Din sursele citite am gasit si dovada ca ceea ce afirma penticostalii este fals. Acestia spun ca vorbirea in limbi este doar rugaciune, dar gasim chiar in 1 Corinteni 14 explicarea clara: "6. Iar acum, fraţilor, dacă aş veni la voi, grăind în limbi, de ce folos v-aş fi, dacă nu v-aş vorbi - sau în descoperire, sau în cunoştinţă, sau în proorocie, sau în învăţătură?"
Deci cel ce vorbea in limbi facea o descoperire, o proorocie, o invatatura. Si nu era o rugaciune. Asta am spus si eu, dar nu vazusem citatul.

Cateva luni am discutat despre asta, penticostalul o sa repete aceleasi lucruri, ca si cum nu i-a raspuns nimeni.

Aşa şi? În ce context spune acest lucru? Ai o sursă? Am uitat, sursele tale sunt bârfele care circulă pe internet. Şi cărei categorii de oameni (zeloţi) se adresează? Numai mintea ta scurtcircuitată şi a celui ce a scris a făcut repede conexiunea cu poziţia Pr. Staniloae şi a altor părinţi asemenea.

Asta să fie una din posibilele tale surse?: http://astradrom-filiala-bihor.blogs...enismului.html

Da




.

Pentru cei ce s-ar lasa amagiti de neadevarurile pe care le spune userul simpllu (ca el pretinde ca Dragos ii da dreptate), erorile din articolul pr. Zaharou: https://www.crestinortodox.ro/sfatur...bi-145409.html
Citez; "De aceea Sfantul Pavel in Epistola sa catre Corinteni spune urmatoarele: „Ma voi ruga cu duhul, dar ma voi ruga si cu mintea; voi canta cu duhul, dar voi canta si cu mintea" (1 Cor. 14, 15). Astfel, el face o deosebire intre rugaciunea facuta cu duhul si rugaciunea facuta cu mintea si identifica rugaciunea in duh cu rugaciunea in limbi necunoscute. Cu un verset mai sus spunea: „Caci daca ma rog intr-o limba straina, duhul meu se roaga, dar mintea mea este neroditoare" (1 Cor. 14,14)."
Aceasta este interpretarea penticostala a acelor citate. Aceasta interpretare, vorbirea in limbi este rugaciunea cu duhul, este invatatrua de baza a invataturii protestante. Atat ortodocsii, cat si celelalte culte interepteaza complet diferit acele ctiate si nu e nicio legatura intre vorbirea in limbi si rugaciunea cu duhul. Acolo Sf. Pavel spune ca vorbirea in limbi e nefolositoare daca nu intelege nimeni acea limba si nu se zideste Biserica. Si da ca exemplu rugaciunea in alta limba, care nu e la fel de folositoare ca rugaciunea in limba cunoscuta, pentru ca mintea nu intelege ce spune rugaciunea. Si nu ca rugaciunea in limbi ar fi rugaciune cu duhul, superioara celorlalte.

De aici intelegem si la ce se refera pr. Zaharou in alt pasaj: "Duhul Sfant S-a pogorat in ziua Cincizecimii ca sa-i invete pe oameni sa se roage in duh, adica inlauntrul „omului celui tainic al inimii" (1 Petru 3,4)." O interpretare in sensul celor de mai sus, eronata.

"Sfantul Pavel recomanda amandoua felurile de rugaciune. Ne sfatuieste sa nu ne folosim doar de una si sa o abandonam pe cealalta, aratand ca uneori e mai bine sa ne rugam in limbi, iar alteori cu mintea. "
O afirmatie tot in spiritul invataturii penticostale.

Si afirmatia care e cireasa de pe tort: "Faptul ca acest dar a reaparut in Occident in vremurile noastre." Vedem ca spune de vorbirea in limbi din trecut, ca ar fi aparut la eterodocsi, ca sa nu existe alte interpretari.

