După fire şi împotriva firii (un scurt rezumat):

Puterile sufletului: mintea, iubirea şi voinţa, după orânduirea cea străveche, îşi aveau lucrarea şi ţinta către Dumnezeu. Această tindere spre Dumnezeu a sufletului era lucrarea cea după fire; şi pe temeiul stăruinţei în această tindere, urma să creştem de la chip la asemănare. Aşa eram în sfatul, în ascultarea şi vederea lui Dumnezeu.

De la neascultare încoace, puterile sufletului, nemaifiind unite în Dumnezeu, ci învrăjbite şi aprinse de gânduri ce se contrazic, nu mai lucrează după fire, ci lucrează cel mai adesea, dacă nu aproape totdeauna, contra firii. După cuvântul Sfinţilor: toată strădania diavolului aceasta era şi este ca să desfacă dragostea sufletului nostru de Dumnezeu şi s-o lege de orice altceva, afară de Dumnezeu.

Drept aceea vrăjmaşul, ca să-şi ajungă ţinta fărădelegii, îmbie sufletului ispita întâi, cea prin plăcere, aducându-i momeli plăcute la vedere şi bune la gustare, potrivite cu fiecare putere frântă a sufletului, în parte; iar pe trup îl împinge să le împlinească cu lucrul şi să le facă tot mereu. Vrea vicleanul, ca pe nişte lipsiţi de bucuria vederii lui Dumnezeu, pe care ne-a furat-o, să ne mângâie, învăţându-ne să iubim plăcerea simţurilor, bine ştiind vicleanul, că asta stinge iubirea de Dumnezeu şi întunecă mintea de la vederea Lui. Că nu Dumnezeu este Cel ce nu ne mai iubeşte şi nu ne mai vede, ci noi suntem cei ce nu-L mai iubim şi nu-L mai vedem, căci între noi şi El e zidul păcatului, iar dincoace de zid, noi: o grămadă de cioburi mereu zdrobindu-ne de zid şi în tot mai mare sfărâmare aflându-ne.

Ascultarea cea străină a încovoiat dragostea noastră spre lumea aceasta şi spre trup. Iuţimea sau voinţa, care, după fire, aveau rostul să îndrepte spre Dumnezeu ca un arc dragostea, iar către diavol mânia, ca pe o săgeată, a aprins-o contra firii şi a transformat-o în ură, încât fiara de om, ca fulgerele zvârle săgeţile în obrazul fraţilor şi în faţa Sfântului Dumnezeu, blestemând şi dând dracului pe toate şi chiar pe sine însuşi. Iar pe biata minte, de unde - după fire - avea să fie oglindirea sau răsfrângerea lui Dumnezeu, tronul lui Dumnezeu în om, locul Său cel sfânt , fie că o întunecă afumând-o cu mândria, fie că o aprinde să stea împotriva adevărului, sau într-alte chipuri o sfărâmă şi pune într-însa urâciunea pustiirii sau idolul (ideea fixă a) păcatului.

Aşa se înscăunează vrăjmaşul în mintea care nu-şi păzeşte porţile dorinţelor, şi aşa de tare o strâmbă contra firii, încât zice răului bine şi binelui rău; întunericului lumină şi luminii întuneric; cuminţeniei nebunie şi nebuniei înţelepciune, cu care scorneşte apoi că nu e Dumnezeu, ci numai natură, iar dacă e vorba să fie vreun "Dumnezeu", omu-i "Dumnezeu".

Prinşi în cercul vicios dintre păcat şi plata lui, întruparea şi moartea Domnului Hristos au adus oamenilor o altă naştere şi a schimbat sensul morţii, facand-o moartea păcatului din fire şi cale a învierii.

Continuarea biruinţei

Domnul e ascuns în poruncile Sale. Şi cei ce-L caută pe El, ÎI găsesc pe măsura împlinirii lor.

Orice silinţă spre împlinirea poruncilor e o nevoinţă a virtuţii. Deci, dacă Domnul e ascuns în poruncile Sale, fireşte că este şi în strădania pentru dobândirea virtuţilor. El este puterea sau sufletul nevoinţelor virtuţii.

Deci, dacă la început Hristos este ascuns în porunci şi prin Taine îngropat în noi, pe măsură ce ne prindem de funia poruncilor, cu puterea Lui care este în noi, dobândim din această conlucrare virtuţile; iar printr-însele, ca prin tot atâtea raze, chipul lui Hristos iese la lumină, oglindindu-se dinlăuntru în afară şi pe chipul nostru, pe măsură ce ieşim din văluri.

Acel "doar" lasa sa se intelega ca tu crezi, ca "impreunarea", va mai exista, eventual sub o alta forma, cum crede Fani71?

In prima parte a mesajului tau, se intelegea altceva.

