![]() |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Atunci când Credința e primejduită, porunca Domnului este de a nu păstra tăcerea.Dacă e vorba de Credință, nimeni nu are dreptul să zică: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu dorește să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia își câstigă existenta? … Nu am nici cădere, nici vreun interes în chestiunea asta. Dacă voi veți tăcea și veți rămâne nepăsători, atunci pietrele vor striga, iar tu rămâi tăcut și dezinteresat?” „Sinodul nu este aceasta: să se întrunească simplu ierarhi și preoți, chiar dacă ar fi mulți; ci să se întrunească în numele Domnului, spre pace și spre păzirea Canoanelor… și nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stăpânirea de a încălca aceste Canoane, fără numai să le aplice și să se alăture celor predanisite, și să urmeze pe Sfinții Părinți cei dinaintea noastră… Sf. Ioan Gură de Aur a spus deschis că dușmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci și cei aflați în comuniune cu ei.” „Avem porunca de la însuși Apostolul Pavel ca, atunci când cineva învată ori ne silește să facem orice alt lucru decât am primit și decât este scris de canoanele Sinoadelor Ecumenice și locale, acela urmează a fi osândit, ca nefacând parte din clerul sfințit. Nici un sfânt nu a încălcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfânt, dacă ar fi călcat-o.” (…) |
Iata ce blestem a adus slujirea cu ereticii
Patriarhul Ioannis Vekkos al XI-lea
și prigonirea Athoniților Între anii 1276 și 1282, pe când Patriarh al Constantinopolului era Ioannis Vekkos al XI-lea, părinții athoniți au suferit mari prigoane din partea acestuia și a latinilor (catolicilor), pentru că nu primeau unirea cu Roma și împreună-slujirea cu papistașii. Patriarhul Vekkos, incitat de împăratul Bizanțului Mihail al VIII-lea Paleologul, care simpatiza cu latinii, a declarat că este de acord cu unirea celor două biserici, adică a Bisericii Ortodoxe cu papismul, și că va așeza Biserica Ortodoxă sub puterea Papei. Îndată a izbucnit furtuna împotrivirilor în sânul Bisericii, așa încât preoții și monahii l-au anatemizat pe Patriarh și în aproape nicio biserică nu mai pomeneau numele lui. Patriarhul, ca să înăbușe mișcarea clerului răzvrătit, s-a dus în Sfântul Munte însoțit de armată și de clerici papistași. Acolo, pentru că nu a fost primit de aproape nicio mănăstire, pentru a teroriza comunitatea monahală, a poruncit soldaților să îi tortureze și să îi omoare pe monahii care nu se supuneau poruncilor sale. Astfel, trecând pe la Manastirea Zografu, au ars într-un turn pe monahii care nu voiau să îl primească și să accepte unirea cu Roma. La Manastirea Vatoped au spânzurat 12 monahi și au înecat în mare pe starețul lor legat în lanțuri. De asemenea, la Manastirea Iviron, de asemenea, i-au înecat pe monahi, scufundândui în mare cu corabia lor cu tot. Ajungând însă la Manastirea Marea Lavra, monahii de acolo i-au făcut o primire oficială în toată regula. A urmat împreună-liturghisirea în biserica centrală a mănăstirii, Patriarhul slujind Sfânta Liturghie ajutat de un ierodiacon al Lavrei și de șapte monahi, precum și de către preoții latini care îl însoțeau. După izgonirea lui Ioannis Vekkos de pe tronul patriarhal la anul 1282 și după ce s-au zădărnicit planurile acestuia de unire a celor două Biserici, cei șapte monahi și ierodiaconul de la mănăstirea Marea Lavră care au slujit împreună cu Patriarhul și cu latinii, au fost înlăturați din Sfântul Sinod al Sfântului Munte. Ierodiaconul, la scurt timp, s-a îmbolnăvit și, potrivit mărturiilor scrise ale mănăstirii Marea Lavră, s-a topit în câteva zile precum se topește o lumânare. Respectivii monahi, după ce au murit și au fost îngropați în afara cimitirului mănăstirii, la dezgroparea lor, au fost găsiți neputreziți, având trupurile cu totul negre și o înfățișare înspăimântătoare, de neînchipuit pentru mintea umană. Trei dintre cele șapte