Nu am spus că Dragoş îmi dă dreptate, ci că a înţeles intervenţia mea în dialogul cu Penti, adică ceea ce am citat. https://www.crestinortodox.ro/forum/...postcount=1045

"Este surprinzator sa vedem ca Sfantul Pavel da mai degraba intaietate rugaciunii mintii, lucrare in care initiativa si stradania ii apartin omului, decat rugaciunii duhului, care este pur si simplu un dar al Duhului Sfant. Si alegerea sa este in acord cu restul Epistolei catre Corinteni. Bunaoara, el spune ca adevaratul prooroc este stapan pe duhul sau: „duhurile proorocilor se supun proorocilor" (1 Cor. 14, 32). A ne preda cu totul glossolaliei presupune o anumita pierdere a stapanirii de sine: este o explozie de har si bucurie, si desi suntem pe deplin constienti ca Dumnezeu este inlauntrul nostru, uitam oarecum de existenta semenilor nostri, a celorlalte madulare ale Trupului.

In Biserica primara multi au primit darul vorbirii in limbi, insa cu timpul el a devenit din ce in ce mai rar. Si aceasta, pentru ca s-a ivit urmatoarea problema: cand cineva vorbea in limbi, uzurpa pur si simplu spatiul duhovnicesc al intregii adunari, care nu mai tragea niciun folos de pe urma acestui dar. Cea mai buna explicatie care se poate da prezentei darului vorbirii in limbi in Biserica primara este necesitatea de a-i invata pe cei proaspat convertiti sa se roage mai degraba cu inima si nu in chip exterior, dupa cum erau probabil obisnuiti sa o faca. Dar curand Biserica a descoperit o cale si mai potrivita de a educa inima, caci grija sa era sa cultive omul launtric. Biserica a descoperit chemarea Numelui Domnului nostru Iisus Hristos si, incetul cu incetul, Rugaciunea Inimii a inlocuit darul vorbirii in limbi. Rugaciunea lui Iisus este un fel de a ne ruga in duh prin care nu ne pierdem insa controlul asupra duhului si nici nu ne aflam in primejdia de a uzurpa spatiul duhovnicesc al celorlalte madulare ale Trupului Bisericii. Toate cate le facem in Biserica trebuie sa le savarsim in asa fel incat sa respectam spatiul duhovnicesc al semenilor nostri.

Ai scos ideea din context ca un adevărat neoprotestant. Iată contextul:"Stim ca darul vorbirii in limbi (glossolalia) a fost incredintat Bisericii primare cu un scop precis. Intrucat Vechiul Israel se deprinsese a se ruga si a se inchina lui Dumnezeu intr-un chip mai degraba exterior, Duhul Sfant S-a pogorat in ziua Cincizecimii ca sa-i invete pe oameni sa se roage in duh, adica inlauntrul „omului celui tainic al inimii" (1 Petru 3,4)".

Eu înţeleg că întâietate are interiorizarea prin rugăciunea inimii. Eroarea fiind care?

"Apostolul insusi prefera sa ne traga la mal pentru a inlatura orice pricina de neoranduiala in Trupul Bisericii, pentru ca totul sa se faca spre zidirea credinciosilor."

"De departe, cea mai buna cale de a aborda si de a intelege fenomenul glossolaliei in zilele noastre, potrivit Traditiei, adica, fara sa condamnam si fara sa criticam, este sa consideram ca daca oamenii nu mai stiu sa se inchine lui Dumnezeu cu inima, Acesta poate sa le dea din nou darul vorbirii in limbi. Faptul ca acest dar a reaparut in Occident in vremurile noastre, cand calea inimii a fost uitata sau nu este cunoscuta, nu poate fi inteles decat in felul urmator: este limpede ca Duhul lui Dumnezeu tanjeste sa-i aduca pe oameni inapoi acasa, in Biserica, si sa-i invete acest chip nobil de inchinaciune care de atatea veacuri a fost practicat de crestini, pentru ca inimile lor sa fie din nou cultivate prin chemarea Numelui Domnului nostru Iisus Hristos.

Daca, intr-adevar, unii oameni primesc acest dar pentru o vreme, poate ca aceasta ii va ajuta sa descopere adevarata si neintrerupta Traditie a Bisericii, Traditia Rugaciunii Inimii, care este cea mai sigura si mai smerita rugaciune pentru zidirea, insuflarea si mantuirea omului. Prin aceasta rugaciune noi primim cel mai de seama dintre darurile Duhului Sfant, darul care ne Va tamadui si ne va intari fiinta, „calauzindu-ne la tot adevarul" (Ioan 16,13). El ne va ajuta sa purtam in noi plinatatea iubirii dumnezeiesti. Acest dar nu va inceta niciodata sa fie lucrator in noi, ci ne va insoti si dincolo de mormant."

