hranesc o data la doua trei zile si care desi ar fi putut avea pat, dorm pe podea sau cine stie pe unde. Si daca ei o fac din dragoste, si cu binecuvantare (ca nimeni nu face nevointa de-asta de capul lui), sunt sigura ca si Dumnezeu revarsa har din plin acolo.

Nu inteleg de ce te revolta ca fac unii asta, ca sunt capabili de asemenea renuntare la lume si la confort, si ca prin asta isi aduna in ceruri comori mari. Nu zic mai mari decat ale tale, ca fiecare e cu masura lui. Dar de ce sa ne deranjeze adevarul asta: cu cat renuntam mai mult la bunurile lumesti, cu atat ne apropiem mai mult de Iisus Hristos. Daca zicem ca are importanta si ca renuntam la o bucatica de ciocolata care ne place, daca are valoare si o mica placere de care ne lipsim temporar, in post, pai nu cu atat mai mult au valoare niste renuntari definitive, la placeri si bunuri mult mai mari?

În prealabil postat de sophia (Post 224933)

Auzi Jane, este asa usor de vorbit. Stii tu cate bucurii si cate renuntari traieste fiecare? Si cat plateste fiecare pentru fiecare lucru primit?
Si nu stiu daca solutia in viata este (numai) sa te uiti in jos. Da si aia trebuie, ca sa nu uiti de suferinta altora, dar trebuie sa te uit in sus, in fata, ca sa poti sa faci ceva bun intai pentru tine si mai apoi sa poti ajuta pe altii.
Eu zic sa ne rugam: ori sa ne dea fiecaruia cat si ce are nevoie, sa ne dea cat sa ne ajunga noua si sa putem ajuta din surplus si pe altii.
Daca eu n-am nimic si sunt amarat, cum sa pota ajuta pe altul?

Nu pricep exact cum face Dumnezeu imparteala, dar de multe ori nu este dupa aritmetica oamenilor.

În prealabil postat de sophia (Post 224933)

Auzi Jane, este asa usor de vorbit. Stii tu cate bucurii si cate renuntari traieste fiecare? Si cat plateste fiecare pentru fiecare lucru primit?
Si nu stiu daca solutia in viata este (numai) sa te uiti in jos. Da si aia trebuie, ca sa nu uiti de suferinta altora, dar trebuie sa te uit in sus, in fata, ca sa poti sa faci ceva bun intai pentru tine si mai apoi sa poti ajuta pe altii.
Eu zic sa ne rugam: ori sa ne dea fiecaruia cat si ce are nevoie, sa ne dea cat sa ne ajunga noua si sa putem ajuta din surplus si pe altii.
Daca eu n-am nimic si sunt amarat, cum sa pota ajuta pe altul?

Nu pricep exact cum face Dumnezeu imparteala, dar de multe ori nu este dupa aritmetica oamenilor.

În prealabil postat de piedonee (Post 224992)

credema ma invar in biserica din copilarie frecventam manastirile si eram la toate slujbele de la 10 ani cunosc foarta multa lume,oamenii foarte credinciosi si sus pusi si am apelat la un job pt ca provin dintr o familie saraca nu am relati si pile si e greu cu un job in ziua de azi eu terminand dreptul si masterul in administratie publica si mi a lasat un gust amar faptul caci am crescut in sanul biserici si tocmai acolo nu gasesc IUBIRE,pt ca nimeni nu mai face ceva daca nu are un interes la mijloc,am vreut sa plec in afara la munca oriunde dar am dat de refuzuri si in schimb au citatele sf parinti la degetul mic .....in zadar daca realmante nu il pun si in practica .......am ramas cu un gust amar si tind sa cred ca crestini de azi sunt ca smochinul neroditor le lipseste ESENTA credintei......dar bine ca stiu docma pe derost si post negru pana seara......dar ii inteleg ca tind spre desavarsire uitand ca drumul asta e greu si nu prin ai arata unuia citete din docma ci ai arata dragoste fata de semeni iubire de unde vine harul si viind harul va veni si restul.....
totul e bun in crestinisul de azi pana a cere ajutorul......si fapta buna inseamna sa ajuti ope cineva care sti cu siguranta ca nu te va putea ajuta
.....fericiii cei saraci cu duhul ca a celora va fii imparatia cerurilor.....

În prealabil postat de ory (Post 225072)

...tocmai despre aceasta " iubire " vorbea piedonee, fie ea exprimarea saraca, numai cu duhul se poate intelege pe deplin ....dar, ce sa faci ? ", unde nu e intelegere..... nu e, si gata !

În prealabil postat de Fani71 (Post 224098)

Sigur, este nevoie si de renuntare! este nevoie si de retragere din lume!
Insa nu numai.
Dintotdeauna au existat si pustnici, si calugari, dar si multi, multi omani casatoriti.
Dumnezeu i-a aratat sfantului Antonie ca nu el era cel mai sfant, cu toata asceza lui (insensul de nevointa, de renuntare pura, cum ziceai mai sus). L-a dus la un cizmar, om casatorit, cu copii. Si sfantul l-a intrebar: ce faci tu? Cizmarul pana la urma i-a zis: stau in poarta si lucrez, si de cate ori trece cineva zic 'acesta se va mantui, iar eu nu'. Un om care traia viata de familie, isi vedea de treaba, dar avea smerenie.

Isi au luocul si perceptiile pe care le numesti negre, dar si vederea frumusetii creatiei si regasirea lumii din prima zi a ei.

Iti amintesti de acel sfant din pateric (nu mai stiu care) care, vazand o curtizana care umbla aproape goala pe strada, in loc sa tina o predica de morala sau sa isi intoarca ochii in fata ispitei, ii da slava lui Dumnezeu pentru frumusetea creatiei? Poate nu este un exemplu bun, dar oarecum se potriveste si el in discutia noastra.