Sufletul omului este "eul".
Creat dupa chipul lui Dumnzeu, avand trei atribute de baza: ratiune, afect si vointa.

Inca o diferenta fundamentala fata de "budhismul" tau care sustine ca "eul" este ceva "trecator", un "fenomen iluzoriu", etc.

Binenteles, clasica ignoranta intre EU si EGO.

te inseli amice. Fizicienii care au inventat bomba atomica nu si-au folosit ratiunea pentru a inventa acesta arma? Faceau ei parte din Imparatia lui Dumnezeu sau din Imparatia intunericului?

Ei au crezut ca o fac pentru o cauza buna.

Inselarile ratiunii..

tie nu iti prea place buddha bar, pare-mi-se :)

barul da, budha nu :))

sau era invers? :D

Ratiunea la care se face referire este cea care intelege cauza patimii si lucreaza despatimirea.

"Ratiunea" lumii este una patimasa. Nici nu este capabila sa sesizeze ca este patimasa. Este oarba. Se invarte intr-un cerc vicios - fie ca sunt gandiri savante, fie simple rationamente.

Love the whole world as a mother loves her only child.

Iubeste intreaga lume precum o mama isi iubeste unicul ei copil.

-Buddha-

...si cum iubeste neconditionat o mama pe copilul ei? ...daca ii cere cutitul i-l da?...daca face pe el il lauda?...Dragostea mamei isi impune/sau nu niste restrictii fata de cel iubit?

“Vezi, îngăduinţa, dragostea îl fac pe cel obraznic mai obraznic, şi pe cel mărinimos, mai mărinimos… Când văd că sufletul este sensibil sau se cutremură cu totul de simţirea greşelii lui, ce să spun? Atunci îl mângâi, ca să nu cadă în deznădejde. Iar când văd inima învârtoşată ca piatra, atunci vorbesc cu asprime, ca să o zgudui. Dacă cineva ar merge spre prăpastie şi îi spun: “Inainte! Mergi foarte bine”, nu fac o crimă?
Faptul de a odihni pe celălalt în patimile lui nu constituie un ajutor; pentru mine aceasta este o crimă.”
Singurul bine pe care îl am este acesta: niciodată nu îndreptăţesc pe nimeni, chiar dacă nu este vinovat. Atunci când, de pildă, vin femei şi îmi spun că au probleme în familie şi că bărbatul este vinovat, le dojenesc pe femei. Atunci când vin bărbaţi şi se plâng de femeile lor, îi dojenesc pe bărbaţi. Nu le odihnesc gândul, ci fiecăruia îi spun strâmbăturile lui, îi spun fiecăruia ceea ce îi trebuie ca să poată fi ajutat. Altfel, pleacă odihnit unul, pleacă odihnit şi celălalt, şi acasă se încaieră între ei. “A avut dreptate spunându-mi aşa despre tine!”. “Dar mie, ştii ce mi-a spus despre tine?“. Vreau să spun că pe nimeni nu odihnesc în patimile lui. Pe mulţi chiar îi cert destul de tare – fireşte, spre, binele lor – dar pleacă astfel cu adevărat odihniţi. Se poate să plece şi amărâţi, dar înlăuntrul lor îşi dau seama că eu m-am amărât mai mult decât ei.(Paisie Aghioritul)[COLOR=#003300]
[/COLOR]

Da, modelul de contemplat este o mama care isi iubeste neconditionat copilul, fie ca face fapte bune, fie ca face fapte rele.

Insa exprimarea afectiunii este adecvata situatiei, astfel incat sa produca efectul benefic optim.

In budism se invata doua tipuri de actiuni:
- peaceful actions - cu blandete
- wrathful actions - cu violenta

Modul de angajare al acestora are nevoie, in mod necesar, de suportul unei intelepciuni clarvazatoare, o anticipare precisa a efectelor actiunilor.

Fara aceasta intelepciune speciala, si blandetea si violenta pot fi angajate gresit - pot produce multa paguba spirituala - in ambele sensuri.