Dragos, marturiseste aici, in vazul intregii lumi, tu cui ii dai, de fapt, dreptate?

Mă scuzați, de când și de ce sunt eu reperul cuiva?

P.S. Eu incerc să fiu ortodox.

pai daca eu ca roman, ma rog in chineza (mandarina) are vreo importanta? Conteaza atat de mult in ce limba ma rog, sau ca rugaciunea mea sa fie facuta din inima? Uite ce spune Dumnezeu: "Şi a zis Domnul: "De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe..."(Isaia 29-13).Nu conteaza in ce limba te rogi, conteaza doar sa iubesti, asa cum bine relateaza apostolul Pavel: "De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt."(1 Corinteni 13:1-2)

Are extrem de mare importanta.

Uite de ce: tu, roman din casa lui Corneliu, nu stiai limba mandarina.
A venit in casa voastră apostolul Petru si a inceput sa predice.
În timpul predicării lui pline de foc, Dumnezeu te-a botezat cu Duhul Sfant si ai inceput sa vorbesti in alte limbi, adica să te rogi in chineza lui Dumnezeu.

Tu esti roman si cand te rogi in alte limbi lui Dumnezeu, nu te mai rogi tu, ci Duhul Sfant care este in tine. Aceasta este importanta rugaciunii cu duhul.
Conteaza foarte mult.

Tu te poti ruga sincer si din toata inima.
Si poti da, in rugaciunea ta, tot ce ai mai bun.
Este o rugaciune primita de Dumnezeu.

Insa nu se poate compara cu rugaciunea in alte limbi, prin Duhul.
Acolo nu esti numai tu, care da tot ce are mai bun, e Duhul Sfant care te insufleteste si te inspira, tu te rogi prin Duhul Sfant.
E total altceva. Una e sa te rogi tu cat poti mai bine si alta e sa mijlocesti prin Duhul Sfant.

E ca diferenta intre ceea ce poate da mai bun omul credincios si ceea ce poate da mai bun Dumnezeu.

In acest pasaj Apostolul NU spune ca vorbirea in limbi nu valoreaza nimic.
Ci ca vorbirea in limbi fara dragoste, e lipsita de valoare.

Toate darurile duhovnicesti amintite de Pavel aici, sunt extrem de importante.
Si vorbirea in limbi si prorocia si darul cunostintei si darul credintei.

Insa oricate daruri duhovnicesti ai avea, daca nu ai dragoste nu valorezi nimic.
Asta e sensul afirmației Apostolului.

Deci nu conteaza doar dragostea.
Ci darurile duhovnicesti sa fie manifestate in dragoste.

Nu prietene. Daca nu mai sunt eu cel ce se roaga, ci Duhul care este in mine, eu devin doar o papusa, papusarul fiind Duhul, iar acest lucru contravine liberului arbitru pe care Dumnezeu ni l-a dat inca de la creatie. Poate ai vrut sa spui ca Duhul se roaga impreuna cu mine, ceea ce ar fi cu totul alt ceva. La mine nu e cazul, sunt un mare pacatos si nu merit asa ceva
ps:voi va-ti creeat un Dumnezeu dupa chipul si asemanarea voastra. La iehovisti, exista un Dumnezeu caruia ii place sa i se spuna pe nume, la voi exista un Dumnezeu caruia ii place ca un om sa ii adreseze rugaciuni in alta limba decat a natiunii de care apartine

oare DE CE i-ar placea lui Dumnezeu rugaciunea mea facuta in chineza, decat rugaciunea mea facuta in limba romana, eu fiind roman? In perioada apostolica am inteles de ce a fost necesara vorbirea in limbi, dar noi romani intre romani, e necesar ca unul sa se roage in chineza, altul in persana, cu toate ca amandoua persoane se afla in aceeasi incapere?

E ca şi cum ai vorbi de Trabant făcând abstracţie de faptul că există Mercedes.

