"Liviu Rebreanu și Fanny Rădulescu s-au cunoscut pe terasa Oteteleșanu din București (situată pe locul unde se află astăzi Palatul Telefoanelor), unde, pe atunci, se adunau mai toți artiștii vremii. I-o prezentase bunul său prieten, Emil Gârleanu. Ea, absolventă a Conservatorului de Artă Dramatică, era actriță și scriitoare. El stârnise deja interesul prin nuvele publicate în revistele literare. Iată cum își mărturisea Liviu Rebreanu, în 1912, iubirea pentru Fanny.
“Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii”

“Mulți cred că se laudă zicând: “Iată inima mea! Vi-o dau… n-am nevoie de dânsa… Mie nu mi-e frică de chinurile geloziei, mie nu-mi pasă de tremurările înfrigurate ale iubirii! De un singur lucru mă feresc: să nu fiu banal! Aș vrea să sufăr, aș vrea să scrâșnesc din dinți, să-mi smulg părul și să adorm cu genele muiate în lacrimi! Astfel, cel puțin, aș ști că trăiesc, aș înțelege, poate, ce înseamnă a iubi… Dar zilele trec, veșnic aceleași, searbede și plictisitoare, și viața mea se scurge întocmai ca viața unei gâze netrebnice… Eu nu pot avea o iubire; eu nu pot avea decât iubiri. Iubirile acestea însă răsar repede, pâlpâie o clipă și apoi pier, dispar pentru totdeauna, parc-ar fi fost niște visuri pe care le uiți îndată ce te-ai deșteptat din somn…”
O, şi eu credeam că nu pot iubi, şi eu îmi închipuiam că vina nu este în mine, ci în ele, în femeile care nu merită să fie iubite!… Astăzi însă știu și înțeleg că iubirea este făcută pentru cei umili, că cei mândri nu vor putea iubi niciodată… Cei mândri își închipuiesc că nu au trebuinţă de inimă; ei nu vreau decât să cucerească, mereu să biruiască; ei cred, în sfârşit, că şi în iubire succesul e tot. Dorinţele lor poate se vor împlini, poftele lor poate vor fi mulţumite, da… dar, vai, iubirea n-au s-o cunoască niciodată.
Căci iubirea cere supunere, o supunere oarbă, ca şi credinţa. În iubire n-ai să fii convins niciodată, n-ai să aştepţi probe niciodată. Tot ce nu e supunere şi devotament nu e iubire. Trebuie să trăieşti mult, trebuie să suferi mult, trebuie să pricepi mult pentru ca inima ta să fie în stare a primi iubirea. Cei ambiţioşi, cei mândri, cei obraznici şi nerecunoscători nu pot şti ce este iubirea şi, aşa, cei mai mulţi dintre noi de-abia la vârsta de cinzeci de ani începem să înţelegem iubirea, atunci, deci, când e prea târziu…
Pe mine viaţa m-a frământat, m-a umilit; mie viaţa mi-a mulcomit glasul. Astfel am ajuns să nu mai spun că ele nu merită să fie iubite, ci strig pretutindeni: ştiu să iubesc fiindcă am învăţat a plânge, a suspina şi a mă resemna!
Astăzi aş vrea şi eu să nu iubesc, aş vrea să fiu iar mândru, ambiţios, cuceritor… Dintr-asta se vede că sunt îndrăgostit! Dacă aş şti cânta din syrinx, te-aş duce într-o poiană scăldată în lumină de lună, într-o poiană unde încă nu s-a încuibat mândria omenească, şi ţi-aş şopti la ureche cântecul celor iubiţi. Atunci poate ai pricepe şi tu că iubirea nu cunoaşte ceea ce lumea numeşte “a fi iubit”.
Te iubesc pentru că mă iubeşti: acesta este un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc; aici începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii. Omul îndrăgostit nu zice: te iubesc pentru că eşti oacheşă; nici: te iubesc pentru că eşti bună. Omul îndrăgostit zice: te iubesc cu toate că eşti oacheşă, cu toate că eşti bună şi te-aş iubi chiar dacă ai fi blondă sau dacă ai fi rea."