Nicidecum. Tocmai de aceea am adaugat detalii suplimentare.
Daca consederati necesar vor reveni cu informatii suplimentare.

Doamne ajuta.

P.S. Te rog sa faci diferenta in cazul invierii Domnului Iisus Hristos intre posibilitatea mancarii spre hrana fireasca (peste si miere) si inutilitatea mancarii dupa inviere din punct de vedere nutritional...

Consider ca in acelasi fel trebuie privita si activitatea sexuala dupa inviere in trupurile pnevmatizate, adica nu in sensul ca trupurile invitate nu vor mai avea organe genitale asa cum eronat cugeta unii, sau ca nu se va mai mai putea simti placerea sexuala intrucat functiile senzoriale specifice vor fi "afectate" (respectiv anulate, caci Domul dupa inviere nu a mancat peste si miere, nici "scarba" si nici "mecanic", ci firesc)... ci pur si simplu pentru ca nu va mai fi nevoie de aceasta activitate sexuala, iar vointa umana indumnezeita in har nu va mai dori aceasta activitate sexuala devenita inutila pentru ca nu se vor mai putea naste prunci in urma acestei activitati firesti... si nicidecum dupa inviere oamenii nu vor mai voi activitate sexuala pentru ca ar avea asociata placerea senzoriala sexuala specifica considerata "rea" in sine.

Am și eu o întrebare : Mai discutați mult pe topicul ăsta, nu credeți ca e cam lung?
Am sa-i cer lui admin sa-l inchida. in fine, asta depinde si de raspuns :)

de liberul arbitru ai auzit? Omul e liber sa discute unde si orice doreste! Cu ce te deranjeaza pe tine ca aumiti forumisti discuta pe acest topic?

Pai acum se mai discuta in principiu despre cum vor si trupurile inviate si daca si cum vor fi impreuna oamenii casatoriti in Imparatie..
Are legatura cu chestiunea, dar e drept, mai de departe. Daca adminul considera ca ne invartim in cerc, poate sa-l inchida si daca mai avem ceva de zis despre subiect, putem sa revenim cu asta la firul 'antropologie' care a tratat in parte chestiuni asemanatoare, daca nu ma insel.

Eugen, as avea o intrebare. Tu ce crezi despre continuarea casatoriei dupa moarte, de care am discutat cu Alin mai sus? Deci, nu a unei relatii care ar continua relatia trupeasca, ci al unei relatii care continua 'un singur trup' in sens nu fizic, ci spiritual. M-ar interesa punctul tau de vedere.

Am cerut şi eu adminului să urmărească istoricul topicului. Atunci topicul era pe la pagina 70. Apoi am mai trimis un mesaj, topicul era pe la pagina 90. Ori nu a reuşit să citească încă mesajele, ori...

ps: nu strică sa trimiţi un mesaj.

Asta este o parere subiectiva.

Eu nu te-am intrebat nimic expres din cele mai de sus, am tras doar niste concluzii indirecte din ce ai scris + ceva experienta de viata.

Nu e greu sa vezi ca o persoana este atasata unor idei si nici nu cred ca e greu sa intelegi de ce, cu putina empatie.

La baza este sexul, cum si ce mai pui pe langa desigur da diverse gusturi si arome, dar fara sex am vorbi despre cu totul altceva si chiar topicul asta s-ar numi altfel.

La fel si cu vinul, la baza sunt strugurii (care sunt si ei de mai multe feluri) ce iese pana la urma, depinde desigur de cel care face vinul.
Dar inca o data, la origine sunt strugurii.

Depinde despre ce element fizic vorbim. Are o conotatie sexuala sau este unul care poate fi expresia oricarui alt gen de afectiune?

De ce, crezi ca "zburdalnicia tineretii lipsite de griji" este ingredientul major a unei sexualitati care se imbina fericit cu afectiunea pentru a crea un mix care se doreste vesnic "per se"?
Nu, nu cred.

Inca o data, Matei 22, mediteaza asupra textului (nu e dificil).
Se spune alb pe negru ca Dumnezeu a binecuvantat aceasta legatura, cu tarie de fier, chiar inainte de patima rascumparatoare a lui Hristos.

Mi-ai mai pus placa cu "teologii universitari", in ceea ce ii priveste pe "traitori" nu am vazut nici un citat in acest sens (poate in postarile tale anterioare, poti trimite link -uri).

In orice caz, nici un citat, indiferent de cine l-ar da, nu poate desfiinta ceea ce este scris in Sf. Scriptura, alb pe negru.

Daca acolo scrie ca nu se vor mai casatori, inseamna ca este o institutie vremelnica, daca spune ca vor fi ca ingerii din ceruri, ei bine, eu nu vad ingerii din ceruri cuplati in perechi (cei autentici, nu cei dolofani din picturile renascentiste, confundati uneori cu Cupidon).