trupuri de monahi au fost aduse în pronaosul bisericii Sfinților Apostoli a cimitirului mănăstirii, unde au și rămas spre vederea tuturor până în secolul al XIX-lea. În ultimii ani ai șederii trupurilor lor acolo, un pelerin, zărindu-i, a pățit atac de cord și a murit pe loc. Acesta a fost și motivul pentru care au fost duși într-o peșteră, pe plaja schitului românesc, unde, după ce i-au așezat, au zidit intrarea cu pietre, ca să nu îi mai poată vedea nimeni. Restul de patru trupuri, care sunt și cele mai înfricoșătoare, au fost transportate îndată după dezgroparea lor într-o peșteră greu accesibilă aproape de Mănăstirea Marii Lavre, unde se află până astăzi. |
O dovada si intilnire infricosatoare
Un frate auzise despre călugării afurisiți de la Marea Lavră a Athonului, care l-au primit pe Ioannis Vekkos, Patriarhul latinofil al Constantinopolui, și care au slujit cu el. Se îndoia însă că ar fi adevărate toate spusele acestea și cerceta neobosit și întreba dacă se găsește cineva care să fi văzut cu ochii lui trupurile călugărilor afurisiți, vreun martor ocular, ca să se convingă și să nu mai aibă îndoieli. 26
Și întrebând pe mulți a aflat că Gavriil ieromonahul i-a văzut. Așa a venit și m-a întrebat dacă cunosc ceva și dacă i-am văzut cu ochii. Și l-am înștiințat că eu i-am văzut și că faptul este o certitudine. Eu am venit în Sfântul Munte la anul 1885, în vârstă de 20 de ani. După doi ani de la intrarea mea în Sfântul Munte, pentru că s-a întâmplat să mergem să luăm grâu de la Manastirea Constamonitu, am pornit pe mare cu barca noastră să îl aducem. Eram în vârstă de 22 de ani pe atunci și era luna lui Septembrie, la două zile de la Înălțarea Sfintei Cruci. Am mers și pe seara am ajuns la Marea Lavră unde am și rămas peste noapte, iar unde a doua zi de dimineață ne-am continuat călătoria. La scurt timp însă după ce am părăsit Marea Lavră, îl aud pe Bătrânul meu, monahul Meletie, spunând: „Fiul meu, Gavriil, aici în față se află afurisiții, cei care i-au primit pe latinofili în Marea Lavră și au slujit împreună cu Ioannis Vekkos și cu ai lui, pe care eu i-am văzut și altădată, dar pentru că ești tânăr și e posibil ca vreodată să se vorbească despre asta și să spună unii că sunt minciuni toate astea și că nu există nimic, nici afurisiți, nici trupurile lor neputrezite, ci că se spun spre înspăimântarea oamenilor, de aceea să mergem și să îi vezi cu ochii tăi, ca să nu crezi ce îți va spune unul și altul mai apoi, pentru că spune și Sfânta Scriptură că ochiul e mai de crezut decât auzul”. Și spunând Bătrânul acestea, am ajuns la o râpă abruptă, pe care numai să o vadă omul se sperie, și îmi spune: „Aici este”. Eu eram curios să îi văd și îi spun: „Tu râzi de mine?”. El însă a zâmbit și mi-a spus: „Ce crezi, că e vreo cruce sau vreo icoană la locul unde au fost puși, ca să le vadă oamenii și să-și facă semnul crucii trecând pe aici? Ei au luat chipul diavolului, vei vedea și atunci vei crede…”. Atunci, dară, ne-am apropiat de acea vale abruptă și după mult efort, am ieșit afară și, „cu 20 de unghii”, cum spune vorba, am urcat 4-5 metri și apoi am văzut o peșteră și am intrat și văd acolo o priveliște vrednică de tânguire: Trei oameni sprijiniți de stâncă, drepți, cu hainele pe ei, cu rasele și cu centurile, cu ochii deschiși, părul și barba, la toți trei, lungi și albe, chipurile lor însă de culoarea funinginei (negre), la fel și mâinile lor, cu degetele întoarse către interior, unghiile mâinilor |
Continuare
Am vrut să îi ating să văd dacă într-adevăr trupul era moale sau doar piele uscată și oase, dar nu ma lăsat Bătrânul, care mi-a spus: „Nu băga tu mâna peste urgia lui Dumnezeu…” În toate celelalte însă am fost foarte atent, doar mâna nu am pus. Și atunci deloc nu m-am speriat, acum însă, când îmi aduc aminte, mi se tulbură sufletul și nu pot să dorm zi și noapte, nici să mănânc 2-3 zile la rând, câtă vreme atunci când i-am văzut nici nu am băgat de seamă.