Putet citi in continuare aici - http://webcultura.ro/una-dintre-cele...ratura-romana/

Intr-o zi un om bogat i-a daruit unui om sarac un cos plin cu gunoi ca sa isi bata joc de el.
Omul zambi si pleca tinand in mana cosuletul primit.
Ajuns acasa, a inceput sa il curete , sa il spele si apoi l-a umplut cu cele mai frumoase flori.
S-a intors la omul bogat si i-a inmanat acestuia cosuletul.
Omul bogat ramase surprins si il intreba:
De ce mi-ai adus atatea flori frumoase cand eu ti-am daruit numai gunoi?
Omul sarac raspunse: orice persoana daruieste ceea ce are in inima sa.

"Oamenii nu se deosebesc atata prin ceea ce spun, ci prin ceea ce fac."M.Eminescu
"Acolo unde straluceste privirea, diamantul prisoseste"...V.Hugo
"Asculta tot, dar nu crede tot!"-proverb

"Ne rugam Sfintilor ca ei sa se roage pentru noi. Ce inseamna, in cele din urma, a te ruga unui sfant? Inseamna a plini ceea ce sfantul acela a incercat sa savarseasca in viata. Nu ajunge numai sa ii insiram pe toti: Sfinte Ioan Botezatorule, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi... N-o sa puteti niciodata si nu ajunge niciodata sa spunem: sfinte Nicolae, roaga-te lui Dumnezeu Hristos pentru noi, pacatosii, daca nu vom sti sa ii ajutam pe copiii aceia care au nevoie, in ghetutele lor sufletesti, de darurile noastre, care, chiar daca nu sunt materiale, trebuie sa vina ca o mangaiere pentru ei. Cum nu vom ajunge niciodata sa ne rugam Maicii Domnului sa se roage pentru noi daca noi, fete, vom continua sa traim in necuviosie, iar noi, barbatii, vom incepe si vom contnua sa ne batem joc de fecioria Maicii Domnului si de fecioria celor din jurul nostru. Pentru ca daca nu vom plini plinirea faptelor sfintilor acestoa mari, nu neaparat ca in zadar va fi rugaciunea noastra, dar putina rasplata vom avea din rugaciunea aceasta.


Ne-am obisnuit sa spunem: Eu sunt robul lui Dumnezeu Constantin sau robul lui Dumnezeu cutare, dar zicem in acelasi timp: Da-mi, Doamne, fa-mi, Doamne, adu-mi, Doamne, daruieste-mi, Doamne, tine-ma, Doamne, da-mi sanatate, du-ma incolo, fa-mi cutare, trece-ma de examen, ajuta-ma, DOamne, sa trec si de asta! Pai cine mai e rob si cine mai e stapan oare? Nu ii dictez eu lui Dumnezeu, de fapt, ce are de facut?"

(pr. Necula, Cantare de biruinta cantand... predici la duminicile de peste an)

"Trebuie sa ne ostenim sa fim buni, caci ne ducem in vesnicie cu trasaturile noastre de caracter. Gandurile bune si dorintele bune ne dau binele inca de aici. Aici se castiga Raiul,aici trebuie sa biruim tot gandul rau- sa stapaneasca duhul peste materie, sa se inalte duhul mai presus de toate maruntisurile lumii acesteia."
staretul Tadei

"Nimeni nu se mantuieste singur, dar se pierde singur". (Homiacov)

Sfaturi duhovnicesti ale stareţului Tadei
 

"Cum iti sunt gandurile, asa iti este si viata. Daca avem ganduri de pace, de liniste, de dragoste deplina, de bunatate, de virtute, de curatie, atunci si in noi va fi pace, deoarece toate gandurile pasnice aduc pace launtrica, ce razbate din noi - caci gandurile ne sunt pline de pace, liniste, dragoste desavarsita si bunatate.Daca purtam in noi ganduri rele, diavolesti, atunci se nimiceste si pacea noastra launtrica."