Tocmai eu te-am invitat sa citesti exact contextul, dar ceea ce faci tu se cheama "labartzarea contextului".

Aplicand "logica" stralucita de mai sus, la o adica putem zice: nici cu curvarii care zice ca nu vor mosteni Imparatia nu e chiar asa, a exagerat sa accentueze ideea, sa-i sperie nitel poate poate se mai indreapta cat de cat, dar sigur vor mosteni un loc mai de jos, si tot asa.

Acest gen de "exegeza" care sfideaza bunul simt (zic eu) e mai periculos chiar decat interpretarea sectara a Sf. Scripturi, pentru ca poate duce la "metamorfoza" oricaror valor crestine in nonvalori, doar sub efectul dorintei ca anumite lucruri sa stea asa si nu altfel.

Serios? Despre ce vorbesti tu aici?
Saducheii nu credeau in inviere.

Daca vorbesti despre Matei 22, ei au incercat sa "demonstreze" ca nu poate fi inviere, pornind ca si tine de la falsa ipoteza a vesniciei casatoriei.

Daca A a fost casatorita cu B C D E...etc (perfect legal dupa valorile morale de atunci), cu cine va fi casatorita dupa inviere?

Au fost pusi la punct foarte clar: casatoria nu dureaza in vesnicie, textul e f. clar, orice incercare de a-i da un alt inteles pacatuieste fatza de textul sacru.

Iarasi vorbesti din imaginatie..

Nu eu, Sf. Apostol Pavel a spus-o, cearta-te cu el.

Pai nimeni n-a zis ca trebuie sa-ti ignori sotul/sotia atunci :)

Dar sa crezi ca atunci va fi ca si acum cand universul tau afectiv este, oricat de fantastic ar parea, limitat la o persoana doua trei, zece, care ne satisfac nevoile afective, e o dulce naivitate dar si un semnal de alarma - probabil ca nu am aflat totusi ce inseamna inca iubirea crestina, o fantastica reducere de orizonturi, de care, mai trist, suntem atasati foarte.


Sigur ca nu, este in discutie exact aspectul care te intereseaza, vesnicia casatoriei.

Si spune clar "nu se vor mai casatori", lasand clar de inteles ca acea femeie, care a fost casatorita cu mai multi barbati, nu va mai fi sotia nimanui, cat de mult poti suci aceste cuvinte clare ca sa incerci sa ajungi la alt inteles?

Oricata filosofie ai adauga pe langa, cu cuvinte pompoase gen "radacini in Imparatie" si altele, daca ar fi fost altceva decat o vremelnica binecuvantare, s-ar fi pastrat si dupa, dar altfel, dupa cum vezi..

Cu siguranta le-a citit , dar oare cate threaduri respecta subiectul initial de la cap la coada ! Ai dreptate , Ovidiu draga !

Subscriu celor postate.
Personal consider ca discutiile sunt benefice, mai ales ca in prezent discutam subiectul topicului si in prespectiva eshatologica. Caci toata activitatea vietii noastre curente ar trebui sa aiba in vedere invierea intru Hristos Iisus, conlucrarea cu harul Duhului Sfant...

Doamne ajuta.

Scurt si la obiect si mai ales de folos !
Multumim Ovidiu !

Eu nu am nimic când se mai deviază, e normal la un moment dat dacă se deschide un nou subiect să fie orecum elucidat, dar când 20 de pagin, respectiv de la pag 70-90, se discută păreri despre useri şi alte bazaconii, atunci mi se pare normal ca adminul să intervină. Dar de la 70 până la 110 sunt 40 de pagini în care poate toate mesajele adunate la un loc fac 3-4 pagini de ON TOPIC. Cam de asta am cerut adminului să intervină.

Mai pe scurt : " vorba multa ( pe langa subiect) , saracia omului ". . .http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon7.gif

Aşa este, mulţumesc pentru completare.

Unui bătrân credincios îi murise soţia. L-a întrebat pe Părintele: „ După ce semn o va recunoaşte în viaţa viitoare? Şi i-a răspuns: „După dragoste”.

Consider ca Taina Casatoriei are ca scop mantuirea, hristificarea, indumnezeirea prin har a membrilor familiei si ca aceasta Sfanta Taina nu este "anulata" de adormirea intru Hristos Iisus si invierea intru Hristos Iisus (insa pentru a elimia orice echivoc, reamintesc ca dupa inviere nicidecum nu mai fi vorba de activitate sexuala intre soti).