Nu înţeleg de ce le tot suceşti când şi Apostolul dă intâietate rugăciunii participării noastre cu mintea şi inima insuflaţi de Duhul Sfânt. Refuzi să înţelegi că o rugăciune în văzul lumii din care nu se înţelege nimic, în zilele noastre nu aduce un plus de valoare (ea a fost necesară în Biserica primară). De aceea Biserica nu mai acceptă acest tip de rugăciune, dar iarăşi revin la vechea mea vorbă: vă lipseşte exeperinţa a două mii de ani, nu poţi tu ca pionier să vii sa dai lecţii înţelepţilor (când spun înţelepţi mă refer la Părinţii Bisericii). Nu o lua ca pe o ironie, ci ca pe o simplă realitate.

E ca şi cum ai spune că rugăcinea inimii nu este tot un dar al Duhului Sfânt. Ori noi ştim că rugăciunea neîncetată pe care au dobândit-o Părinţii Bisericii este un dar al Duhului Sfânt.

Exact. Asa e cand vorbesti de rugaciunea obisnuita facand abstractie ca, prin Duhul Sfant, e posibila rugaciunea in alte limbi.
Nu intelegi pentru ca nu citesti 1 Corinteni 14, sau pentru ca nu vrei sa intelegi din pricina ca nu iti convine ce scrie.

Desigur ca Apostolul incurajeaza rugaciunea cu mintea. Insa nu-i da intaietate, nici mcar in adunarile publice.
El spune asa: "Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea." Apostolul le da intaietate amandurora. In adunari publice.

Pentru rugaciunea privata, Apostolul subliniaza valoarea mai mare a rugaciunii in alte limbi. Pentru ca prin rugaciunea in alte limbi credinciosul se zideste pe sine insusi, graieste tainele Duhului catre Dumnezeu si aduce multumiri intr-un mod extraordinar de frumos. E Duhul Sfant acolo, intr-o manifestare speciala.
Faci confuzie, NU a fost necesara nici in Biserica Primara.
Rugaciunea in alte limbi, cu voce tare si fara talmacire NU a fost necesara nici in Biserica Primara.

Insa rugaciunea in limbi, rostita cu randuiala, a adus un mare plus de valoare in Biserica Primara si poate aduce si astazi, pentru cei care cred invatatura apostolilor.
Orice persoana sau comunitate de credinciosi care isi permite sa interzica rugaciunea prin Duhul Sfant, isi pierde autoritatea spirituala de a fi ascultata.
De ce as vorbi eu impotriva rugaciunii inimii?
Orice tip de rugaciune placuta Domnului ar trebi sa fie incurajata si practicata.

Ceea ce afirm eu este ca rugaciunea in alte limbi, pe care au primit-o Sfintii Apostoli si credinciosii Bisericii Primare este de o exceptionala valoare si ar fi de dorit sa fie practicata de fiecare crestin.

Da, asta am vrut sa spun.
OK, tu poti sa te complaci in pacatele tale!

Mno bine, ori cu tine, ori cu pereţii. Să fii sănătos!

Apai, eu iti dau dreptate.
Cum ziceai ca ti-a dat si Dragos. :1:

Acolo e altă poveste, Dragoş a înţeles cum stă treaba.

ma nedumereste ceva, de ce e musai ca intalnirea dintre om si divinitate sa fie o rugaciune? de ce daca omul primeste acel miracol il primeste ca sa se roage, de ce trebuie sa ceara, de ce trebuie pus mereu intr-o stare de umilinta, practic despre asta vorbiti cu totii. asta a vrut dumnezeu? a creat niste panarame umile? eu nu cred ca asta spune pavel, eu cred ca se refera la o comunicare/comuniune cu divinitatea. e altceva.

Am sentimentul ca e posibil ca nedumerirea ta sa vina din definitii.

Rugăciunea nu inseamna doar să ceri ceva. Este adevarat ca pentru cei mai multi, rugaciunea inseamna a cersi ceva de la Dumnezeu. Insa rugaciunea, macar ca implica si cerere, tocmai asta inseamna, a avea comuniune cu Dumnezeu. Termenul ebraic pentru rugaciune, tefillah, exact asa inseamna: comuniune.

Deci, ori o stiai, ori ai nimerit-o.