Aceasta intelepciune (skillful means) este adusa la perfectiune conform scripturilor budiste pe treapta a 7-a a unui Bodhisattva Superior ( "superior" pentru ca patrunde cognitiv toate fenomenele intr-un mod apofatic).

Mahayana - Despre Bodhisattva

Cine este Bodhisattva?

Oricine isi doreste din tot sufletul, ca intreaga umanitate, toate fapturile, indiferent de lumile in care exista, sa atinga perfectiunea fericirii vesnice.

Cine neglijeaza fie si o singura faptura, nu poate fi Bodhisattva.

cum ar putea un rechin sa atinga perfectiunea?

Asa cum orice faptura poate primi darul Harului (constiinta, libertate de decizie, clarvedere).

Inclusiv Biblia dezvaluie limpede acest adevar (nu prin parabole care necesita talcuiri).

============

NUMERI 22

28. Domnul a deschis gura magaritei, si ea a zis lui Balaam:

"Ce ti-am facut, de m-ai batut de trei ori?"


29. Balaam a raspuns magaritei:

"Pentru ca ti-ai batut joc de mine; daca as avea o sabie in mana, te-as ucide pe loc."

30. Magarita a zis lui Balaam:

"Nu sunt eu oare magarita ta pe care ai calarit in tot timpul pana in ziua de azi?

Am eu oare obicei sa-ti fac asa?"

Si el a raspuns: "Nu."

31. Domnul a deschis ochii lui Balaam, si Balaam a vazut pe Ingerul Domnului stand in drum, cu sabia scoasa in mana.

Si s-a plecat si s-a aruncat cu fata la pamant.


32. Ingerul Domnului i-a zis:

"Pentru ce ti-ai batut magarita de trei ori?

Iata, Eu am iesit ca sa-ti stau impotriva, caci drumul pe care mergi este un drum care duce la pierzare, inaintea Mea.

33. Magarita M-a vazut si s-a abatut de trei ori dinaintea Mea; daca nu s-ar fi abatut dinaintea Mea,

pe tine te-as fi omorat, iar pe ea as fi lasat-o vie."



==============

Uimitor, pentru magarita avem toate insusirile sufletului omenesc adunate in - ratiune si sensibilitate.

Un exemplu cand pentru Dumnezeu un suflet de animal este mai pretios decat un suflet uman.

==========

In budhism, respectul si dragostea se cultiva fata de toate fapturile.

Ai surprins bine ,intre iubire si exprimarea afectiunii ,uneori , poate aparea ca o contradictie,care de fapt nu exista,ci e vorba de discernamantul celui ce iubeste si interpretarea eronata a celui iubit ca o certare sau o interdictie , ar insemna lipsa iubirii.

unde scrie in Biblie, ca aminalele au un suflet? Tot ceea ce ai scris mai sus, nu reflecta acest lucru

Unde scrie in Biblie ca Pamantul este rotund sau cerul albastru?

Sufletul reprezinta capacitatea de a cunoaste si simti (sensibilitate). Putem observa limpede ca animalele au aceasta capacitate.

Unde scrie in Biblie ca exista internet si ca puteti comunica prin intermediul
programelor software ?
Continuam inteligenta asta ?...

Unii, pentru a invalida anumite puncte de vedere, recurg reflex la expresia "in Biblie nu scrie ca..."

Nu realizeaza ca acest mod de a rationa este viciat, ca este nevoie sa-si puna mintea la contributie - sa faca eforturi de a gandi pe baza de observatie si rationament corect.

Eu am vrut sa subliniez ridicolul in care se poate cadea cu astfel de discutii.
Adica "turnare din gol in desert".Useless, pierdere de vreme, irosirea timpului
, barfa "eclesiologica" asa cum spune vagonul-eclesiologic( avand
tampoane eclesiologice care din gresela a intrat pe o linie moarta eclesiologica
doar pt ca cineva i-a schimbat macazul eclesiologic).
Am "citat" dintr-un clasic eclesiologic in viata.