"Nu mai dati atata insemnatate intamplarior din afara. Fiti mai mult inlauntrul vostru, in inima, cu Domnul, iar pe celelalte lasati-le! Trebuie doar sa fiti cuviinciosi, linistiti si buni fata de toti. Nu purtati grija altora!"

"Daca departam de la noi ispita duhului vicleniei, fara lupta dobandim biruinta. Daca departam de la noi ispita, biruinta este dobandita fara lupta!"

"Nu trebuie sa va impotriviti, nici sa-l convingeti pe aproapele vostru; nu foloseste la nimic! Pe aproapele trebuie doar sa-l iubiti pentru Domnul!"

"Domnul este si in ei (in cei necredinciosi), caci, daca n-ar fi intr-insii, ar mai putea fi ei vii?"

"Desavarsirea vietii crestine este deplina smerenie."

"Cel care asculta, acela este smerit."

"Cum vom birui raul? Cu dragoste!"

"Tristetea tulbura totul. Ea zadarniceste pacea. De aceea trebuie sa ne rugam, caci a ne intrista este lucru paganesc."

"Ma tulbur foarte mult cand vad mahnire. Mahnirea este un mare pacat. Noi trebuie sa ne rugam, pentru ca noi suntem crestini. In loc sa fim recunoscatori pentru toate, noi suntem mahniti!"

"Hula impotriva Duhului Sfant este staruinta in nepocainta si in impotrivire fata de Adevar."

"Pocainta inseamna schimbare a vietii."

"Oriunde domneste smerenia, fie in familie, fie in societate, raspandeste pace si bucurie."

"Pacea si bucuria sunt cele mai de seama bogatii ale lumii acesteia si ale lumii celeilalte, dupa care tanjim."

"Insumi am vazut ca prin gandurile pe care le am, pot sa atrag sau sa indepartez pe cineva."

"Puterea dragostei,
Puterea dragostei...

Undeva unde nu am mai fost,
Uneori sunt inspaimantata...

Dar sunt gata sa invat
Despre puterea dragostei."

Dumnezeu poate fi iubit, dar nu gândit. Poate fi prins si apropiat prin iubire, dar niciodata prin gândire. ( Norul Necunostintei)

Tocmai neputinta de a-L întelege în toata întregimea Lui este aceea care ne face sa-L întelegem pe Dumnezeu în toata maretia Sa. ( Tertullian)

Dumnezeu este în afara tuturor, neramânând în afara; este în toate, dar necuprins de ele; este mai presus de toate, fara înaltare; este mai jos de toate, fara coborâre; este în toate si, totodata, deasupra tuturor. ( Fericitul Augustin)

Daca n-ar fi un singur Dumnezeu, n-ar fi Dumnezeu. ( Sfântul Efrem Sirul)

Cunoastem firea divina prin lucrarile Sale. ( Sfântul Vasile cel Mare)

Dumnezeu poate câte vrea, dar nu vrea câte poate. ( Sfântul Ioan Damaschin)

Splendid! Asta e limbajul lui Dumnezeu: face Faptura sa infloreasca.

*Rugăciunea: un pod de flori între spirite.

*Trăieşte aşa cum te rogi: cu smerenie, cu blândeţe, cu ardoare. Şi nu te

ruga aşa cum trăieşti: în grabă, cu egoism, cu trufie.

*Ochii nu pot fi înneguraţi când inima e doldora de lumină.

*Negura de pe ochi se transformă în zgură pe suflet.

*Drumul sfinţeniei nu admite…popasuri.

din revista cultural-creştină Glas Comun

Nimeni să nu doarmă!
Nimeni să nu doarmă!