Sunt de acord cu cele expuse in articolul de mai jos cu privire la Taina Casatoriei.
http://www.revistaortodoxa.ro/?p=630

Nu stiu ce sa spun despre "intimitatea" sotilor (si aici evident ca nu ma refer la relatiile sexuale) ci la intimitatea conjugala (duhovniceasca, sufleteasca:intelectual-afectiva, trupeasca specifica trupurilor pnevmatizate) familiei dupa inviere.
Totusi, avand in vedere ca in Biserica la Sfanta Liturghie traim deja, pregusam ziua a 8-a putem sa ne facem o idee despre aceste aspecte avand in vedere faptul ca familiile vin impreuna la Sfanta Biserica, la Sfanta Liturghie spre exemplu intra impreuna, venereaza Sfintele Icoane impreuna in cadrul comunitatii bisericesti, participa de obicei impreuna la Sfanta Euharistie... insa Adora pe Dumnezeu la Sfanta Liturghie barbatii impreuna cu barbatii iar femeile impreuna cu femeile (motivele sunt multiple si au in vedere ontologia umana specifica barbatului si femeii; in care sfintenia, hristifcarea omului tine cont de aceste caractestici insa nu in sens discriminatoriu -Doamne fereste, caci sfantul fie barbat fie femeie are aceeai valoare duhovniceasca pentru Sfanta Treime - ci in sens ontologic functional uman specific barbatului si femeii).

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Eu cred ca discutiile pe langa subiect (care nu se refereau la analizarea userilor) au fost la fel de interesante ca si subiectul, nu cred ca ar trebui sterse.

Una este să fie interesant şi alta este să fie folositor. Să nu mai vorbim că "bârfa" duce spre păcat.

Am specificat ca nu si cele legate de discutiile despre useri, doar cele legate de invatatura.

Frumos cuvant! O sa-l tin minte.

Multumesc!
Cum i-ai raspunde tu lui Alin cand spune ca nu se poate trece peste pasajul in care Hristos spune ca 'nu se vor mai marita' oamenii in Imparatie?

Din articol:

"Ca Taină însă, în sens creştin, ea trebuie să-şi tragă puterea din Jertfa lui Hristos, ca toate celelalte Taine, întrucât primeşte putere prin sfinţirea pe care o dă Biserica în numele lui Hristos, prin Duhul Sfânt. Numind Căsătoria ,,Taină”, Sfântul Apostol Pavel afirmă că aceasta îşi are locul în Împărăţia cea Veşnică. Bărbatul devine o singură fiinţă, un singur trup cu femeia sa, în acelaşi fel în care Fiul lui Dumnezeu a încetat de a mai fi numai El-Însuşi, adică Dumnezeu, pentru a deveni şi om, pentru ca adunarea poporului Său (Biserica) să poată deveni Trupul Său.

În Sfintele Evanghelii găsim adesea asocierea dintre Taina Nunţii şi Împrăţia lui Dumnezeu. În acest sens, nunta dintre Dumnezeu şi Israel, poporul ales, era privită de profeţii Vechiului Testament ca pe o împlinire prefigurativă a vieţii de dincolo de moarte. În acest context omul primea taina îmbrăcării în veşnicie sau mai bine zis şansa de a trece din nefiinţă la fiinţă. Împlinirea reală a acestei metafore se realizează prin Întruparea Mântuitorului Hristos, Cel ce devine pentru totdeauna Mirele Ceresc al Bisericii Sale."

Daca ceva este intru Imparatie, nu poate fi desfiintat automat odata cu moartea.
Asta nu are nmic cu vreo 'neputinta afectiva' a mea sau a altora sau cu 'wishful thinking' de care zice Alin (care, aici, nu prea a aratat empatia de care zice; lucru care m-a intristat). Caci a fi impreuna in mod special cu cineva (lasand la o parte aspectul 'fizic' al trupurilor inviate, un aspect secundar, probabil, pana la urma) nu inseamna de loc ca nu va fi impreuna, ca membri ai trupului lui Hristos, si cu toti ceilalti.
Tot asa cum un cuplu care traieste o dragoste adevarata nu are o legatura de tip narcisist, ci este deschis iubirii pentru ceilalti.
As zice chiar ca trairea unei relatii de unire in Hristos ne face sa ii iubim mai mult si pe ceilalti, si in lumea asta.

Frumos dar naiv sa crezi ca oamenii vor ajunge acolo doar cu bruma de dragoste de aici.

Pai ia la analizat cele 7 taine si sa ne spui si noua care crezi ca isi vor mai gasi locul in imparatia vesnica.
Faptul ca este "Taina" nu ii confera automat vesnicie, dupa cum speculeaza autorul.

Sigur ca exista o solutie la problema casatoriei multiple, ultima casatorie ar putea fi cea valabila, celelalte "uniri in fiinta si trup" fiind desfacute de moarte sau desfranare - motivele legitime ale divortului (nu e o taina asa vesnica, si indisolubila pana la urma nu?).