Unele subiecte au nevoie de dezbatere, mai ales la nivelul in care facem efortul de a ne contura profilul propriei credinte.

Credinta ne defineste motivatia actiunilor, iar din actiuni decurg toate efectele.

Principiul dezbatut in cazul de fata : Au oare animalele suflet? - cu exemplificarea pasajului biblic referitor la magarita lui Balaam

Cine crede ca nu au suflet, se poate comporta fata de acestea ca si cu niste obiecte. Le trateaza ca fiinte fara suflet.

Asa cum cineva care crede ca nu exista Dumnezeu se comporta ca si cum Acesta nu ar exista.

Nu orice dezbatere este pierdere de vreme. Cuvintele au puterea lor formatoare de care ar trebui sa tinem cont.

Au un suflet rudimentar dar care nu este nemuritor.

Animalul a fost facut sa vorbeasca dar asta nu inseamna ca are facultati omenesti.

De obiei animalele sunt folosite ca referinta compotamentala vizavi de oameni, dar multi pierd din vedere un lucru: nu au liber arbitru nici discernamat, ceea ce fac fac din instincte si o parte au ramas bune, chiar dupa Cadere.

Stii tu, episodul ala in care tu nu crezi :)

"budhistii" tai fac echipa cu ateii evolutionisti, ei zic ca omul n-a fost creat de Dumnezeu ci a evoluat din piatra seaca :)

Si venind vorba de asta, ti-am mai pus niste intrebari vizavi de natura omului din perspectiva "teologiei" tale dar binenteles, le-ai ocolit.

Anatomia actiunii animalelor este similara cu cea a oamenilor,
partial instinctuala - automatisme, reflexe la niveluri bazale ale mintii si
partial decizionala - apeleaza la rationamente bazate pe un anumit tip de conceptualitate (un vocabular rudimentar - functie de specie) care implica memorizare, operatii de evaluare si capacitate de predictie.

Sunt numeroase studii realizate in acest sens care demonstreaza ca animalele rationeaza (dispun de un limbaj, opereaza cu acesta si anticipeaza evenimente) - adica au capacitate decizionala care evolueaza functie de parametrii mediului. Au un liber arbitru. Insa sistemul lor nervos nu are capacitatea de a intelege concepte cu un nivel mai inalt de abstractizare - cum ar fi cele ce tin de "morala" - bine, rau, Dumnezeu, vesnic, infinit...

Aceasta nu inseamna automat ca nu au suflet.

Aceasta nu inseamna ca unele nu simt cand fac rau si cand fac bine - chiar daca la nivelul unui bebelus care invata sa se raporteze fata de persoana mamei.

Sufletul reprezinta capacitatea de a cunoaste si a simti.

Daca cineva crede ca omul are un suflet care supravietuieste mortii fizice atunci acesta nu are niciun argument plauzibil care sa sustina ca animalul nu ar avea unul - avand in vedere ca si unul si celalalt cunoaste si simte.

Un ateu este mai logic din acest punct de vedere,
nici omul nu are suflet, pentru ca nu poate percepe un suflet in afara corpului si nici animalul nu are suflet din acelasi motiv.


Daca animalul nu are suflet ce conteaza daca magarita lui Balaam ar fi fost sau nu omorata de Dumnezeu? De ce sa fie crutat un animal? Modul cum magarita raspunde lui Balaam este uimitor - un rationament cu nivel inalt de abstractizare.

Mintea animalului poate fi intr-o clipita inaltata la nivele profunde de conceptualizare asa cum si omul beneficiaza de acestea exclusiv prin pronie divina.

Sa nu uitam ca nimic nu ne apartine intrinsec, nici macar capacitatea de a rosti un singur cuvant.

------

Sa intelegem din formularea ta ca in crestinism exista doua tipuri de suflet?

Unele muritoare si altele nemuritoare?