Chiar și tu, o prințesă, în dormitorul tău rece,
Privește stelele care tremură pline de dragoste și de speranță

Secretul Meu este ascuns în Mine.
Nimeni nu va afla numele Meu!

Nu, nu!

Îl voi spune doar buzelor tale când lumina va străluci!
Și sărutul Meu va topi tăcerea care te face să fii a Mea!


NESSUN DORMA - Giacomo Puccini

Cred in Dumnezeu asa cum cred in soare, nu pentru ca il pot vedea, ci pentru ca, datorita Lui, toate lucrurile se pot vedea.
(C. S. Lewis)

‎"Eu sunt Lumina, dar voi nu Mă vedeţi,
Eu sunt Calea, dar voi nu Mă urmaţi,
Eu sunt Adevărul, dar voi nu Mă credeţi,
Eu sunt Viaţa, dar voi nu Mă căutaţi,
Eu sunt Învăţătorul, dar voi nu Mă ascultaţi,
Eu sunt Dumnezeul vostru, dar voi nu vă rugaţi Mie.
Eu sunt Prietenul vostru cel mai bun, dar voi nu Ma iubiţi pe Mine,
De sunteţi voi nefericiţi, nu ma învinuiţi pe Mine."

„Am toate defectele celorlalți și totuși ceea ce fac aceștia mi se pare inadmisibil.” Emil Cioran

Be nice to yourself. It’s hard to be happy when someone’s mean to you all the time. Anonim

Anonim înțeleg, dar în rest nu prea.

Modestia Egoului

Nu-mi doresc multe de la viata,
Doar sa fiu acoperit de glorie.

Domnul îi iubeşte pe credincioşi, pe altruişti, pe stăruitori. Şi nu mai puţin pe curajoşi, pe cuviincioşi, pe inteligenţi. Frica, obrăznicia şi prostia nu-s plăcute lui Hristos. (Nicolae Steinhardt)

"Nu iubeşti o femeie pentru că e frumoasă, ci ea e frumoasă pentru că o iubeşti" (Arthur Schompenhauer)

Oamenii nu pot gasi viata fara sfarsit, deci odihna de framantarile si indoielile lor cu rost si fara rost, decat in Tatal - ca Izvorul nesfarsit a toata viata, sau Izvorul iubirii. Numai Tatal uneste in Sine izvorul vietii nesfarsite cu izvorul iubirii nesfarsite. Iar in El nu putem ajunge si nu ne putem simti fericiti decat in calitate de fii. Iar calitatea aceasta n-o putem dobandi decat in unire cu Fiul Lui Unul-Nascut, facut om. (Parintele Dumitru Staniloae)

va rog ascultati acest acatist,acatistul Domnului nostru Ius Hristos-linistitorul sufletului1e minunat1nu ma mai satur sa-l ascult!
http://youtu.be/G5DSqNzIGtI

"Cele 7 pacate capitale:

1.Prostia
2.Recursul la scuze:nu stiu,n-am stiut...
3.Fanatismul
4.Invidia
5.Trufia naroada
6.Turnatoria
7.Rautatea gratuita
Mai adaug inca una:Dragostea cu sila!"

Nicolae Steinhardt

Undeva intre camasa si tara

Daca cineva ne cere camasa de pe noi, i-o dam cat ai clipi,
Dar daca cineva ne cere o tara, refuzam sa o dam.

Intre camasa si tara,
Unde ne oprim cu datul?


http://fc06.deviantart.net/fs46/f/20...g_by_B1nd1.jpg

,,Ii simti rasuflarea.Vibra spre el cu o dragoste nevazuta,usoara,pregatita si plina de incredere-o viata stranie,intr-o noapte la fel de stranie.Pe neasteptate ii simti sangele.Urca si urca dar era mai mult decat atat;viata,de o mie de ori blestemata si binecuvantata, de atatea ori pierduta si tot de atatea ori redobandita-cu o ora inainte asemenea unui tinut arid,limitat,stancos,fara nimic mangaietor-si acum tasnind,tasnind parca din nenumarate fantani,rasunand si apropiindu-se clipa tainica in care cineva,care nu mai credea deloc in puterea ei-era iarasi omul de mai inainte,iesind din mijlocul valurilor pe tarmul oceanului,alb si stralucitor,intrebare si raspuns in acelasi timp,toate acestea urcau si furtuna se aduna in ochii ei.