Insa Hristos nu da acest raspuns, nu spune "ultima casatorie e cea valabila in vesnicie" (ar fi fost atat de simplu, nu?) ci ca "nu se vor mai casatori" + paralela cu ingerii (care n-au fost niciodata casatoriti).

Uite ca in cazul mortii, sotul/sotia supravietuitor se poate recasatori, prima casatorie fiind desfiintata, de un act atat de "banal" ca moartea.

Eu cred ca ai inteles greist, desi am subliniat - legaturile afective dintre cei mantuiti vor depasi cu mult pe cele de natura poate mai degraba subiectiva, lucrate de cei mai multi dintre noi, aici pe pamant.

Si mentiune, jumatate din discutia pana acum se refera tocmai la aspectul "fizic" al relatiilor dintre cei casatori in acesta viata.
Ma bucur ca macar la acest capitol Eugen te-a lamurit (cumva) desi cand am spus acelasi lucru, ti se parea ne-credibil.

Scuze, dar nu stiam ca exista practica inchiderii unui topic. In cazul de faţă se impune aşa ceva? Pe ce criterii? Oricum, după părerea mea, dacă mă uit la efervescenţa intervenţiilor, nu pare să fie un topic părăsit în mod natural, care să aibă nevoie doar de o lovitură de graţie. Aştept păreri.

Profit de ocazie să reaşez discuţia pe făgaşul iniţial, inserând totuşi aspecte foarte interesante, lansate de fiecare dintre voi de-a lungul paginilor anterioare. Eu sunt căsătorit, am doi copii (momentan, fiindcă dorim mai mulţi). Fiind romano-catolic, practic metoda naturală de reglare a concepţiei, adică ne abţinem în perioadele oprite (de biserică, de diverse contexe), şi avem relaţii conjugale atunci când dorim să avem copii, sau când nu dorim să avem copii (nu putem, de fapt, şi atunci ne folosim de perioadele de infertilitate din cadrul ciclului), dar dorim totuşi să exprimăm iubirea conjugală şi în mod intim. Nefiind siguri, chiar dacă folosim metoda naturală, că nu va veni vreun copil, ci fiind conştienţi şi deschişi unui astfel de deznodământ.

În sine, am fost atras de ideea de abstinenţă, şi încerc să o integrez în viaţa mea de creştin. Nu doar la nivelul vieţii intime, ci şi la alte nivele. Dar cu precădere, poate că este şi firesc faptul că acum, la această vârstă, sunt preocupat mai mult de abstinenţa sexuală. În BO este mai pregnantă ideea de abstinenţă decât în BC, de aceea m-am adresat vouă, prin intermediul acestui forum, în aşteptarea unor poziţii pertinente care să explice abstinenţa sexuală.

Aici s-au complicat lucrurile. De fapt, s-au complexificat. Mi-am dat seama că pentru a înţelege rostul abstinenţei, trebuie să discutăm (şi să cunoaştem în final, evident), cum stau lucrurile cu plăcerea, cu starea dinaintea păcatului originar, cu menirea căsătoriei, importanţa harului şi sacramentului. Şi, evident, nu trebuie să uităm că toate acestea trebuie să încercăm să le aplicăm în ziua de astăzi, diferită de cea de ieri. Adică, precauţiile sunt altele.
Cu alte cuvinte, trebuie nişte cunoştinţe teologice destul de temeinice şi riguroase, ca să poţi răspunde cât se poate de complet la chestiunea abstinenţei (fie ea sexuală sau de altă natură).

Eu am pus o întrebare la un moment dat, Dl. Dragomir mi-a raspuns. Fiind ceva important legat de topic, reiau discuţia. Eu am întrebat aşa: de ce a pus Dumnezeu, în cadrul unui ciclu feminin, o perioadă de fertilitate şi una de infertilitate? Ipoteza mea este că a permis acest lucru tocmai pentru ca soţii să poată trăi unirea conjugală în perioada infertilă, chiar şi atunci când, după discernământ autentic, îşi dau seama că nu pot avea chiar atunci un copil. Altfel, dacă s-ar aştepta doar momentele când soţii pot avea copil, punând la mijloc şi perioadele oprite de biserică, se poate ajunge la momente foarte rare de unire conjugală. Ceea ce poate pune sub semnul întrebării rostul însuşi al căsătoriei, în punctul în care se vorbeşte de "remedierea concupiscenţei". Oricum, fără să vorbim de frecvenţă - ca să nu intrăm prea adânc în subiect, deşi nu consider că este ofensator -, soţii cred că sunt în general de acord că o frecvenţă mai rară poate să creeze tensiuni în cuplu, pe când o frecvenţă mai deasă poate să unească mai mult pe cei doi. Evident, există tot felul de alte condiţii complementare,atât pentru un caz, cât şi pentru celălalt. Şi evident, per se, actul sexual nu este cel care ţine un cuplu, în final. Plecăm de la aceste ipoteze.