Am scris prezenta, cu mâna mea, pe 2 martie 1964 la Sfânta Manastire Xenofont, Gavriil Ieromonahul și Duhovnicul, de la Chilia Ivirită „Nașterea Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan”.57 (Engolpion aghioritic – Calendar pe anul 2004) |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Cum sint un eu un non-evlavios, alintat ca " ortodox relativist" de vechi prieteni care sint credinciosi-pe-bune, si dat fiind ceea ce fratele Mihnea amintea cindva ca fiind "umorul lui Dumnezeu", sper sa nu ma cuplez cu o bisericoasa. As fi in stare sa mimez ateismul, ca sa o fac sa plece. |
Citat:
Uite cum a "oranduit" pana la urma Dumnezeu lucrurile. Poate Ortodoxia nu va supravietui, dar nici ei nu o vor face. S-a anunțat DISPARIȚIA CREȘTINISMULUI! "Europa o să fie ISLAMICĂ" Islamismul urmează să devină religia cu cei mai mulți adepți! Afirmația îi aparține unuia dintre cei mai buni lideri de companii care au legătură directă cu bănci și guverne. Hardy Schloer este CEO al companiei SCG, care are divizii de analiză în Europa și Asia de Sud-Est și livrează rapoarte și prognoze economice și geopolitice unor guverne, bănci și mari companii din întreaga lume. Compania SCG este colaborator Thompson Reuters. ”Ce putem spune este că în 25-30 de ani, cultura creștină va dispărea aproape complet. Vom deveni o minoritate insignifiantă”, spune el și explică și de ce – pentru că rata natalității popoarelor europene este foarte mică în comparație cu cea a imigranților. ”Prin imigrație aducem în Europa o cultură complet diferită. Imigranții care vin în Europa sunt de religie islamică. În aproximativ 15-22 de ani, Europa va fi o țară islamică. De fapt, peste tot vom avea mai multe moschei decât biserici. De data asta pot să spun sigur că copii noștri nu o vor duce mai bine decât părinții noștri”, este previziunea sumbră a lui Hardy Schloer într-un interviu acordat pentru infopinia.ro. evz.ro |
Citat:
Pai, dacă nu ești însurat, îți recomand sa te ferești de ,,omul necuratului", ca altminteri ca e de rău. Roaga-te mult sa iti scoată Dumnezeu în cale o fata care are un pic de frica de Dumnezeu. O sa vezi cât contează. |
Citat:
|
sfintii spun ca nu trebuie sa ne lasam ,Dumnezeu este cel e rinduieste dar nu vrea sa poata fara noi a ne-a dat libertate si trebuie sa se aleaga neghina de griu acuma la sfirsitul vremurilor.Daca vrem sa mergem la rai trebuie sa staruim in credinta.
De vei trăi să vezi acel veac, bucură-te, căci în vremea aceea cei credincioși care nu au alte virtuți, vor primi cununi numai pentru stăruința în credință, după cuvântul Domnului: „Oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, mărturisi-l-voi și Eu înaintea Tatălui Meu celui Ceresc. (Sfântul Anatolie de la Optina]. |
2. Sfântul maxim mărturisitorul și definirea adevăratei biserici sobornicești
„Domnul Hristos a numit Sobornicească Biserică pe aceea care păzește adevărata și mântuitoarea
mărturisire de credință.” Sfântul Maxim Mărturisitorul Pentru că cei din Patriarhia Română ne condamnă că am fi ieșit în afara Bisericii Ortodoxe trecând la „sectarii stiliști”, găsim din nou necesar să lămurim ce înseamnă Biserica Ortodoxă și cât de importantă este comuniunea cu o ierarhie cu adevărat ortodoxă în Biserică. Iată contextul în care Sfântul Maxim Mărturisitorul a definit Biserica Sobornicească: „Atunci când toți patriarhii, din convingere sau de frica împăratului, au devenit monoteliți, Sfântul Maxim, care era simplu monah, nu a primit să se împărtășească cu ei. Pentru el problema nu era aceea a „canonicității” acestor biserici, ci înainte de toate aceea a Ortodoxiei lor. Fără credința cea dreaptă, la ce ar folosi presupusa lor „canonicitate”? Când trimișii patriarhului au venit la el în temniță, au încercat să-l facă să creadă că este în afara Bisericii, căci toate bisericile locale erau oficial monotelite: – De ce Biserică ții? L-au întrebat trimișii. De cea de Constantinopol, de Roma, de Antiohia, de Alexandria sau de Ierusalim? Fiindcă toate aceste Biserici, cu părțile cele ce se află sub ele, sunt unite. Deci, de ești fiu al Bisericii sobornicești, intră neîntârziat în comuniune cu noi, ca să nu te trezești pe cine știe ce drum străin sau nou, care te va face să cazi acolo unde nu te aștepți! Iar sfântul a grăit: – Domnul Hristos a numit Sobornicească Biserică pe aceea care păzește adevărata și mântuitoarea mărturisire de credință. Pentru această