Animalele nu au chipul si asemanarea cu Dumnezeu.Sa iubesti animalele e semnul unui suflet sensibil ,dar sa le pui pe aceeasi treapta cu omul,e semnul unui suflet naiv.

Negatia de mai sus este o inferenta bazata pe succesiunea evenimentelor genezei si omisiunea exprimarii explicite a unei asemanari cu Dumnezeu in cazul animalelor.

Aceasta nu inseamna ca asemanarea lipseste cu desavarsire.

Explicitarea biblica (conversatia decizionala inter-Persoane Treimice) poate foarte bine insemna ca asemanarea este mult mai evidenta in cazul omului - pentru animale fiind semnificativ estompata.

Insa, pentru o analiza atenta se impune clarificarea termenilor.

Ce inseamna, de fapt, CHIP si ce inseamna ASEMANARE?

Ar fi fost valida afirmatia "dupa CHIP dar nu dupa ASEMANAREA NOASTRA"? (pentru a sesiza daca avem sau nu o redundanta in exprimare)

Naivitatea presupune lipsa intelegerii unor cauzalitati - este o vulnerabilitate - incapacitatea de a lua deciziile necesare pentru a evita producerea unor efecte negative.

Daca omul crede ca animalul are un suflet si il trateaza ca atare, cu dragoste si respect, unde este vulnerabilitatea?

Cred ca toate postarile mele au abordat direct si indirect aceasta tematica.

Pentru a intelege punctul meu de vedere (reprezinta pur si simplu o validare a celui budist - nu o nascocire proprie) este esentiala intelegerea termenului de "vacuitate" asa cum este explicat in expozitia Caii de Mijloc a lui Nagarjuna (in care este respinsa atat extrema nihilista cat si cea existentialista).

Intelegerea acestui principiu esential (vacuitatea fenomenelor) deschide portile unei exprimari spirituale foarte variate, o multitudine de aplicatii spirituale fiecare cu beneficiile ei particulare.

Este ca formula relativitatii lui Einstein cu consecinte multiple si aplicatii extrem de diverse.

Un adevar esential se regaseste in toata diversitatea existentiala, in fiecare cuanta de realitate.

Nu este usor de sesizat intelesul vacuitatii. Necesita studiu, reflectie, verificare practica in viata de zi cu zi. Insa fiecare mic efort in acest sens reprezinta un pas urias catre Adevar.

Mahayana - Despre Bodhisattva

Una din cele mai uzitate practici in budismul tibetan este Tonglen (Taking - Giving).

Taking - adica luarea suferintelor si pacatelor tuturor fiintelor asupra practicantului (usurarea tuturor sufletelor)

Giving - rugaciunea de daruire a unor fericiri sublime (sfinte, ceresti) tuturor fiintelor, fara exceptie.


Este o practica dificila, practic inabordabila, fara intelegerea vacuitatii fenomenelor.

Mahayana - Despre Bodhisattva

Cineva punea urmatoarea intrebare: Ce este mai valoroasa, o gramada de diamante sau o gramada de oase?

Raspunsul: Depinde de cine le priveste - un om sau un catel.

Din punct de vedere al unui Bodhisattva cel mai valoros lucru este vederea propriilor pacate.

Identificarea pacatelor sunt asemuite cu nectare nepretuite pentru ca ofera posibilitea eradicarii acestora.

Insa fata de un hinaianist, un Bodhisattva are o perceptie speciala asupra acestora.

Pacatele pe care le vede la ceilalti le considera ca fiind, de fapt, pacatele lui proprii. Ceilalti sunt intelesi ca oglinzi care reflecta ceea ce se afla deja in interiorul lui.

Mahayana - Despre Bodhisattva

Cum se raporteaza un Bodhisattva la ceilalti oameni, fata de toata faptura?

Sunt patru moduri:
-iertarea tuturora
-perceperea bunatatii tuturor fapturilor
-constientizarea responsabilitatii pe care o are fata de toate fapturile
-asumarea acestei responsabilitati si actiunea efectiva.