Ciudat este ca dl. M.D. care este catolic, a recunoscut ca acea perioada nu este in vederea practicarii "sexului infertil" cum invata biserica din care dumnealui face parte, ci este pregatira organismului femeii pentru o noua sarcina.

Ceea ce face metodele contraceptive propuse de biserica Romano-Catolica cam in acelasi plan de virtute cu masturbarea de exemplu.

Eugen nu m-a 'lamurit'. Am spu doar ca problema mentinerii unei forme pnevmatizate de unire trupeasca este pana la urma secundara
Fiecare si-a spus parerea si deocamdata eu nu mai am ceva nou de zis despre asta.

Nu vor exista Tainele in forma actuala, bineinteles, ci rezultatele lor. De ex cineva vindecat 'in suflet si trup' de taina maslului va fi cu atat mai mult vindecat la inviere.

Hristos nu a spus multe despre cununie. Insa El a participat la nunta din Cana unde a schimbat apa in vin. Ca sa arate cum o legatura omeneasca se schimba daca este trainta impreuna cu El.

In ceea ce priveste cununia multipla, cred ca mai degraba va ramane cea care a fost cel mai profund traita in Hristos.

Mă bucur că ți-a plăcut. E cuvântul Părintelui Arsenie.

Frumos!
Ma gandesc ca nici macar apostolii nu L-au recunoscut din prima pe drumul din Emaus pe Hristos cel Inviat. Oare de ce? Chiar se intrebau cum de nu L-au recunoscut, ca doar simteau cum le arde inima in ei cand le vorbea...

http://www.crestinortodox.ro/paste/i...aus-71053.html

Biserica Catolică nu propune nicio metodă contraceptivă. Dacă nu vi s-ar fi explicat în detaliu, aş considera-o o scăpare. Din păcate, nu e cazul. E doar rea-voinţă.

Simplu...ia ultimele 40 de pagini și vezi pe ce temă s-a discutat.

Te amăgești singură. Alin ți-a explicat foasrte clar ce scire alb pe negru în Biblie. De ce trebuie să complicăm lucrurile...când totul e atât de simplu și de clar?

Chestiunea este mai nuanţată. În primul rând, iată un lucru ciudat: deşi ovulul a murit, corpul femeii continuă pregătirile ca şi când ar fi avut loc o fecundare a ovulului cu spermatozoidul. Dar acele pregătiri, deşi sunt identice cu cele care ar avea loc în cazul unei fecundări, sunt 100% infertile. Deci, în acelaşi timp, corpul femeii trăieşte două realităţi: ovulul nu mai există, dar corpul îşi continuă programul de pregătire pentru o eventuală sarcină. Dr. Rotzer spune că perioada de după moartea ovulului, până la apariţia unei noi menstruaţii, este singura 100% infertilă în cadrul unui ciclu feminin. Adică, dacă a avut loc o ovulaţie, în cadrul aceluiaşi ciclu nu mai poate să aibă loc încă o ovulaţie. Este exlus, iar în sprijinul acestei afirmaţii stau sute de mii de inregistrări ale femeilor care folosesc această metodă. Inclusiv noi,eu şi soţia mea.

Deci, intorcandu-ne la cele spuse de Dl. M. D., sa fim constienti de faptul ca, desi perioada de infertilitate 10%% se situeaza, paradoxal, peste o situatie de pregatire a corpului in vederea unei sarcini, ovulul nu mai exista, deci nici o sarcina nu mai poate sa intervina.
In opinia mea, abordarea Dlui M D este cauzala: daca corpul se pregateste de sarcina (desi ovulul a murit), atunci trebuie sa avem o sarcina. Cred ca atingem un punct sensibil, in care rolul preponderent il are raspunsul liber si responsabil al omului, si nu determinarea fizica. Nu cred ca deoarece corpul femeii se pregateste lunar de sarcina, eu trebuie sa am lunar o sarcina. Tot Dl. M D spunea ca exista porunca sfintirii zilei Domnului. Adica sa mergem la biserica duminica. Acolo lucrurile sunt clare, din pdvd al cifrelor. Dar cat priveste procreerea, ni s-a spus: inmultiti-va. Nu ni s-a spus de cate ori. Aici intervine generozitatea si posibilitatea fiecarui cuplu.

Eu tratez oarecum separat tema generozitatii unui cuplu in fata vietii, si tema metodelor naturale. Nu vad o legatura directa intre una si cealalta, adica sunt de parere ca nu exista o legatura directa intre utilizarea metodelor naturale si scaderea numarului de copii. Daca nu merge o metoda, omul scorneste altceva. Problema este de atitudine si intelegere interioara.