-Priveste,spuse Ravic.Omul asta nu stie nimic,nu stie ce aripi ne-au atins pe noi.Se uita la noi si nu vedea ca ne-am schimbat. Lucrul acesta este foarte bizar in lume: poti sa devii un arhanghel,un nebun sau un criminal,nimeni nu observa nimic.Dar cand iti lipseste un nasture fiecare observa lucrul acesta. -Nu e bizar,este bine asa,spuse ea.Putem fi singuri cu noi insine.Ravic o privi.Noi-gandi el,ce cuvant!Cel mai misterios din lume.Ea ii zimbi."(,,Arcul de Triumf" de Eric Maria Remarque)

"Nu există nimic mai îngrozitor decât o veșnicie fără Hristos. Aș prefera să fiu într-un iad în care este Hristos decât într-un rai care nu-l are pe Hristos."
Sfantul Iustin Popovici

Nu exista nimic mai ingrozitor decat a nu-L vedea pe Hristos.
Iadul nu este altceva decat lipsa acestei vederi.

Un rai fara vederea Lui Hristos este de fapt iad,
Si un iad in care-L vedem este, de fapt, rai binecuvantat.

luat de pe blogul Sfantul Munte Athos
 

Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa despre o “întâmplare” de la Aiud

„Mă întorc acum la întâmplarea mea de Paşti. Mă pregăteam pentru sărbătoare. Îmi purificam sufletul pe cât puteam, eram surd la insulte, insensibil la lovituri, blindat împotriva foamei, încălzit de o rugăciune interioară şi în noaptea în care ştiam că este noaptea de Paşti, la ora 12 noaptea, am auzit clopotele din Aiud bătând. Vuietul lor pătrundea spiritual. Adică nu era un vuiet ca şi când ai fi lângă el, ci pătrundea prin ziduri. Era ca un mesaj pe care lumea de afară îl trimitea, lumea aceea care sărbătorea Învierea Domnului.

Şi am cântat „Hristos a înviat!”. La început în gând, pe urma am simţit nevoia să-l cânt nu cu voce tare, dar să mă aud eu însumi. Era o linişte mormântală şi orice mişcare din celule era reflectată în afară pe culoar şi sigur gardianul m-au auzit cântând şi a venit la mine şi m-a insultat. Şi am hotărât să încetez să mai cânt ca să nu tulbur noaptea aceea Sfântă a Învierii. Mi-am adus aminte de tot ceea ce se întâmpla în copilăria mea, cele mai dragi amintiri. (…) Pe secţie la noi – era secţie specială de sancţiuni, de pedepse -, erau şase gardieni (era o secţie mai mare). Ei veneau înşiruiţi unul după altul. Gardianul care era de serviciu intra în rândul celorlalţi şi cel care rămânea pe secţie deschidea uşa. Noi trebuia să stăm cu faţa la perete. El intra şi nu ştiu la ce se uita să vadă dacă este în ordine. Şi n-aveam voie să ne întoarcem cu faţa din nou la uşă decât în momentul în care auzeam uşa încuindu-se.