mărturisire El l-a numit pe Petru fericit și a spus că va zidi Biserica Sa pe această mărturisire. Totuși, eu vreau să cunosc mărturisirea voastră, pe care se întemeiază, ziceți voi, unitatea întregii Biserici. Dacă ea nu se împotrivește Adevărului, nu voi mai rupe comuniunea cu voi. Apoi, văzând că această mărturisire a lor se îndepărta de Adevăr, Sfântul Maxim nu a primit să semneze.” Observați așadar că și în acea vreme majoritatea ”ortodocșilor” se uniseră cu erezia. Oare Bisericile oficiale nu-l numeau pe Sfântul Maxim, ca și pe noi, ”eretic” și ”sectar”? -n.n. „Mai apoi, când patriarhul Romei care era încă ortodox, în ciuda spuselor trimișilor Patriarhatului, a condamnat monotelismul patriarhilor răsăriteni, Sfântul Maxim a mărturisit că, fiind lipsiți de credința ortodoxă, patriarhii acestor așezări și-au pierdut continuitatea apostolică, deci și „puterea de a lega și a dezlega”. Sfântul a mai spus: – Au fost depuși și lipsiți de treapta preoției în sinodul local ce s-a întrunit de curând la Roma. Ce Taine mai pot ei săvârși? Sau ce duh va coborî asupra celor ce sunt hirotoniți de ei? Vrăjmașii lui au încercat să-l facă să spună vorbe de prisos, întrebându-l astfel: – Atunci, doar tu te vei mântui, în timp ce toți ceilalți se vor pierde? Iară Sfântul, cu mare înțelepciune de la Duhul Sfânt care se odihnea întru el, răspunse: 2 – Dumnezeu mă oprește să osândesc pe cineva sau să pretind că doar eu mă mântuiesc! Acestea fiind zise, voi alege mai degrabă să mor decât să apostaziez în vreun fel de la credința cea adevărată și să sufăr apoi chinurile conștiinței.” Zis-au lui: – Dar ce vei face, de vreme ce cei din Roma sunt uniți cu cei din Constantinopol? Căci aseară au sosit de la Roma două delegații și mâine dimineață, în ziua duminicii, se vor împărtăși cu Patriarhul din Preacuratele Taine. Cuviosul răspunse: – Chiar dacă tot universul va fi în comuniune cu patriarhul, eu nu voi fi în comuniune cu el. Precum știu că Sfântul Duh prin Apostolul Pavel spune că îngerii înșiși vor fi anatema dacă ar propovădui într-alt chip, aducând ceva nou la credință”. Or, prin aceste cuvinte Sfântul Maxim spune clar că fiind anatema și îngerii, dacă ar propovădui altceva, cu atât mai mult cei ce debitează erezii nu se mântuiesc. „Cu alt prilej, Eparhul Constantinopolului l-a întrebat pe Sfântul Maxim: – Vei intra în comuniune cu Biserica noastră sau nu? – Nu voi intra, a răspuns Sfântul. – De ce? a întrebat Eparhul. – Deoarece a încălcat hotărârile Sinoadelor Ortodoxe, a spus Sfântul Maxim. Eparhul a continuat: – Dacă este așa, cum se face că părinții acelor sinoade rămân în dipticele Bisericii noastre? – Ce câștigați pomenindu-i, dacă vă lepădați de învățăturile lor? l-a contrazis Sfântul.” Întrebarea este valabilă și astăzi pentru Bisericile oficiale: ”Ce câștigați pomenindu-i, dacă vă lepădați de învățăturile lor?” Credibilitate? Poziție? Tronuri? Bani mulți? Grade? -n.n. Cum se vede, poziția Sfântului Maxim este clară, de unde și numele de Mărturisitorul: deci criteriul Ortodoxiei este credința apostolică, scripturistică și patristică, iar nu patriarhii, nici Bisericile locale prin ele însele. Dacă ele încetează să mai mărturisească credința transmisă până atunci, trebuie să ne rupem de ele, trebuie să ne îngrădim, pentru că au încetat să mai aibă autoritatea dată de Hristos Apostolilor și urmașilor lor, episcopii.” (textele de mai sus sunt luate din cartea Părintelui Patric Ranson Prigonirea monahilor din Muntele Athos de către Patriarhia de Constantinopol și din cuvântul susținut de Părintele Maxim Maretta la Conferința Interortodoxă cu titlul Ortodoxia și Ecumenismul Modern). Iată și marea deosebire dintre ei: Sfântul Maxim a mustrat numai, din zel pentru mântuire, iar ceilalți s-au purtat drăcește: viclean, fățarnic, vrăjmășește, crud, antihristic. „După ce a refuzat pentru a treia oară să se supună poruncii împărătești, Sfântul Maxim a fost anatematizat și torturat. După aceea, a fost aruncat în temniță pe jumătate mort, iar a doua zi i s-a tăiat limba de-Dumnezeu-înțelepțită cu care a mustrat rătăcirile ereticilor. Dar Dumnezeu, Cel ce ‹‹nebuni arată a fi pe cei înțelepți›› și ‹‹din gura pruncilor săvârșește laudă››, i-a dat credinciosului Său mărturisitor darul de a vorbi, mai presus de fire, chiar și fără limbă – mai limpede decât înainte. Umplându-se de rușine și mânie, ereticii i-au tăiat și mâna cea dreaptă, apoi l-au târât așa prin toată cetatea, spre batjocura tuturor. După aceea, l-au trimis iarăși în surghiun, fără purtare de grijă, fără haine și mâncare. În cele din urmă, lau închis într-o temniță din cetatea Shimaris. După trei ani de suferințe, Sfântul Maxim și-a dat cu bucuriesufletul în mâinile lui Hristos, pe Care L-a iubit din tinerețile sale și pentru Care a suferit chinuri atât de grele. 3 |