Iertarea tuturora
Ne aflam in greseala si neputinta cu totii pentru ca, de fapt, suntem in necunostinta de Dumnezeu. Fundamental "nu stim ce facem". Aceasta necunostinta ne afecteaza pe toti, nu conteaza de ce rasa suntem, religie, filosofie sau ce optiuni ideologice avem. Necunostinta de Dumnezeu hraneste instinctiv compulsiunea apucarii, ne face instabili in virtute, repede schimbatori. Cine face fapte bune astazi maine poate cadea in mare greseala, iar cine este acum pacatos, peste trei ore se poate cai din toata inima. Asa ca nu este intelept sa impartim oamenii in drepti si pacatosi.

Iertam greselile tuturora pentru ca omul este de fapt bolnav, sufera de necunostinta Adevarului. Omul cand se lacomeste la aceasta lume, foamea lui de fapt este o foame Dumnezeu, dar inca nu realizeaza aceasta.

Iertam si pe cunoscut si pe necunoscut, iertam mai ales pe cei care ne-au ranit intr-un anumit fel. Este o iertare universala, in care privim cu un ochi egal, nu cu preferinte.

Perceperea bunatatii tuturor fapturilor
Toate fapturile in adancul lor sunt bune, niciuna nu este rea – pentru ca toate rasar din Adancul Bunatatii. Tot ceea ce experimentam bun in aceasta lume, toata fericirea noastra - vine de fapt prin bunatatea celorlalti. De cele mai multe ori suntem inclinati sa credem ca ni se cuvine de drept, dar daca analizam cu atentie vom constata ca si cea mai mica bucurie isi are drept cauza in bunatatea celorlalti. Chiar si trupul pe care-l avem se datoreaza bunatatii mamei de a ne purta in pantece si de a ne naste. Existenta tuturor trupurilor atarna de bunatatea tuturor mamelor.
Nu exista fericire, cat de mica, pe care o experimentam si care sa nu depinda intr-un anumit fel de bunatatea celorlalte fiinte.

Constientizarea responsabilitatii pe care o are fata de toate fapturile
Toata existenta este un singur Trup. Cu totii existam intr-o stransa interdependenta. Daca o parte sufera, atunci tot Trupul sufera. Toate fapturile suntem o mare familie. Este bine sa intelegem ca am ajuns sa intelegem menirea noastra spirituala prin sacrificiul multor fapturi - mama noastra care ne-a nascut iar multi altii care se sacrifica si rabda pentru noi in felurite moduri. De exemplu, numai hrana care sta zilnic in fata noastra este rodul muncii atator oameni. Am putea obiecta si rationa ca beneficiem automat de rodul muncii altora - insa aceasta viziune este lipsita de vederea ca nimic bun in aceasta lume nu se poate face fara scanteia de bunatate din inima fapturii. Fara bunatatea si sacrificiul celorlalti nu am putea manca niciun colt de paine mucegaita. Suntem ca cineva in care s-a investit foarte mult pentru a salva o comunitate dintr-o mare primejdie. Intr-un fel, avem un mandat in acest sens de la toata Familia. De actiunile noastre atarna salvarea multora.
Un Bodhisattva simte aceasta responsabilitate cu fiecare fibra a fiintei sale.


Actiunea efectiva
Un Bodhisattva actioneaza pe toate palierele:
-extern (prin exprimare in lumea exterioara)
-intern (prin actiuni mentale)
-secret (prin purificarea energiilor interne)
avand la baza motivatia bodhicittei. In general, angajeaza simultan cele sase paramita (generozitatea, disciplina morala, rabdarea, efortul, concentrarea si intelepciunea) in orice tip de actiune avand credinta ferma ca orice actiune individuala are repercursiuni la nivel global. Apeland la intelepciunea vacuitatii uneste cu usurinta singularitatea cu pluralitatea, transcende miscarea si nemiscarea, inceputul si sfarsitul fiecarei instante existentiale.