În dimineaţa aceea de Paşti, nu m-am întors, n-am stat cu faţa la perete. Era un gardian… Dacă dumneavoastră aţi văzut un drac frumos, omul acesta era într-adevăr un drac frumos. Sigur că era un tânăr de ţară, un băiat subţirel, înalt, cu ochi albaştri, absolut angelici, cu o figură foarte frumoasă, totdeauna îmbrăcat elegant, cu costumul pe el. Ceilalţi veneau mai murdari. Era totdeauna foarte curat, foarte elegant. Însă avea o cruzime de neexplicat. Este greu de înţeles cum poate cineva care arăta atâta gingăşie, o frumuseţe masculină, să nu fie un om gingaş. Cum poate cineva care are o frumuseţe aşa de angelică să fie aşa de crud? Daca omul acesta nu bătea 5-6 deţinuţi în serviciul lui, probabil nu se simţea bine. Şi în general, în închisoare, sub teroare, sub spaime, este mai uşor să suporţi propria tortură. Când auzeai strigătele… Majoritatea celor bătuţi erau deţinuţi de drept comun, pentru că erau puţini deţinuţi politici. Oamenii aceştia strigau când îi băteau. Noi tăceam, niciodată nu strigam. Dar ei strigau şi imaginaţia ta începea să lucreze. Şi-ţi închipuiai lucruri oribile. Era o strângere sufletească aşa de mare, încât ai fi preferat să vină să te bată pe tine, numai să nu mai auzi strigatele celuilalt. Şi acesta era unul din oamenii care găsea o plăcere din a-i tortura pe ceilalţi. În dimineaţa aceea când a deschis el uşa, eu mă rugasem toată noaptea la Dumnezeu. Poate am spus de sute, de mii de ori „Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le”. De mii de ori poate. Ca să intre în mintea şi în inima mea adânc adevărul Învierii. Am stat cu faţa spre uşă când a intrat el, i-am spus „Hristos a înviat!”. Gardianul s-a uitat la mine, a întors capul şi s-a uitat la cei care erau în spatele lui. S-a întors din nou la mine şi-a spus „Adevărat a înviat!”.

A fost pentru mine ca o lovitură în creştetul capului. Şi am înţeles atunci că nu el mi-a spus „Adevărat a înviat!”, ci că a fost îngerul Domnului. Acela, care stând la mormânt, a spus femeilor mironosiţe: „Pentru ce căutaţi pe cel viu între cei morţi? Iată a înviat. Veniţi să vedeţi locul unde-l puseseră”. Prin gura lui îngerul mi-a confirmat Învierea, pentru că aveam nevoie de această confirmare (…); Dumnezeu a vrut să-mi confirme prin gura vrăjmaşului meu adevărul acestei Învieri. Celula mea s-a umplut de lumină. Şi bucuria mea a fost aşa de mare, încât cele 5-6 ore până la prânz, când venea mâncarea, au fost în lumină şi bucurie spirituală”.

Sursa: Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa – „Suferinţa ca binecuvântare”, Editura Cathisma, Bucureşti, 2007, pp. 31-35

Cuviosul Paisie Aghioritul
 

"Numele pe care îl scrijeleşti pe scoarţa unui copac se va mări, va creşte odată cu el. La fel şi inima copilului tău. Ceea ce scrijeleşti în anii lui de gingăşie vei citi în cei care vor urma."

Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, "Mica filocalie"

http://sfantulmunteathos.wordpress.com/ —

Părintele Pantelimon de la Mânăstirea Oaşa:

"Depresia apare atunci când oamenii nu-şi mai înţeleg menirea pe acest pământ"

"Daca n-ai văzut încă o femeie care iubește, atunci n-ai văzut niciodată o femeie frumoasă." - Camil Petrescu

"Marea greseala a naturii a fost aceea ca nu s-a limitat la existenta unui singur regn. In afara de vegetal totul pare nefiresc si neavenit. Soarele ar fi trebuit sa evite aparitia primei gaze, si sa plece in alta galaxie atunci cand a dat navala cimpanzeul."

Cioran

"Nu putem ajuta pe toată lumea, dar fiecare poate ajuta pe cineva." - Ronald Reagan

,,Vietile noastre incep sa se sfarseasca din ziua cand devenim tacuti cu privire la lucrurile care conteaza. Intunericul nu poate alunga intunericul, doar lumina poate face asta. Ura nu poate invinge ura, doar dragostea poate face asta."(Martin Luther King)