Анафема Меморандуму о новой мировой религии - о.Евстратий
(Anatema Memorandum-ului privind noua religie mondială) https://www.youtube.com/watch?v=pU52SMFujvk |
Citat:
(cati bani trimite putin vladimirovici la muntele athos anual?) |
Citat:
V. V. Putin s-a dat în bărci cu atoniții, anul trecut. În consecință, neoțarul a fost așezat în jilțul imperial, în timp cela demnitarul grec preacuvioșii (majoritatea greci!) se uitară cu ocelu' din vîrful cotului. Așa că e clar că e o vrăjeală geostrategică la mijloc, cu staniol de evlavie. Wtf, am lepădat și eu ceva exuvii la viața mea, așa că aiurelile cipofob-stilist-kaghebiste nu au efect asupra mea. |
Citat:
Frumos raspuns. Foarte probabil isi dadeau si ei seama ca nu pot ramane politeisti in Arabia lor asa s-au facut monoteisti dar tot cu obiceiurile lor stravechi. Multi spun ca este de fapt un mod de guvernare, un fel de a modifica si cucerii alte popoare. Doar cartea lor sfanta nu este voie sa fie tradusa in alte limbi, numai in araba. Asa au devenit unul din cel mai mare popor al pamantului. |
Citat:
las-o pe antonia, ca imparte acelasi cip cu sofia... ;) |
Predica Sfantului Nicolae Velimirovici la Duminica iertarii si inceputul Postului Mare:
“Tu insa, cand postesti“, spune Domnul, “unge capul tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau, Care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie.” Aceasta este cea mai buna alcatuire ce o primim pentru postire. Iar intelesul de suprafata este deslusit. Cand postesti, fa aceasta pentru Dumnezeu si pentru mantuirea sufletului tau, nu pentru oameni. Nu este catusi de putin important ca oamenii sa vada si sa stie ca tu postesti – cu adevarat, este mai bine pentru tine ca ei sa nu vada si sa nu stie. Pentru aceasta tu nu astepti de la oameni nici o rasplata. Si ce-ti pot da ei, care, ca si tine, se bizuie pe Dumnezeu pentru toate lucrurile? Este important ca Dumnezeu sa vada si sa stie. Si Dumnezeu va vedea oricum; nu poti sa ascunzi nimic de Dumnezeu. Asadar, nu arata postirea ta prin nici un semn vazut; El citeste aceasta in launtru, chiar in inima ta. Asa cum ti-ai uns capul inainte de a posti, fa aceasta si cand postesti; si asa cum ti-ai spalat fata ta inainte de a posti, fa aceasta si cand postesti. Fie ca faci aceasta sau te infranezi de la aceasta – nici una dintre aceste alegeri pe care le faci, nu-ti va spori meritul tau; daca faci aceasta sau te infranezi de la aceasta nici nu te va mantui, nici nu te va duce la pierzare. predica integrală: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/...a-despre-post/ |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Dacă ai face un mic exercițiu de gramatică ai observa că troparul în acel loc nu are sens și rupe continuitatea cererii: Încă aducem Ție această slujbă cuvântătoare și fără de sânge, și Te chemăm, Te rugăm și cu umilință la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi și peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte[...] Apoi preotul ridicându-și mâinile zice troparul Ceasului al III-lea: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi... [...] și fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău, iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău, prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. Am îngroșat cuvintele care arată o continuitate fireacă a cererii, iar prezența troparului în mijlocul epiclezei nu este potrivit. Te adresezi Tatălui:"Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi și peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte", apoi Fiului: "Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi..." și apoi iarăși Tatălui: "și fă, adică, pâinea aceasta...". Citat:
|
Antonia, am uitat să precizez, predica Sf. Nicolae Velimirovici am postat-o special pentru tine. Sper să fi înțeles că spălatul sau nespălatul trupului nu au nimic în comun cu mântuirea, atâta timp cât o faci pentru igiena trupului - necesară! Așa cum nu te poți duce la biserică nespălat, neîngrijit, așa și în societate.