Serios? Ia fa o teologie a pacatului in "budismul" tau.

Sa inteleg ca daca un "budist" din asta vede pe cineva curving, de fapt si de drept vede pe el insusi curvind, o realitate obiectiva nu exista aici, e asa..mai "apofatica"?

Apoi, daca tot veni vorba, spune-mi si mie, sexul inainte de casatorie de exemplu, ar fi un pacat?
Daca da, de ce?

Serios, cum faci asta? Invarti niste idei in cap si spui "gata, am facut-o si pe asta?".

Si de unde stii ca functioneaza?
Poate e autosugestie.

Ba este foarte simpla. Iti imaginezi ca o faci, si atunci pentru tine cel putin, este realitate.

Si uite asa ai spus o gramada de prostii dar un raspuns direct l-ai ocolit total.

Iti spun eu!
Pentru ca impiedica vacuitatea.
In schimb, daca e practicat de-a lungul casniciei, are tot timpul sa isi dovedeasca vacuitatea....:))) Exceptind sarcinile nedorite, desigur.

in religia asta, nu sunt raspunsuri directe

Nu este "religia asta" ci este o filosofie personala, smechera care se sustine cu smecherii pe post de intelepciune.

Adica cand vrem, taiem firul in patru si emitem sentinte.
Cand nu ne place sa ne expunem, devenim "apofatici" si aburitori.

Definitie: Pacatul reprezinta orice actiune mentala/verbala/ corporala care genereaza sau intretine o stare de suferinta inrobitoare cu efect asupra celorlalte fiinte si/sau asupra noastra.

Suferinta poate fi de doua feluri: inrobitoare sau eliberatoare.

Suferinta inrobitoare tinde sa mentina sau sa agraveze starea de suferinta.

Suferinta eliberatoare este suferinta din care invatam cum sa ne eliberam (activam diverse forme de intelepciune prin experienta suferintei) si/sau prin care reusim sa transformam suferinta insasi in bucurie atat pentru noi insine cat si pentru celelalte fiinte.

----

Cainta / pocainta, marturisirea pacatelor - in budismul tibetan - se face invariabil catre Adi Buddha, insa reprezentat iconic intr-o multitudine de forme, cele mai cunoscute fiind Vajrasattva si 35 Buddhasi Confesionali (Cei 35 care asculta marturisirea pacatelor - Buddhas of the forgiveness of sins).

----------

Pacatul se contracareaza cu virtute.

Virtutea reprezinta orice actiune mentala/ verbala /corporala care elimina starea de suferinta inrobitoare si genereaza fericiri pure.

Fericirile pure sunt acele fericiri care iau nastere prin intelegerea/contemplarea Adevarului - naturii Lui Adi Buddha - a modului cum Acesta se reflecta in toate fiintele si fenomenele.

Corect. Simte ca si cum ar fi pacatul lui.

Celalalt este simtit ca o parte din el insusi.
Actioneaza firesc, rugandu-se pentru cel ce greseste ca si cum s-ar ruga pentru el insusi.

Descoperirea Adevarului reprezinta dobandirea capacitatii de a percepe realitatea asa cum este ea de fapt, nu asa cum ni se pare ca este.


Pacatul nu sta in cele exterioare, ci in cele dinlauntrul omului.
Virtutea asisderea.

„Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă.”

Toate actiunile noastre au la baza mecanismele sugestiei si autosugestiei.

Efectele pe care le resimtim depind de continutul informational si modul cum sunt accesate.

Dar actiunile sugestiei si autosugestiei ce au la baza?
Ca si sugestia si autosugestia sunt actiuni de-ale noastre. Ca orice actiune omeneasca si ele pornesc dintr-un imbold (constient sau nu), constau intr-o succesiune de miscari (psiho-motrice), tind spre un scop.
Deci?

In loc sa se preocupe de ale lui..

Sigur, poti sa-ti induci ideea dar nu te ajuta cu nimic.