Acolo sunt niste afirmatii ortodoxe, nu e nimic de inteles sau de contestat. Problema consta in celelalte afirmatii, care sunt neortodoxe, din invatatura penticostala.
E fals, vorbirea in limbi nu e rugaciune a duhului, asa cum spune invatatura penticostala. Am dat toate explicatiile necesare, nu mai sunt fara minte sa-mi pierd timpul cu tine, tu oricum nu o sa intelegi decat ce vrei tu (adica nimic).
Nu are nicio legatura cu invatatura ortodoxa ce spune parintele, ci cu invatatura penticostala si protestanta. In invatatura ortoodxa Duhul Sfant S-a pogorat din cu totul alt motiv decat cel mentionat de autor. Iar cei dinainte se rugau cum trebuie, ca doar de aceea sunt mari sfinti si profeti si in Vechiul Testament. La fel cum cei ce n-au vorbit in limbi se pot ruga cum trebuie. E o noua afirmare a invataturii penticostale, vorbirea in limbi este rugaciune cu duhul. E halucinant ce interpretari da autorul.
E incredibil ce poate sa spuna, pana si neoprotestantii spun ce sunt acele manifestari, doar parintele crede ca e harisma de la Dumnezeu. Eu stiam ca exista credinciosii cu conceptii ecumeniste, dar aici e deja prea de tot. NU stiu daca vom gasi vreun preot la noi sa creada asa ceva, nici macar unul.

nedumerirea vine din concluzii. tu te lupti cu catalin, e rugaciune, nu e rugaciune, dar nu e vorba de asa ceva acolo, e mult mai mult, dupa parerea mea.

eu cred ca in lupta asta, si nu ma refer la forumul asta ci istoriceste, toata lumea uita esentialul, crestinismul spune ca putem fi ca dumnezeu. in 2000 de ani biserica crestina, asa cum a evoluat, in mii de sectiuni, nu a facut decat sa spuna cum putem ajunge ca dumnezeu, descoperind si punand mereu piedici. reforma nu a facut decat sa adauge alte si alte obstacole. adevarul este ca protestantismul este mult mai putin tolerant decat bisericile imperiale. bine, mi-e destul de greu sa ma gandesc la ce se intampla prin nordul european...

ps.habar n-am evreieste, de nimerit nu nimeresc nimic, niciodata ;), e logica si un pic de simtire.

Nu ma mai lupt. Il las in mana Domnului. I-am aratat in Biblie dar nu crede. I-am aratat ce zice ierarhul lui ortodox, nu crede. Ii zice si coreligionarul lui, Simpllu, dar tot nu crede.

Omul nu are cum sa fie deschis spre aprofundarea adevarurilor crestine. A venit din ateism si are nevoie mai intai sa se ancoreze adanc in traditiile si ritualurile de baza ale ortodoxiei. Si asta e bine pentru el. In aceasta faza e normal sa priveasca cu scepticism si sa respinga apriori orice ii spune un penticostal. Indiferent daca este biblic, adevarat si folositor vietii crestine, sau nu.

e necesar asa ceva?

Pentru cei care zic: "dom'le, io sunt cel mai mare păcătos din lume și asa vreau sa raman in veci, poate, poate ma voi putea mandri cat mai des cu cat de smerit is eu", nu-i necesar.

Pentru cei care vor sa se nevoiasca pe calea lui Dumnezeu, sa lupte cu patimile, să inainteze în cunoasterea lui Dumnezeu și in viata lor de rugaciune, e foarte necesar.

Deci, pentru crestinii nominali nu-i necesar, pentru practicanti, da.

Desigur, e necesar.

pentru a raspunde la intrebarea asta trebuie sa ne gandim la ce asteapta divinitatea de la noi, de ce am fost creati, pentru crestini raspunsul ar fi si mai greu, Hristos este doar iubire.

deci, ce nu crede catalin si ce spune PT, alti colegi sau ce am inteles eu din spusele lui pavel. eu cred ca omul atinge o stare de catarsis atunci cand are parte de miracolul intalnirii cu divinitatea si atunci se intampla ceea ce este subiectul acestui topic, vorbirea in limbi. este vorba despre ceva personal, chiar irepetabil in forma aceea, nu este vorba despre o "limba" precum chineza, persana, malgasa sau maghiara, este o comuniune intre omul care are parte de miracol si divin.

spre deosebire de PT eu cred ca pavel s-a folosit de el insusi ca de o autoritate cand spune ca nimeni nu vorbeste in limbi mai mult decat el, asa ca sa faca cum le spune, nu altfel.