|
Ovidiu, gasesc subiectul foarte important...
...mult prea important pentru a fi expediat intr-un topic care nu ii este destinat.
Voi deschide un nou topic, unde, daca s-ar putea, ar fi fain nu doar sa citam din sfintiile lor, ci si sa invitam preoti (da, stiu, din pacate nu prea vin pe forumul asta). |
Lasă bre că e bine să puți, cu cât mai jegos cu atât mai sfânt. Te speli pe dinți? Dă-i naibii, bei supă.
https://s-media-cache-ak0.pinimg.com...a431c29095.jpg |
Citat:
:31::31::31: |
Citat:
https://www.youtube.com/watch?v=8SHWo3Ii8tE&t=37m48s De aici se înțelege mai bine: https://www.youtube.com/watch?v=8SHWo3Ii8tE&t=35m37s |
Citat:
|
Citat:
Iar daca poarta si rasa razi de chipul lui Hristos si de lumina din monahul respectiv... dintii nu sunt un criteriu de mantuire si de evaluare a unei persoane. Insa batjocura pe care o arati fata de altul este un criteriu de evaluare a caracterului.. |
Citat:
Apoi, înapoierea asta de care spui nu e atât de răspândită. Preoții sunt oameni cu carte multă și chiar și călugărilor li se cere tot mai mult în sensul ăsta. Patriarhul, din câte știu, vrea cât mai mulți călugări absolvenți de Teologie, cel puțin ieromonahii. |
|
Citat:
mii de matanii, eu am vazut un lung sir de oameni tarandu-se, la propriu, pe jos spre altar. din pacate Biserica noastra nu este cea a teologilor eruditi sau a dvoastra, a lui simpllu, flying sau gpalama, ci aceasta. |
Citat:
|
Citat:
Aici e o critica a cartii: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/...der-schmemann/ Chiar si parintele Pruteanu critica aceasta carte: http://forum.teologie.net/viewtopic.php?t=1252#p11159 Deci refomrarea asta e chiar ceea ce se intelege din cuvantul "reformare", niste conceptii de tip protestant, aduse de ecumenism. |
Bine, după logica lui Cătălin, orice introduce Biserica în Liturghie e bun, dacă nu modifică dogma, iar oamenii se mântuiesc la fel de bine.
Dacă s-ar introduce litughii cu balonașe colorate, clovni și popi care se dau prin biserică cu hovermobilul (așa cum se tot reproșează catolicilor), tot ar fi bine, iar orice împotrivire ar cataloga-o drept: ecumenism, protestantism etc. În fine; omul atâta știe, atâta poate.... |
Rugaminte!
Nu inteleg nimic legat de sinodul asta.Ma poate si pe mine lamuri cineva pe scurt? Deci o sinteza de 10-15 randuri.Adica am vazut la inceput niste acuzatii grave -Sinod Talharesc etc.
Unii preoti care nu se roaga ptr ierarhul locului,credinciosi care nu mai merg la Biserica ca i-a sfatuit nu stiu cine? Mi se pare cam mult.M-am uitat pe http://forum.teologie.net/ eu acolo nu am vazut vorbindu-se macar de treaba asta?poate nu am cautat destul???... |
Ora este GMT +3. Ora este acum 03:15:59. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.