Mai departe, Alin, este delicat sa vorbim de "metodele contraceptive propuse de biserica Romano-Catolica". Eu am incercat sa fac o distinctie intre metode contraceptive si metode naturale, acestea din urma numite si de auto-observare. Spunea Dl M D ca poate fi contraceptiva si o metoda care nu face nimic dpdv fizic, ci doar la nivel intentional. Acest pericol a fost sesizat de BC in Humanae Vitae, si s-a amintit de motive serioase ("seriis causis") care trebuie sa existe atunci cand un cuplu alege sa traiasca intimitatea in perioada de infertilitate a femeii, in loc sa dea viata unui copil. Atata timp cat te rogi si ceri har să faci pe de-a-ntregul vointa lui Dumnezeu, si descoperi totusi ca luna asta, sau lunile acestea, situaţia din familie nu-ţi permite să dai viaţă unui copil, nu văd de ce trebuie să fie numite metodele naturale ca fiind contraceptive. Caracterul de contraceptiv al metodelor naturale incepe cand acestea sunt folosite ca metode de control al naşterilor. Chiar şi folosirea lor ca metode de control nu reprezinta un argument suficient pentru a le clasifica drept metode contraceptive. In timp ce, o pilula sau un prezervativ nu stiu sa faca altceva decat sa intervina in actul conjugal, separând unirea de procreere.

Nu. Dragostea oate si ea sa fie transfigurata.
Dupa teoria ta, vor pierde si bruma aia de dragoste. De dragoste conjugala, vreau sa zic. Cea care reflecta
unirea Hristos-Biserica.

Eu cred ca nu vom mai simti dragoste, ci fericire. "Fericit cel sarac cu duhul...etc." Parerea mea.

Ce e aia "cununie multiplă"?
Gândeşte-te la cei care, divorţaţi sau rămaşi văduvi, se recăsătoresc cu cineva la prima căsătorie. Biserica le va administra Taina Cununiei, fără nici o modificare, nu e ca la cei la care amândoi soţii se recăsătoresc şi la care slujba e modificată.
Deci? Cum se împacă asta cu teoria "cununiilor multiple"? :39:

Doame fereste!
"Dumnezeu este iubire si cel ce iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumenzeu" (I Ioan)

Nu se poate fericire (bucurie duhovniceasca intru Hristos Iisus) fara iubire, dragoste. Iar dragostea implica libertatea vointei. De aceea vorbim de libertatea intru Hristos Iisus, pentru ca cei ce IL iubesc in mod liber fac voia LUI in mod liber intru dragoste.

Sfintii Parinti ne talcuiesc intelesul acestei fericiri:
Fericiti sunt acei oameni care toate le socotesc praf si cenunsa pe langa harul Duhului Sfant si aceasta din dragoste pentru Hristos Iisus.
Deci, fericiti sunt acei oameni care pentru a trai intru Hristos Iisus, pentru a conlucra cu harul Duhului Sfant aleg sa fie saraci in cele lumesti (bogatie lumeasca, stapanire lumneasca etc).

In sens periorativ se foloseste cu obraznicie de catre cei necredinciosi in special, aceasta expresie cu sensul: "ferisciti sunt cei care nu gandesc, care nu cunosc"...

Doamne ajuta.

Cu placere. Sper sa ne fie cu folos spre mantuire...

Consider ca trebuie sa avem in vedere 2 aspecte:
a) in Rai, dupa inviere nu vor intra decat cei casatoriti si monahii/monahiile (aici includem si pe cei ce au decis cu hotarare statorica, sa traiasca in feciorie, de dragul Imparatiei Cerurilor, insa nu in mediu monahal).
b) Nu se vor mai naste prunci dupa inviere.
Astfel avand in vedere aceste 2 aspecte este clar ca nu se va mai casatori nimeni dupa inviere, caci nu va mai avea cine, din moment ce prunci nu se vor mai naste, monahii/monahiile nu isi vor schimba starea lor... iar "desfranatii, preadesfranatii, masturabatorii, sodmitii, gomoritii... nu vor vedea Imparatia Cerurilor" (Corinteni).

Aceasta nu inseamna ca se va desfinta Taina Sfintei Casatorii, sotii continuand sa sa fie una intru Hristos Iisus, existand desigur un anumit nivel de intimitate conjugala (evident excluzand relatiile trupesti sexuale firesti, insa cei care rezuma taina casatoriei, scopul ei precum si manifestarea iubirii sotilor doar la aspectele trupesti si implicit nasterea de prunci... conside ca gresesc, intrucat foarte importante sunt aspectele duhovnicesti, sufletesti: afectiv-intelectuale...)

Sunt de acord cu aceste afirmatii, indeosebi cu ultima fraza.