ergo, eu nu cred ca este necesar, nu vad de ce o asemenea putere ca a lui dumnezeu ar cere sau ar da asa ceva oamenilor. cei foarte putini care au parte de miracol? sper ca exista cu adevarat astfel de oameni binecuvantati.

vezi ca adaugi in dreptul meu cuvinte pe care nu le-am zis. Am spus ca sunt pacatos si ca nu merit ca Duhul sa se roage alaturi de mine. Da ca vreu sa raman in veci in acesta stare, asa ceva NU am spus. Poate datorita limbilor in care vorbesti tu, ai vazut asa ceva im mesajul meu.
ps: nu stiam ca acesta cale ce duce spre Dumnezeu, e pavata cu vorbirea in limbi straine.
Sa vedem ce spune Biblia:
"Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine." (Matei 25: 34-36). Uite ca Imparatul nu pomeneste nimic de vorbirea in limbi, sau ceva de genul: Duh v-am dat si in limbi ati vorbit...

Ei, asta-i minunat.
Te-ai complacut ani si ani de zile in aceasta stare.
E de ajuns.

Ba pomeneste.
Insa nu pentru cei care vor sa se scalde in mocirla pacatelor.
Ci doar pentru cei care vor crede cu adevărat in El.

Marcu 16:16,17
"Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi"

Domnul a spus: "Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă.(Luca 15-7). Si tot EL mai spune: " Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi ci pe păcătoşi la pocăinţă.(Marcu 2-17)
ps:daca nu vorbesc in limba persana, inseamna ca m-am complacut in starea de pacatosenie?
Apropos, tu vorbesti in limba vietnameza? Sunt sigur ca nu! Atunci esti pacatos!


dar ma indoiesc ca la voi penticostalii sunt valabile si restul versetelor:
"Şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi"(Marcu 16-18). Iar despre vorbitul in limbi...e cam greu sa spui ca ceea ce vorbiti voi se pot numi limbi noi

Domnul a vorbit despre pacatosul care se pocaieste. Pentru ei se bucura Cerul.
NU pentru pacatosii incurabili. :68:
Cam dai impresia ca te complaci in starea de pacatosenie, amice.
Prin afirmatiile tale, nu prin necunoasterea limbii farsi.

Poate ca doar te umflii in pene afirmand ca esti pacatos, asteptand probabil aplauze prelungite pentru declararea mandra a pacatoseniei tale. Mie atitudinea asta imi pare cam ciudatica.

Daca esti in aceasta stare critica, roaga-te asa: "Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!"

daca nu sunt penticostal, sunt un pacatos incurabil? Atunci ASA sa raman

ce este acesta limba farsi?

ai spus bine...POATE.
PS: NU am nevoie de aplauzele nimanui de pe acest forum, pentru declararea mandra a pacatoseniei mele. Pentru ele are cine sa ma aplaude

aici tu te unflii in pene de mandrie. Am un verisor penticostal. Ceea ce vorbeste el, in timp ce este cuprins de "acel duh", nu sunt DELOC acele limbi care sunt pomenite in Biblie ca fiind limbi straine

Tu nu stii cum erau limbile pe care le vorbeau ucenicii cand erau botezati cu Duhul Sfant. Pentru ca nu ai studiat subiectul in Biblie. Stii doar ce spun datinile si folclorul bisericesc.

Poate sunt poate nu sunt ca in Biblie. Pana nu studiezi subiectul, nu ai posibilitatea sa faci comparatii cu Biblia.

Iar spui neadevaruri. Eu ti-am aratat ce spune in Sfanta Scriptura si tu, nesuportand adevarul, ai inceput sa devii agresiv si sa ma acuzi in mod fals de minciuna. Nu ai mai continuat sa fii agresiv pentru ca, probabil, adminul ti-a atras atentia. Apoi, ca sa nu recunosti, ai inceput sa spui chiar tu neadevaruri, ca penticostalii ar vorbi in limbile popoarelor, desi niciun penticostal nu mai sustine astazi asa ceva. Ai recunoscut, astfel, fara sa vrei, ca limbile din Sfanta Scriptura sunt limbi ale popoarelor. Ceea ce nu fac penticostalii, asa cum ti-am aratat chiar ce spun penticostalii.
Iar simpllu incerca sa spuna ca acel calugar spune ceva ortodox, nu ca ar aprobat el invatatura penticostala. Ceea ce nu e adevarat, acel calugar sustinea invatatura penticostala, nu cea ortodoxa. Sper ca nu ti-a trecut prin cap ca eu vreodata as da crezare unei minciuni, eu cred ca penticostalismul e printre cele mai gresite religii, intrecand si multe religii pagane.