Si uite asa nu se mai roaga pentru sine, presupunand ca nu mai e cazul.

Sau a-ti insusi o alta parere asupra realitatii pretinzand ca este cea adevarata.

Si pana la urma sexul inainte de casatorie este pacat sau nu?

Justificare in baza logicii de mai sus fiind care?

In draci cum se reflecta?
Pacatul este si el un fenomen? Se reflecta si acolo?

Serios, ce te-a facut sa crezi in basmele astea?

Adica, daca esti citit cat ai pretentia a fi, stii ca toate povestile astea n-au nici o legatura cu Budha, ba dimpotriva, ci e o "adaptare la mediu" a calugarului budhist care si-a dat seama ca o religie atee (cum era budhismul la origine) nu poate supravietui in lumea reala.
Asa ca au mai furat de pe ici pe colo si au incropit o poveste noua.
Si fiind evident vorba de un mediu panteist, de ce sa se opreasca cu povestile la un singur dumnezeu?

Intrebarea e, de ce ai picat in plasa?

Alin, eu am cunoscut mai multi "budisti". Pun ghilimele pentru ca ei sunt de fapt crestini botezati care se dedau vartos la reverii nesfarsite.
Am fost ani in sir prieten (coleg, amic, vecin, camarad, prieten) cu cativa baieti si vreo doua fete care aveau aceleasi manifestari literare ca si Florin.
Ce pot sa spun, asa, ca o perceptie personala si ca o nota comuna despre ei (pot vorbi de un profil psihologic tipic):
- sunt oameni sensibili, delicati sufleteste, senzitivi chiar
- totodata indivizi bataiosi si foarte orgoliosi; incapatanati, tre sa-i iei asa cum sunt altfel te intinzi la discutii nesfarsite si, de obicei, pagubitoare
- sunt prietenosi, sufletisti, te ajuta la nevoie fara insa a uita sa iti sugereze ca asta se datoreaza maretiei lor (adica au oarece tenta narcisista in relatii)
- au ajuns la invataturile orientale intotdeauna pe fondul unui doliu; au pierdut iluzii (de obicei erotice, amoroase) si s-au consolat cu varf si indesat, in carapacea unei introversii marcate, cu povesti pseudotamaduitoare
- in general nu au incredere in oameni; sunt patiti, sufla si in iaurt; inteligenti, insa, isi dau seama ca nu pot trai chiar fara semeni si atunci aleg mai bine sa ii seduca si sa ii conduca, fie si prin bizarerii, decat sa fie la mana lor
- Dumnezeu Se indura mereu de ei - le da nenumarate prilejuri sa se trezeasca din naluciri, le da si bunastare, le da de toate; atata doar ca ei se mentin cu incapatanare pe pozitia lor. Le e frica sa nu fie iar inselati.
- sunt oameni cu nevoi foarte crescute de control si autocontrol. Prefera ordinea, minutiozitatea. In general se daruiesc unei idei (desigur, in limitele haului nesfarsit al apetitului lor pentru reverie), pretuiesc mintea limpede (rar consuma halucinogene, alcool etc.) insa nu prea stiu ce sa faca cu ea. De obicei fac bani, cariera, succes.

Din pacate, la un moment dat, fiecare trece prin cate un episod limita, nu neaparat de nebunie majora. Dar, atat cat ii cunosc eu pe cei la care m-am referit, nu stiu prin ce miracol Dumnezeu ii scoate si de acolo.
Dar ei tot nu isi retrag pozitia, nu se pocaiesc. Curios, par a avea de fapt o inima de piatra. Cred ca singura solutie pentru acesti oameni este sa intalneasca concret, in carne si oase, un om care sa ii iubeasca pana la capat, asa cum sunt ei. Ei au mare, foarte mare nevoie de iubire - atat de tip matern cat si paterna. Nu ii invidiez, sunt foarte nefericiti. Desi sunt oameni de toata isprava, in general...