Taina Casatoriei este o taina a iubirii, o scoala a iubirii in care sotii si copiii (daca Dumnezeu ii daruieste familiei, insa daca lipsesc nu inseamna ca scopul casatoriei este "ratat", intrucat scopul casatoriei este mantuirea familiei) invata iubirea, empatia, caci ei iubindu-se unii pe altii, iubesc si pe semenii lor si pe Dumnezeu (a carui fiinta nu o putem vedea, insa putem vedea pe TATAL in Hristos Iisus iar pe Hristos Iisus in semenii nostri... iar pe Duhul Sfant intru toate... si astfel iubim Sfata Treime).

Sfintii Parinti considera ca gresesc toti cei care nesocotesc Sfanta Taina a Casatoriei, care afirma ca nu poate fi sfintitoare, indumnezeitoare in har...

Desigur ca monahismul tineste mult mai sus in indumnezeirea prin har intru Hristos Iisus, insa la monahism sunt chemati in special cei care au o dragoste deosebita de semeni si de Dumenzeu care doresc sa depaseasca nivelul manifestarii iubirii din familie (fata de membrii familiei, fata de semeni, fata de Dumnezeu).

Doamne ajuta.

Multumesc pentru consideratie si apreciere. Sper sa ne fie cu folos spre mantuire putinele cuvinte... nadajduind cu toata puterea noastra (afectiva, intelectuala...) in harul Duhului Sfant.

Corect. Este imporant ca toti suntem de acord ca nu vor mai fi relatii sexuale trupesti firesti pentru ca nu va mai fi nevoie de ele, pentru ca nu vor mai fi dorite intrucat nu se vor mai naste prunci ca rod firesc al acestei activitati sexuale firesti... si nicidecum pentru ca trupurile inviate vor fi disfunctionale (cum in mod eronat afrima unii, ba ca trupurile inviate nu vor avea organe genitale specifice barbatului si femeii, ba ca fiziologic nu va mai fi posibil sa simtim placerea senzoriala... etc)

Frumos spus. Subscriu.

In aceasta situatie Biserica ne invata ca ultima cununie este valida, caci cele precedente trebuie "dezlegate" prin ingduinta, pogoramant... pentru neputinta omului.
Si in ortodoxie exita o singura Taina a cununiei pentru om, chiar daca se accepta pana la 3 cununii, celelate 2 sunt "iertari", ingaduite pentru neputinta omeneasca.
Situatia este delicata in aceste situatii... sunt lucruri tainice cu anevoie de inteles pentru noi cei nestiutori si nepriceputi. Dumenzeu sa se milostiveasca de noi, sa ne lumineze cu harul Duhului Sfant.

Oricum, avand in vedere subiectul topicului, consider ca activitatea sexuala a sotilor daca nu este rod al iubrii sotilor avand ca scop mantuirea... ci are ca scop "teribilismul", "fariseismul", "satisfacerea egoista", "anestezia durerilor", "troc-ul" cu Dumnezeu... este nefireasca.
Abstineta sexuala in familie trebuie facuta cu discernamant duhovnicesc, caci sfortarile nefiresti pot genera mari probleme si pot pericilita mantuirea sotilor... cunoastem ce efect devastator au avut si au chiar si in mohanism "sfortarile" de postire peste puterea omului la un moment dat.

Toate trebuie facute treptat, pentru a ajunge la performanta... iar din punct de vedere sexual in cadrul casatoriei scopul este ca sotii sa nu fie robiti patimilor sexuale si nicidecum sa nu mai aiba nici o impreunare sexuala. ( Mentionez ca personal sunt impotriva "casatoriei albe". Cine vrea sa traiasca in feciorie poate sa o faca si in afara Tainei Sfintei Cununii, fie in monahism, fie celib.)
Oricum odata cu varsta trupul se ofileste... iar dorinta sexuala se manifesta conform varstei.

Ca un exemplu, consider elocvent filosoful, atletul si luptatorul Milo din Crotona care a inceput antrenamentele fizice alergand in fiecare zi in spate cu un vitel... de cand s-a nascut vitelul si pana a ajuns taur in putere.
http://crossfithustle.net/wp-content...l_calf_op1.jpg

Cosnsider ca asa trebuie sa facem si noi in lupta cu adevaratii dusmani ai omului: patimile, pacatele, duhurile necurate.
Nu trupul este rau in sine ci poftele lui senzoriale (gust, miros, pipait, specific sexuale etc) care ies din limitele firescului ... caci daca nu sunt tinute in limitele firescului ne pot robi.
Consider ca pe drumul mantirii, hristificarii, este indicat sa inaitam incet si sigur, avand mereu in fata tinta: Iisus Hristos precum si mijloacele: harului Duhului Sfant, implinirea vointei LUI.

Doamne ajuta.