Nu tu mi-ai spus ca mint cu nerusinare cand am spus ca tu si penticostalii sustineti ca limbile vorbite nu sunt limbi ale popoarelor? Azi ce mai sustii? Sunt limbi ale popoarelor sau nu?

Asta sustine ortodoxia, indumnezeirea omului, prin har. Cu ajutorul harului primit prin Sfintele Taine. Protestantismul nu cunoaste acest lucru, nu intelege nici ce este harul. Ei spun ca e un fel de binecuvantare, noi spunem ca e o energie necreata ce izvoraste din Dumnezeu, deci e de origine divina si de aizi indumnezeirea.

De inseamna DATINA la tine??? Si ce inseamna FOLCLORUL Bisericii?

Folosesti 2 termeni DEFAIMATORI intentionat. Asta este strategia ta, de DEFAIMARE. Nicidecum nu folosesti termeni corespunzatori.

Noi nu avem folclor, avem multe scrieri care apartin patrimoniului Bisericii.

Noi avem o istorie, voi nu aveti absolut nimic. Nici pe Hristos.

Noi avem multe carti care asemenea Scripturii, sunt scrise de oameni seriosi, oameni DEDICATI crestinismului, oameni de vaza, IERARHI, oamenii ai Bisericii, care au PASTRAT IN SCRIS realitatile vremii.

Singura obiectie pe care o poti ridica pentru aceste scrieri si pentru ca le defaimezi denumindu-le folclor este ca nu ar fi scrise de Apostoli si nu ar face parte din canonul Scripturii...

Insa chiar daca nu fac parte din canonul Scripturii, cartile astea au o valoare enorma, poate nu dogmatica, dar istorica, pentru ca ele nu trateaza probleme dogmatice, insa ne povestesc exact ce a fost in vremea respectiva.

Daca Apostolii au autoritate dogmatica si Scriptura este un fundament dogmatic, aceste carti istorice, au impreuna o valoare ISTORICA, de istorie, dar si de pastrare canonica (cand e vorba de scrierile sinoadelor).


Ce simplu iti este tie sectarule, sa folosesti jignitor 2 termeni "folclor si datina" pentru a defaima si desconsidera munca de 2000 de ani a multor oameni sfinti... Rusine pentru stilul discursului tau, daca ai avea cu adevarat caracter, ai folosi termeni proprii si nu gunoaie din astea.

Noi nu suntem o credinta bazata pe basme, folclor sau bolboroseli ca a voastra. Noi avem Scriptura, avem carti scrise de multi oameni sfinti si nu bolboreseli aparute la sfarsitul veacurilor.

Vorbim de harisma vorbirii in limbi de la inceput, nu are nicio legatura cu ce fac penticostalii. Cum spunea si un penticostal, multi se prefac ca vorbesc in limbi. La ceilalti e o actiune a ingerilor cazuti, nu un dar de la Dumnezeu. Toate cultele spun asta, inclusiv ceialalti neoprotestanti. Acolo e o posesiune demonica temporara, ceea ce e infricosator. Vorbirea in limbi era o limba a unui popor, nu altceva, asa cum scrie in Sfanta Scriptura. Aceasta a disparut, cel mai probabil, dupa epoca apostolica, a existat doar in primii ani. Primirea harului prin Botez si Sfintele Taine (Mirungere si Impartasire) ii da crestinului aceleasi trairi, doar ca nu mai vorbesc in limbi. Pentru cei din afara bisericii nu exista har, deci nu cunosc aceste trairi. Odata cu pietismul au inceput sa apara manifestari din acestea care erau date de ingerii cazuti (cadeau si intrau in trasna, vorbitul in limbi, tremuratul, etc.). Crestinii induhovniciti au parte de minuni mult mai mari, am dat link-ul cu luminarea harului.